sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Acatistele lunii iulie (V)

19 iulie

Acatistul Sfintei Cuvioase Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare(19 iulie)

După obişnuitul început se zice:

Condacul 1:

Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul drepţilor spre a plini cununa cea împodobită a sfinţeniei noi cei ce suntem în necazuri şi întristări în lumea aceasta şi cerem şi aşteptăm mila lui Dumnezeu revărsată asupra noastră prin sfintele tale rugăciuni şi mijlociri îţi aducem cântări de mulţumire şi de laudă strigând aşa: Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Icosul 1:

Cetelor îngereşti plăcută le-a fost vieţuirea ta aici pe pământ Maică Preacuvioasă că în trup omenesc fiind ai vieţuit ca un înger biruind prin înfrânare patimile şi poftele trupului intrând astfel curată şi neprihănită în patria cea cerească pentru care te lăudăm zicând:

Bucură-te, a maicii tale pârgă cu multă rodire;

Bucură-te, tărie bărbătească în femeiască fire;

Bucură-te, înger ceresc în trup pământesc;

Bucură-te, că ţi-ai răstignit patimile trupului firesc;

Bucură-te, flacără aprinsă a dragostei vii pentru Domnul;

Bucură-te, că balaurul cu arma Sfintei Cruci l-ai răzbit;

Bucură-te, că prin puterea credinţei şi frică de moarte ai biruit;

Bucură-te, că ne luminezi mintea cu gândul cel bun;

Bucură-te, că prin pilda vieţii tale învăţătură Sfântă ne dai;

Bucură-te, că ai pătruns adâncul tainelor învăţăturii şi trăirii creştine;

Bucură-te, către Domnul tămâie binemirositoare de neîncetată rugăciune;

Bucură-te, cădelniţă plină de untdelemnul înţelepciunii, veşnic aprinsă;

Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 2-lea:

Iubind tu pe Hristos-Cuvântul lui Dumnezeu, ai ales cuvintele cântărilor de psalmi ca însoţitoare nedespărţite în tot ceasul. Pentru aceasta te rugăm întăreşte-ne şi pe noi să împletim cuvinte de laudă din roada faptelor bune pe care să le aducem prinos Domnului, cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Spic însutit roditor te-ai arătat a fi, răsărind din ţarina cea binecuvântată a strămoşilor tăi; si, cu înţelepciunea cea cerească fiind dăruită de Dumnezeu, ai ales viaţa cea curată aici pe pământ, pregătind pe cea veşnică prin neîncetate rugăciuni şi nevoinţe, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, mugur prea frumos, din vlăstarul dreptei credinţe ivit;

Bucură-te, că din rădăcină binecuvântată ai răsărit;

Bucură-te, că te-ai adăpat cu apele dulci ale Sfintei Scripturi ca un pământ însetoşat;

Bucură-te, că din leagăn cu laptele dreptei credinţe buna ta maică te-a alăptat;

Bucură-te, că vârsta prunciei ţi-a fost încununată cu desăvarşită înţelepciune;

Bucură-te, blândă mieluşea, că jugul lui Hristos cu bucurie ai luat;

Bucură-te, ceea ce cu bună cunoştinţă te-ai înveşmântat;

Bucură-te, că ai fost împodobită cu frumuseţea chipului;

Bucură-te, că ai căştigat curăţia duhului;

Bucură-te, că ai ales dragostea Mirelui Ceresc;

Bucură-te, că pentru mântuirea noastră rugăciunile tale fierbinte la Domnul mijlocesc;

Bucură-te, că însuşi Hristos te-a hărăzit sa-l fii Mireasă;

Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 3-lea:

Încă inainte de naşterea ta un înger i-a vestit de trei ori maicii tale Emilia că Tecla te vei chema, proorocind prin aceasta că luptele şi ostenelile tale vor fi asemenea cu ale celei dintâi dintre muceniţe, dar ai primit numele bunicii tale Macrina, ca în vremea prigonirilor să mărturiseşti pe Hristos asemenea ei, cântând neîincetat: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Fecioarelor celor înţelepte asemănându-te, ai păstrat aprinsă candela sufletului tău, ai împodobit-o cu lumina virtuţilor şi ai adăpat-o cu untdelemnul dragostei de Dumnezeu, gata fiind a intra în Cămara de nuntă a Cerescului Mire, Căruia roagă-te acum să ne dăruiască iertarea păcatelor şi mila în ziua judecăţii, nouă celor ce-ţi cântăm aşa:

Bucură-te, către Hristos neîncetat înălţată dulce cântare;

Bucură-te, inimă împodobită cu dumnezeiască cugetare;

Bucură-te, că ai păstrat vie în tine suflarea Duhului Sfânt şi ai făcut-o mult roditoare;

Bucură-te, că te-ai arătat în toate cumpătată;

Bucură-te, că alături de maica ta ai vieţuit până la sfârşitul vieţii ei pământeşti;

Bucură-te, că aţi ajuns împreună la mari măsuri duhovniceşti;

Bucură-te, că asemenea strămoşilor tăi ai lepădat averile cele pământeşti;

Bucură-te, că astfel făcând le-ai dobândit pe cele cereşti;

Bucură-te, că de toate lepădându-te, casa în sihăstrie ţi-ai transformat;

Bucură-te, albină de miere adunătoare care de osteneli trupul nu ţi-ai cruţat;

Bucură-te, că adesea cu ochiul minţii pe Cerescul Mire L-ai contemplat;

Bucură-te, că împreună cu cetele fecioarelor înţelepte te afli acum în desfătare cerească;

Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 4-lea:

Bunătăţile cereşti pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, acum ni le-ai câştigat şi te veseleşti în ceruri de vederea frumuseţii celei negrăite a dumnezeirii, sorbind dulceaţa Mirelui împreună cu cetele cuvioşilor şi drepţilor, alături de care roagă-te pentru noi, ca să fim izbăviţi de dureri şi de necazuri, ca să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Râvnă fără de margini având spre dobândirea virtuţilor celor sfinte nu ai contenit ostenelile, întărindu-te în aspre nevoinţe spre a supune trupul duhului, a te înstrăina de deşertăciunile lumeşti şi a plini prin contemplaţie sfinţenia. Astfel văzând vieţuirea ta îndrăznim a te lăudă cu aceste cântări:

Bucură-te, că vas ales de înţelepciune cerească te-ai arătat;

Bucură-te, că în înfrânare te-ai desfătat;

Bucură-te, că în smerenie te-ai slăvit;

Bucură-te, că prin neagoniseală te-ai îmbogăţit;

Bucură-te, către Domnul rugătoare fierbinte;

Bucură-te, tărie şi sprijin celor înconjuraţi de ispite;

Bucură-te, revărsare de bucurie pentru cei întristaţi;

Bucură-te, grabnică mângâiere pentru cei îndureraţi;

Bucură-te, pentru cei din războaie liman de liniştire aflat;

Bucură-te, pahar prea-plin de iubire către Domnul vărsat;

Bucură-te, crin cu mirosul faptelor bune înmiresmat;

Bucură-te, porumbiţă albă cu blândeţe încununată;

Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 5-lea:

Întocmai ca un atlet încercat ţi-ai săvârşit buna alergare şi ai biruit prin sârguinţă bărbătească piedicile din cale, dobândind în ceruri de la Domnul Hristos cununa biruinţei; dă-ne şi noua acum dragoste fierbinte şi căinţă, înmulţind osârdia în inimile noastre spre a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Ne minunăm de mulţimea faptelor tale bune şi lăudăm necontenitele tale osteneli pe care n-ai pregetat a le jertfi cu dragoste pentru Domnul Slavei, primind şi darul facerii de minuni prin care cu milostivire ai cercetat pe cei din nevoi. Roagă-te acum şi pentru tămăduirea patimilor sufleteşti ale celor ce-ţi cântă ţie:

Bucură-te, dor către Domnul de-a pururi arzător;

Bucură-te, celor lipsiţi nelipsit ajutor;

Bucură-te, mijlocitoarea celor credincioşi către Dumnezeu;

Bucură-te, întărire în nădejde a celor păcătoşi;

Bucură-te, sfeşnic aprins de razele înţelepciunii dumnezeieşti;

Bucură-te, călăuzitoare către lumina împărăţiei cereşti;

Bucură-te, blândă ocrotitoare a celor necăjiţi;

Bucură-te, mir dulce mirositor al curăţiei;

Bucură-te, foc mistuitor al patimilor;

Bucură-te, tămăduitoarea durerilor sufleteşti;

Bucură-te, vindecătoarea bolilor trupeşti;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale liniştea sufletului o câştigăm;

Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 6-lea:

Iubitoare de neagoniseală fiind, din tinereţe ai urmat viaţa monahicească, lepădând alături de averile pământeşti şi obiceiurile lumeşti, atrăgând şi pe maica ta Emilia spre viaţa cea nematerialnică, prin însăşi pilda vieţuirii tale. Atrage-ne şi pe noi din adâncul patimilor către lumina cea nestricăcioasă şi ne învaţă să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Casă ţi-a devenit sihăstria, iar slujnicile surori, şi averea ta a ajuns în sânurile Bisericii, ajutorând pe cei lipsiţi; desfătările lumeşti le-ai lepădat ca pe nişte gunoaie şi slava cea pământească defăimând-o, te-ai apropiat cu dragoste de cereasca filozofie, dorind a-ţi vedea numele scris în Cartea Vieţii. Mijloceşte aceasta şi pentru noi, cei care te lăudăm aşa:

Bucură-te, floare preafrumoasă a monahiilor;

Bucură-te, smirnă care ai bineînmiresmat calea nevoinţelor;

Bucură-te, bună călăuzitoare a turmei încredinţate tie de Hristos;

Bucură-te, văpaie de rugăciune ce ai luminat calea celor ce ţi-au urmat;

Bucură-te, bună chivernisitoare, că dăruindu-ţi averile, avuţie în cer ţi-ai adunat;

Bucură-te, că toate lepădând, calea virtuţii fără piedici ai urmat;

Bucură-te, adânc de înţelepciune care cu dragoste obştea ţi-ai îndrumat;

Bucură-te, piatră de smerenie din care florile monahismului au răsărit;

Bucură-te, că peste toate virtuţile tale, smerenia a stralucit;

Bucură-te, a pustnicelor povăţuitoare;

Bucură-te, a patimilor sabie tăietoare;

Bucură-te, că faptele tale cele bune îţi sunt acum cunună cerească preafrumoasă;

Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 7-lea:

Cine va putea lăuda după vrednicie faptele tale bune sau cine nu se va minuna de vitejia ta, maică preacuvioasă! Că ţi-ai adăpat sufletul din răul dumnezeieştii înţelepciuni şi ai ajuns în cortul cel minunat unde auzi glasul cel plin de desfătare al cetelor îngereşti şi cânţi împreună cu ele lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Te-ai arătat pe pământ viţa mult roditoare, fiind înaintea tuturor în câştigarea virtuţilor, deşi în desăvârşita smerenie lucrai, necăutând slava cea trecătoare, ci mărirea cea veşnică în ceruri; îndrăzneşte deci şi pentru noi în faţa Sfintei Treimi a cere o picătură din dumnezeiasca smerenie spre a topi împietrirea inimilor noastre, ale celor ce-ţi cântăm aşa:

Bucură-te, că ai avut către Domnul bună înclinare;

Bucură-te, că ai cinstit dumnezeirea prin bună lucrare;

Bucură-te, că întru neclintită nădejde te-ai ostenit;

Bucură-te, vultur ce către cereasca înălţime te-ai suit;

Bucură-te, că din izvorul Raiului te-ai adăpat;

Bucură-te, că locaş Duhului Sfânt te-ai arătat;

Bucură-te, că pe pământ cu faptele tale bune ai strălucit;

Bucură-te, că prin vredniciile tale îngerilor te-ai asemuit;

Bucură-te, vas ales al Domnului lisus;

Bucură-te, privighetoare dulce glăsuitoare;

Bucură-te, a uşilor pocăinţei deschizătoare;

Bucură-te, părtaşă la strălucirea cea dumnezeiască;

Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 8-lea:

Aşa cum aurul curat se lămureşte în focul cuptoarelor, şi tu te-ai călit în focul ispitelor şi al durerilor pe care întăritorul celor din nevoinţe le-a rânduit asupra ta, iar la sfârşitul vietii ţi-a dăruit faţă luminoasă şi chip dumnezeiesc, arătându-ne şi nouă chipul răbdării în focul ispitelor; pentru aceasta te cinstim strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Viaţa ta a fost pildă vie şi pentru marele Vasile, căci aflandu-l pe acesta întors de la înaltele şcoli plin de înţelepciune şi întrecând în aceasta pe cei mai străluciţi magistraţi, i-ai îndreptat către idealul dragostei dumnezeieşti, încât prin viaţă şi înfăptuirile de mai târziu i-a întrecut pe mulţi care străluciseră în virtute; pentru aceasta te fericim zicând:

Bucură-te, a poruncilor Domnului împlinitoare;

Bucură-te, catarg luminos pe marea vieţii călăuzitoare;

Bucură-te, alăută cu dulce glăsuire;

Bucură-te, a adunărilor sihăstreşti strălucire;

Bucură-te, a cuvioaselor cinstită podoabă;

Bucură-te, că ai deschis calea nevoinţelor ca o torţă strălucitoare;

Bucură-te, că Marelui Vasile i-ai fost sfătuitoare;

Bucură-te, că ai limpezit cele dinlăuntru ale lui Grigorie prin tainică povăţuire;

Bucură-te, a lui Navcratie îndrumătoare;

Bucură-te, că lui Petru i-ai pregătit calea virtuţilor;

Bucură-te, stâlp de răbdare în casa părinţilor;

Bucură-te, că maicii tale i-ai fost bucurie şi odihnă bătrâneţelor;

Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 9-lea:

Podoaba milosteniei dobândind-o, n-ai pregetat a ajuta pe cei slabi, iar acum, împreună cu fraţii tăi arhierei, roagă-te pentru noi cei greşiţi şi lesne alunecători spre păcate, uşurează împresurările ispitelor şi îndepărtează săgetarile diavolilor, ca izbăviţi fiind să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Frumos ţi-a răsplătit Domnul ostenelile cu darul tămăduirilor, sieţi fiind izbăvitoare de neputinţă. Tămăduieşte dar şi rănile conştiinţei noastre, scoate-ne din întunericul păcatelor şi dăruieşte-ne inimă curată şi voinţă neclintită spre a purta şi noi cu bucurie jugul cel bun al lui Hristos şi a-ţi cânta:

Bucură-te, că ai rugat cu credinţă pe Domnul pentru tămăduire;

Bucură-te, că nu ai căutat la doctorii cei pământeşti alinare;

Bucură-te, că tina înmuiată de lacrimile rugăciunii ţi-a fost lecuire;

Bucură-te, că semnul Sfintei Cruci ţi-a dăruit vindecarea cu desăvârşire;

Bucură-te, că mâna dreptcredincioasei tale mame pieptul bolnav ţi-a însemnat;

Bucură-te, că prin rugăciune, copila cea neputincioasă ai vindecat;

Bucură-te, că pe cei flămânzi săturand, grâul l-ai înmulţit;

Bucură-te, că proorociţă adevărată te-ai dovedit;

Bucură-te, toiag sprijinitor pentru cei păcătoşi;

Bucură-te, platoşă împotriva nevăzuţilor vrăjmaşi;

Bucură-te, lacrimă a căinţei care ne deschizi uşa Raiului;

Bucură-te, că ne izbăveşti de întristare cu lacrimile tale;

Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 10-lea:

Deasupra firii fiind, ai murit lumii şi lucrurilor lumeşti şi te-ai îndreptat către dragostea cea dumnezeiască, având pe Hristos mângâiere tare şi nestrămutată în lupta împotriva patimilor, şi dobândind cununa darurilor te-ai sălăşluit în cămările cereşti cu fecioarele cele înţelepte, pentru care te lăudam cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cu bucurie ţi-ai ridicat crucea pe umeri şi ai urmat Domnului, şi întărindu-ţi slăbiciunea trupului cu râvna duhului şi supunând minţii furtunile patimilor ai mărturisit viaţa veşnică. Dă-ne aducere aminte de moarte şi răspuns bun la înfricoşata Judecată a lui Dumnezeu şi nouă, celor ce-ţi cântăm:

Bucură-te, că ai luat darul nepătimirii;

Bucură-te, că floarea desăvârşirii cu ardoare ai dorit;

Bucură-te, ceea ce cu dulceaţa desfătărilor nu te-ai amăgit;

Bucură-te, că nu te-ai spăimântat de focul ispitelor;

Bucură-te, că ai adus credinţa, nădejdea şi dragostea jertfe bine primite pe altarul Domnului;

Bucură-te, că te-ai îmbrăcat cu putere cerească;

Bucură-te, vistierie adâncă de cugetare duhovnicească;

Bucură-te, dorire înflăcărată de Domnul lisus Hristos;

Bucură-te, floare a curăţiei cu bun miros;

Bucură-te, prealăudată între fecioare;

Bucură-te, că te-ai învrednicit de mărirea îngerească;

Bucură-te, bucuria celor ce se grăbesc să te cinstească;

Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 11-lea:

Precum Moise a trecut poporul prin mare şi l-a călăuzit prin pustie aşa şi tu ai trecut ispitele veacului acestuia şi ai dobândit înger călăuzitor prin vămile vazduhului până ai ajuns la desfătarea cea din sânurile cereşti. Uşurează cu rugăciunile tale şi trecerea noastră prin marea patimilor şi ispitelor vieţii, ca să ajungem curaţi în Ierusalimul cel ceresc şi împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Două scânduri aşezate în chipul crucii ţi-au slujit drept pat al ultimelor tale nevoinţe în desăvârşita sărăcie; mantia fratelui tău Grigorie ţi-a fost podoabă de îngropare şi ai primit din cer, ca o ultimă răsplată revărsarea de strălucire cerească cea întreit luminătoare care ţi-a luminat minunat chipul în clipa morţii când sufletul ţi-a alergat vesel în mâinile Domnului pentru care te lăudăm zicând:

