sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Psaltirea lui David (III)

A 11-a catismă:

Psalmul 77

Al lui Asaf.

1. Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea, plecaţi urechile voastre spre graiurile gurii mele.

2. Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început,

3. Câte am auzit şi am cunoscut şi câte părinţii noştri ne-au învăţat.

4. Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam,

5. Vestind laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care le-a făcut.

6. Şi a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel.

7. Câte a poruncit părinţilor noştri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,

8. Fiii ce se vor naşte şi se vor ridica, şi le vor vesti fiilor lor,

9. Ca să-şi pună în Dumnezeu nădejdea lor şi să nu uite binefacerile lui Dumnezeu şi poruncile Lui să le ţină,

10. Ca să nu fie ca părinţii lor neam îndărătnic şi răzvrătit,

11. Neam care nu şi-a îndreptat inima sa şi nu şi-a încredinţat lui Dumnezeu duhul său.

12. Fiii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, întors-au spatele, în zi de război.

13. N-au păzit legământul lui Dumnezeu şi în legea Lui n-au v rut să umble.

14. Şi au uitat facerile Lui de bine şi minunile Lui, pe care le-a arătat lor,

15. Minunile pe care le-a făcut înaintea părinţilor lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneos.

16. Despicat-a marea şi i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid;

17. Povăţuitu-i-a pe ei cu nor ziua şi toată noaptea cu lumină de foc;

18. Despicat-a piatră în pustie şi i-a adăpat pe ei cu bogăţie de apă.

19. Scos-a apă din piatră şi au curs apele ca nişte râuri.

20. Dar ei încă au greşit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă.

21. Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor.

22. Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?"

23. - Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au umplut de apă.

24. "Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?"

25. Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel.

26. Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui.

27. Şi a poruncit norilor de deasupra şi uşile cerului le-a deschis

28. Şi a plouat peste ei mană de mâncare şi pâine cerească le-a dat lor.

29. Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul.

30. Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit şi a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi.

31. Şi a plouat peste ei ca pulberea cărnuri şi ca nisipul mării păsări zburătoare.

32. Şi au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor.

33. Şi au mâncat şi s-au săturat foarte şi pofta lor şi-au împlinit-o.

34. Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau şi mâncarea le era încă în gura lor,

35. Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei şi a ucis pe cei sătui ai lor şi pe cei aleşi ai lui Israel i-a doborât.

36. Cu toate acestea încă au mai păcătuit şi n-au crezut în minunile Lui.

37. Şi s-au stins în deşertăciune zilele lor şi anii lor degrabă.

38. Când îi ucidea pe ei, Îl căutau şi se întorceau şi reveneau la Dumnezeu.

39. Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor şi Dumnezeul Cel Preaînalt este izbăvitorul lor.

40. Dar L-au înşelat pe El, cu gura lor şi cu limba lor L-au minţit.

41. În inima lor n-au fost drepţi cu El, nici n-au crezut în legământul Lui.

42. Iar El este îndurător, va curăţi păcatele şi nu-i va nimici.

43. Îşi va întoarce de multe ori mânia Lui şi nu va aprinde toată urgia Lui.

44. Şi-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece şi nu se mai întoarce.

45. De câte ori L-au amărât în pustiu, L-au mâniat în pământ fără de apă?

46. Şi s-au întors şi au ispitit pe Dumnezeu şi pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat.

47. Nu şi-au adus aminte de braţul Lui, de ziua în care i-a izbăvit pe ei din mâna asupritorului.

48. Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia Taneos:

49. El a prefăcut în sânge râurile lor şi apele lor, ca să nu bea.

50. El a trimis asupra lor tăuni şi i-a mâncat pe ei; şi broaşte şi i-a prăpădit pe ei.

51. Dat-a stricăciunii rodul lor şi ostenelile lor, lăcustelor.

52. Bătut-a cu grindină via lor şi duzii lor cu piatră.

53. Dat-a grindinii dobitoacele lor şi averea lor focului.

54. Trimis-a asupra lor urgia mâniei Lui; mânie, urgie şi necaz trimis-a prin îngeri nimicitori.

55. Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi dobitoacele lor morţii le-a dat.

56. Lovit-a pe toţi cei întâi-născuţi din Egipt, pârga ostenelilor lor, în locaşurile lui Ham.

57. Ridicat-a ca pe nişte oi pe poporul Său şi i-ţa dus pe ei, ca pe o turmă, în pustiu.

58. Povăţuitu-i-a pe ei cu nădejde şi nu s-au înfricoşat şi pe vrăjmaşii lor i-a acoperit marea.

59. Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui, muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui.

60. Izgonit-a dinaintea lor neamuri şi le-a dat lor prin sorţi pământul de moştenire;

61. Şi a aşezat în corturile lor seminţiile lui Israel.

62. Dar ei au ispitit şi au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt şi poruncile Lui nu le-au păzit.

63. Şi s-au întors şi au călcat legământul ca şi părinţii lor, întorsu-s-au ca un arc strâmb.

64. Şi L-au mâniat pe El cu înălţimile lor şi cu idolii lor L-au întărâtat pe El.

65. Auzit-a Dumnezeu şi S-a mâniat şi a urgisit foarte pe Israel.

66. A lepădat cortul Său din Şilo, locaşul Lui, în care a locuit printre oameni.

67. Şi a robit tăria lor şi frumuseţea lor a dat-o în mâinile vrăjmaşului.

68. Şi a dat sabiei pe poporul Său şi de moştenirea Lui n-a ţinut seama.

69. Pe tinerii lor i-a mistuit focul şi fecioarele lor n-au fost înconjurate cu cinste.

70. Preoţii lor de sabie au căzut şi văduvele lor nu vor plânge.

71. Şi S-a deşteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz ameţit de vin,

72. Şi a lovit din spate pe vrăjmaşii Săi; ocară veşnică le-a dat lor.

73. Şi a lepădat cortul lui Iosif şi seminţia lui Efraim n-a ales-o;

74. Ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.

75. Şi a zidit locaşul Său cel sfânt, ca înălţimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac.

76. Şi a ales pe David robul Său şi l-a luat pe el de la turmele oilor.

77. De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa.

78. Şi i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui şi în priceperea mâinii lui i-a povăţuit pe ei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Psalmul 78

Al lui Asaf.

1. Dumnezeule, intrat-au neamurile în moştenirea Ta, pângărit-au locaşul Tău cel sfânt, făcut-au din Ierusalim ruină.

2. Pus-au cadavrele robilor Tăi mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioşi ai Tăi, fiarelor pământului.

3. Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului şi nu era cine să-i îngroape.

4. Făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru.

5. Până când, Doamne, Te vei mânia până în sfârşit? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?

6. Varsă mânia Ta peste neamurile care nu Te cunosc şi peste împărăţiile care n-au chemat numele Tău.

7. Că au mâncat pe Iacob şi locul lui l-au pustiit.

8. Să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte.

9. Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; Doamne, izbăveşte-ne pe noi şi curăţeşte păcatele noastre pentru numele Tău.

10. Ca nu cumva să zică neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?" Să se cunoască între neamuri, înaintea ochilor noştri,

11. Răzbunarea sângelui vărsat, al robilor Tăi; să intre înaintea Ta suspinul celor ferecaţi.

12. După măreţia braţului Tău, păzeşte pe fiii celor omorâţi.

13. Răsplăteşte vecinilor noştri de şapte ori, în sânul lor, ocara lor cu care Te-au ocărât pe Tine, Doamne.

14. Iar noi, poporul Tău şi oile păşunii Tale, mărturisi-ne-vom ţie, în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta.