Bucură-te, ceea ce covârşeşti prin nădejde durerile noastre sufleteşti;

Bucură-te, ceea ce ne luminezi mintea spre împlinirea voii dumnezeieşti;

Bucură-te, ridicare a celor căzuţi;

Bucură-te, primitoarea celor izgoniţi;

Bucură-te, a celor suferinzi alinare;

Bucură-te, că celor din cursele durerii le esti izbăvitoare;

Bucură-te, că ne curăţeşti de întinăciunea păcatelor cu plânsul tău cel curat;

Bucură-te, că îndelung priveghind cugetul ţi-ai luminat;

Bucură-te, că prin dese ajunări sufletul ţi-ai hrănit;

Bucură-te, că tămăduieşti orbirea celor ce s-au rătăcit;

Bucură-te, că izgoneşti cu rugăciunea mâhnirea sufletelor prigonite;

Bucură-te, că dezlegi împietrirea inimilor noastre nepocăite;

Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 12-lea:

Trecerea ta din viaţa aceasta pământească la cea cerească se părea a nu fi lucru omenesc ci îngeresc că ţi-ai păstrat gândul netulburat de suferinţele trupului şi cugetai la calea cea străbătută de la început până la sfârşit aşteptând cu dumnezeiască şi curată iubire pe Mirele cel mult dorit Căruia cu credinţă îi căntai: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Nimic din cele pământeşti nu te mai putea împiedica de la contemplarea frumuseţii Dulcelui lisus către Care ţi-ai atintit privirea şi gândul înălţând ultima rugăciune şi înger călăuzitor spre împărăţia Cerurilor cerând de la Dumnezeu. Fii călăuzitoare acum şi în ceasul morţii şi pentru noi cei care slăvim pomenirea ta ca să-ţi cântăm:

Bucură-te, fierbinte râvnitoare de sfinţenie dumnezeiască;

Bucură-te, pom cu podoabă cerească;

Bucură-te, că ai fugit de înşelăciunea diavolească;

Bucură-te, prinos de jertfă nerăpită pentru Domnul;

Bucură-te, că ai oglindit mărirea Tatălui;

Bucură-te, că ai dorit dragostea Fiului;

Bucură-te, că te-ai învrednicit să fii sălaş Duhului Sfânt;

Bucură-te, că frumos ţi-ai săvârşit călătoria vieţii pe pământ;

Bucură-te, cheie deschizătoare a porţilor împărăţiei Cereşti;

Bucură-te, că de lumină cerească chipul ţi-a strălucit;

Bucură-te, că preaîmpodobită cunună ai primit;

Bucură-te, că acum dănţuieşti cu cetele cele cereşti;

Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 13-lea:

O, preaînţeleaptă şi mult lăudată Sfântă Macrina, se îngreuiază limba spunând adâncul răutăţilor în care am căzut, se întunecă mintea gândind la neputinţele firii noastre; ci tu, ca o milostivă, primind această puţina rugăciune, mijloceşte pentru noi că dobândind inimă curată, credinţă neclintită şi dragoste fierbinte să împlinim voia lui Dumnezeu şi, ridicaţi din robia păcatelor, mântuiţi fiind să cântăm: Aliluia! (de trei ori)

După aceea se zic Icosul 1 şi Condacul 1 şi se face otpustul.

20 iulie

Acatistul Sfântului Prooroc Ilie

Rugăciunile începătoare :

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele

Condacul 1

Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru întoarcerea lui Israel de la închinarea lui Baal, aspru mustrător al împăraţilor nelegiuiţi strălucind cu văpaia râvnei pentru Dumnezeu atotţiitorul, cu sfintenia vieţii şi a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri şi vei veni înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, laudă îţi aducem ţie, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare îndrăzneală către Domnul, slobozeşte-ne pe noi din toate nevoile şi necazurile cu rugăciunile tale, pe noi cei ce-ţi cântăm: Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Icosul 1

Înger vieţuitor în trup te-ai arătat, proorocule, prin râvna cea pentru Dumnezeu şi prin viaţa ta curată; căci încă prunc fiind, părintele tău, Sovah, văzut-a îngeri luminaţi cu tine vorbind, cu foc înfăşurându-te şi cu văpaie hrănindu-te, arătând astfel ca râvna ta e fierbinte pentru Dumnezeu şi că puterea graiurilor şi a vieţii tale e ca o lumină neprihănită; pentru aceea, cu uimire grăim ţie unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mântuirea fiilor lui Israel;

Bucură-te, cel ce încă din pântecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevărului şi al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce asupra căruia s-a descoperit preaslăvită aratare, ce a minunat pe părintele tau;

Bucură-te, cel ce din tinereţe ai iubit curţăia feciorelnică şi tăcerea;

Bucură-te, cel ce ai urât deşertăciunile lumii şi toate bucuriile ei, iar sufletul tău în intregime l-ai închinăt lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce cu lumina înţelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat şi cu învăţătura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adăpat;

Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Văzând nelegiuire şi răzvrătire în Israel, preamărite profetule, te-ai întristat cu duhul şi în râvnă pentru slava lui Dumnezeu te-ai aprins, pentru că fiii lui Israel se închinau la idolii cei urâţi şi de Dumnezeu cel Adevărat se îndepărtau, Căruia toate oştile cereşti cu cutremur Îi cântau: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Mintea întunecându-şi cu pornirile cele rele, Ahab, împăratul cel ce făcea fărădelege, lepădându-se de Adevăratul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi închinându-se josnicului Baal, a înmulţit închinarea la idoli şi nelegiuirea în împărăţia sa. Iar tu, proorocule, ca un mare râvnitor pentru Dumnezeu, cu îndrăzneală ai înfruntat pe împărat, ameninţându-l, prevestind pedeapsa pentru el şi pentru împărăţia sa, că trei ani şi saşe luni nu va cădea ploaie, nici rouă şi foamete mare va fi peste tot pământul. Drept aceea, minunându-ne de râvna ta şi de îndrăzneala ta cea mare pentru Dumnezeu, cu iubire grăim ţie:

Bucură-te, propovăduitorul neînfricat al adevărului şi mare luptător pentru cucernicie;

Bucură-te, cel ce cu râvna ta dojeneşti toată nelegiuirea;

Bucură-te, cel ce ai înduplecat pe Domnul îndelung-răbdătorul să nu pedepsească cu desăvârşire pe cei păcătoşi;

Bucură-te, cel ce cu cuvântul ai încuiat cerul, iar pământul cel roditor l-ai făcut sterp;

Bucură-te, cel ce pentru nelegiuirea oamenilor, foamete de trei ani de la Dumnezeu ai cerut; Bucură-te, că Domnul cel Preaînalt te-a trimis la Ahab, precum oarecând pe Moise la Faraon; Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Cu puterea rugăciunii tale, preaminunate proorocule, în adevăr ai încuiat cerul şi n-a plouat trei ani şi şase luni şi a fost mare foamete peste tot pământul, până când, chinuiţi de arşiţă şi foamete, cei nelegiuiţi s-au întors către Domnul, pocăindu-se şi cu umilinţă cântând Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având negrăită bunăvoire către tine, proorocule, vrut-a Domnul să te deosebească de fiii cei fără de lege ai lui Israel ca să nu înduri împreună cu ei foametea şi setea şi ţi-a poruncit să te duci la râul Cherit, unde corbii te-au hrănit, aducându-ţi pâine şi carne. De aceea, îţi aducem laudele acestea:

Bucură-te, cel ce cu postul şi cu privegherea ai nimicit toate deşertăciunile şi cugetările pământeşti;

Bucură-te, cel ce cu rugăciuni şi gânduri curate, mintea ţi-ai înalţăt-o spre cele de sus;

Bucură-te, mărirea patriarhilor şi podoaba proorocilor;

Bucură-te, lauda celor feciorelnici şi mărirea cuvioşilor;

Bucură-te, îndrumătorul ierarhilor şi tăria mucenicilor;

Bucură-te, că ai întors pe calea adevărului pe fiii lui Israel orbiti de nelegiuire şi necredinţa; Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Vifor mare, dărâmând munţi, mergea înainte, când Domnul S-a apropiat de tine în Horeb, proorocule; încă şi cutremur s-a făcut, dar nu în cutremur S-a arătat Domnul, iar după cutremur foc, şi nici în foc s-a arătat Domnul; ci, după foc, adiind vânt răcoritor, în el ţi S-a arătat Domnul a Cărui apropiere simţind, cu veşmânt ţi-ai acoperit faţa, cântând cu frică şi bucurie: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind nelegiuitul împărat Ahab de porunca ta, ca să aduni toate seminţiile lui Israel pe muntele Carmel, unde să fie aduşi şi profeţii cei mincinoşi ai lui Baal, îndată trimiţând, i-a adunat pe toţi şi a venit şi el acolo. Iar tu, râvnitor de slava lui Dumnezeu, dorind să ruşinezi cu desăvârşire pe idolii cei urâţi şi să preaslăveşti pe adevăratul Dumnezeu, ai poruncit să se pregătească două altare pentru jertfă, iar foc să nu le pună, zicând: Adevăratul Dumnezeu va fi acolo, Care la rugăciunea noastră ne va asculta, trimiţând foc. Auzind acestea, poporul a grăit, zicând: bine a zis Ilie, să fie aşa; iar noi, mărindu-te, cântăm ţie:

Bucură-te, marele sol al Împăratului ceresc şi vestitor al Sfintelor Sale porunci;

Bucură-te, diamant statornic în râvnă şi stâlp neclintit al bunei cinstiri;

Bucură-te, puternice apărător al adevărului şi luptător neînvins împotriva vrăjmaşilor Domnului;

Bucură-te, dezrădăcinătorul necinstei ce sădeşti evlavia şi curăţia;

Bucură-te, râvnitor înflăcărat al slavei lui Dumnezeu;

Bucură-te, că şi în ultimele zile ale lumii acesteia vei propovădui pe Adevăratul Dumnezeu şi vei mustra pe antihristul cel blestemat;

Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Împărateasa Isabela cea fără de lege, cugetând să te stingă pe tine cel ce eşti stea de Dumnezeu luminată, aprinzându-se de mânie asupra ta pentru nimicirea profeţilor ei mincinoşi a pus la cale ucidere ta. Totodată i s-a împietrit inima, nevoind să creadă în minunile tale, proorocule, nici să cunoască pe Adevăratul Dumnezeu, ca să-I cânte Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Toţi israelitenii văzând că, la rugăciunea ta, foc de la Domnul din cer s-a pogorât peste jertfa ta, preamărite proorocule, de s-a aprins şi, mistuind-o pe ea, au ars toate: lemnele, pietrele precum şi apa, căzut-au cu feţele lor la pământ, strigând: "Cu adevărat Domnul Dumnezeu Acela este Dumnezeul cel Adevărat!" Şi au crezut oamenii în Dumnezeul cel Adevărat, iar pe proorocii cei mincinoşi i-au junghiat. Deci slăvind pe Atotputernicul Dumnezeu, făcătorul de minuni, ţie, celui ce ai plăcut lui Dumnezeu, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce ai dobândit mare îndrăzneală înaintea Stăpânitorului tuturor;

Bucură-te, cel ce prin semne şi minuni adevărul dumnezeiesc ai întărit;

Bucură-te, cel ce înşelăciunea demonilor ai ruşinat, iar credinţa adevărată o ai preamărit;

Bucură-te, cel ce pe necredincioşi cu adevărată cunoştinţă de Dumnezeu i-ai luminat;

Bucură-te, cel ce prin turnarea apei de trei ori pe jertfelnic Taina Preasfintei Treimi ai descoperit;

Bucură-te, că toată firea cea fiitoare ţie s-a supus, iar focul şi apa ţi-au fost ascultătoare, slujind ţie;

Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al-6-lea:

Propovăduitor al cunoaşterii şi cinstirii de Dumnezeu te-ai arătat, proorocule, nu numai întru Israel, ci şi între păgâni, căci trimis ai fost de Domnul în Sarepta Sidonului, la o văduvă săracă, hrănindu-te pe tine însuţi şi mai ales pe ea hrănind-o în timpul foametei, prin darul facerii de minuni şi înmulţind făina şi uleiul în casa ei, pe tot timpul foametei. Şi după ce te-ai rugat, suflând de trei ori, ai înviat pe fiul văduvei, cântând lui Dumnezeu, Celui ce face minuni: Aliluia!

Icosul al-6-lea:

Strălucind cu mare râvnă pentru Dumnezeu Atotţiitorul, te-ai întristat foarte, proorocule, pentru că fiii lui Israel au părăsit legămantul, au dărâmat altarele Lui şi au omorât pe profeţii Lui. Domnul, însă, pentru mângâierea ta, ţi-a vestit ca nu tot Israelul s-a îndepărtat de la El, ci are încă şapte mii de robi necunoscuţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Pentru aceasta, amintindu-ne de râvna ta cea pentru Dumnezeu, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, slujitor credincios şi prieten apropiat al Domnului;

Bucură-te, chip şi laudă binecredincioşilor păstori;

Bucură-te, îndrumătorul mântuirii şi luminătorul celor ce zac întru întuneric;

Bucură-te, cel ce îmbărbătezi pe apăratorii adevărului şi-i întăreşti în lupte şi suferinţe pentru dreptate;

Bucură-te, cel ce ardeai ca o flacără serafimică pentru dragostea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că şi Domnul în toate te-a ascultat şi, la rugăciunea ta, toate ţi le-a împlinit;

Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al-7-lea:

Domnul cel iubitor de oameni voind să arate milostivirea Sa păcătoşilor ce se pocăiesc, după trecerea timpului de foamete profeţit de tine, proorocule, prin graiul buzelor tale a trimis ploaie îmbelşugată şi paşnică pământului însetat; iar fiii lui Israel învrednicindu-se de această mare milostivire, cu inimă umilită şi mulţumitoare au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-7-lea:

O nouă fărădelege a adăugat faptelor sale celor rele necinstitul împărat Ahab, când a poruncit să-l omoare pe nevinovatul Nabot şi a răpit via lui. Drept aceea, mustrând pe împăratul călcător de lege, i-ai profeţit, Sfinte proorocule, că, în locul unde a fost omorât Nabot, porcii şi câinii îi vor linge sângele, iar pe Isabela, femeia lui o vor manca câinii şi toată casa lui va fi nimicită. Cunoscând că această profeţie grozavă s-a împlinit, ne cutremurăm grăind ţie unele ca acestea: Bucură-te, groaznicule răzbunător al asupriţilor şi asupra celor cu inimă împietrită;

Bucură-te, apărător tare al orfanilor şi al celor năpăstuiţi;

Bucură-te, cel ce pedepseşti pe călcătorii Sfintelor sărbători ale Bisericii Ortodoxe;

Bucură-te, cel ce ai coborât din domnie pe defăimatorul Numelui lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce cu cuvântul nimiceşti ca prin trăznet gândurile cele rele;

Bucură-te, cel ce cunoşteai viitorul ca şi prezentul, şi cele îndepărtate ca pe cele apropiate le-ai proorocit;

Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al-8-lea:

Purtare de grijă minunată şi mai presus de fire ţi-a arătat Dommul, proorocule, când a poruncit corbilor nesăţioşi şi sălbatici să te hrănească, în timpul foametei lângă râul Cherit, unde îţi petreceai timpul în rugăciuni şi în cugetare de Dumnezeu, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-8-lea:

Pe deplin ai fost împodobit cu smerenie, proorocule al lui Dumnezeu; pentru aceasta, pe cei doi sutaşi, care cu mândrie au venit la tine cu ostaşi ca să te ducă înaintea nelegiuitului împărat Ohozia, tu cu foc i-ai ars; iar pe Avdie, cel ce hrănea pe ucenicii profeţilor, care cu smerenie a venit la tine, l-ai miluit. Pentru aceasta, îţi aducem aceste cântări de laudă:

Bucură-te, umilitorul şi pedepsitorul celor îngâmfaţi şi ocrotitorul şi apărătorul celor smeriţi; Bucură-te, cel ce eşti groază judecătorilor iubitori de mită şi ajutătorul celor ce judecă cu dreptate;

Bucură-te, cel ce eşti sprijin celor credincioşi şi doborâtorul duşmanilor nelegiuiţi;

Bucură-te, cel ce eşti îmbrăcat cu platoşa înţelepciunii şi cu dreptatea ca de un scut ai fost apărat;

Bucură-te, cel ce cu sabia râvnei de Dumnezeu ai fost înarmat şi te-ai ridicat pe aripile înfrânării;

Bucură-te, cel ce cu credinţă ca de un coif al mântuirii ai fost acoperit şi cu cununa dragostei prealuminat te-ai încununat;

Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al-9-lea:

Toată firea omenească se minunează foarte cum tu, preamărite proorocule, ai mers 40 de zile fără să mănânci şi să bei până la muntele Horeb, unde te-ai învrednicit de strălucita arătare a lui Dumnezeu Atotţiitorul şi de preadulcea vorbire cu El cântându-I cu cutremur: Aliluia!

Icosul al-9-lea:

Ritorii cei mult-grăitori nu se pricep îndeajuns şi nu înţeleg, cum tu cel cu nume mare, Sfinte Ilie, în trup omenesc fiind, asemănător nouă în neputinţe, ai fost răpit cu trupul la cer prin carul şi caii de foc, care ţi s-au arătat ţie. Deci, minunându-ne de înălţarea ta la cer, slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a înălţăt astfel şi cu umilinţă te chemăm:

Bucură-te, cel ce cu minunata înfrânare ai omorât în tine pe omul cel vechi;

Bucură-te, cel ce cu focul râvnei dumnezeieşti, ai ars în tine toată cugetarea cea materială;

Bucură-te, cel ce, ridicându-te la cer, neamului omenesc veselie îi dăruieşti şi viaţa veşnică o întăreşti;

Bucură-te, cel ce eşti însenmat de la Dumnezeu cu cinstea şi mărirea cea mai presus de fire şi mai mult decât proorocii cei vechi ai fost preamărit;

Bucură-te, cel ce ai fost întâmpinat cu bucurie de cetele îngereşti în locaşurile cereşti;

Bucură-te, că numele tău în toată lumea se cinsteşte şi râvna ta pentru Dumnezeu mult se preamăreşte;

Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Vrând Preabunul Dumnezeu să mântuiască poporul lui Israel de înşelăciunile lui Baal, te-a ales pe tine, mare proorocule, drept unealta voii Sale Sfinte şi te-a umplut cu putere dumnezeiască de a întoarce pe cei fără de lege, de a îndrepta pe cei păcătoşi, de a lumina pe cei întunecaţi şi pe toţi să-i înveţi a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid de apărare fii nouă, preasfinte proorocule, mult mijlocind pentru potolirea mâniei lui Dumnezeu, Care pe bună dreptate ne pedepseşte pe noi păcătoşii şi netrebnicii cu secetă, foamete, cu vânturi nimicitoare aducătoare de boli, ca, izbăvindu-ne din nevoi, să-ţi cântăm ţie:

Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale încui şi descui cerurile şi trimiţi pe pământ, de la Dumnezeu, belşug sau lipsă;

Bucură-te, îndelung-mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu, cel ce trimiţi ploi linişte şi rouă datatoare de viaţă pe pământul amorţit;

Bucură-te, cel ce potoleşti valurile năpraznice ale mărilor şi furtunilor groaznice şi cu voia lui Dumnezeu stăpâneşti tunetele şi fulgerele;

Bucură-te, cel ce opreşti vânturile nimicitoare şi fereşti oamenii şi necuvântatoarele de plăgile cele de moarte;

Bucură-te, hrănitorul orfanilor şi al văduvelor şi apărătorul celor milostivi;

Bucură-te, cel ce dobori pe prigonitorii hulitori ai credinţei adevărate şi alungi duhurile necurate de la credincioşii Domnului;

Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Cântare de umilinţă îţi aducem ţie, proorocule al lui Dumnezeu, Ilie; precum ai primit ruga lui Elisei, când a cerut de la tine, ca puterea ce-o aveai să treacă asupra lui şi înalţăndu-te spre cer, i-ai slobozit veşmântul tău, pe care luându-l a despărţit apa, precum şi tu odată ai despărţit apele Iordanului, moştenind darul lui Dumnezeu ce lucra în tine, aşa, acum, acoperă-ne şi pe noi cu veşmântul milei tale şi ne izbăveşte de toate nevoile şi necazurile, ca să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Aratatu-te-ai ca un luceafar luminos întru Israel, prea lăudate proorocule, strălucind asemenea îngerilor cu viaţa şi înţelepciunea ta şi cu darul facerii de minuni şi ai luminat pe oameni cu propovăduirea adevărului dumnezeiesc, alungând întunericul slujirii idolilor; drept aceea, laudându-te te mărim cântând:

Bucură-te, stea strălucitoare, ce cu strălucirea ta luminezi toată lumea;

Bucură-te, făclie pururea arzătoare, care, arzând, luminezi celor ce stau în întuneric;

Bucură-te, cel ce cu mintea şi cu duhul înţelepciunii ai fost luminat şi cu duhul înţelegerii şi întăririi ai fost împuternicit;

Bucură-te, cel ce ai fost luminat cu duhul cunoştinţei şi al smereniei şi adăpat ai fost cu temerea de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce te-ai împodobit cu virtuţile cele înalte şi cu minunile cele mai presus de înţelegere;

Bucură-te, cel ce ai împlinit pe pământ judecăţile Domnului şi ai uns pe împăraţi şi prooroci;

Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Mare har ai aflat înaintea lui Dumnezeu, prealăudate proorocule Ilie, căci în viaţa ta pământească ai proorocit şi ai săvârşit mari minuni, iar mai pe urmă, răpit cu trupul la cer şi după suirea cea mai presus de fire, te-ai înfăţişat pe Muntele Taborului unde Domnul S-a schimbat la faţă şi ai vorbit cu El; şi până astăzi nu încetezi a săvârşi minuni şi a izvorî bogăţia milelor şi a tămăduirilor, celor ce cu osârdie te cinstesc, cântând lui Dumnezeu cu credinţă: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând râvna ta cea fierbinte pentru Dumnezeu şi viaţa ta cea îngerească, precum şi minunile tale cele mari şi bunăvoinţa lui Dumnezeu arătată pentru tine, laudă aducem ţie, mare prooroc Ilie, cel cu nume mare, dar neputând înfăţişa după cuviinţă, cinstea şi mărirea ta, cu umilinţă cântăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, chivot al dumnezeieştii măriri şi locaş preasfinţit al Sfintei Treimi;

Bucură-te, sfeşnic prea luminat al Bisericii neînserate şi mireasma cea cu bun miros a raiului dumnezeiesc;

Bucură-te, povăţuitorul pustnicilor cuvioşi, iar celor feciorelnici îndrumător şi ajutător;

Bucură-te, cel ce îndemni pe cei păcătoşi la pocăinţă şi mijloceşti viaţa veşnică pentru mântuirea întregului neam creştinesc;

Bucură-te, cel ce te-ai îndulcit de lumina Sfinţilor şi a negrăitei slave şi pururea preaslăveşti pe Dumnezeu;

Bucură-te, că la sfârşitul vremurilor vei arăta semne mari şi vei săvârşi minuni pentru întărirea oamenilor în credinţa cea adevărată spre a înfrunta pe vrăjmaşul antihrist;

Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, preaminunate şi preaînălţate proorocule al lui Dumnezeu Ilie, mare râvnitor pentru slava lui Dumnezeu, cel ce trimiţi pe pământ ploile şi seceta, belsugul şi lipsa, ascultă această puţină rugăciune, pe care cu evlavie o aducem, şi prin mijlocirea ta cea fierbinte către Domnul Dumnezeu, apără-ne de secetă, de foamete şi de bolile cele aducătoare de moarte şi dăruieşte nouă bună întocmire a văzduhului şi toată îmbelsugarea pământului întărindu-ne în dreapta credinţă şi viaţă curată, ca, izbăvindu-ne de chinurile cele veşnice, să ne învrednicim de fericirea Raiului cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi: Înger vieţuitor în trup... si Condacul întâi: Tu, cel ce ai fost alesul Domnului... Apoi se citesc aceste rugăciuni:

Rugăciune către Sfântul şi slăvitul al lui Dumnezeu Prooroc Ilie:

Preamărite şi preaminunate proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, care ai luminat pe pământ cu viaţa ta îngerească, cu râvna ta fierbinte către Dumnezeu Atotţiitorul, cu semnele şi cu minunile tale, şi cu marea lui Dumnezeu bunăvoinţă faţă de tine, fiind ridicat la cer cu trupul într-un car de foc; învrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, în timpul schimbării Lui la faţă, acum sălăşluind în locaşurile Raiului şi stând în faţa tronului Împăratului ceresc, auzi-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în faţa Sfintei tale icoane, şi cu umilinţă alergăm către mijlocirea ta. Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, să ne dea nouă duhul pocăinţei, al izbăvirii de păcate şi cu atotputernica Sa bunăvoinţă să ne ajute să ne depărtăm din calea păcatului, îndrumându-ne spre tot lucrul bun; ca să ne întărească în lupta împotriva poftelor şi a patimilor noastre, sădind în inimile noastre duhul smereniei, al blândeţii, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunătăţii, al răbdarii, al înţelepciunii, al râvnei pentru cuvântul lui Dumnezeu şi al izbăvirii aproapelui. Nimiceşte prin rugăciunile tale, proorocule, năravurile cele rele ale lumii, ce întinează neamul creştinesc prin necinstirea credinţei dreptslăvitoare, faţă de rânduielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea părinţilor şi a stăpânitorilor ce ne stăpânesc, aruncând astfel lumea în bezna necinstei, a desfrâului şi a pierzaniei.

Departează de la noi, preamărite proorocule, prin mijlocirea ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu; apără oraşele, satele şi ţara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli şi răni aducătoare de moarte, de neînţelegeri între fraţi, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri şi de războiul cel dintre noi. Prin rugăciunile tale, preamărite, întăreşte poporul nostru binecredincios şi ajută-l în toate faptele lui bune. Mijloceşte, proorocule al lui Dumnezeu, păstoriţilor noştri râvnă fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriţilor, înţelepciune în purtare şi învăţătură, cucernicie şi tărie în ispite; judecătorilor dăruieşte-le nepărtinire şi lepădare de pofta câştigurilor, dreptate şi milă faţă de cei obijduiţi; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă faţă de supuşi, milă şi dreaptă judecată, iar dreptcredincioşilor supunere şi ascultare faţă de cârmuitori, cum şi îndeplinirea cu sârguinţă a tuturor îndatoririlor lor; ca astfel, în pace şi cucernicie, să petrecem veacul acesta. Să ne învrednicim de împărtăşirea bunătăţilor celor veşnice în Împăraţia lui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste şi închinăciune, împreună cu Tatal cel fără de început şi cu Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Prooroc Ilie la vreme de secetă:

Te cinstim pe tine proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, căci pentru râvna ta întru mărirea Domnului Atotţiitorului, neputând răbda să vezi închinarea la idoli şi nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai înfruntat pe regele Ahab, călcătorul de lege şi pentru pedepsirea acestora prin rugăciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pământul lui Israel, spre a-l îndepărta de idolii netrebnici, pentru ca să se lase de fărădelegi şi de nedreptăţi, să se întoarcă spre unul Adevăratul Dumnezeu şi spre împlinirea Sfintelor Sale porunci. În timp de foamete, preaminunate, ai hrănit pe văduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugăciune l-ai înviat. După trecerea timpului de foamete proorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit învechit în păcătoşenie şi lepădare de Dumnezeu şi prin rugăciune foc din cer ai dobândit peste jertfa ta, cu această minune întorcând pe Israel către Domnul. Pe proorocii cei mincinoşi ai lui Baal i-ai ruşinat, iar după aceea, prin rugăciune, cerul iarăşi l-ai deschis şi ploaie multă pe pământ ai dobândit, iar pe credincioşii din Israel i-ai umplut de bucurie. Către tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilinţă alergăm, noi păcătoşii şi smeriţii, chinuiţi de arşiţă şi secetă: Mărturisim că nu suntem vrednici de mila şi de harul lui Dumnezeu; mai curând suntem vrednici pe dreptate de ameninţarea aspră a mâniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri şi jale. Căci n-am umblat în frica de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci în poftele desfrânării inimilor noastre, şi tot felul de greşeli fără de număr am săvârşit. Fărădelegile noastre ne-au întunecat mintea şi nu suntem vrednici a ne arăta în faţa Domnului şi a privi la cer. Mărturisim că şi noi ca şi vechiul Israel, ne-am îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru prin fărădelegile noastre, şi de nu ne închinăm lui Baal şi altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor şi prin poftele noastre slujim idolului; prin patima îmbuibării şi a poftelor slujim idolului lăcomiei şi al trufiei, idolului mândriei şi al îngâmfării şi mergem pe urmele împotrivirii faţă de Dumnezeu prin năravuri rele şi slujim duhului pierzător al veacului. Mărturisim, că pentru aceea s-a închis cerul şi s-a făcut ca arama, fiindcă s-au închis inimile noastre în faţa milei şi iubirii adevărate faţă de aproapele nostru. Pentru aceea pământul s-a uscat şi s-a făcut neroditor, fiindcă nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne dă ploaie şi rouă, fiindcă nu avem lacrimi de umilinţă şi rouă dătătoare de viaţă a cugetului către Dumnezeu. De aceea s-au vestejit toate bucatele şi toată iarba câmpului fiindcă s-a uscat în noi tot gândul cel bun. De aceea s-a întunecat văzduhul pentru că mintea noastră s-a întunecat de gânduri rele, iar inima noastră s-a întinat de poftele fărădelegii. Mărturisim că şi ţie, proorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Căci tu, om fiind, asemanându-te nouă prin patimi, cu viaţa ta asemenea îngerilor te-ai făcut şi ca unul fără trup ai fost înălţăt la cer; iar noi prin faptele şi gândurile noastre ruşinoase, sufletul nostru deopotrivă trupului l-am făcut. Tu prin post şi priveghere i-ai minunat pe îngeri şi pe oameni, iar noi ne-am făcut robi necumpătării şi poftelor. Tu râvneai la slava lui Dumnezeu, noi însă, ne depărtam de slăvirea Domnului şi Creatorului nostru şi ne ruşinam a mărturisi preamărit Numele Lui. Tu ai stârpit necinstea şi deprinderile rele, iar noi ne robim năravurilor lumii potrivnice Domnului mai vârtos decât poruncilor Lui şi a rânduielilor Bisericii. Şi câte păcate şi nedreptăţi n-am săvârşit noi păcătoşii! Prin păcatele noastre am istovit îndelunga răbdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecător s-a mâniat pe noi şi în mânia Lui ne-a pedepsit. Deci, cu îndrăzneală mare faţă de Dumnezeu şi nădăjduind în iubirea ta faţă de neamul omenesc, cutezăm a te ruga, mărite proorocule. Milostiv fii faţă de noi nemernicii şi nevrednicii, roagă pe Atotbunul Dumnezeu să nu se mânie pe noi până în sfârşit, ca să ne piardă pentru fărădelegile noastre, ci să ne trimită pământului însetat ploaie îmbelşugată şi curată şi să ne dăruiască roadă bogată şi bunăîntocmirea văzduhului; mijloceşte mila Împăratului ceresc, dar nu pentru noi păcătoşii şi nevrednicii, ci pentru aleşii robii Lui care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal al lumii acesteia, pentru blândeţea şi curăţia copiilor, pentru dobitoacele cele necuvântătoare şi pentru păsările cerului, care îndură din pricina fărădelegilor noastre şi pier de foame, de arşiţă şi de sete. Dobândeşte pentru noi prin rugăciunile tale bine-plăcute lui Dumnezeu: duhul pocăinţei şi al smereniei, duhul blândeţii şi al înfrânării, al iubirii, al răbdării, al temerii de Dumnezeu şi al bunei cinstiri, ca astfel, întorcându-ne de la căile necinstei la calea cea dreaptă a faptelor bune, să umblăm în lumina poruncilor Domnului şi să ajungem la bunurile făgăduite nouă, binecuvântând pe Cel fără de început Dumnezeu-Tatăl, pe iubitorul de oameni Unul-Născut Fiul Său şi pe Sfinţitorul Duh Preasfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

22 iulie

Acatistul Sfintei Maria Magdalena

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Lui Hristos al tău, pe care duhovniceşte L-ai iubit, I-ai urmat, cea pregătită de Domnul spre propovăduire, Sfântă Maria-Magdalena; pentru aceasta cu dragoste te lăudăm în cântări şi te rugăm pe tine, ca ceea ce ai mare îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile cu rugăciunile tale să ne izbăveşti, ca pururea bucurăndu-ne să strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească L-ai propovăduit pe Predulcele Iisus!

Icosul 1:

Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor, mai înainte cunoscând voinţa ta cea bună, Sfântă Mironosiţă, te-a ales din cetatea Magdalei, din laţurile diavoleşti slobozindu-te; pentru aceasta te-ai arătat credincioasă slujitoare a Domnului, sârguindu-te a-L preslăvi pe El cu viaţa şi cu osteneala. Iar noi, minunându-ne de aşa purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, întru umilinţa inimilor strigăm către tine:

Bucură-te, cea chemată de Fiul lui Dumnezeu dintru întunericul diavolesc la minunată lumina Sa;

Bucură-te, că în curăţie cu trupul şi cu duhul până la sfârşit ai petrecut cu darul Lui;

Bucură-te, că prin curăţia inimii, sărăcia cu duhul până la sfârşit o ai păzit;

Bucură-te, că înaintea tuturor te-ai învrednicit a vedea pe Hristos cel înviat;

Bucură-te, că puterea vrăjmaşului bine ai biruit;

Bucură-te, că ai strălucit cu credinţa cea tare şi cu dragostea cea caldă către Hristos Dumnezeu;

Bucură-te, că L-ai iubit şi L-ai propovăduit pe Mântuitorul Hristos cu toată inima ta;

Bucură-te, că până şi la moarte Aceluia drept ai slujit;

Bucură-te, că prin dar cu sufletul te-ai înnoit;

Bucură-te, că Evanghelia ai propovăduit şi întru vistieria inimii tale o ai încăput;

Bucură-te, că Învierea Domnului apostolilor ai vestit;

Bucură-te, că şi a vorbi cu îngerii te-ai învrednicit;

Bucură-te, Sfânta Maria-Magdalena, care cu credinţa apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 2-lea:

Văzându-se pe sine Maria-Magdalena de şapte demoni izbăvită, cu toată inima s-a lipit de Hristos Dumnezeu, biruitorul iadului, învăţând pe toţi oamenii că nu numai cu gura, ci şi cu toată viaţa să slujească lui Dumnezeu, cântându-i Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Mintea omenească, cugetând, nu pricepe cum dintru aşa tulburare, cu darul lui Hristos, te-ai suit la înălţimea vieţii celei asemenea îngerilor, vrednică de laudă, Maria-Magdalena. Pentru aceea şi noi, avându-te pe tine mijlocitoare bună, cu căldură ne rugăm să ceri de la Domnul şi pentru noi izbăvire din adâncul păcatului, ca să strigăm ţie cu dragoste unele ca acestea:

Bucură-te, că ai scăpat din cumplita robie a dracilor;

Bucură-te, că aievea ai mustrat înşelăciunea viclenilor demoni;

Bucură-te, că pe toţi îi înveţi ca în ispitele de la vrăjmaşul la Hristos să alerge;

Bucură-te, că îndemni ca nimeni în scârba cea mare pentru păcate să nu deznădăjduiască;

Bucură-te, a tuturor păcătoşilor călăuzitoare pe calea sfinţeniei;

Bucură-te, că ai cunoscut tăria cea atotputernică a darului lui Hristos;