Psalmul 79

Al lui Asaf.

1. Cel ce paşti pe Israel, ia aminte! Cel ce povăţuieşti ca pe o oaie pe Iosif,

2. Cel ce şezi pe heruvimi, arată-Te înaintea lui Efraim şi Veniamin şi Manase.

3. Deşteaptă puterea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi.

4. Dumnezeule, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta, şi ne vom mântui!

5. Doamne, Dumnezeul puterilor, până când Te vei mânia de ruga robilor Tăi?

6. Ne vei hrăni pe noi cu pâine de lacrimi şi ne vei adăpa cu lacrimi, peste măsură?

7. Pusu-ne-ai în ceartă cu vecinii noştri şi vrăjmaşii noştri ne-au batjocorit pe noi.

8. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta şi ne vom mântui.

9. Via din Egipt ai mutat-o; izgonit-ai neamuri şi ai răsădit-o pe ea.

10. Cale ai făcut înaintea ei şi ai răsădit rădăcinile ei şi s-a umplut pământul.

11. Umbra ei şi mlădiţele ei au acoperit cedrii lui Dumnezeu.

12. Întins-a viţele ei până la mare şi până la râu lăstarele ei.

13. Pentru ce ai dărâmat gardul ei şi o culeg pe ea toţi cei ce trec pe cale?

14. A stricat-o pe ea mistreţul din pădure şi porcul sălbatic a păscut-o pe ea.

15. Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta,

16. Şi o desăvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi pe fiul omului pe care l-ai întărit ţie.

17. Arsă a fost în foc şi smulsă, dar de cercetarea feţei Tale ei vor pieri.

18. Să fie mâna Ta peste bărbatul dreptei Tale şi peste fiul omului pe care l-ai întărit ţie.

19. Şi nu ne vom depărta de Tine; ne vei da viaţă şi numele Tău vom chema.

20. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta şi ne vom mântui.

Psalmul 80

Al lui Asaf.

1. Bucuraţi-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru; strigaţi Dumnezeului lui Iacob!

2. Cântaţi psalmi şi bateţi din timpane; cântaţi dulce din psaltire şi din alăută!

3. Sunaţi din trâmbiţă, la lună nouă, în ziua cea binevestită a sărbătorii noastre!

4. Că poruncă pentru Israel este şi orânduire a Dumnezeului lui Iacob. Mărturie a pus în Iosif, când a ieşit din pământul Egiptului, şi a auzit limba pe care n-o ştia:

5. "Luat-am sarcina de pe umerii lui, că mâinile lui au robit la coşuri.

6. Întru necaz M-ai chemat şi te-am izbăvit, te-am auzit în mijlocul furtunii şi te-am cercat la apa certării.

7. Ascultă, poporul Meu, şi-ţi voi mărturisi ţie, Israele: De Mă vei asculta pe Mine,

8. Nu vei avea alt Dumnezeu, nici nu te vei închina la dumnezeu străin,

9. Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din pământul Egiptului. Deschide gura şi o voi umple pe ea.

10. Dar na ascultat poporul Meu glasul Meu şi Israel n-a căutat la Mine.

11. Şi i-am lăsat să umble după dorinţele inimilor lor şi au mers după cugetele lor.

12. De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israel în căile Mele,

13. I-aş fi supus de tot pe vrăjmaşii lor şi aş fi pus mâna Mea pe asupritorii lor.

14. Vrăjmaşii Domnului L-au minţit pe El, dar le va veni timpul lor, în veac.

15. Că Domnul i-a hrănit pe ei din griul cel mai ales şi cu miere din stâncă i-a săturat pe ei".

Psalmul 81

Al lui Asaf.

1. Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.

2. Până când veţi judeca cu nedreptate şi la feţele păcătoşilor veţi căuta?

3. Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui smerit, celui sărman.

4. Mântuiţi pe cel sărman şi pe cel sărac; din mina păcătosului, izbăviţi-i.

5. Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; stricase-vor toate rânduielile pământului.

6. Eu am zis: "Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt".

7. Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi.

8. Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale.

Psalmul 82

Al lui Asaf.

1. Dumnezeule, cine se va asemăna ţie? Să nu taci, nici să Te linişteşti, Dumnezeule!

2. Că iată, vrăjmaşii Tăi s-au întărâtat şi cei ce Te urăsc au ridicat capul.

3. Împotriva poporului Tău au lucrat cu vicleşug şi s-au sfătuit împotriva sfinţilor Tăi.

4. Zis-au: "Veniţi să-i pierdem pe ei dintre neamuri şi să nu se mai pomenească numele lui Israel".

5. Că s-au sfătuit într-un gând împotriva lui. Împotriva Ta legământ au făcut:

6. Locaşurile Idumeilor şi Ismaelitenii, Moabul şi Agarenii,

7. Gheval şi Amon şi Amalic şi cei de alt neam, cu cei ce locuiesc în Tir.

8. Că şi Asur a venit împreună cu ei, ajutat-au fiilor lui Lot.

9. Fă-le lor ca lui Madian şi lui Sisara şi ca lui Iavin, la râul Chişon.

10. Pierit-au în Endor; făcutu-s-au ca gunoiul pe pământ.

11. Pune pe căpeteniile lor ca pe Oriv şi Zev şi Zevel şi Salmana, pe toate căpeteniile lor, care au zis: "Să moştenim noi jertfelnicul lui Dumnezeu".

12. Dumnezeul meu, pune-i pe ei ca o roată, ca trestia în faţa vântului,

13. Ca focul care arde pădurea, ca văpaia care arde munţii,

14. Aşa alungă-i pe ei, în viforul Tău şi în urgia Ta.

15. Umple feţele lor de ocară şi vor căuta faţa Ta, Doamne.

16. Să se ruşineze şi să se tulbure în veacul veacului şi să fie înfruntaţi şi să piară.

17. şi să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Tu singur eşti Cel Preaînalt peste tot pământul.

Psalmul 83

Al fiilor lui Core.

1. Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor!

2. Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului; inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu.

3. Că pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib, unde-şi va pune puii săi:

4. Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.

5. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda.

6. Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în inima sa a pus,

7. În valea plângerii, în locul care i-a fost pus. Că binecuvântare va da Cel ce pune lege,

8. Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion.

9. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob!

10. Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule şi caută spre faţa unsului Tău!

11. Că mai bună este o zi în curţile Tale decât mii. Ales-am a fi lepădat în casa lui Dumnezeu, mai bine, decât a locui în locaşurile păcătoşilor.

12. Că mila şi adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har şi slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate.

13. Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduieşte întru Tine.

Psalmul 84

Al fiilor lui Core.

1. Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacob.

2. Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor.

3. Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mâniei Tale.

4. Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre şi-ţi întoarce mânia Ta de la noi.

5. Oare, în veci Te vei mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam?

6. Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viaţă şi poporul Tău se va veseli de Tine.

7. Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta dă-ne-o nouă.

8. Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său

9. Şi peste cuvioşii Săi şi peste cei ce îşi întorc inima spre Dânsul.

10. Dar mântuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălăşluiască slava în pământul nostru.

11. Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.

12. Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit.