Bucură-te, povăţuitoare bună a mulţumirii celei cuvenite lui Dumnezeu;

Bucură-te, dreapta învăţătoare a laudei lui Dumnezeu celei adevărate;

Bucură-te, că ne-ai arătat cu viaţa ta calea cea dreaptă a vieţii pământeşti;

Bucură-te, apărătoare bună a tuturor păcătoşilor înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, păzitoarea sufletelor noastre de vicleşugul satanei;

Bucură-te, mijlocitoarea noastră cea caldă către Hristos întru toate scârbele;

Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 3-lea:

Cu puterea dumnezeiescului dar, dimpreună şi cu a ta bunăvoinţă, fără şovăire, precum Avraam de demult ai lăsat casa părintelui tău şi cu bucurie ai urmat lui Hristos Dumnezeu. Deci rugămu-te, pe tine, ucenică a lui Hristos, slăvită Maria-Magdalena, luminează prin rugăciunile tale şi inimile noastre cu dragostea cea către Dumnezeu, ca şi acum şi pururea să-I strigăm Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având puterea înţelepciunii dăruită ţie de Dumnezeu, Maria-Magdalena, bărbăteşte ai lepădat cele frumoase ale lumii acesteia şi, ca o ucenică bună, cu dreptate ai slujit Cuvântului, Care pentru multă milostivirea Sa a sărăcit pentru noi. Pentru acestea cu umilinţă strigăm ţie:

Bucură-te, ucenica lui Hristos cea bună;

Bucură-te, învăţătoarea dragostei celei adevărate către Dumnezeu;

Bucură-te, că deşertăciunea lumii acesteia bine o ai cunoscut;

Bucură-te, că bucuria lumii bărbăteşti o ai lepădat;

Bucură-te, că frumuseţea lumească întru nimica o ai socotit;

Bucură-te, că cinului călugăresc calea vieţii celei bune mai înainte ai arătat;

Bucură-te, că pe toţi îi povătuieşti pe calea către Hristos Dumnezeu;

Bucură-te, că pentru lucrările milostivirii casa cea pământească o ai lăsat;

Bucură-te, că mila lui Hristos şi aici şi în cer o ai aflat;

Bucură-te, că prin ea la fericirea cea veşnică ai ajuns;

Bucură-te, mieluşea înţeleaptă, că de la lupii cei răi către Hristos păstorul cel bun ai alergat;

Bucură-te, că în staulul cuvântătoarelor Sale oi ai intrat;

Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 4-lea:

Viforul urgiei drăceşti cu putere pe mare s-a ridicat asupra casei sufletului tău, Sfântă Marie, dar a o surpa pe aceasta până în sfârşit nu a putut, că ai aflat mântuire pe piatra cea tare a credinţei în Hristos, şi pe aceasta tu, preaînţeleaptă femeie, stând neclintită, îi înveţi pe toţi ca Preabunului Dumnezeu să-i cânte cântare: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind noi, de Dumnezeu înţelepţită Marie, că urmând lui Hristos ai aflat veselia cea adevărată a inimii, dreptatea, pacea şi bucuria întru Duhul Sfânt, ne sârguim să ne aflăm în ceata părtaşilor la Împărăţia lui Dumnezeu. Iar ţie, ca uneia ce te veseleşti în această împărăţie arătându-ne şi nouă calea spre ea, îţi zicem cu toţii aşa:

Bucură-te, că dulceaţa cerească a lui Iisus o ai iubit;

Bucură-te, că viaţa cea adevărată ai aflat;

Bucură-te, că şi nouă chipul acestei vieţi ne-ai arătat;

Bucură-te, că întru bucuria cerească pururea acum petreci;

Bucură-te, că dintru a Raiului hrană pururea guşti;

Bucură-te, că focul dragostei către Dumnezeu în inima ta ai aprins;

Bucură-te, cea iubită duhovniceşte de Hristos Dumnezeu ca o roaba dreaptă a Sa;

Bucură-te, fierbinte rugătoare pentru noi către Dumnezeu;

Bucură-te, ajutătoarea întru nevoile noastre;

Bucură-te, învăţătoarea noastră cea bună şi blândă;

Bucură-te, sălaş preacinstit al Duhului Sfânt;

Bucură-te, sfântă întocmai cu Apostolii;

Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 5-lea:

Ca o stea cu dumnezeiască mergere urmând lui Hristos, slăvită Maria, te-ai arătat între mironosiţe. Împreună cu acelea stând acum şi pururea înaintea Sfintei Treimi, adu-ne şi pe noi împreună cu cetele cele sfinţite, prin rugăciunile tale, luminându-ne calea cea întunecată a vieţii noastre, pentru a-I striga cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând, Sfânta Maria, pe Hristos Dumnezeu pe cruce răstignindu-Se, minunată bărbăţie ai arătat ; că mulţi dintre ucenici au lăsat pe Învăţătorul lor, iar tu, cu dumnezeieştile Lui învăţături neîncetat aprinzându-ţi sufletul şi cugetul, ai biruit neputinţa firii femeieşti şi aşa ai fost părtaşă patimii celei mântuitoare a lui Hristos. Pentru aceasta şi noi, la atâta vitejie bărbătească a ta privind, strigăm ţie:

Bucură-te, podoaba şi îmbunătăţirea femeilor celor înţelepte;

Bucură-te, veselia cea bună a tuturor creştinilor;

Bucură-te, cea împreună-pătimitoare cu Hristos Dumnezeu, fiind El pe cruce răstignit;

Bucură-te, că ne-ai arătat nebiruita cale a dragostei pentru El;

Bucură-te, că mare îndrăznire ai luat către Dumnezeu, cu dragoste rugăndu-te pentru noi;

Bucură-te, podoaba şi lauda femeilor;

Bucură-te, adăpostirea cea tare a creştinilor;

Bucură-te, că decât bărbaţii cei tari mai puternică eşti;

Bucură-te, că decât înţelepţii acestei lumi mai înţeleaptă eşti;

Bucură-te, că cele ascunse ale înţelepciunii Sale ţi-a arătat Dumnezeu;

Bucură-te, că propovăduirea cea adevărată Însuşi Dumnezeu-Cuvântul te-a învăţat;

Bucură-te, că pe Hristos Dumnezeu mai mult decât viaţa ta L-ai iubit;

Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţa apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 6-lea:

Cu darul Tău, Hristoase Împărate, cele neputincioase se vindecă şi vasele cele slabe se fac tari. Că mironosiţele femei lângă crucea Ta cu bărbăţie stau şi darul Crucii fără de frică tuturor îl vestesc; şi iară cete de femei înţelepte, sârguindu-se a se asemăna cetelor îngereşti, cu trezvie de-a pururea strigă Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Căutând a te lumina cu lumina cunoştintei de Dumnezeu celei adevărate, când ai văzut pe Dumnezeu pe cruce răstignit, minunată Maria, lăcrimând ziceai: cum Viaţa acum de voie moarte primeşte? Noi dar, ştiind slăvită luminarea ta prin darul Sfântului Duh, strigăm ţie acestea:

Bucură-te, că pe Hristos cel răstignit din adâncul sufletului L-ai plâns;

Bucură-te, că veselia cea veşnică în locaşurile cereşti ai aflat;

Bucură-te, că şi nouă chipul plângerii celei bune ne-ai arătat;

Bucură-te, că tu eşti bucuria noastră cea neîncetată;

Bucură-te, a tuturor scârbiţilor mângâiere nemincinoasă;

Bucură-te, că pe pământ ai pătimit cu Hristos, pentru El;

Bucură-te, că împreună cu Domnul, în ceruri te proslăveşti întru El;

Bucură-te, a tuturor vrăjmaşilor noştri tare biruitoare;

Bucură-te, în toate scârbele noastre grabnică ajutătoare;

Bucură-te, că tuturor creştinilor aducerea-aminte de tine preadulce le este;

Bucură-te, că în toată Biserica lui Hristos numele tău e cinstit;

Bucură-te, mlădiţa cea adevărată a viei lui Hristos;

Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 7-lea:

Voind a cunoaşte puterea cea atotbiruitoare a Crucii, până la sfârşitul patimilor lui Hristos ai stat lângă crucea Mântuitorului, dimpreună cu alte femei, preaslăvită Maria. Iar durerea împreună pătimind cu Maica Domnului, cu nedumerire strigai: Ce minune străină este aceasta? Cel ce ţine toată făptura a voit a pătimi. Deci noi, Celui ce de voie pe Cruce S-a înalţat, de-viaţă-purtătoare făcând-o, cu dragoste Îi strigăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Minunată femeie te-ai arătat tu, fericită Maria, cu dragostea ta către Hristos pe care ai arătat-o cu tânguirile cele amare, căzând către Cel luat de pe Cruce şi cu lacrimi spălând preacinstitele Lui răni. Incă şi lui Iosif celui cu bun chip şi lui Nicodim celui iubitor de dreptate urmând, la mormântul Mântuitorului cu celelalte sfinte femei ai alergat şi, plângănd, şi pe cea nevinovată Maica Lui, care nemângâiat plângea, ai mângâiat-o, că sabia cea cumplită, sufletul ei pătrunsese. Iar noi, această vrednicie a ta ştiind, cu smerenie strigăm ţie:

Bucură-te, că ai spălat cu lacrimi preacuratele răni ale lui Hristos;

Bucură-te, că împreună ai pătimit cu Maica Lui cea preanevinovată;

Bucură-te, că pe Hristos până la mormânt L-ai petrecut;

Bucură-te, că ai privit cu nedumerire la Viaţa ce se punea în mormânt;

Bucură-te, a lacrimilor de pocăinţă învăţătoarea noastră cea bună;

Bucură-te, că a ne spăla cu lacrimi întinăciunea păcătelor ne povăţuieşti;

Bucură-te, că ne îndemni ca inimile noastre cele împietrite prin aceleaşi lacrimi să le înmuiem;

Bucură-te, că ne-ai arătat nouă chipul înţelepciunii celei adevărate;

Bucură-te, că ne înveţi să ţinem minte pururea patimile lui Hristos;

Bucură-te, slăvită Maria, că dimpreună cu Preanevinovata Fecioara Maria, eşti adevărată mijlocitoare pentru noi;

Bucură-te, sluga cea bună a lui Hristos;

Bucură-te, că nu voia oamenilor, ci voia Domnului ai urmat;

Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 8-lea:

De necuprins cu cugetul, de Dumnezeu înţelepţită Maria, ţi s-a părut ţie îngroparea Celui ce dă viaţă tuturor, dar rănită fiind cu dragostea Aceluia, încă de cu noapte ai adus mir la mormântul Lui şi lacrimi ai vărsat în loc de aromate. Pentru aceasta şi petreci acum în lăcaşurile cele bine mirositoare ale Raiului, cu cetele îngereşti strigând pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Toată dulceaţa, bucuria şi viaţa ti-a fost ţie Iisus, Sfântă Maria-Magdalena, pentru aceasta, văzând piatra cea grea luată de pe mormânt şi pe El neaflându-L, plângănd ai alergat la Simon- Petru şi la celălalt ucenic pe care îl iubea Iisus, cu durere vestindu-le lor că au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştii unde L-au pus. Acum, slobodă fiind de suferinţa aceea, veşnic în ceruri cu Hristos te veseleşti, iar noi, pe pământ, nădăjduim ca prin rugăciunile tale să intrăm întru aceeaşi bucurie, cu umilinţă strigând ţie aşa:

Bucură-te, că întunericul nopţii ai biruit cu strălucirea dragostei tale către Hristos;

Bucură-te, că la privegherea cea de noapte întru rugăciune a sta ne-ai învăţat;

Bucură-te, că eşti strălucită cu lumină veşnică în cer;

Bucură-te, că Împărăţia Cerului cu sărăcia duhovnicească ai cumpărat;

Bucură-te, că după durerea pentru patimile lui Hristos deplină mângâiere ai aflat;

Bucură-te, că prin blândeţe ai ajuns moştenitoare a pământului în Raiul cel ceresc;

Bucură-te, că flămânzind şi însetând de dreptatea lui Hristos, acum te saturi la cina cea împărătească;

Bucură-te, că mila Stăpânului aflând, ca o milostivă, Il rogi ca şi pe noi să ne miluiască;

Bucură-te, cea curată cu inima, că acum vezi pe Dumnezeu faţă-către-faţă;

Bucură-te, că te-ai învrednicit mai înaintea tuturor a vedea Învierea lui Hristos, Pacea cea veşnică;

Bucură-te, cea prigonită pentru dreptatea lui Hristos, că a ta este Împărăţia lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai aflat veşnică veselie şi plată multă în ceruri;

Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 9-lea:

Tot soborul îngeresc s-a mirat, Hristoase Împărate, de taina cea mare a slăvitei Învierii Tale; iadul s-a cutremurat, văzând că te-ai pogorât, Hristoase, în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care îi ţineau pe cei legaţi; iar noi, cu bucuria femeilor mironosiţe dimpreună bucurăndu-ne, cu veselie strigăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei mult vorbitori nu pot de ajuns să spună durerea ta cea mare, slăvită Maria, când şedeai plângănd lângă mormânt. Că ce cuvânt ar putea spune durerea sufletului tău, când nu L-ai aflat în groapă pe Domnul, Cel decât viaţa ta mai iubit ţie? În inima ta cea plină de durere nici strălucirea, nici mângâierea îngerilor nu a putut să încapă. Marea ta suferinţă înţelegând-o, cu umilinţă îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că în groapă te-ai plecat, ca să-L vezi pe Iisus;

Bucură-te, că acum Îl vezi pe scaunul slavei şezând;

Bucură-te, că încă fiind pe pământ ai văzut pe vieţuitorii cei luminaţi ai cerului;

Bucură-te, că Învierea lui Hristos cu glas de bucurie ţi-au vestit;

Bucură-te, că împreună cu ei în bucuria cea veşnică eşti;

Bucură-te, că din dragoste mir lui Hristos I-ai adus;

Bucură-te, că la mireasma cea bine mirositoare a mirului lui Hristos cu dulceaţa ai alergat;

Bucură-te, că de amărăciunea dulceţilor lumii celei păcătoase te-ai lepădat;

Bucură-te, că ai iubit dulceaţa lui Iisus cea cerească;

Bucură-te, vlăstar bine crescut al grădinii lui Iisus;

Bucură-te, viţă bine roditoare a viei lui Dumnezeu;

Bucură-te, că te-ai arătat lăcaş împodobit al Sfântului Duh;

Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 10-lea:

Vrând să miluieşti lumea, în mormânt Te-ai pogorât, Cela ce eşti fără de moarte, puterea iadului ai sfărămat şi ai înviat, ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor mironosiţe: "Bucuraţi-vă!". Cu acestea şi noi cântare de bucurie acum Îţi aducem zicând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Decât zidul de piatră mai tare a fost dragostea ta către Hristos, Cel ce te-a iubit pe tine, slăvită mironosiţă, Maria-Magdalena. Pentru aceasta, cănd Cel ce este Viaţa noastră, S-a sculat din mormânt, tu L-ai văzut cea dintâi şi, gândind că este grădinarul, ai uitat a firii neputinţă zicând către El: "Dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica". Dar preadulcele glas ţi-a arătat pe Învăţătorul, iar pe noi ne-a învăţat să-ţi zicem aşa:

Bucură-te, că pe Grădinarul Ceresc, înviat din mormânt cea dintâi L-ai văzut;

Bucură-te, că în grădina Sa cea din Ceruri te-ai sălăşluit;

Bucură-te, că acum cu strugurii darului lui Dumnezeu în veci te hrăneşti;

Bucură-te, că pururi cu vinul dulceţurilor Raiului te vesleşti;

Bucură-te, că dragostea ta către Dumnezeu firea a biruit;

Bucură-te, că prin ea şi pe noi râvna spre Dumnezeu ne-ai învăţat;

Bucură-te, că din gura lui Hristos vestea Învierii mai întâi tu ai primit;

Bucură-te, că Apostolilor graiurile cele de bucurie tu mai întâi le-ai vestit;

Bucură-te, că bucuria cea veşnică în Cer ai aflat;

Bucură-te, că şi pe noi la aceeaşi bucurie prin tine ne chemi;

Bucură-te, că pentru aceasta totdeauna la Dumnezeu mijloceşti;

Bucură-te, că Aceluia rugăciuni fierbinţi aduci pentru noi;

Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 11-lea:

Nici un cuvânt nu este de ajuns spre a lăuda după vrednicie bucuria cea dumnezeiasca a Învierii lui Hristos, pe care tu, preaslavită Maria, cu alte femei o ai vestit Apostolilor întru aceasta numită şi sfântă zi, al praznicelor praznic şi sărbătoare a sărbătorilor. Pentru aceasta, Hristoase Împărate, înaintea măririi milelor Tale celor negrăite ce au fost spre noi, închinându-ne cu smerenie şi cu dragoste, strigăm Tie: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Stea preastrălucitoare te-ai arătat lumii celei păcătoase, Maria-Magdalena, când, după preslăvita Înălţare a Mântuitorului, umblând prin oraşe şi sate şi cuvântul Evangheliei pretutindenea vestind, pe mulţi ai plecat sub jugul cel bun al lui Hristos. Şi ajungând până la Roma cea veche, bărbăteşte ai stat înaintea Cezarului Tiberiu şi prin chipul oului roşu şi cu înţelepte cuvinte, i-ai lămurit puterea purtătoare-de-viaţă a lui Hristos, iar pe necugetatul Pilat şi pe arhiereul cel fără de Dumnezeu i-ai înfruntat, ca neleguitele lor fapte să primească cele vrednice. De aşa nevoinţă a mărturisirii tale minunându-ne cu bucurie strigăm ţie aşa:

Bucură-te, a învăţăturii lui Hristos slăvită binevestitoare;

Bucură-te, a întunericului păgânesc luminată izgonitoare;

Bucură-te, că pe mulţi de legăturile păcătelor ai dezlegat;

Bucură-te, că înţelepciunea lui Hristos pe toţi ai învăţat;

Bucură-te, că pe mulţi dintru întunericul necunoştinţei la lumina cea minunată a lui Hristos ai adus;

Bucură-te, că în dreptatea lui Hristos a sta cu tărie ne-ai arătat;

Bucură-te, că mântuirea sufletelor păcătoşilor mai mult decât viaţa ta ai iubit;

Bucură-te, că poruncile lui Hristos bine le-ai înţeles;

Bucură-te, că acelora drept le-ai urmat;

Bucură-te, că întunericul păgânătăţii cu îndrăznire l-ai înfruntat;

Bucură-te, că de mânia Cezarului nu te-ai înspăimântat;

Bucură-te, că aceluia răutatea şi viclenia vrăjmaşilor lui Hristos i-ai dovedit;

Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 12-lea:

Cu îndestulare plină fiind de darul lui Dumnezeu, slăvită Maria, mulţime de suflete ai adus la Hristos, iar după aceea ai venit la Efes, unde cu dragoste apostolească dimpreună cu Apostolul dragostei mântuirii oamenilor slujind, întru fericita adormire către Domnul te-ai mutat, cântandu-l împreună cu mulţimea cântareţilor cereşti: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând viaţa ta cea vrednică de laudă de pe pământ şi slava ta cea din cer, cu bucurie slăvim, cântăm şi mărim pe Împăratul Ceresc cel minunat întru sfinţii Săi, că nu numai tu, Sfântă Maria, cu darul Aceluia dănţuieşti acum în locaşurile drepţilor, ci şi pe noi pe pământ ne veseleşti, lăsându-ne mirul cel de mult preţ al moaştelor tale, pe care Leon, împaratul cel înţelept, din Efes în cetatea lui Constantin a poruncit a le aduce. Pe acelea şi noi, ca pe cele ce izvorăsc dar neîmpuţinat tuturor celor ce aleargă cu credinţă şi cu dragoste sărutându-le, cu umilinţă îţi cântăm ţie acestea:

Bucură-te, că pe pământ ardeai de dragostea pentru Hristos;

Bucură-te, că în cer în sălaşurile Tatălui Său te-ai şălăşluit;

Bucură-te, apărare tare a credincioşilor;

Bucură-te, mirul cel cu bun miros, care Biserica o bine înmiresmezi;

Bucură-te, cădelniţa de aur ce pururea aduci lui Dumnezeu tămâia rugăciunii pentru noi;

Bucură-te, izvorul vindecărilor cel nesecat;

Bucură-te, comoara darului lui Dumnezeu cea necheltuită;

Bucură-te, adevărata părtaşă cu cetele îngereşti;

Bucură-te, slăvită vieţuitoare în cămările cereşti;

Bucură-te, că plata ta multă este în ceruri;

Bucură-te, că bucuria ta este veşnică în lăcaşurile sfinţilor;

Bucură-te, că tu totdeauna mijloceşti, ca şi nouă să ni se dea bucuria darului şi slava;

Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 13-lea:

O, preaminunată şi de mirare podoabă a femeilor şi tuturor creştinilor laudă şi bucurie, care întocmai cu Apostolii te-ai arătat, slăvită mironosiţă Maria-Magdalena, primind rugăciunea noastră cea de acum, dintru toate nevoile şi durerile sufleteşti şi trupeşti şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi ce vin asupra noastră pe noi ne izbăveşte şi către împărăţia Cerului cu mijlocirea ta îndreptează pe noi cei ce cu umilinţă şi cu dragoste cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1:

Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor, mai înainte cunoscând voinţa ta cea bună, Sfântă Mironosiţă, te-a ales din cetatea Magdalei, din laţurile diavoleşti slobozindu-te; pentru aceasta te-ai arătat credincioasă slujitoare a Domnului, sârguindu-te a-L preslăvi pe El cu viaţa şi cu osteneala. Iar noi, minunându-ne de aşa purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, întru umilinţa inimilor strigăm către tine:

Bucură-te, cea chemată de Fiul lui Dumnezeu dintru întunericul diavolesc la minunata lumina Sa;

Bucură-te, că în curăţie cu trupul şi cu duhul până la sfârşit ai petrecut cu darul Lui;

Bucură-te, că prin curăţia inimii, săracia cu duhul până la sfârşit o ai păzit;

Bucură-te, că înaintea tuturor te-ai învrednicit a vedea pe Hristos cel înviat;

Bucură-te, că puterea vrăjmaşului bine ai biruit;

Bucură-te, că ai strălucit cu credinţa cea tare si cu dragostea cea calda către Hristos Dumnezeu;

Bucură-te, că L-ai iubit şi L-ai propovăduit pe Mântuitorul Hristos cu toată inima ta;

Bucură-te, că până şi la moarte Aceluia drept ai slujit;

Bucură-te, că prin dar cu sufletul te-ai înnoit;

Bucură-te, că Evanghelia ai propovăduit şi întru vistieria inimii tale o ai încăput;

Bucură-te, că Învierea Domnului apostolilor ai vestit;

Bucură-te, că şi a vorbi cu îngerii te-ai învrednicit;

Bucură-te, Sfânta Maria-Magdalena, care cu credinţa apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!;

şi Condacul întâi:

Lui Hristos al tău, pe care duhovniceşte L-ai iubit, I-ai urmat, cea pregătită de Domnul spre propovăduire, Sfântă Maria-Magdalena; pentru aceasta cu dragoste te lăudăm în cântări şi te rugăm pe tine, ca ceea ce ai mare îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile cu rugăciunile tale să ne izbăveşti, ca pururea bucurăndu-ne să strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească L-ai propovăduit pe Predulcele Iisus!

După aceea se citesc aceste rugăciuni:

Rugăciune:

O, Sfântă şi prealăudată Mironosiţă, cea întocmai eu Apostolii, ucenică a lui Hristos, Maria-Magdalena! Către tine, adevărata şi puternică mijlocitoare pentru noi la Dumnezeu, acum noi, păcătoşii şi nevrednicii, cu osârdie alergăm şi cu inima înfrantă ne rugăm. Tu, care în viaţa ta de înfricoşate curse diavoleşti ai fost ispitită, dar cu darul lui Dumnezeu de acelea ai scăpat, şi pe noi din mrejele vrăjmaşului cu rugăciunile tale ne izbăveşte , ca totdeauna în toată viaţa noastră cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul şi cu cugetele cele tainice ale inimilor noastre să slujim cu dragoste Unuia Sfăntului Stăpân şi Dumnezeu, precum ne-am făgăduit Lui. Tu mai mult decât toate bunătăţile pământeşti pe Preadulcele Domn Iisus ai iubit şi Aceluia în toată viaţa ta bine ai urmat, hrănind cu darul şi cu dumnezeiasca Lui învăţătură nu numai sufletul tău, ci şi mulţime de oameni de la întunericul păgânătăţii la lumina lui Hristos cea minunată aducând. Aceasta ştiind, te rugăm pe tine, cere nouă de la Hristos Dumnezeu darul cel luminator şi sfinţitor, ca fiind umbriţi cu acela să sporim în credinţa şi în vieţuire curată, în lupta dragostei şi a lepădării de sine, ca fără lenevire să ne silim a sluji aproapelui nostru întru nevoile lui cele duhovniceşti şi trupeşti, ţinând minte pilda iubirii tale de oameni. Tu, Sfântă Maria, ceea ce vitejeste cu darul lui Dumnezeu ai petrecut viaţa ta pe pământ şi cu pace te-ai dus în locaşurile cereşti, roagă pe Hristos Dumnezeu Mântuitorul ca prin rugăciunile tale să ne învrednicească şi pe noi fără de împiedicare să săvârşim călătoria noastră întru această vale a plângerii şi în pace şi întru pocăinţă să ne sfârşim viaţa, întru sfinţenie pe pământ vieţuind, de veşnica şi fericita viaţă în ceruri să ne învrednicim, şi acolo cu tine şi cu toţi sfinţii dimpreună totdeauna să lăudăm Treimea cea nedespărţită, să cântăm Dumnezeirea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua:

O, Sfântă Mironosiţă, întocmai cu Apostolii Maria-Magdalena! Tu, cu căldura dragostei tale către Hristos Dumnezeu, ai călcat sub picioare măiestriile cele rele ale vrăjmaşului şi L-ai aflat pe Hristos, Mărgăritarul cel fără de preţ, şi ai dobândit Împărăţia Cerului. Pentru aceasta cad către tine şi cu suflet umilit şi cu inima înfrântă îţi strig ţie eu, nevrednicul: Caută dintru înălţimea cerului spre mine, cel ce sunt în luptă cu ispitele păcatelor; vezi cu cât de multe păcate şi nevoi vrăjmaşul în toată ziua mă împiedică, căutând pieirea mea. Slăvită şi întru-tot-lăudată ucenică a lui Hristos Maria, roagă pe Cel iubit de tine, Cel ce şi El pe tine te-a iubit, pe Hristos Dumnezeu, ca să-mi dăruiască mie lăsarea greşelilor mele celor multe, să mă întărească cu darul Său, cu trezvie şi vitejeşte să umblu pe calea sfintelor Lui porunci şi să mă facă pe mine lăcaş binemirositor al Sfântului Duh, ca aşa în pace neruşinat să sfârşesc viaţa mea cea cu multe osteneli pe pământ şi să mă sălaşluiesc în lăcaşurile Raiului ceresc cele luminate şi fericite, unde cu toţi sfinţii totdeauna cu bucurie preamăreşti Treimea cea de o fiinţă, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Amin.

24 iulie

Acatistul Sfintei Muceniţe Hristina (Cristina)

Condacul 1

Mult pătimitoarei, prealăudatei muceniţe Cristina, celeia ce numele Mântuitorului a purtat, crucea suferinţei spre Golgota pătimirilor a ridicat, veniţi să-i împletim cântări de laude zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Icosul 1:

Născându-te în cetatea Tirului, din părinţi păgâni şi slujitori ai necuraţilor zei, din tinereţe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai a-I sluji, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, curată mieluşea născută între păgâni;

Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea ighemonică;

Bucură-te, că acesta, după purtarea de grija a lui Dumnezeu, ţi-a pus numele „Cristina”;

Bucură-te, că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie;

Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumuseţe;

Bucură-te, că părinţii, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie;

Bucură-te, că aceştia îţi pregăteau un anume fel de vieţuire;

Bucură-te, căci dorinţa lor avea să fie deşartă;

Bucură-te, fecioară blândă şi curată;

Bucură-te, că haina curăţiei ţi-ai păzit-o neîntinată;

Bucură-te căci în credinţă erai nestrămutată;

Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 2-lea:

Vrând tatăl său a o păzi de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea în palatul cel mai înalt, dându-i slugi nenumărate şi zeii de aur şi de argint, jertfe zilnice, neprihănita fecioară cânta Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Auzind tinerii cei de bun neam, despre a ta frumuseţe, voiau a te lua spre însoţire, însă tatăl tău le spunea tuturor că „nu te vei însoţi cu nimeni, ci în feciorie vei petrece spre a sluji zeilor toată viaţa, căci mult te-au iubit”, iar noi îţi cântăm unele că acestea:

Bucură-te, că părintele tău trupesc, prooroc a fost;

Bucură-te, că acesta voia să slujeşti zeilor celor neînsufleţiţi;

Bucură-te, că niciodată tu n-ai voit a le aduce jertfe, nici a te închina lor;

Bucură-te, că privind de la fereastră la luminătorii cei cereşti ai cunoscut pe Ziditorul;

Bucură-te, că rugându-te cu lacrimi, ai cerut Acestuia să ţi se descopere;

Bucură-te, că petrecând în post şi rugăciune, Domnul ţi-a trimis pe îngerul Său;

Bucură-te, că îngerul te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci;

Bucură-te, că „Mireasa a lui Christos” te-a numit;

Bucură-te, că tainele credinţei ţi-a desluşit;

Bucură-te, că pentru dragostea Sfintei Treimi de trei muncitori ţi-a prevestit că vei fi muncită;

Bucură-te, ceea ce cu pâine cerească de înger ai fost hrănită;

Bucură-te, că sufleteşte şi trupeşte te-ai simţit întărită;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 3-lea:

Umplându-te de râvna dumnezeiască, ai început a sfărâma idolii cei neînsufleţiţi şi aruncându-i pe fereastră, ţi-ai curăţat odaia spre a te putea închina Ziditorului şi a-I cânta: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Venind tatăl tău să te cerceteze şi să se închine zeilor săi şi aflând cele săvârşite de tine, s-a umplut de mânie ucigând cu sabia toate slugile, iar pe tine a început a te bate peste obraz, pentru care te lăudăm zicând:

Bucură-te, că lovindu-te peste obraz ai mărturisit pe Adevăratul Dumnezeu;

Bucură-te, că pe idolii cei de aur şi argint i-ai numit diavoli;

Bucură-te, că tatăl tău mai tare s-a umplut de mânie;

Bucură-te, că a poruncit să fi bătută fără cruţare;

Bucură-te, că apoi în temniţă te-a aruncat;

Bucură-te, că înştiinţându-se despre această maica ta la tine a alergat;

Bucură-te, că prin vorbe bune încerca a te momi;

Bucură-te, că acesteia i-ai spus să nu te mai numească fiică a sa;

Bucură-te, că fiică şi închinătoare a Tatălui Ceresc te-ai numit;

Bucură-te, că maica ta mult s-a mâhnit;

Bucură-te, că această nici prin plângere, nici prin momele nimic n-a sporit;

Bucură-te, căci credinţa ta era nestrămutată;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 4-lea:

Scoţându-te a doua zi la judecată, ighemonul Urban, uitând dragostea cea firească către fiica sa, voia să te judece şi să te muncească că pe o străină şi făcătoare de rele, iară mulţimea adunată la privelişte minunându-se de frumuseţea ta zicea: „Dumnezeule al roabei tale, Cristina, ajută-i ei, căci la Tine a alergat”. Iar noi împreună cu muceniţa cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Stând mieluşeaua lui Christos înaintea lui Urban, acesta căuta să o înduplece spre închinare la idoli, însă nesporind ci mai rău mâniindu-se a poruncit să fie dată spre muncire, pentru care îţi aducem laude zicând:

Bucură-te, cea tare în credinţă că un diamant;

Bucură-te, că fiinţa întreagă Domnului ţi-ai închinat;

Bucură-te, că de stâlp au poruncit să fi legată;

Bucură-te, căci cu fiare ascuţite ai fost zdrobită;

Bucură-te, că bucăţi de carne din trupul tău cădeau;

Bucură-te, că spre Mirele Christos, privirile pline de rugăciune îţi ridicai;

Bucură-te, că dezlegându-te de stâlp, ai luat o bucată de carne şi i-ai aruncat-o lui Urban în obraz;

Bucură-te, că acesta de şi o mai aprigă mânie s-a aprins;

Bucură-te, că ulei încins pe tine au turnat;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 5-lea:

Învârtind roata deasupra focului, cu neputinţă este nouă a descrie păti-mirile tale, vitează muceniţă, dar Bunul Dumnezeu te ţinea în viaţă întărindu-te în chinuri spre slava numelui Său şi spre ruşinarea păgânilor, iar noi împreună cu tine cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Fără de veste, ieşind din foc o văpaie, a ars că la o mie de păgâni ce erau împrejur, iar muceniţa întărită fiind de îngerii ce o înconjurau nevăzuţi de ochii mulţimii se veselea şi mai mult cu duhul în aprigile munci, pentru care şi noi îţi aducem laude, zicând:

Bucură-te, nebiruită răbdătoare de chinuri;

Bucură-te, că răbdarea ta pe muncitori îi nimicea;

Bucură-te, că îngerii în juru-ţi stăteau şi te întăreau;

Bucură-te, că nemaiştiind cum să te mai muncească, te-au aruncat din nou în temniţă;

Bucură-te, că un înger trimis de Dumnezeu, de răni te-a tămăduit;

Bucură-te, căci cu hrană cerească din nou ai fost hrănită;

Bucură-te, că asemeni lui Christos, bătăi peste obraz ai primit;

Bucură-te, că prin chinuri nenumărate cu El te-ai unit;

Bucură-te, că luminoasă ţi-ai adus crucea pe Golgota suferinţei;

Bucură-te, că niciodată n-ai slăbit cu cugetul;

Bucură-te, că uneltirile nevăzuţilor vrăjmaşi ai biruit;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 6-lea:

Neştiind tatăl tău cărei munci să te mai supună, a poruncit să fi aruncată în mare. Atunci, slujitorii, luând o corabie, te-au dus în largul mării, unde ţi-au legat o piatră mare de gât şi te-au aruncat în apă, nădăjduind că aşa vor sfârşi cu tine, iar tu cântai Celui ce te-a întărit în chinuri: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Trimis a fost îngerul Domnului spre a te purta pe deasupra apei că pe uscat şi plină de bucurie fiind, ai socotit această că pe o sfântă baie a botezului tău, căci nor luminos umbrindu-te, ai auzit glas dumnezeiesc deasu-pra ta şi pe Însuşi Christos L-ai văzut, pentru care te lăudăm zicând:

Bucură-te, că prin această muncă dorinţa de a fi botezată ţi-a fost împlinită;

Bucură-te, că înger dumnezeiesc te purta pe deasupra apei;

Bucură-te, căci cuvinte de întărire de la Însuşi Christos, Mirele tău, ai primit;

Bucură-te, că Acesta faţă către faţă ţi-a vorbit;

Bucură-te, că de mare dar te-ai învrednicit;

Bucură-te, căci cununa muceniciei mai repede voiai s-o iei;

Bucură-te, că numai spre cereasca împărăţie priveai;

Bucură-te, că toate cele trecătoare le-ai socotit gunoaie;

Bucură-te, că pentru Christos toate cu bucurie le răbdai;

Bucură-te, că şi alte munci mai grabnic voiai a le primi;

Bucură-te, că de la a ta dorinţă nimic nu te putea clinti;

Bucură-te, albină plină de mierea faptelor bune;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 7-lea:

Ieşind la uscat şi înfăţisându-te înaintea tatălui tău, acesta s-a înspăimântat, dar n-a vrut să recunoască minunile lui Dumnezeu, ci pe toate le socotea vrăji, fapt pentru care te-a aruncat din nou în temniţă, voind a te scoate a doua zi spre tăiere, iară tu cântai cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Neputându-şi împlini gândul, tatăl tău, fiind el însuşi tăiat peste noapte de secera morţii a venit la conducerea cetăţii alt ighemon pe nume Dion, care scoţându-te la judecată încerca prin înşelăciune a te întoarce de la gândul cel bun, dar neizbutind a început a te munci, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că Dion ighemonul încerca a te îndupleca spre închinarea zeului Apolon;

Bucură-te, căci cu nimic nu te-a putut clinti;

Bucură-te, căci a început a te bate fără milă;

Bucură-te, că strujită cu unghii de fier şi arsă din nou ai fost;

Bucură-te, că încingând o tigaie de fier au poruncit să fi aruncată într-nsa;

Bucură-te, că ulei încins au poruncit să toarne peste tine;

Bucură-te, căci după toate acestea statornică ai rămas în credinţă;

Bucură-te, că zeul Apolon a fost sfărâmat prin rugăciunea ta;

Bucură-te, că idolul căzând la pământ, a căzut şi slujitorul său Dion, zăcând mort;

Bucură-te, că împreună cu idolul s-a surpat şi capiştea;

Bucură-te, că din nou ai fost aruncată în temniţă;

Bucură-te, trandafir prin răni pururi înflorit;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 8-lea:

Pătimirile tale nu au fost fără roade, deoarece poporul văzând nenumăratele minuni săvârşite cu tine, au crezut în Christos că la trei mii de suflete slăvindu-L şi cântându-I cu tine: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Venind la stăpânire un alt ighemon plin de veninul răutăţii, pe nume Iulian, te-a scos din nou în privelişte, pregătindu-ţi nenumărate munci, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că ighemonul a poruncit să ardă un cuptor vreme de 3 zile;

Bucură-te, că în acesta te-a aruncat pe tine;

Bucură-te, că apoi a stat închis 5 zile;

Bucură-te, că în cuptor fiind, aduceai slavă lui Dumnezeu, precum tinerii în Babilon oarecând;

Bucură-te, că îngerii erau cu tine răcorind cuptorul;

Bucură-te, că acolo petreceai că într-o cămară de mult preţ;

Bucură-te, că deschizind cuptorul după 5 zile, nevătămată te-au aflat;

Bucură-te, că toate acestea păgânii vrăji le-au socotit;

Bucură-te, că cei ce crezuseră în tine, lui Dumnezeu îi aduceau slavă;

Bucură-te, că nesocotitul Iulian mai rău s-a înfuriat;

Bucură-te, că alte chinuri se muncea să-ţi găsească;

Bucură-te, că orbit de răutate fiind nu putea cunoaşte minunile lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 9-lea:

Chemând păgânul pe toţi vrăjitorii şi fermecătorii care ştiau să farmece şerpii, le-a poruncit acestora să adune mulţime de şerpi, vipere şi scorpii şi să le dea drumul asupra muceniţei că să o omoare, prin muşcăturile lor otrăvitoare. Dar mieluşeaua lui Christos rămâne neînfricată şi cântă bucurându-se: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Adunându-se mulţime de târâtoare se încolăceau împrejurul trupului muceniţei, dar nici una n-a muşcat-o pe dânsa, ci din porunca lui Dumnezeu s-au întors asupra fermecătorului ce le întărâta asupra sfintei. Deci pentru atâta credinţă a minunatei fecioare şi noi îi cântăm:

Bucură-te, că mulţimea şerpilor nu te-a spăimântat;

Bucură-te, că şi de data asta putere de la Domnul ai luat;

Bucură-te, că încolăcindu-se împrejurul tău nu te-au vătămat;

Bucură-te, că asupra fermecătorului s-au năpustit;

Bucură-te, că prin muşcăturile lor otrăvitoare pe loc l-au omorât;

Bucură-te, că fiindu-ţi milă de cei ce te înconjurau, ai poruncit tuturor şerpilor, că în numele lui Iisus Hristos să se retragă în locurile lor fără a vătăma pe cineva;

Bucură-te, că acestea ţi-au ascultat porunca întocmai;

Bucură-te, că făcând rugăciune pe fermecător l-ai înviat;

Bucură-te, că acesta s-a încreştinat;

Bucură-te, că mulţimea văzând minunile s-au întărit şi mai mult în credinţa;

Bucură-te, că mulţi s-au adăugat celor ce crezuseră în Christos;

Bucură-te, că pe toţi îi învăţai tainele credinţei cu glas duios;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 10-lea:

Văzând ighemonul minunile săvârşite de tine, mai tare s-a umplut de mânie asupra ta şi a poruncit să şi se taie feciorelnicul piept din a cărui răni a curs lapte în loc de sânge, iar poporul văzând una că această cânta: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Neştiind păgânul la ce muncă să te mai supună a poruncit să ţi se taie limba, însă prin darul lui Dumnezeu, chiar după tăierea limbii vorbeai bine mărturisind adevărata credinţă pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că nici tăierea limbii nu te-a oprit de la mărturisire;

Bucură-te, că apucând mădularul cel tăiat l-au aruncat în obrazul ighemonului;

Bucură-te, că păgânul pe dată a orbit;

Bucură-te, că văzându-te înfruntat şi ruşinat de tine, mai rău se tulbura;

Bucură-te, că neştiind ce să-ţi mai facă, a poruncit să te dea la moarte;

Bucură-te, că auzind această de nespusă bucurie te-ai umplut;

Bucură-te, că dorinţa de a te număra în ceata muceniţelor, acum o simţeai aproape de înfăptuire;

Bucură-te, că împunsă fiind cu fiare ascuţite sfântul tău suflet Domnului l-ai dat;

Bucură-te, că sufletul tău de îngeri pe braţe a fost purtat;

Bucură-te, că cetele muceniceşti cu bucurie te-au întâmpinat;

Bucură-te, că veselie mare s-a făcut în cer şi pe pământ;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 11-lea:

Împlinindu-se astfel proorocia că de la trei ighemoni vei pătimi până vei fi slobozită, din temniţa trupului celui stricăcios, pentru numele Dumnezeului Celui în Treime închinat, căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Văzându-te mulţimile adunate la pătimirile tale, te slaveau pentru nenumăratele osteneli crezând în Christos, Cel Ce ţi-a dat putere a trece prin toate cântând unele că acestea:

Bucură-te, frumoasă fecioară;

Bucură-te, tânără cu suflet bărbătesc;

Bucură-te, crinule răsărit între mărăcini;

Bucură-te, că bogăţiile lumii le-ai socotit gunoaie;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Christos pe toate le-ai defăimat;

Bucură-te, că numai pe Acela l-ai iubit cu adevărat;

Bucură-te, că de la hotărârea ta cea bună nimic nu te-a clintit;

Bucură-te, că şi de părinţii cei trupeşti te-ai lepădat;

Bucură-te, că pe ighemoni în faţă i-ai mustrat;

Bucură-te, că nici o muncă nu te-a înfricoşat;

Bucură-te, că spre ceruri că o porumbiţă ai zburat;

Bucură-te, că acolo odihnă ai aflat;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 12-lea:

Un oarecare creştin a luat sfintele rămăşite pământeşti ale mult osteni-tului tău trup şi le-a îngropat cu cinste la loc curat cântând cântarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cine va laudă îndeajuns dragostea, credinţa şi nădejdea ta neclintită în Mirele Christos pentru care ţi-ai ales a pătimi, însă, aşa nevrednici îndrăznim a-ţi cânta unele că acestea:

Bucură-te, că asemeni unui miel fără de glas ce merge spre junghiere, aşa spre pătimiri ai mers;

Bucură-te, că rugăciunea ta că o tămâie cu bună mireasmă spre cer se ridică;

Bucură-te, că şi păgânii de răbdarea ta în pătimiri se minunau;

Bucură-te, că mulţi necredincioşi la credinţă au venit;

Bucură-te, că-n staulul Bisericii multe oiţe rătăcite ai adus;

Bucură-te, că-n pătimirile tale te bucuri nespus;

Bucură-te, mireasa neprihănită a Mirelui ceresc;

Bucură-te, ceea ce cunună cerească din mâna lui Christos ai primit;

Bucură-te, caldă rugătoare pentru cei ce năzuiesc în ajutorul tău;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale de multe rele ne izbăvim;

Bucură-te, ajutătoarea noastra în vreme de nevoi;

Bucură-te, mijlocitoarea noastră în ceasul judecăţii;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 13-lea:

O, prealăudată şi mult pătimitoare muceniţă Cristina, primeşte această puţină rugăciune a noastră şi mijloceşte la tronul lui Dumnezeu să ne ferească de ispite peste puterea noastră, să ne dăruiască sănătate, înţelepciune, răbdare, iertarea păcatelor şi ajutor în toate cele bune spre a-I cânta împreună cu tine: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zic, iaraşi Icosul 1

Născându-te în cetatea Tirului, din părinţi păgâni şi slujitori ai necura-ţilor zei, din tinereţe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai a-I sluji, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, curată mieluşea născută între păgâni;

Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea ighemonică;

Bucură-te, că acesta, după purtarea de grija a lui Dumnezeu, ţi-a pus numele „Cristina”;

Bucură-te, că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie;

Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumuseţe;

Bucură-te, că părinţii, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie;

Bucură-te, că aceştia îţi pregăteau un anume fel de vieţuire;

Bucură-te, căci dorinţa lor avea să fie deşartă;

Bucură-te, fecioară blândă şi curată;

Bucură-te, că haina curăţiei ţi-ai păzit-o neîntinată;

Bucură-te căci în credinţă erai nestrămutată;

Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 1

Mult pătimitoarei, prealăudatei muceniţe Cristina, celeia ce numele Mântuitorului a purtat, crucea suferinţei spre Golgota pătimirilor a ridicat, veniţi să-i împletim cântări de laude zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Rugăciune:

O de 3 ori fericită muceniţă Cristina, ceea ce te-ai învrednicit a pătimi pentru Hristos, ajută-ne şi pe noi să primim cu dragoste şi înţelegere ispitele ce vin asupra noastră. Ca ceea ce nu ai cârtit niciodată în timpul muncilor, ajută-ne să nu cârtim pe cărarea vieţii celei trecătoare asupra întâmplărilor ce se abat asupra noastră.

Asemeni ţie celei ce te-ai rugat cu lacrimi fierbinţi şi cu post spre a ţi se descoperi tainele cele ascunse şi pentru a putea ajunge cu bine la limanurile cereşti, ajută-ne şi pe noi să ne putem ruga şi posti că să ne simţim şi noi că trăim pentru şi în Dumnezeu şi să nu ne pierdem timpul în deşert. Mijloceşte înaintea lui Hristos, cu îndrăzneala ce ai dobândit-o, să ne mântuiască cu judecăţile pe care le ştie El, că ajungând şi noi în cereasca împărăţie să slăvim pururi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe tine mijlocitoarea noas-tră. AMIN!

Troparul, glas 4

Mieluşeaua ta, Iisuse, Cristina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc, şi spre Tine căutând mă chinuiesc, şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu botezul Tău, şi pătimesc pentru Tine, că să şi împărăţesc întru Tine, şi mor pentru Tine, că să viez întru Tine, ci că pe o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, că un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

25 iulie

Acatistul Sfintelor Olimpiada şi Eupraxia

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Toată limba să se mişte către lauda fecioarelor şi tot graiul omenesc cân­tări să alcătuiască celor ce din tinereţe luându-şi crucea pe umeri, către Hristos au alergat şi poruncile Lui cu osardie le-au urmat, şi toată bogăţia pământească defăimand-o au căutat numai pe cea cerească, iar noi cântându-le stri­gam: Aliluia!

Icosul 1:

Îngereştile cete din cer s-au bucurat văzându-te împodobită cu fecioria, prea-înţeleaptă Eupraxia, iar noi oamenii pe pământ minunându-ne de bunul neam al sufletului tău, cântăm ţie unele ca aces­tea:

Bucură-te, Eupraxia cea frumoasă şi de neam împărătesc;

Bucură-te, că pruncă în vârstă de cinci ani, după lege te-ai logodit;

Bucură-te, că dulceaţa logodnicului tău nu ai cunoscut;

Bucura-te, ca tatăl şi mama ta după naşterea ta în curăţie au petrecut;

Bucură-te, că Hristos pentru El logod­nică te-a primit;

Bucură-te, că hora fecioarelor s-au bucurat de logodirea ta cu Hristos;

Bucură-te, că mulţimea diavolilor s-a biruit de a ta multă postire;

Bucură-te, că prin drumul smereniei înspre Hristos ai călătorit;

Bucură-te, că prin multă nevoinţă pe Satana l-ai biruit;

Bucură-te, că acum dănţuieşti cu înţeleptele fecioare în hora lor cerească;

Bucură-te, că în ceruri cu desfătarea celor negrăite te veseleşti;

Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hristos cea preaînţeleaptă!

Condacul al 2-lea:

Văzându-se pe sine Sfânta fecioară Eupraxia în Mănăstirea cea din Tebaida Egiptului în care se nevoiau o sută trei­zeci de monahii pustnicindu-se, te-ai umplut de râvnă a fi şi tu următoare vie­ţii lor şi fiind în vârstă de numai şapte ani, ai început a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelegerea cea nepricepută a dum­nezeieştii iconomii, pe cât este cu pu­tinţă firii omeneşti, cunoscând-o Sfânta fecioară, Preacuvioasa Olimpiada, a primit legiuită logodire cu fiul lui Nevredie Eparhul, dar acelui logodnic firul vieţii rupându-se şi murind, fecioara neispitită de el rămânând, după vredni­cie cu datorie o cinstim cu laude ca acestea:

Bucură-te, stea a Tarigradului care ai răsărit din părinţi slăviţi şi de neam mare;

Bucură-te, fiica lui Anisle Senatorul şi a Olimpiadei fiice;

Bucură-te, că după moartea părinţilor tăi, ai rămas moştenitoarea multei bogăţii;

Bucură-te, că din această bogăţie pe multi săraci ai ajutat;

Bucură-te, că din economia ta Bise­ricile ca pe nişte mirese ale lui Hristos le-ai împodobit;

Bucură-te, că din aceleaşi bogăţii, mănăstirile mult le-ai ajutat;

Bucură-te, că văduvelor şi sărmani­lor mult ai fost folositoare;

Bucură-te, că pustnicilor şi vieţuito­rilor din pustie, tu le-ai fost hrănitoare;

Bucură-te, cercetarea bolnavilor sl ocrotirea străinilor;

Bucura-te, miluitoarea temniţelor şi mângâierea scârbiţilor;

Bucură-te, a surghiunitilor miluitoare;

Bucură-te, a multor ţări darnică şi îndurătoare;

Bucură-te, Olimpiada, Mireasa lui Hristos cea preafrumoasă!

Condacul al 3-lea:

Putere de sus din Harul şi dăruirea Sfântului Duh, primind fecioara Olim­piada, te-ai împotrivit voinţei marelui împărat Teodosie şi chiar şi silită fiind de către el, pentru frumuseţea şi înţelepciunea ta, a te logodi cu rudenia sa Elpidie, tu nicidecum nu ai vrut a te învoi la aceasta, ci ai ales în feciorie a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având fecioara inima plină de darul Sfântului Duh când te-a întrebat egu­mena Teodula: „Doamna mea, Eupraxia, iubeşti pe surorile acestea?", atunci tu cu multă evlavie şi cu bucurie ai răs­puns: „Da, Doamnă, vă iubesc pe voi”, iar egumena repetându-i întrebarea a doua şi a treia oară precum Hristos Sfântului Apostol Petru, tu, nu ca o pruncă, ci ca o înţeleaptă ai zis: „Eu vă iubesc pe voi şi pe Hristos". Deci, minunându-se de înţelepciunea ta şi a răspunsului ce ai dat, noi toţi cântăm ţie aşa:

Bucură-te, mieluşeaua cea cuvântă­toare, care ai mers în urma păstorului;

Bucură-te, porumbiţă fără răutate care ai zburat din satul logodnicului;

Bucură-te, pruncă care deşi n-ai îm­plinit bine şapte anişori eşti bine răs­punzătoare;

Bucură-te, fiică a mamei cea mult credincioasă şi multîndurătoare;

Bucură-te, grabnică alergătoare către Icoana Mântuitorului Hristos care de egumenă ţi-a fost arătată;

Bucură-te, bună lucrătoare a porun­cilor Aceluia către care ai mers şi L-ai sărutat;

Bucură-te, neîndoită credinţă, dra­goste şi nădejde a maicii tale;

Bucură-te, ascultarea, răbdarea şi smerenia nebiruită a monahiilor;

Bucură-te, aprigă luptătoare a pati­milor şi a înfrânărilor trupeşti;

Bucură-te, icoana faptelor bune su­fleteşti;

Bucură-te, împodobirea fecioriei;

Bucură-te, slavă şi laudă cetelor mo­nahiceşti;

Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hristos cea prea inteleapta!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri pline de neghină având în mintea sa Ghermana, s-a um­plut de zavistie asupra ta şi a sufletului tău şi cu multe defăimări te ocară, dar înţelegând egumena Teodula, s-a sârguit a tămădui prin rugăciune boala ei sufletească şi leproasă, iar dimpreună cu tine, fecioară Eupraxia, mângâindu-se de Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind fecioara Olimpiada marele împărat Teodosie, tatăl lui Arcadie şi a lul Onorie de frumuseţea şi de înţelepciunea ta, a trimis la tine de multe ori pentru a te ruga să te însoţeşti cu rude­nia sa. Însă tu, nicidecum n-ai voit si, deşi te-a ameninţat cu multe îngroziri împărăteşti, tu ca un turn neclintit ai ră­mas şi ai alergat la dragostea lui Hris­tos, Mirele tău cel ceresc. Drept aceea minunându-ne de înţelepciunea ta, zicem:

Bucură-te, mieluşeaua care ai alergat către Hristos, Păstorul Bisericilor;

Bucură-te, oaie cuvântătoare care ai urmat Mântuitorului lisus Hristos;

Bucură-te, porumbiţă Care grabnic ai zburat din gunoiul bogăţiilor lumeşti;

Bucură-te, albină care ai adunat mie­rea cu care pe noi ne îndulceşti;

Bucură-te, privighetoare care pe noi ne îndulceşti prin glasul cântărilor tale;

Bucură-te, trâmbiţă mult răsunătoa­re, care ai chemat săracii spre mitele tale;

Bucură-te, corabie care pluteşti asu­pra valurilor lumeşti;

Bucură-te, anghiră tare, care opreşti taberele năvălirilor drăceşti;

Bucură-te, cetate care aperi pe cei buni şi binecredincioşi;

Bucură-te, casă de adăpostire celor neputincioşi;

Bucură-te, darnică miuitoare a vădu­velor şi a sărmanilor;

Bucură-te, ajutătoarea tuturor Arhie­reilor;

Bucură-te, Olimpiada, Mireasa lui Hristos, cea preafrumoasă!