13. Că Domnul va da bunătate şi pământul nostru îşi va da rodul său;

14. Dreptatea înaintea Lui va merge şi va pune pe cale paşii Săi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

După a 11-a catismă:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Apoi troparele, glasul al 7-lea:

Având doctoria pocăinţei, suflete al meu, apropie-te, lăcrimînd cu suspine şi strigând către Doctorul sufletelor şi al trupurilor: Scapă-mă, Iubitorule de oameni, de greşelile mele şi mă numără cu păcătoasa, cu tâlharul şi cu cel desfrănat, şi-mi dăruieşte, Dumnezeule, iertare păcatelor mele şi ma mântuieşte!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Pocăinţa vameşului n-am râvnit-o şi lacrimile păcătoasei nu le-am câştigat căci din pricina orbirii sunt lipsit de asemenea îndreptare; dar, cu milostivirea Ta, mântuieşte-mă, Dumnezeule, ca un iubitor de oameni!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preacurată Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, roagă pe Fiul tău împreună cu Puterile cele de sus, ca să ne dăruiască iertare de păcate, mai înainte de sfârşit, şi mare milă!

Apoi, Doamne miluieşte! (de 40 de ori)

Şi rugăciunea aceasta:

Străluceşte în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea nestricăcioasă a cunoştinţei Dumnezeirii Tale şi deschide ochii sufletului nostru spre cunoaşterea evanghelicestilor Tale propovăduiri; pune intru noi şi frica fericitelor Tale porunci, ca astfel călcând cu totul poftele trupeşti, viaţă duhovnicească să petrecem, cugetând şi făcând toate cele ce sunt plăcute Ţie. Ca Tu eşti luminarea şi sfinţirea şi mântuirea sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

A 12-a catismă:

Psalmul 85

O rugăciune a lui David.

1. Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu.

2. Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine.

3. Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.

4. Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.

5. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele.

6. În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit.

7. Nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne şi nici fapte nu sunt ca faptele Tale.

8. Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne şi vor slăvi numele Tău.

9. Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu.

10. Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău.

11. Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac.

12. Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos.

13. Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor.

14. Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat.

15. Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul slujnicei Tale.

16. Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

Psalmul 86

Al fiilor lui Core.

1. Temelia Sionului pe munţii cei sfinţi. Domnul iubeşte porţile Sionului, mai mult decât toate locaşurile lui Iacob.

2. Lucruri mărite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu.

3. Îmi voi aduce aminte de Raav şi de Babilon, între cei ce mă cunosc pe mine; şi iată cei de alt neam şi Tirul şi poporul etiopienilor, aceştia acolo s-au născut.

4. Mamă va zice Sionului omul şi om s-a născut în el şi Însuşi Cel Preaînalt l-a întemeiat pe el.

5. Domnul va povesti în cartea popoarelor şi a căpeteniilor acestora, ce s-au născut în el.

6. Că în Tine este locaşul tuturor celor ce se veselesc.

Psalmul 87

Al fiilor lui Core.

1. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta.

2. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne,

3. Că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat.

4. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morii slobod.

5. Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, de care nu ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mina Ta.

6. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii.

7. Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus spre mine.

8. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor.

9. Închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă.

10. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele.

11. Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morii se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine?

12. Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării?

13. Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat?

14. Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.

15. Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine?

16. Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit.

17. Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat.

18. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată.

19. Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia mea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Psalmul 88

O învăţătură a lui Etam Ezrahitul.

1. Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.

2. Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea,

3. Că ai zis: "În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău.

4. Făcut-am legământ cu aleşii Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu:

5. Până în veac voi întări seminţia ta şi voi zidi din neam în neam scaunul tău".

6. Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne şi adevărul Tău, în adunarea sfinţilor.

7. Că cine va fi asemenea Domnului în nori şi cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu?

8. Dumnezeul Cel Preamărit în sfatul sfinţilor, mare şi înfricoşător este peste cei dimprejurul Lui.

9. Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea ţie? Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău împrejurul Tău.

10. Tu stăpâneşti puterea mării şi mişcarea valurilor ei Tu o potoleşti.

11. Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu braţul puterii Tale ai risipit pe vrăjmaşii Tăi.

12. Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul; lumea şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat.

13. Miazănoapte şi miazăzi Tu ai zidit; Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura. Braţul Tău este cu putere.

14. Să se întărească mâna Ta, să se înalţe dreapta Ta. Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău.

15. Mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale. Fericit este poporul care cunoaşte strigăt de bucurie;

16. Doamne, în lumina feţei Tale vor merge şi în numele Tău se vor bucura toată ziua şi intru dreptatea Ta se vor înălţa.

17. Că lauda puterii lor Tu eşti şi întru bună vrerea Ta se va înălţa puterea noastră.

18. Că al Domnului este sprijinul şi al Sfântului lui Israel, Împăratului nostru.

19. Atunci ai grăit în vedenii cuvioşilor Tăi şi ai zis: Dat-am ajutor celui puternic, înălţat-am pe cel ales din poporul Meu.

20. Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el;

21. Pentru că mâna Mea îl va ajuta şi braţul Meu îl va întări.

22. Nici un vrăjmaş nu va izbuti împotriva lui şi fiul fărădelegii nu-i va mai face rău.

23. Şi voi tăia pe vrăjmaşii săi de la faţa lui şi pe cei ce-l urăsc pe el îi voi înfrânge.

24. Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi şi în numele Meu se va înălţa puterea lui.

25. Şi voi pune peste mare mâna lui şi peste râuri dreapta lui;

26. Acesta Mă va chema: Tatăl meu eşti Tu, Dumnezeul meu şi sprijinitorul mântuirii mele.

27. Şi îl voi face pe el întâi-născut, mai înalt decât împăraţii pământului;

28. În veac îi voi păstra mila Mea şi legământul Meu credincios îi va fi.

29. Şi voi pune în veacul veacului seminţia lui şi scaunul lui ca zilele cerului;

30. De vor părăsi fiii lui legea Mea şi după rânduielile Mele nu vor umbla,

31. De vor nesocoti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu vor păzi,

32. Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor şi cu bătăi păcatele lor.

33. Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strâmbătate întru adevărul Meu,

34. Nici nu voi rupe legământul Meu şi cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba.

35. O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare, voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămâne

36. Şi scaunul lui ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer.

37. Dar Tu ai lepădat, ai defăimat şi ai aruncat pe unsul Tău.

38. Stricat-ai legământul robului Tău, batjocorit-ai pe pământ sfinţenia lui.

39. Doborât-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui ruină.

40. Jefuitu-l-au pe el toţi cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocară vecinilor săi.

41. Înălţat-ai dreapta vrăjmaşilor lui, veselit-ai pe toţi duşmanii lui.

42. Luat-ai puterea sabiei lui şi nu l-ai ajutat în vreme de război.

43. Nimicit-ai curăţenia lui şi scaunul lui la pământ l-ai doborât.

44. Micşorat-ai zilele vieţii lui, umplutu-l-ai de ruşine.

45. Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?

46. Adu-Ţi aminte de mine; oare, în deşert ai zidit pe toţi fiii oamenilor?

47. Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului?

48. Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David, întru adevărul Tău?

49. Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în sânul lneu, de la multe neamuri.

50. Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocărât vrăjmaşii Tăi, cu care au ocărât paşii unsului Tău.

51. Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin.

Psalmul 89

Rugăciunea lui Moise, omul lui Dumnezeu.

1. Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam.

2. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu.

3. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: "Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor",

4. Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii.

5. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece.

6. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca.

7. Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat.

8. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale.

9. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins.

10. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani;

11. Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere;

12. Că trece viaţa noastră şi ne vom duce.

13. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine?

14. Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune.

15. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi!

16. Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.

17. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele.

18. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.

19. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

Psalmul 90

O cântare de laudă a lui David

1. Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.

2. Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul".

3. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.

4. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.

5. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,

6. De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.

7. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.

8. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.

9. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie.

10. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău.

11. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.

12. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău.

13. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur.

14. "Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.

15. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.

16. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea".

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

După a 12-a catismă:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Apoi troparele, glasul al 7-lea:

Doamne, Cel ce ai primit lacrimile păcătoasei şi ale lui Petru şi pe vameşul, care dintru adânc a strigat, l-ai îndreptat, şi pe mine, cel ce cu umilinţă cad înaintea Ta, îndură-Te Mântuitorule şi mă mântuieşte!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Milostiveşte-Te spre mine ca şi spre vameşul, Doamne, şi ca pe păcătoasă mă curăţeşte, Stăpâne şi ca pe cănaneanca mă miluieşte, după mare mila Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Maica Luminii, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne răsară dimineaţa şi mare mila sufletelor noastre.

Apoi, Doamne miluieşte! (de 40 de ori)

Şi rugăciunea aceasta:

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce eşti singur bun şi de oameni iubitor, singur bun şi blând, singur adevărat şi drept, singur îndurat şi milostiv, să vina puterea Ta peste mine netrebnicul robul Tău şi să mă întărească cu bunăvestirea dumnezeieştii Tale învăţături! Aşa, Stăpâne, Iubitorule de bine şi Iubitorule de milostivire, luminează-mi cele dinăuntru ale mele şi toate mădularele, cu voinţa Ta! Curăţeşte-mă de toată răutatea şi păcatul! Pazeşte-mă neîntinat şi curat de toată spurcăciunea şi lucrarea diavolească! Dăruieşte-mi după bunătatea Ta: lucrurile Tale să cuget, poruncile Tale să gândesc, în voile Tale să umblu, de frica Ta să mă tem şi cele plăcute Ţie să fac, până la suflarea mea cea mai de pe urmă. Ca după mila Ta cea negrăită să-mi păzeşti împreună trupul şi sufletul, mintea şi cugetul meu, biserica nespurcată de orice cursă a potrivnicului. Doamne, Doamne al meu, acopera-mă cu milostivirea Ta şi nu mă părăsi pe mine, păcătosul, necuratul şi nevrednicul robul Tău! Că Tu, Doamne, eşti sprijinitorul meu şi întru Tine este lauda mea totdeauna şi Ţie slavă Înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântulul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

A 13-a catismă:

Psalmul 91

Alcătuit pe vremea lui Iezechia.

1. Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numele Tău, Preaînalte,

2. A vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea,

3. În psaltire cu zece strune, cu cântece din alăută.

4. Că m-ai veselit, Doamne, întru făpturile Tale şi întru lucrurile mâinilor Tale mă voi bucura.

5. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, adânci cu totul sunt gândurile Tale!

6. Bărbatul nepriceput nu va cunoaşte şi cel neînţelegător nu va înţelege acestea,

7. Când răsar păcătoşii ca iarba şi se ivesc toţi cei ce fac fărădelegea,

8. Ca să piară în veacul veacului. Iar Tu, Preaînalt eşti în veac, Doamne.

9. Că iată vrăjmaşii Tăi, Doamne, vor pieri şi se vor risipi toţi cei ce lucrează fărădelegea.

10. şi se va înălţa puterea mea ca a inorogului şi bătrâneţile mele unse din belşug.

11. Şi a privit ochiul meu către vrăjmaşii mei şi pe cei vicleni, ce se ridică împotriva mea, îi va auzi urechea mea.

12. Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.

13. Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori.

14. Încă întru bătrâneţe unse se vor înmulţi şi bine vieţuind vor fi, ca să vestească:

15. Drept este Domnul Dumnezeul nostru şi nu este nedreptate întru Dânsul.

Psalmul 92

Al lui David.

1. Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins,

2. Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.

3. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac eşti Tu.

4. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor,

5. Ridicat-au râurile valurile lor; dar mai mult decât glasul apelor clocotitoare,

6. Mai mult decât zbuciumul neasemuit al mării, minunat este, întru cele înalte, Domnul.

7. Mărturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

Psalmul 93

Al lui David.

1. Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu îndrăzneală a grăit.

2. Înalţă-Te Cel ce judeci pământul, răsplăteşte răsplătirea celor mândri.

3. Până când păcătoşii, Doamne, până când păcătoşii se vor făli?

4. Până când vor spune şi vor grăi nedreptate; grăi-vor toţi cei ce lucrează fărădelegea?

S. Pe poporul Tău, Doamne, l-au asuprit şi moştenirea Ta au apăsat-o.

6. Pe văduvă şi pe sărac au ucis şi pe orfani i-au omorât.

7. Şi au zis: "Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacob".

8. Înţelegeţi, dar, cei neînţelepţi din popor, şi cei nebuni, înţelepţiţi-vă odată!

9. Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveşte?

10. Cel ce pedepseşte neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învaţă pe om cunoştinţa,

11. Domnul, cunoaşte gândurile oamenilor, că sunt deşarte.

12. Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el,

13. Ca să-l linişteşti pe el în zile rele, până ce se va săpa groapă păcătosului.

14. Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său şi moştenirea Sa nu o va părăsi,

15. Până ce dreptatea se va întoarce la judecată şi toţi cei cu inima curată, care se ţin de dânsa.

16. Cine se va ridica cu mine împotriva celor ce viclenesc şi cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea?

17. Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu.

18. Când am zis: "S-a clătinat piciorul meu", mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie.

19. Doamne, când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu.

20. Nu va sta împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce face asuprire împotriva legii.

21. Ei vor prinde în cursă sufletul dreptului şi sânge nevinovat vor osândi.

22. Dar Domnul mi-a fost mie scăpare şi Dumnezeul meu ajutorul nădejdii mele;

23. Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor şi după răutatea lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Psalmul 94

Al lui David.

1. Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru.

2. Să întâmpinăm faţa Lui întru laudă şi în psalmi să-I strigăm Lui,

3. Că Dumnezeu mare este Domnul şi Împărat mare peste tot pământul.

4. Că în mâna Lui sunt marginile pământului şi înălţimile munţilor ale Lui sunt.

5. Că a Lui este marea şi El a făcut-o pe ea, şi uscatul mâinile Lui l-au zidit.

6. Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui şi să plângem înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi.

7. Că El este Dumnezeul nostru şi noi poporul păşunii Lui şi oile mâinii Lui.

8. O, de I-aţi auzi glasul care zice: "Să nu vă învârtoşaţi inimile voastre,

9. Ca în timpul cercetării, ca în ziua ispitirii în pustiu,

10. Unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au ispitit şi au văzut lucrurile Mele.

11. Patruzeci de ani am urât neamul acesta şi am zis: "Pururea rătăcesc cu inima".

12. Şi ei n-au cunoscut căile Mele, că M-am jurat întru mânia Mea: "Nu vor intra întru odihna Mea".

Psalmul 95

Al lui David. La Evrei fără titlu.

1. Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi Domnului tot pământul.

2. Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele Lui, binevestiţi din zi în zi mântuirea Lui.

3. Vestiţi între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui;

4. Că mare este Domnul şi lăudat foarte, înfricoşător este; mai presus decât toţi dumnezeii.

5. Că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a făcut.

6. Laudă şi frumuseţe este înaintea Lui, sfinţenie şi măreţie în locaşul cel sfânt al Lui.

7. Aduceţi Domnului, seminţiile popoarelor, aduceţi Domnului slavă şi cinste; aduceţi Domnului slavă numelui Lui.

8. Aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui. Închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui.