Condacul al 5-lea:

Stea luminoasă, dăruită de la Sfântul Duh, a strălucit în inima ta, fecioară Olimpiada preafericită, când împăratul mâniindu-se asupra ta, a poruncit eparhului cetăţii ca pe toată averea bogăţiei tale să o ia în stăpânirea sa, lucru pen­tru care nu te-ai mâhnit, ci cu bucurie mare i-ai mulţumit că te-a uşurat de sar­cina bogăţiei pământeşti, înţât cu înles­nire să cauţi la cele cereşti şi fără de împiedicare să cânţi lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând numărul pruncilor celor ce boleau de tot felul de neputinţe că se vindecau prin rugăciuni, mulţi alergau cu lacrimi către locuinţa ta, preafercită Eupraxla, cerând tămăduire si, luându-i sănătoşi pe copiii lor, se întorceau cu bucurie şi strigau ţie unele ca acestea:

Bucură-te, deschiderea urechilor auzului, celui din naştere surd;

Bucură-te, bună grăire şi dezlegare a limbii celui mut;

Bucură-te, a mâinilor slăbănoage însănătoşire;

Bucură-te, a picioarelor copilului olog grabnică alergare:

Bucură-te, a maicii scârbite pentru copilul cel bolnav, mare bucurie;

Bucura-te, a copilului neputincios multă vioiciune;

Bucură-te, a femeii ce se îndrăcea, izbăvire;

Bucură-te, tămăduirea femeii Ghermana, ce venea de la cea îndrăcită;

Bucură-te, izgonirea diavolilor ce locuiau în acea femeie;

Bucură-te, că de acea minune toale surorile se mirau;

Bucură-te, ceea ce cu toiagul Egu­menei Teodula, pe diavol îl goneai;

Bucură-te, că sub acelasi toiag minu­nile tale le ascundeai;

Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hrlstos cea preainteleapta!

Condacul al 6-lea:

Mărturisind, preaînţeleaptă Eupraxia, Cuvioasei lulia ispitirea diavoleştii bân­tuiri ce în somn îţi adusese vicleanul, ai primit bunele ei sfătuiri şi grabnic ai spus asupririle diavolului, către egume­na, de la care luând povăţuire, prin post şi rugăciune, ai ruşinat pe ispititorul ca pe un bârfitor, arătând ca nu ştia să cân­te ca la început lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucind cu frumuseţea şi cu cin­stită vieţuire prin lucrarea faptelor bune Cuvioasa Olimpiada, ai făcut a se mi­nuna de petrecerea ta nu numai pe Arhierei, ci şi pe Prea Sfinţitul Patriarh Nectarie, de către care cinstită ai fost prin bisericească slujire a diaconiei, în care cu cuvioşie slujind, vrednică te-ai făcut a fi privitoare tainelor dumnezeieşti. Drept aceea, te rugăm pri­meşte de la noi acesta cântări:

Bucură-te, a doua Ana, văduvă du­hovnicească şi a noii legi;

Bucură-te, că necontenit ai strălucit la slujba bisericească;

Bucură-te, că toată viaţa ta ai petre­cut-o în neprihănire;

Bucură-te, că de Teofil Patriarhul Alexandriei ai fost nedreptăţită;

Bucură-te, a Samarineanului din Evanghelie, următoare adevărată;

Bucură-te, a bărbaţilor celor sfinţi primitoare;

Bucură-te, că îi izbăveşti îndată din nevoi pe toţi bolnavii ce nu au unde a-şi pleca capul;

Bucură-te, a nevoilor acelora ajutătoare;

Bucură-te, că toată bogăţia ta ai împărţit-o săracilor;

Bucură-te, că şi Hristos pentru aceasta în lăcaşurile cele cereşti te-a primit;

Bucură-te, lucrătoarea înaltelor fapte bune;

Bucură-te, că prin acelea ne îndul­ceşti pe noi ca şi cu nişte lapte;

Bucură-te, Olimpiada, Mireasa lui Hristos, cea preafrumoasă!

Condacul al 7-lea:

Vrând văzuţii vrăjmasi a goni de pe scaunul patriarhal al Constantinopolului pe Arhiereul lui Hristos, loan Hrisostom, tu plângere şi multe lacrimi ai vărsat, pentru aceasta fericită Olimpia­da, împreună cu Pentadia, cu Procla şi cu Salvina, ascultând învăţăturile lui din epistole şi mirându-vă de înţelepciunea mângâietoarelor lui cuvinte, pomenire aţi făcut pentru el în rugăciunile voas­tre, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătatu-s-a în vedenie în vis Egume­nei Teodula, tătal tău Antigon, fiind în slava mare, stând înaintea lui Hristos şi rugându-L pe El să poruncească maicii tale, fericita Eupraxia, a lăsa cele pământeşti şi a se muta în lăcaşurile cele veşnice şi vestindu-i-se vedenia, nu nu­mai că nu s-a tulburat, ci şi foarte mult s-a bucurat, şi îndată chemându-te pe tine, fiica sa cea iubită, ca o maică bună te învăţa, sfătuindu-te de cele folositoa­re sufletului. Iar tu, ca una ce parcă nu erai de 12 ani, ci ca o desăvârşită, cu dragoste ascultai învăţăturile ei, drept aceea minunându-ne de înţelepciunea ta, strigăm:

Bucură-te, fiică bună, care ai ascultat învăţăturile maicii tale;

Bucură-te, floare bine mirositoare, care ne veseleşti prin miresmele tale;

Bucură-te, narcisă, care rupându-te îndată şi lăcrimezi;

Bucură-te, ascultătoare buna, care toate învăţăturile maicii tale le urmezi;

Bucură-te, garoafă cu bună mirosire;

Bucură-te, tablă care ne arăţi bună tâlcuire;

Bucură-te, mieluşeaua Bunului Păstor;

Bucură-te, că duhul tău stă în mâna lui ca un inel preafrumos;

Bucură-te, vioară bine acordată şi frumos răsunătoare;

Bucură-te, năstrapa care ne adapi pe noi cu băutură înţelegătoare;

Bucură-te, oglindă care arăţi curat lucrarea faptelor bune;

Bucură-te, podoaba cinului călugăresc pare alergi pe calea faptelor bune;

Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hristos cea preaînţeleaptă!

Condacul al 8-lea:

Văzând înstrăinarea maicii tale iubi­te, preaînţeleapta Eupraxia, te-ai înstrăinat îndată de toate cele lumeşti şi a privi cu ochii minţii la cele cereşti şi spre toate faptele cele bune te-ai ne­voit, spre care întraripându-te grabnic ai zburat către ele, spre înălţimea ce­reştilor lăcaşuri, unde acum te vese­leşti împreună cu fecioarele cele înţelepte şi auzi pe cei ce cântă: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul supunându-te învăţăturilor Arhiereilor lui Hristos, fericită Olimipladă, cu osârdie ai urmat sfaturile Sfântului loan Hrisostom şi nu te-ai depărtat de la slujirea Bisericii, ci cu dragoste al primit năpăstuirea eparhului ce a pus foc spre arderea Cetăţii Patriarhale, la care tu ai răspuns prin a da dar de aur spre împodobirea Bisericii lui Hristos, iar lăsând tu Constantinopolul ai plecat la Cizic, ca să dai loc mâniei vrăjmaşi­lor celor ce te năpăstuiau; deci, şi nouă celor ce te rugăm pe tine, tinde-ne mâ­nă de ajutor ca să strigăm:

Bucură-te, a văzuţilor vrăjmaşi ier­tare;

Bucură-te, a năpăstuiţilor îndreptare;

Bucură-te, ajutătoarea celor lipsiţi;

Bucură-te, odihnitoarea celor osteniţi;

Bucură-te, îmbrăcămintea celor goi;

Bucură-te, ocrotitoarea celor străini;

Bucură-te, împodobitoarea Bisericilor;

Bucură-te, podoaba Arhiereilor;

Bucură-te, a multor nevoi pătimitoare;

Bucură-te, a diavolilor izgonitoare;

Bucură-te, că ai primit mângâiere în surghiun de la loan Hrisostom;

Bucură-te, că în Nicomidia multe chi­nuri ai suferit;

Bucură-te, Olimpiada, Mireasa lui Hristos cea preafrumoasă!

Condacul al 9-lea:

Toată frumuseţea trupului ai trecut-o cu vederea, preacuvioasă Olimpiada, sla­va şi bogaţia întru nimic socotindu-le, te-ai întraripat întru credinţă iar mintea, lepădând toate cele lumeşti, către cele cereşti ai îndreptat-o, unde acum, nu ca prin oglindă, ci învederat priveşti cele ce ai dorit, şi pentru aceasta auzi de la toţi: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritoricească laudă de ţi-am aduce, preacuvioasă Eupraxia, tot n-am putea după cuviinţă a te lăuda pe tine, căci rămânem fără de glas numai aducându-ne aminte de ostenelile tale cele mai presus de minte şi de firea femeiască, de care minunându-ne aşa strigăm:

Bucură-te, ceea ce te-ai înarmat cu postirea mai mult de 40 de zile;

Bucură-te, că şi pietrele le-ai mutat deşi erau destul de mari, peste a ta fire;

Bucură-te, că prin lulia al primit vestirea mergerii tale către cele cereşti;

Bucură-te, că prin aducerea veştii sale, tu îndată ai scăpat de valurile vieţii;

Bucură-te, că prin cuvintele: „Doamne lisuse Hristoase ajută-mi mie", din fân­tâna cea adâncă, sănătoasa ai iesit;

Bucură-te, că prin pomenirea nume­lui lisus, întru toate pe diavol ai batjo­corit;

Bucură-te, că împotriva diavoleştii lucrări, cu două vase, apă aducea;

Bucură-te, că şi spre slujba bucătă­riei cu securea lemne tăiai;

Bucură-te, că tăindu-ţi glezna, mult sânge a curs;

Bucură-te, că si lemnele tăiate în braţe le-ai dus;

Bucură-te, că şi de pe trepte cu lem­nele căzând, rană la ochi ai suferit;

Bucură-te, că şi vasul cu apă clocoti­tă vărsându-se pe faţa ta, nu te-a opărit;

Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hristos cea preainfeleapta!

Condacul al 10-lea:

Vrând Mântuitorul să tămăduiască sufletele şi trupurile celor munciţi de duhurile necurate, încă din viaţa aceasta te-a proslăvit pe tine, fericită Eupraxia, cu lucrarea minunilor, drept aceea prin rugăciunile tale, diavolii se izgoneau, bolnavii se vindecau, ologii mergeau, surzii auzeau, orbii vedeau, iar muţii grăiau curat, pentru care împreună cu noi strigă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid tare şi Cetate de scăpare tuturor celor ce aleargă la mila şi ajutorul tău, te-ai arătat fericită Olimpiada, nu numai celor credincioşi, ci şi clevetitorilor şi învrăjbiţorilor, faceri de bine le-ai dat, următoare făcându-te Evangheliei lui Hristos, Celui ce n-a venit să cheme nu mai pe cei drepţi, ci şi pe păcătoşi spre pocăinţă, pentru care cântăm:

Bucură-te, Maica Preacuvioasă care eşti cu duhovnicească dragoste împodobită;

Bucură-te, ajutătoare a tuturor celor ce au inima scârbită;

Bucură-te, că mutându-te către Dom­nul, în via Episcopului Nicomidiei, te-ai arătat;

Bucură-te, că tu însăţi l-ai învăţat pe acel Episcop despre înmormântarea trupului tău;

Bucură-te, că în raclă de lemn, trupul ai voit a sta;

Bucură-te, ca, în mare, racla ta, ai cerut a se arunca;

Bucură-te, că marea cu valurile ei în lacul Brohti te-a adus;

Bucură-te, că în Biserica Sfântului Apostol Toma, trupul tău a fost pus;

Bucură-te, că după mulţi ani, trupul tău de barbari din nou a fost aruncat în valuri;

Bucură-te, că trupul tău a însângerat apele mării din acel loc;

Bucură-te, că prin această minune, noi de pătimirea ta ne-am înştiinţat;

Bucură-te, că şi tu pe noi de tămă­duirea a tot felul de boli ne-ai îndestulat;

Bucură-te, Olimpiada, Mireasa Iul Hristos cea preafrumoasa!

Condacul al 11-lea:

Împăratul împăraţilor împodobind cu darul facerii de minuni Sfintele tale moaşte, Cuvioasă Olimpiada, nu numai pentru bolnavii ce ţi se închină, ci şi pentru noi toţi, ce sărutăm cu dragoste sfintele tale moaşte, ca ceea ce ai îndrăznire la Hristos, Stăpânul tuturor, fă rugăciuni, ca să fim păziţi în viaţa aceasta şi sănătate trupească să ne dăruiască, iar în cea viitoare mântuirea sufletească să dobândim ca să cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie mult luminoasă ai strălucit în inima tuturor surorilor, când, de către egumenă, prin lulia, au fost chemate spre cea mai de pe urmă sărutare a ta, fericită Eupraxia, la care degrabă adunându-se toate, te plângeau rugându-te a te pomeni în rugăciunile tale, iar mai pe urmă, venind şi cea tămăduită de tine, de la muncirea diavolească, plân­gând cu lacrimi a strigat:

Bucură-te, Maică mult milostivă, ceea ce m-ai izbăvit de diavolul cel prea cumplit;

Bucură-te, Preacuvioasă, ceea ce pen­tru mine mult te-ai ostenit si ai postit;

Bucură-te, izvor plin de vindecări al celor neputincioşi;

Bucură-te, fierbinte rugătoare către Domnul al celor binecredincioşi;

Bucură-te, plângerea cea jalnică a tuturor surorilor;

Bucură-te, că treci prin moarte, către desfătarea cea negrăită;

Bucură-te, că îngerii îţi primesc su­fletul din materia cea mult postită;

Bucură-te, ceea ce împărăţia ceruri­lor acum ai dobândit-o;

Bucură-te, ceea ce veşnicii bucurii acum te-ai învrednicit;

Bucură-te, că primeşti cununa nevoinţelor, cea mult înflorită;

Bucură-te, că acum dănţuieşti la nunta Mirelui tău cea nesfârşită;

Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hristos cea preaînţeleaptă!

Condacul al 12-lea:

Vrând cerescul împărat a-ţi răsplăti cu Harurile Sale cele nenumărate, ostenelile nevoinţelor tale, preacuvioasă Eupraxia, n-a zăbovit a te dezlega de îmbrăcămintea materiei stricăcioase, ci grabnic te-a chemat către cereasca Sa împărăţie, unde acum te veseleşti împreună cu fecioarele înţelepte, cântând aşa: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Lăudând şi cinstind mutarea ta cea către Dumnezeu, preacuvioasă Olimpiada, pe care în surghiun fiind ai primit-o, cântăm şi minunată înotare a moaştelor tale în mare, prin care ne-am învăţat a striga către tine aşa:

Bucura-te, călătoarea cea minunată către patria ta, Constantinopol;

Bucură-te, că pe mâinile prezbiterului loan ai voit a te purta;

Bucură-te, că după 200 de ani din moaştele tale sânge a curs;

Bucură-te, că pătimirea ta prin oase­le cele uscate cu izvorarea sângelui nu s-a ascuns;

Bucură-te, că iar la mănăstirea cea zidită de tine ai venit;

Bucură-te, că pe fecioarele mănăstirii prin aducerea moaştelor tale le-ai veselit;

Bucură-te, că multe tămăduiri bolnavilor ai dăruit;

Bucură-te, că multă evlavie credincioşilor ai lăsat;

Bucură-te, că plata milostivirilor tale la cer o ai învistierit;

Bucură-te, că veseliei celei veşnice te-ai învrednicit;

Bucură-te, vindecătoarea trupurilor celor săraci;

Bucură-te, câştigarea bogăţiilor ce­reşti;

Bucură-te, Olimpiada, Mireasa lui Hristos cea preafrumoasă!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

O, Preacuvioaselor Maici Olimpiada şi Eupraxia, ne rugăm vouă acum, să primiţi de la noi smeriţii această mică şi nevrednică alcătuită cântare şi faceţi rugăciuni pentru noi, ca şi noi să fim urmaşii vieţii voastre şi să cântăm cu dragoste: Aliluia!

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Îngereştile cete din cer s-au bucurat văzându-te împodobită cu fecioria, prea-înţeleaptă Eupraxia, iar noi oamenii pe pământ minunându-ne de bunul neam al sufletului tău, cântăm ţie unele ca aces­tea:

Bucură-te, Eupraxia cea frumoasă şi de neam împărătesc;

Bucură-te, că pruncă în vârstă de cinci ani, după lege te-ai logodit;

Bucură-te, că dulceaţa logodnicului tău nu ai cunoscut;

Bucura-te, ca tatăl şi mama ta după naşterea ta în curăţie au petrecut;

Bucură-te, că Hristos pentru El logod­nică te-a primit;

Bucură-te, că hora fecioarelor s-au bucurat de logodirea ta cu Hristos;

Bucură-te, că mulţimea diavolilor s-a biruit de a ta multă postire;

Bucură-te, că prin drumul smereniei înspre Hristos ai călătorit;

Bucură-te, că prin multă nevoinţă pe Satana l-ai biruit;

Bucură-te, că acum dănţuieşti cu înţeleptele fecioare în hora lor cerească;

Bucură-te, că în ceruri cu desfătarea celor negrăite te veseleşti;

Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hristos cea preaînţeleaptă!