9. Să tremure de faţa Lui tot pământul. Spuneţi între neamuri că Domnul a împărăţit,

10. Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti; judeca-va popoare întru dreptate.

11. Să se veselească cerurile şi să se bucure pământul, să se zguduie marea şi toate cele ce sunt întru ea; să se bucure câmpiile şi toate cele ce sunt pe ele.

12. Atunci se vor bucura toţi copacii pădurii, de faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul.

13. Judeca-va lumea întru dreptate şi popoarele întru adevărul Său.

Psalmul 96

Al lui David.

1. Domnul împărăţeşte! Să se bucure pământul, să se veselească insule multe.

2. Nor şi negură împrejurul Lui, dreptatea şi judecata este temelia neamului Lui.

3. Foc înaintea Lui va merge şi va arde împrejur pe vrăjmaşii Lui.

4. Luminat-au fulgerele Lui lumea; văzut-a şi s-a cutremurat pământul.

5. Munţii ca ceara s-au topit de faţa Domnului, de faţa Domnului a tot pământul.

6. Vestit-au cerurile dreptatea Lui şi au văzut toate popoarele slava Lui.

7. Să se ruşineze toţi cei ce se închină chipurilor cioplite şi se laudă cu idolii lor.

8. Închinaţi-vă Lui toţi îngerii Lui; auzit-a şi s-a veselit Sionul

9. Şi s-au bucurat fiicele Iudeii, pentru judecăţile Tale, Doamne.

10. Că Tu eşti Domnul Cel Preaînalt peste tot pământul; înălţatu-Te-ai foarte, mai presus decât toţi dumnezeii.

11. Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul; Domnul păzeşte sufletele cuvioşilor Lui; din mâna păcătosului îi va izbăvi pe ei.

12. Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie.

13. Veseliţi-vă, drepţilor, în Domnul şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Psalmul 97

Al lui David.

1. Cântaţi Domnului cântare nouă, că lucruri minunate a făcut Domnul.

2. Mântuitu-l-a pe el dreapta Lui şi braţul cel sfânt al Lui.

3. Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa; înaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa.

4. Pomenit-a mila Sa lui Iacob şi adevărul Său casei lui Israel;

5. Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru.

6. Strigaţi lui Dumnezeu tot pământul; cântaţi şi vă bucuraţi şi cântaţi.

7. Cântaţi Domnului cu alăută, cu alăută şi în sunet de psaltire;

8. Cu trâmbiţe şi în sunet de corn, strigaţi înaintea Împăratului şi Domnului.

9. Să se zguduie marea şi plinirea ei, lumea şi cei ce locuiesc în ea.

10. Râurile vor bate din palme, deodată, munţii se vor bucura de faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul.

11. Judeca-va lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire.

Psalmul 98

Al lui David.

1. Domnul împărăţeşte: să tremure popoarele; şade pe heruvimi: să se cutremure pământul.

2. Domnul în Sion este mare şi înalt peste toate popoarele.

3. Să se laude numele Tău cel mare, că înfricoşător şi sfânt este. Şi cinstea împăratului iubeşte dreptatea.

4. Tu ai întemeiat dreptatea; judecată şi dreptate în Iacob, Tu ai făcut.

5. Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este!

6. Moise şi Aaron, între preoţii Lui şi Samuel între cei ce cheamă numele Lui.

7. Chemat-au pe Domnul şi El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia către ei;

8. Căci păzeau mărturiile Lui şi poruncile pe care le-a dat lor.

9. Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai răsplătit toate faptele lor.

10. Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi în Muntele cel sfânt al Lui, că sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru!

Psalmul 99

Al lui David.

1. Strigaţi Domnului tot pământul, slujiţi Domnului cu veselie, intraţi înaintea Lui cu bucurie.

2. Cunoaşteţi că Domnul, El este Dumnezeul nostru; El ne-a făcut pe noi şi nu noi.

3. Iar noi poporul Lui şi oile păşunii Lui. Intraţi pe porţile Lui cu laudă şi în curţile Lui cu cântări lăudaţi-L pe El.

4. Cântaţi numele Lui! Că bun este Domnul; în veac este mila Lui şi din neam în neam adevărul Lui.

Psalmul 100

Al lui David.

1. Mila şi judecata Ta voi cânta ţie, Doamne.

2. Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine?

3. Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea.

4. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât.

5. Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut.

6. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit.

7. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat.

8. Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea.

9. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei.

10. În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

După a 13-a catismă:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Apoi troparele, glasul al 4-lea:

Cu ochi milostiv, vezi Doamne, smerenia mea: căci câte puţin viaţa mea se cheltuieşte şi din fapte nu-mi pot aştepta mântuirea. Pentru aceasta mă rog: vezi Doamne, cu ochi milostiv, smerenia mea şi mă mântuieste.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Ca şi cum ar fi de faţă Judecătorul, grijeşte-te, suflete, şi-ţi adu aminte de ceasul zilei celei înfricoşătoare, că judecata e fără de milă celor ce n-au făcut milă. De aceea strig căre Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi, greşit-am! Ci, înainte de a mă osândi, mântuieşte-mă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Luând aminte, Hristoase, la ziua şi ceasul judecăţii Tale celei înfricoşătoare, groaznice şi nemitarnice, tremur ca un făcător de rele, căci am lucruri de ruşine, şi fapte rele, pe care cu singur le-am lucrat cu sârguinţă. Pentru aceasta cad înaintea Ta cu frică, strigând cu durere: Pentru rugăciunile celei ce Te-a nascut, mult-Milostive, mântuieşte-mă!

Apoi, Doamne miluieşte! (de 40 de ori)

Şi rugăciunea aceasta:

Doamne Sfinte, Cel ce locuieşti întru cele înalte şi cu ochiul Tău cel a toate văzător priveşti spre toată zidirea, înaintea Ta am plecat grumazul sufletului şi trupului şi Ţie ne rugăm, Sfinte al sfinţilor: tinde-ţi mâna Ta cea nevăzută din sfânt locaşul Tău şi ne binecuvântează pe noi, pe toti şi orice Ţi-am gresit cu voie sau fără de voie, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă, dăruindu-ne şi bunătăţile Tale cele din lume! Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântulul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

A 14-a catismă:

Psalmul 101

Rugăciunea unui necăjit

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!

2. Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!

3. în orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!

4. Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.

5. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.

6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.

7. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături.

8. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.

9. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.

10. Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o,

11. Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat.

12. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.

13. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam.

14. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.

15. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă.

16. şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.

17. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.

18. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.

19. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;

20. Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit,

21. Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi,

22. Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,

23. Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească Domnului.

24. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.

25. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.

26. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.

27. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.

28. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.

29. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.

Psalmul 102

Al lui David.

1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.

2. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.

3. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;

4. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;

5. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.

6. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.

7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.

8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.

9. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.

10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,

11. Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.

12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.

13. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;

14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.

15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.

16. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.

17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,

18. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui

19. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.

20. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.

21. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.

22. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Psalmul 103

Al lui David.

1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

2. Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină;

3. Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;

4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;

5. Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;

6. Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.

7. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.

8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.

9. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.

10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.

11. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;

12. Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.

13. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.

14. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.

15. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;

16. Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;

17. Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.

18. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.

19. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.

20. Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.

21. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;

22. Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.

23. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.

24. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.

25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.

26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.

27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.

28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.

29. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;

30. Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.

31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.

32. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.

33. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.

34. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.

35. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.

36. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Psalmul 104

Aliluia.

1. Lăudaţi pe Domnul şi chemaţi numele Lui; vestiţi între neamuri lucrurile Lui.

2. Cântaţi-I şi-L lăudaţi pe El; spuneţi toate minunile Lui.

3. Lăudaţi-vă cu numele cel sfânt al Lui; veselească-se inima celor ce caută pe Domnul.

4. Căutaţi pe Domnul şi vă întăriţi; căutaţi fala Lui, pururea.

5. Aduceţi-vă aminte de minunile Lui, pe care le-a făcut; de minunile Lui şi de judecăţile gurii Lui.

6. Seminţia lui Avraam, robii Lui, fiii lui Iacob, aleşii Lui.

7. Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, în tot pământul judecăţile Lui.

8. Adusu-şi-a aminte în veac de legământul Lui, de cuvântul pe care l-a poruncit într-o mie de neamuri,

9. Pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jurământul Său lui Isaac.

10. Şi l-a pus pe el lui Iacob, spre poruncă, şi lui Israel legătură veşnică,

11. Zicând: "Ţie îţi voi da pământul Canaan, partea moştenirii tale".

12. Atunci când erau ei puţini la număr şi străini în pământul lor

13. Şi au trecut de la un neam la altul, de la o împărăţie la un alt popor,

14. N-a lăsat om să le facă strâmbătate şi a certat pentru ei pe împăraţi, zicându-le:

15. "Nu vă atingeţi de unşii Mei şi nu vicleniţi împotriva profeţilor Mei".

16. Şi a chemat foamete pe pământ şi a sfărâmat paiul de grâu.

17. Trimis-a înaintea lor om; rob a fost rânduit Iosif.

18. Smeritu-l-au, punând în obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui, până ce a venit cuvântul Lui.

19. Cuvântul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a împăratul şi l-a slobozit, căpetenia poporului şi l-a liberat pe el.

20. Pusu-l-a pe el domn casei lui şi căpetenie peste toată avuţia lui,

21. Ca să înveţe pe căpeteniile lui, ca pe sine însuşi şi pe bătrânii lui să-i înţelepţească.

22. Şi a intrat Israel în Egipt şi Iacob a locuit ca străin, în pământul lui Ham.

23. Şi a înmulţit pe poporul lui foarte şi l-a întărit pe el mai mult decât pe vrăjmaşii lui.

24. Întors-a inima lor, ca să urască pe poporul Său, ca să viclenească împotriva robilor Săi.

25. Trimis-a pe Moise robul Său, pe Aaron, pe care l-a ales.

26. Pus-a în ei cuvintele semnelor şi minunilor Lui în pământul lui Ham.

27. Trimis-a întuneric şi i-a întunecat, căci au amărât cuvintele Lui;

28. Prefăcut-a apele lor în sânge şi a omorât peştii lor;

29. Scos-a pământul lor broaşte în cămările împăraţilor lor.

30. Zis-a şi a venit muscă câinească şi mulţime de muşte în toate hotarele lor.

31. Pus-a în ploile lor grindină, foc arzător în pământul lor;

32. Şi a bătut viile lor şi smochinii lor şi a sfărâmat pomii hotarelor lor.

33. Zis-a şi a venit lăcustă şi omidă fără număr.

34. Şi a mâncat toată iarba în pământul lor şi a mâncat rodul pământului lor,

35. Şi a bătut pe toţi întâi-născuţii din pământul lor, pârga întregii lor osteneli.

36. Şi i-a scos pe ei cu argint şi cu aur şi nu era în seminţiile lor bolnav.

37. Veselitu-s-a Egiptul la ieşirea lor, că frica de ei îi cuprinsese.

38. Întins-a nor spre acoperirea lor şi foc ca să le lumineze noaptea.

39. Cerut-au şi au venit prepeliţe şi cu pâine cerească i-a săturat pe ei.

40. Despicat-a piatră şi au curs ape şi au curs râuri în pământ fără de apă.

41. Că şi-a adus aminte de cuvântul cel sfânt al Lui, spus lui Avraam, robul Lui.

42. Şi a scos pe poporul Său, întru bucurie şi pe cei aleşi ai Săi, întru veselie.

43. Şi le-a dat lor ţările neamurilor şi ostenelile popoarelor au moştenit,

44. Ca să păzească dreptăţile Lui şi legea Lui s-o ţină.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

După a 14-a catismă:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Apoi troparele, glasul al 8-lea:

Ca păcătoasa cad înaintea Ta, ca să dobândesc iertare şi, în loc de mir, Îţi aduc lacrimi din inimă, ca să mă miluleşti ca pe aceea, Mântuitorule, şi să-mi dai iertare păcatelor, căci şi eu, ca şi dânsa, strig căre Tine: izbăveşte-mă de întinăciunea faptelor mele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

De ce nu-ţi aduci aminte de moarte, suflete al meu? De ce nu te întorci de acum la îndreptare, mai înainte până ce nu sună trâmbiţa de judecată? Căci atunci nu va mai fi vreme de pocăinţă. Adu-ţi aminte de vameşul şi de femeia cea păcătoasă, care strigau: greşit-am, Doamne! Miluleşte-mă!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară, ceea ce cu adevărat ai întrecut cu naşterea ta şi puterile cereşti, neîncetat te mărim pe tine, cel ce prin tine ne imbogăţim în Dumnezeu.

Apoi, Doamne miluieşte! (de 40 de ori)

Şi rugăciunea aceasta:

Îţi multumim, Doamne, Dumnezeul mântuirii noastre, căci toate le faci pentru binele vieţii noastre. Că ne-ai odihnit în partea de noapte ce a trecut şi ne-ai pus la închinarea cinstitului şi slăvitului Tău nume. Pentru aceasta ne rugăm, Doamne, dă-ne dar şi putere să ne învrednicim a-ţi cânta Ţie cu înţelegere, a ne ruga de-a pururea şi totdeauna a căuta la Tine, Mântuitorule şi Făcătorule de bine al sufletelor noastre, lucrând cu frică şi cu cutremur la mântuirea noastră. Ascultă-ne, dar, Îndurate şi ne miluleşte pe noi! Zdrobeşte sub picioarele noastre pe vrăjmaşii noştri nevăzuţi şi războinici! Primeşte mulţumirile noastre cele după putere! Dă-ne dar şi putere să ne deschidem gurile noastre şi ne învaţă îndreptările Tale, că nu ştim ce să cerem, nici să ne rugăm cum se cuvine, de nu ne vei povăţui Tu, Doamne, cu Duhul Tău cel Sfânt. Şi orice am greşit până intru acest ceas, cu cuvântul său cu lucrul său cu gândul, cu voie sau fără de voie, lasă, curată şi iartă, Doamne, că de Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că numai Tu singur eşti sfânt, ajutător puternic şi sprijinitorul vieţii noastre, şi pe Tine Te binecuvântăm întru toţi vecii. Amin!

A 15-a catismă:

Psalmul 105

Aliluia.

1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

2. Cine va grăi puterile Domnului şi cine va face auzite toate laudele Lui?

3. Fericiţi cei ce păzesc judecata şi fac dreptate în toată vremea.

4. Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău; cercetează-ne pe noi cu mântuirea Ta,

5. Ca să vedem întru bunătăţi pe aleşii Tăi, să ne bucurăm de veselia poporului Tău şi să ne lăudăm cu moştenirea Ta.

6. Păcătuit-am ca şi părinţii noştri, nelegiuit-am, făcut-am strâmbătate.

7. Părinţii noştri în Egipt n-au înţeles minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea milei Tale şi Te-au amărât când s-au suit la Marea Roşie.