şi Condacul 1:

Toată limba să se mişte către lauda fecioarelor şi tot graiul omenesc cân­tări să alcătuiască celor ce din tinereţe luându-şi crucea pe umeri, către Hristos au alergat şi poruncile Lui cu osardie le-au urmat, şi toată bogăţia pământească defăimand-o au căutat numai pe cea cerească, iar noi cântându-le stri­gam: Aliluia!

27 iulie

Acatistul Sfântului Pantelimon - Sfânt Mare Mucenic şi Doctor!

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Condacul 1:

Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de ia Dumnezeu ca un doctor fără de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Icosul 1:

Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat, mucenice, căci maica ta cu mare grijă ţi-a sădit în inimă credinţa în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae, stropind-o cu apa cea vie, pe care şi el o avea de la Împăratul nemuritor, ai părăsit păgânătatea şi ţi-ai deschis larg sufletul să primeşti pe Hristos; pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, sfinte cu adâncă judecată;

Bucură-te, că dreaptă ţi-a fost credinţa urmată;

Bucură-te, al pieritorilor zei dispreţuitor;

Bucură-te, al blândului Iisus următor;

Bucură-te, că după Domnul ai însetat;

Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;

Bucură-te, că n-ai ţinut la bogăţii pământeşti;

Bucură-te, cel ce ţi-ai adunat comori cereşti;

Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinţilor;

Bucură-te, ajutătorul năpăstuiţilor;

Bucură-te, podoaba creştinilor cea nepreţuită;

Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 2-lea:

De mic rămas fără mamă, sfinte, ai fost dat de tatăl tău la învăţătură păgânească şi la meşteşugul vindecărilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neînfrântă ai rămas în mijlocul vânturilor vrăjmaşe şi nu ai găsit alinare până ce n-ai aflat calea Dumnezeului celui adevărat, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Adânc fiind rănit de dragostea în Hristos, când veneai de la Ermolae şi ai întâlnit pe copilul muşcat de viperă, atunci întâia oară te-ai rugat în genunchi lui Dumnezeu, de la care a şi venit mântuirea, căci copilul a înviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul şi te-ai împărtăşit cu trupul şi cu sângele Domnului; pentru care te lăudăm aşa:

Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos;

Bucură-te, nădejdea bolnavilor cea cu folos;

Bucură-te, cel ce ştii să înalţi la ceruri rugăciuni;

Bucură-te, cel ce peste noi reverşi minuni;

Bucură-te, că Domnul putere ţi-a dat;

Bucură-te, cel ce copilul ai înviat;

Bucură-te, bucuria multor îndureraţi;

Bucură-te, uimirea multor învăţaţi;

Bucurâ-te, ostaş neînvins al lui Hristos;

Bucură-te, că ai aprins credinţa creştină în inimile multora;

Bucură-te, întoarcerea multor rătăciţi;

Bucură-te, mângâierea celor amărâţi;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 3-lea:

Deşi cu trup omenesc pe pâmânt, sufletul ţi l-ai înălţat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credincioşii ca pe o stea cerească, de unde vine raza mântuirii în toate necazurile; drept care împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Râvnă multă ai pus, sfinte, ca să întorci de la închinarea de idoli către Domnul chiar pe tatăl tău, dar el tot păgân a rămas, până ce a văzut tămăduirea pe care ai dat-o, în numele lui Hristos, unui orb şi atunci împreună cu acela, a primit botezul. Pentru aceasta primeşte de la noi laudă ca aceasta:

Bucură-te, cercetător al durerilor;

Bucură-te, vindecător ai orbilor;

Bucură-te, cel ce dai lumină ochilor trupeşti şi celor sufleteşti;

Bucură-te, sfărâmător al curselor diavoleşti;

Bucură-te, al sufletului tău vmător;

Bucură-te, al doctorilor doctor;

Bucură-te, că lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că în tine nădăjduim şi noi;

Bucură-te, stăvilar al potrivnicilor;

Bucură-te, lauda îngerilor;

Bucură-te, a paginilor mirare;

Bucură-te, bucuria mamei tale;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 4-lea:

Ca norul ce umbrea pe evrei în pustie, astfel te-ai arătat Nicomidiei şi apoi întregii lumi, căci oricine aleargă la tine cu credinţă găseşte alinare, fiind împuternicitul şi alesul Domnului, Căruia pentru darul ce ţi-a dat îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ca fulgerul s-a răspândit vestea bunătăţii şi a minunilor tale, sfinte, făcând să se îngrijoreze învăţătorii pagini, care îndată au cerut Împăratului pierderea ta, ca a unuia ce eşti părtaşul lui Hristos, iar tu neabătut ai rămas în credinţă; pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce ţi-ai împărţit moştenirea săracilor;

Bucură-te, cel ce prin case şi închisori milostenie şi tămăduiri aduci celor necăjiţi;

Bucură-te, îngrozirea păgâneştilor conducători;

Bucură-te, că deşertăciunea păgânească vrei să omori;

Bucură-te, cel ce Împăratului ai fost împotrivitor;

Bucură-te, că Hristos în luptă ţi-a fost întăritor;

Bucură-te, că mulţime de chinuri ţi-au pregătit;

Bucură-te, cel ce cu răbdare chinurile ai suferit;

Bucură-te, că mulţi, privindu-te, cu tine au crezut;

Bucură-te, cel ce Domnului noi mucenici ai făcut;

Bucură-te, cel ce simţi bucurie în chinuri;

Bucură-te, ce! de la care moştenim frumoase pomeniri;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 5-lea:

Cele ce pentru pagini erau de preţ pentru tine erau fără de preţ; şi cele fără de preţ la ei erau de mare preţ la tine; căci ai dispreţuit dregătoriile şi bogăţiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a câştiga bunătăţile nepieritoare de la Dumnezeu, Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Neînduplecat văzându-te, Împăratul a poruncit să fii spânzurat gol pe lemn, cu fiare să fii sfâşiat şi cu făcui ars, dar nepieritorul Împărat neatins te-a păstrat, spre uimirea tuturor; de care lucru şi noi minunându-ne, cântăm:

Bucură-te, că ai dovedit Împăratului puterea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că un vechi slăbănog s-a tămăduit prin darul tău;

Bucură-te, că păgânătatea de ruşine a rămas;

Bucură-te, că vrăjmaşii ţi-au cerut noi torturi într-un glas;

Bucură-te, sfinte, care ţi-ai pus trupul spre chinuri;

Bucură-te, cel pătruns de credinţă adâncă;

Bucură-te, că, gândindu-te la Domnul, te-ai mângâiat;

Bucură-te, că, Hristos în chipul lui Ermolae ţi s-a arătat;

Bucură-te, că fiarele cu care erai sfâşiat ca ceara s-au muiat;

Bucură-te, că de pe lemnul chinurilor sănătos ai fost slobozit;

Bucură-te, că făcliile cu care erai ars s-au stins;

Bucură-te, că înfocată credinţă în inimile multora ai aprins;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoanei

Condacul al 6-lea:

Pe gânduri ai pus pe cei ce te chinuiau, sfinte, şi încruntaţi la faţă şi la suflet, se întrebau de unde ai atâta putere şi de ce zeii nu te pierd? Atunci au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le încrezător în puterea lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Plumb mult într-un cazan punând şi sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat în această văpaie cu nădejdea deşartă că acum se va sfârşi cu tine, dar tu, viteazule mucenic, iarăşi nevătămat ai rămas, precum mai înainte Dumnezeu păzise pe măritul apostol loan. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, floarea nădejdilor către Dumnezeu;

Bucură-te, în boli şi în necazuri izbăvitorul meu;

Bucură-te, pentru noi, păcătoşii, al lui Dumnezeu îmblânzitor;

Bucură-te, al rugăciunilor noastre către Domnul purtător;

Bucură-te, tare sprijinitor al copiilor noştri;

Bucură-te, îndestularea cea bună a caselor noastre;

Bucură-te, rouă ce inimile răcoreşti;

Bucură-te, cel ce de asupriri ne izbăveşti;

Bucură-te, vindecarea celor ce de la oameni nu-şi găsesc alinare;

Bucură-te, că din valurile deznădejdilor prin tine aflăm izbăvire;

Bucurâ-te, cel ce văpaia plumbului ai răcorit;

Bucură-te, cel ce cunună neveştejită ţi-ai pregătit;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condatul al 7-lea:

Zile de-a rândul ai fost chinuit, sfinte, dar acestea mai multă răsplătire ţi-au adus şi mulţumirea mai mult ţi-a crescut, când cu chinurile tale, dor mare ai aprins în inimile multora, să părăsească zeii şi să treacă la Hristos, cântându-i: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Piatră ţi-au legat de gât, Pantelimoane, şi în mare ai fost aruncat, dar Stăpânul mărilor şi pe tine şi piatra a făcut-o uşoară şi plutitoare, căci ai mers pe luciul apei, ieşind la mal.

Deci, bucurându-ne şi minunându-ne, îţi cântăm:

Bucurâ-te, cel ce nu te înfricoşezi de chinuri, viteazule;

Bucură-te, cel înarmat cu bărbăţie şi credinţă, alesule;

Bucură-te, al puterii firii înfrângâtor;

Bucură-te, al adâncului mării stăpânitor;

Bucură-te, plutitor deasupra apelor;

Bucură-te, vieţuitor deasupra ispitelor;

Bucură-te, tinere plin de mireasmă duhovnicească;

Bucură-te, dobânditor de slavă cerească;

Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi;

Bucură-te, mulţumirea celor îndureraţi;

Bucură-te, răspânditorule al credinţei;

Bucură-te, iubitorule al umilinţei;

Bucură-te, Mare Mucenic şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 8-lea:

Nici tinereţea, nici nevinovăţia şi nici puterea minunilor tale, n-au schimbat inimile chinuitorilor, ci mai rău sporind în mânie, îţi iscodeau alte pătimiri creând că pot pune lumina sub obroc; iar tu făclie mai luminoasă te arătai, spre bucuria lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Neîncetat ai fost ispitit cu bunătăţi şi cinstiri lumeşti, dar ca pe nişte curse în calea către cer judecându-le, ai fost aruncat în mijlocul leilor şi neliniştiţi te-au privit, dorind să-ţi vadă trupul sfâşiat; dar Stăpânul tuturor gurile fiarelor a închis; pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce eşti cu nevinovăţie încununat;

Bucură-te, că pentru nevinovăţie la chinuri ai fost dat;

Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;

Bucură-te, că Dumnezeu minunat te-a arătat;

Bucură-te, lumină ce sub obroc nu s-a putut pune;

Bucură-te, vieţuitor plin de fapte bune;

Bucură-te, cel ce bunătăţile lumeşti curse le socoteşti;

Bucură-te, că te-ai făcut asemenea oştilor cereşti;

Bucură-te, noule Daniele, aruncat în mijlocul leilor;

Bucură-te, că fiarele s-au făcut asemenea mieilor;

Bucură-te, că vrăjmaşii doreau să te piarză;

Bucură-te, că Hristos nevătămat te-a păzit;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 9-lea:

Văzând tăria ta, sfinte, mulţi din păgâni au crezut în Hristos, pentru care lucru Împăratul de mânie a fost cuprins, iar tu, Pantelimoane, te veseleai pentru vânări de noi suflete, cu care şi noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Şi pe roată cu cuie ai fost chinuit, dar roata s-a sfărâmat, lovind pe mulţi necredincioşi şi fermecător socotindu-te, ai mărit pe preotul Ermolae, dascălul tău. Atunci cu trei ostaşi te-au însoţit, sfinte, spre a-l aduce împăratului care şi lui îi dorea sfârşitul. Deci pentru noua jertfă ce prin tine se pregăteşte grăim:

Bucură-te, propovăduitorul dumnezeieştii credinţe;

Bucură-te, cel ce înfrunţi mâniile aprinse;

Bucură-te, că pe roată ai fost strunjit;

Bucură-te, că de creştinătate eşti preamărit;

Bucură-te, cel ce ai fost socotit fermecător;

Bucură-te, căci cu Hristos te-ai arătat biruitor;

Bucură-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;

Bucură-te, căci cu dascălul tău eşti patimilor;

Bucură-te, că ucenici ai lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat s-au arătat;

Bucură-te, că la moartea lor, pământul s-a cutremurat;

Bucură-te, cel ce Treimii pe pământ ai slujit;

Bucură-te, că prin vindecări doctor al Domnului te-ai dovedit;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 10-lea:

Zadarnice au fost chinurile paginilor, sfinte, căci drumul ţi-a fost drept către Hristos; pentru aceasta te-ai învrednicit de darul tămăduirilor ce-l verşi tuturor celor ce cu credinţă vin la tine cu rugăciuni şi cu care cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cine nu te va lăuda, văzându-te cu ochii minţii, că ai fost împins şi izbit ca un răufăcător, spre marginea Nicomidiei, unde ţi se hotărâse tăierea capului si tu mai liniştit şi mai vesel te-ai arătat. Pentru aceasta din nou primeşte această laudă:

Bucură-te, cel ce loviri ca Domnul ai primit;

Bucură-te, că pentru Iisus toate ai suferit;

Bucură-te, că în chinuri Domnului slavă dădeai;

Bucură-te, că împărăţia cerească cu dor o căutai;

Bucură-te, că numele din Pandoleon ţi-a fost schimbat;

Bucură-te, că glas din cer Pantelimon te-a chemat;

Bucură-te, că după nume eşti mult-miluitor;

Bucură-te, că după fapte eşti mult-îndurâtor;

Bucură-te, că faţa ca de înger ţi s-a făcut;

Bucură-te, că chinuitorii în lături s-au abătut;

Bucură-te, că spre lovire călăii ai îndemnat;

Bucură-te, că abia îndrăznind capul ţi-au tăiat;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane;

Condacul al 11-lea:

Cu durere dreptcredincioşii au privit sfârşitul tău, Pantelimoane; căci tu le-ai fost flacără nestinsă a dreptei credinţe, miluitor al celor lipsiţi şi vindecător al celor bolnavi, dar ne mângâiem că te-ai suit la Dumnezeu, de unde nu încetezi a privi spre mulţimea ce te cheamă în rugăciuni şi, izbăvind-o de dureri, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Senin la suflet şi blând la chip ţi-ai primit sfârşitul, trecând, o, astfel în împărăţia cerească, unde eşti întâmpinat de Sfânta Treime şi aşezat de-a dreapta Sa, mărit de sfinţi şi de puterile cereşti; pentru care laudă ca aceasta îţi aducem:

Bucură-te, mireasmă ce până la cer te-ai ridicat;

Bucură-te, că duhul tău Treimii l-ai încredinţat;

Bucură-te, mult-plânsule de credincioşii pământului;

Bucură-te, mult-lăudatule de puterile cereşti;

Bucură-te, a lui Ermolae, Erimp şi Ermpcrat bucurie;

Bucură-te, cu înaintaşii mucenici împreună-vieţuire;

Bucură-te, că de pământ nicidecum nu te-ai depărtat;

Bucură-te, că în rugăciuni pe orice credincios ai ascultat;

Bucură-te, albină ce te-ai îmbogăţit în fapte bune;

Bucură-te, că ai fost încoronat cu nepieritoare cunune;

Bucură-te, piatră la temelia creştinătăţii;

Bucură-te, înfrângător al păgânătăţii;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 12-lea:

Lupta cea bună ai luptat, credinţa ai păstrat, mulţumindu-ţi sufletul, că ai urmat lui Hristos, iar pentru noi ai rămas vrednică pildă, ca, privind la tine, să-ţi urmăm credinţa şi în ispite să ne înarmăm cu armele tale şi biruitori să mulţumim iui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Şi după moarte ai săvârşit minuni, Pantelimoane, căci în loc de sânge lapte a curs din grumazul tău şi măslinul de care ai fost legat spre tăiere, în vederea tuturor s-a umplut de roade; de aceea iarăşi auzi de la noi:

Bucură-te, bucuria Tatălui;

Bucură-te, lauda Fiului;

Bucură-te, desfătarea Duhului sfânt;

Bucură-te, miluirea celor de pe pământ;

Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;

Bucură-te, izbăvitor de chinuri;

Bucură-te, doctor sufletesc şi trupesc;

Bucură-te, alesule al Tatălui ceresc;

Bucură-te, cel ce linişteşti sufletele;

Bucură-te, cel ce îmblânzeşti cugetele;

Bucură-te, cel ce scapi de urgia duşmanilor;

Bucură-te, cel ce înlături norul suspinelor;

Bucură-te, cel ce primeşti gândurile şi puterile;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 13-lea:

Sfinte Mare Mucenice şi tămăduitorule, Pantelimoane, ţie îţi vărsăm durerile noastre de multe feluri şi tu fără întârziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne eşti mijlocitor, auzind suspinuri înăbuşite în noapte, în zi, în pat de suferinţă, în călătorii, fii celor ce se roagă ţie, după nevoile fiecăruia: celor neliniştiţi, liniştitor, celor asupriţi, apărător, celor în primejdii, izbăvitor, celor învăluiţi în păcate, scutitor, rătăciţilor îndrumător, bolnavilor deplin vindecător, orfanilor tată, văduvelor părinte, soţilor întăritor în căsnicie, celor porniţi cu răutate, îmblânzitor şi ne întăreşte în faţa necazurilor, căci sântem slabi şi istoviţi, sfinte, si astfel cu puterea ta, descătuşaţi de amărăciunile noastre, să petrecem în mulţumire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1 şi Condacul 1.