8. Dar i-a mântuit pe ei pentru numele Său, ca să facă cunoscută puterea Lui.

9. El a certat Marea Roşie şi a secat-o şi i-a condus pe ei prin adâncul mării ca prin pustiu;

10. El i-a scos pe ei din mâna celor ce-i urau şi i-a izbăvit pe ei din mâna vrăjmaşului;

11. Şi a acoperit apa pe cei ce-i asupreau pe ei, nici unul din ei n-a rămas.

12. Şi au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudă Lui;

13. Dar degrab au uitat lucrurile Lui şi n-au suferit sfatul Lui;

14. Ci au fost cuprinşi de mare poftă, în pustiu, şi au ispitit pe Dumnezeu, în loc fără de apă.

15. Şi le-a împlinit cererea lor şi a săturat sufletele lor.

16. Şi au mâniat pe Moise în tabără şi pe Aaron, sfântul Domnului.

17. S-a deschis pământul şi a înghiţit pe Datan şi a acoperit adunarea lui Abiron.

18. Şi s-a aprins foc în adunarea lor, văpaie a ars pe păcătoşi.

19. Şi au făcut viţei în Horeb şi s-au închinat idolului.

20. Şi au schimbat slava Lui întru asemănare de viţel, care mănâncă iarbă.

21. Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbăvit pe ei, Care a făcut lucruri mari în Egipt,

22. Lucruri minunate în pământul lui Ham şi înfricoşătoare în Marea Roşie.

23. Atunci a zis să-i piardă pe dânşii, şi i-ar fi pierdut, dacă Moise, alesul Lui, n-ar fi stat înaintea feţei Lui ca să întoarcă mânia Lui şi să nu-i piardă.

24. Apoi ei au dispreţuit pământul cel dorit şi n-au crezut în cuvântul Lui,

25. Ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat glasul Domnului.

26. Atunci El a ridicat mâna Sa asupra lor, ca să-i doboare pe ei în pustiu

27. Şi să doboare sămânţa lor întru neamuri şi să-i risipească pe ei în toate părţile.

28. Au jertfit lui Baal-Peor şi au mâncat jertfele morţilor

29. Şi L-au întărâtat pe El cu faptele lor şi au murit mulţi dintre ei.

30. Dar a stat Finees şi L-a îmblânzit şi a încetat bătaia

31. Şi i s-a socotit lui întru dreptate, din neam în neam până în veac.

32. Apoi L-au mâniat pe El la apa certării şi Moise a suferit pentru ei,

33. Că au amărât duhul lui şi a grăit nesocotit cu buzele lui.

34. N-au nimicit neamurile de care le-a pomenit Domnul;

35. Ci s-au amestecat cu neamurile şi au deprins lucrurile lor

36. Şi au slujit idolilor lor şi s-au smintit.

37. Şi-au jertfit pe fiii lor şi pe fetele lor idolilor,

38. Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor lor şi al fetelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan şi s-a spurcat pământul de sânge.

39. S-au pângărit de lucrurile lor şi s-au desfrânat cu faptele lor.

40. Atunci S-a aprins de mânie Domnul împotriva poporului Său şi a urât moştenirea Sa

41. Şi i-a dat pe ei în mâinile neamurilor şi i-au stăpânit pe ei cei ce-i urau pe ei.

42. Vrăjmaşii lor i-au asuprit pe ei şi au fost nefericiţi sub mâinile lor.

43. De multe ori Domnul i-a izbăvit pe ei, dar ei L-au amărât pe El cu sfatul lor şi i-a umilit pentru fărădelegile lor.

44. Dar Domnul i-a văzut când se necăjeau ei, a auzit rugăciunea lor,

45. Şi şi-a adus aminte de legământul Lui şi S-a căit după mulţimea milei Sale;

46. Şi le-a dat să găsească milă înaintea celor ce i-au robit pe ei.

47. Izbăveşte-ne, Doamne Dumnezeul nostru, şi ne adună din neamuri, ca să lăudăm numele cel sfânt al Tău şi să ne fălim cu lauda Ta.

48. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac şi până în veac. Tot poporul să zică: Amin. Amin.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Psalmul 106

Aliluia.

1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

2. Să spună cei izbăviţi de Domnul, pe care i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului.

3. Din ţări i-a adunat pe ei, de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi.

4. Rătăcit-au în pustie, în pământ fără de apă şi cale spre cetatea de locuit n-au găsit.

5. Erau flămânzi şi însetaţi; sufletul lor într-înşii se sfârşea;

6. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei

7. Şi i-a povăţuit pe cale dreaptă, ca să meargă spre cetatea de locuit.

8. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor.

9. Că a săturat suflet însetat şi suflet flămând a umplut de bunătăţi.

10. Şedeau în întuneric şi în umbra morţii; erau ferecaţi de sărăcie şi de fier,

11. Pentru că au amărât cuvintele Domnului şi sfatul Celui Preaînalt au întărâtat.

12. El a umilit întru osteneli inima lor; slăbit-au şi nu era cine să le ajute;

13. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei.

14. Şi i-a scos pe ei din întuneric şi din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt.

15. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!

16. Că a sfărâmat porţi de aramă şi zăvoare de fier a frânt

17. Şi i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, căci pentru fărădelegile lor au fost umiliţi.

18. Urât-a sufletul lor orice mâncare şi s-au apropiat de porţile morţii.

19. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit.

20. Trimis-a cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei şi i-a izbăvit pe ei din stricăciunile lor.

21. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!

22. Şi să-I jertfească Lui jertfă de laudă şi să vestească lucrurile Lui, în bucurie.

23. Cei ce se coboară la mare în corăbii, cei ce-şi fac lucrarea lor în ape multe,

24. Aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru adânc.

25. El a zis şi s-a pornit vânt furtunos şi s-au înălţat valurile mării.

26. Se urcau până la ceruri şi se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea.

27. Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată priceperea lor a pierit.

28. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor ia izbăvit

29. Şi i-a poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile mării.

30. Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Domnul i-a povăţuit pe ei la limanul dorit de ei.

31. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!

32. Înălţaii-L pe El în adunarea poporului şi în scaunul bătrânilor lăudaţi-L pe El,

33. Prefăcut-a râurile în pământ pustiu, izvoarele de apă în pământ însetat

34. Şi pământul cel roditor în pământ sărat, din pricina celor ce locuiesc pe el.

35. Prefăcut-a pustiul în iezer de ape, iar pământul cel fără de apă în izvoare de ape,

36. Şi a aşezat acolo pe cei flămânzi şi au zidit cetate de locuit

37. Şi au semănat ţarine şi au sădit vii şi au strâns belşug de roade

38. Şi i-a binecuvântat pe ei şi s-au înmulţit foarte şi vitele lor nu le-a împuţinat.

39. Şi iarăşi au fost împuţinaţi şi chinuiţi de apăsarea necazurilor şi a durerii.

40. Aruncat-a dispreţ asupra căpeteniilor lor şi i-a rătăcit pe ei în loc neumblat şi fără de cale.

41. Dar pe sărac l-a izbăvit de sărăcie şi i-a pus pe ei ca pe nişte oi de moştenire.

42. Vedea-vor drepţii şi se vor veseli şi toată fărădelegea îşi va astupa gura ei.

43. Cine este înţelept va păzi acestea şi va pricepe milele Domnului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Psalmul 107

Al lui David.

1. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cânta-voi şi voi lăuda întru inima mea.

2. Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.

3. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri,

4. Că mai mare decât cerurile este mila Ta şi până la nori adevărul Tău.

5. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuţi ai Tăi.

6. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Lui:

7. Înălţa-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi Valea Sucot o voi măsura.

8. Al Meu este Galaad şi al Meu este Manase şi Efraim sprijinul capului Meu,

9. Iuda, legiuitorul Meu; Moab, vas al spălării Mele;

10. Spre Idumeea voi arunca încălţămintea Mea. Mie cei de alt neam Mi s-au supus".

11. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până în Idumeea?

12. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

13. Dă-ne nouă ajutor, ca să ieşim din necaz, că deşartă este izbăvirea cea de la oameni.

14. Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe vrăjmaşii noştri.

Psalmul 108

Al lui David.

1. Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis.

2. Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar.

3. În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam.

4. Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele.

5. Pune peste dânsul pe cel păcătos şi diavolul să stea de-a dreapta lui.

6. Când se va judeca să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat.

7. Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul;

8. Să ajungă copiii lui orfani şi femeia lui văduvă;

9. Să fie strămutaţi copiii lui şi să cerşească; să fie scoşi din curţile caselor lor;

10. Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui;

11. Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor;

12. Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui;

13. Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă;

14. Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă.

15. Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare.

16. Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va îndepărta de la el.

17. Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui.

18. Să-i fie lui ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care pururea se încinge.

19. Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc pe mine înaintea Domnului şi grăiesc rele împotriva sufletului meu.

20. Dar Tu, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că bună este mila Ta.

21. Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman sunt eu şi inima mea s-a tulburat înlăuntrul meu.

22. Ca umbra ce se înclină m-am trecut; ca bătaia de aripi a lăcustelor tremur.

23. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului

24. Şi eu am ajuns lor ocară. M-au văzut şi au clătinat cu capetele lor.

25. Ajută-mă, Doamne Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, după mila Ta,

26. Şi să cunoască ei că mâna Ta este aceasta şi Tu, Doamne, ai făcut-o pe ea.

27. Ei vor blestema şi Tu vei binecuvânta. Cei ce se scoală împotriva mea să se ruşineze, iar robul Tău să se veselească.

28. Să se îmbrace cei ce mă clevetesc pe mine cu ocară şi cu ruşinea lor ca şi cu un veşmânt să se învelească.

29. Lăuda-voi pe Domnul foarte cu gura mea şi în mijlocul multora Îl voi preaslăvi pe El,

30. Că a stat de-a dreapta săracului, ca să izbăvească sufletul lui de cei ce-l prigonesc.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

După a 15-a catismă:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Apoi troparele, glasul 1:

Cât de mare e noianul greşelilor mele, Mântuitorule, şi mă afund cumplit în păcatele mele. Dă-mi mâna, ca lui Petru, Doamne, şi mă mântuieşte!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Pentru gânduri şi fapte rele am fost osândit, Mântuitorule! Dăruieşte-mi gând de pocăinţă, Dumnezeule, ca să strig: Miluieşte-mă, Bunule şi Făcătorule de bine, şi mă mântuieşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Fecioară de Dumnezeu fericită şi cu totul nevinovată, curăţeşte-mă pe mine, ticălosul, care sunt întinat şi pângărit de faptele mele cele rele şi de gândurile spurcate, Maică preacurată, preacinstită şi cu totul sfântă şi pururea fecioară!

Apoi, Doamne miluieşte! (de 40 de ori)

Şi rugăciunea aceasta:

Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Tu eşti ajutorul meu şi în mâinile Tale sunt ; ajută-mi şi nu mă lăsa să-ţi greşesc, că sunt rătăcit! Nu mă lasa să umblu după voia trupului meu şi nu mă trece cu vederea, că sunt bolnav, Doamne! Tu cunoşti ce-mi este de folos. Nu mă lăsa să pier pentru păcatele mele! Nu mă părăsi, Doamne, nici nu Te depărta de la mine, că spre Tine am nădăjduit! Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu! Vindecă-mi sufletul, că am greşit Ţie! Mântuieşte-mă pentru mila Ta, că înaintea Ta sunt toţi cei ce au necaz pe mine! Altă scăpare n-am, Doamne, fără numai pe Tine! Să se ruşineze dar, toţi cei ce se scoală asupra mea şi cei ce caută sufletul meu ca să-l piardă! Că numal Tu singur eşti puternic, Doamne, întru toate, şi a Ta este slava, în vecii vecilor. Amin!

A 16-a catismă:

Psalmul 109

Al lui David.

1. Zis-a Domnul Domnului Meu: "Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".

2. Toiagul puterii Tale ţi-l va trimite Domnul din Sion, zicând: "Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi.

3. Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinţilor Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut".

4. Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec".

5. Domnul este de-a dreapta Ta; sfărâmat-a în ziua mâniei Sale împăraţi.

6. Judeca-va între neamuri; va umple totul de ruini; va zdrobi capetele multora pe pământ.

7. Din pârâu pe cale va bea; pentru aceasta va înălţa capul.

Psalmul 110

Scris pe vremea lui Neemia.

1. Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, în sfatul celor drepţi şi în adunare.

2. Mari sunt lucrurile Domnului şi potrivite tuturor voilor Lui.

3. Laudă şi măreţie este lucrul Lui şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului.

4. Pomenire a făcut de minunile Sale. Milostiv şi îndurat este Domnul.

5. Hrană a dat celor ce se tem de Dânsul; aduceţi-vă aminte în veac de legământul Lui.

6. Tăria lucrurilor Sale a vestit-o poporului Său, ca să le dea lor moştenirea neamurilor.

7. Lucrurile mâinilor Lui adevăr şi judecată. Adevărate sunt toate poruncile Lui,

8. Întărite în veacul veacului, făcute în adevăr şi dreptate.

9. Izbăvire a trimis poporului Său; poruncit-a în veac legământul Său; sfânt şi înfricoşător este numele Lui.

10. Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; înţelegere bună este tuturor celor ce o fac pe ea. Lauda Lui rămâne în veacul veacului.

Psalmul 111

Scris pe vremea lui Neemia.

1. Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte.

2. Puternică va fi pe pământ seminţia Lui; neamul drepţilor se va binecuvânta.

3. Slavă şi bogăţie în casa lui şi dreptatea lui rămâne în veacul veacului.

4. Răsărit-a în întuneric lumină drepţilor, Cel milostiv, îndurat şi drept.

5. Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti.

6. intru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme.

7. Gata este inima lui a nădăjdui în Domnul; întărită este inima lui, nu se va teme, până ce va ajunge să dispreţuiască pe vrăjmaşii săi.

8. Risipit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veacul veacului.

9. Puterea lui se va înălţa întru slavă. 10. Păcătosul va vedea şi se va mânia, va scrâşni din dinţi şi se va topi. Pofta păcătoşilor va pieri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Psalmul 112

Aliluia.

1. Lăudaţi, tineri, pe Domnul, lăudaţi numele Domnului.

2. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac.

3. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este numele Domnului.

4. Înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava Lui.

5. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru cele înalte

6. Şi spre cele smerite priveşte, În cer şi pe pământ?

7. Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman,

8. Ca să-l aşeze cu cei mari, cu cei mari ai poporului Său.

9. Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se bucură de fii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.