sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Acatistele lunii iulie (III)

11 iulie / 16 septembrie

Acatistul Sfintei Mare Muceniţe Eufimia

Condacul 1:

Ca un crin într-o grădină aleasă, Sfântă Muceniţă a lui Hristos Efimia te-ai aflat în ceata creştinilor, care slujeau Domnului. Erai gătită cu luminoasă frică şi dragoste pentru mărturisirea lui Dumnezeu şi viaţa cea veşnică, iar noi văzându-te aşa, te lăudăm: Bucură-te Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!

Icosul 1:

Înconjurând păgânii casa unde erai împreună cu ceilalţi creştini la rugăciune, te-au luat la judecată, unde te măguleau şi cu desfătări lumeşti ai fost încercată. Dar tu n-ai lăsat pe Domnul, nici credinţa Sa, ci pe toate le-ai urat şi munci ai primit, pentru care îţi cântăm cu drag:

Bucură-te, fecioară împodobită cu sfânta virtute a rugăciunii;

Bucură-te, ce ai izgonit întunericul înşelăciunii;

Bucură-te, cu sufletul iubitoare de Dumnezeu;

Bucură-te, cu trupul luptătoare împotriva celui rău;

Bucură-te, veselă fecioară purtătoare de Dumnezeu;

Bucură-te, cea cu dragoste înflăcărată pentru aproapele tău;

Bucură-te, crin neveştejit şi pasăre neînfricată;

Bucură-te, care ai stat între păgâni la judecatî;

Bucură-te, cî de Hristos nu te-ai lepîdat;

Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai înfruntat;

Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Nemaivoind tiranul nimic să mai asculte, a poruncit să fii legată pe roată cu dinţii de fier. Fiind chinuită, te rugai lui Dumnezeu şi deodată roata s-a oprit, călăii s-au îngrozit, iar tu cântai lui Dumnezeu:Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Atunci a venit îngerul Domnului şi de pe roată te-a coborât, de răni te-a tămăduit şi tu lui Hristos ai mulţumit, pentru care îţi cântăm aceste laude:

Bucură-te, ceea ce ai biruit mânia tiranului ighemon;

Bucură-te, fiind întărită de al nostru Domn;

Bucură-te, ceea ce ai primit dureri cu multă bucurie;

Bucură-te, căci ai suferit grele munci pentru veşnicie;

Bucura-te, ceea ce de roată nu te-ai spăimântat;

Bucură-te, că în munci lui Dumnezeu te-ai rugat;

Bucură-te, că în ceasul muncilor nu te-ai deznădăjduit;

Bucură-te, că în Domnul te-ai veselit;

Bucură-te, că un înger de pe roată te-a luat;

Bucură-te, în vremea aceea pe Dumnezeu ai lăudat;

Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Mania tiranului s-a aprins asupra ta Sfântă Efimia, că a poruncit la alţi doi chinuitori şi mai cumpliti şi fără de milă, să te arunce într-un cuptor de foc, foarte încins, iar tu cu mare glas preaslăveai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

În mijlocul focului cântai cântarea celor trei tineri din Babilon şi îndată mare minune s-a arătat, căci asprimea focului a încetat, căzând o rouă cerească peste tine, ai ieşit sănătoasă şi biruitoare. iar noi văzând această minune, te lăudăm cu dragoste aşa:

Bucură-te, căci de sunetul focului nu te-ai spăimântat;

Bucură-te, că în el fără de frică ai intrat;

Bucură-te, şi Domnul îndată ţi l-a rourat;

Bucură-te, cea cu mireasma lui Hristos învăluită;

Bucura-te, ce eşti mult doritoare de patria cerească şi de ea preaiubită;

Bucură-te, fecioara prealăudată care tăria iadului ai făcut-o zdruncinată;

Bucură-te, ceea ce te veseleşti în ceata marilor martiri;

Bucură-te, în lumina cea neînserată a sfintei Treimi;

Bucură-te, cea logodită fecioară mireasa la nunţile Mielului;

Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Nemaiştiind ighemonul ce să-ţi facă, te-a aruncat în temniţă şi neputând a te pleca la închinarea idolească, te-a spânzurat pe un lemn şi trupul cu unghii de fier ţi-l-a strujit. Iar tu, Sfântă Efimia cu bucurie primeai suferinţele, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Văzând tiranul că te-ai arătat sănătoasă şi după această muncire, te-a aruncat într-o groapa adâncă cu jivini otrăvitoare. Acestea nu s-au atins de tine, ci se cucereau şi-ţi slujeau:

Bucură-te, Sfântă Efimia, mireasa lui Hristos, cea mult biruitoare;

Bucură-te, căci lumina Domnului te-a strălucit ca un soare;

Bucură-te, că şi pe Sfântul Daniil, Dumnezeu te-a izbăvit;

Bucură-te, atunci tu cu mare glas I-ai mulţumit;

Bucură-te, căci şi ighemonul văzând aceasta, s-a spăimântat;

Bucură-te, dar altă muncă a căutat ca un turbat;

Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Cugetând salbaticul ighemon cu mânie altă muncă, a poruncit ca o altă groapă să se sape într-un loc tăinuit, să se umple de ţepuşe, iar peste ea să aştearnă paie. Atunci te-a pus sa treci pe acolo, dar tu ca o pasăre peste cursă ai trecut şi pe Domnul ai slăvit în inima ta, zicând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Antipatul, văzând că nu poate să te ucidă, a poruncit să te bată cu toiege noduroase, cu fierastrăul să te taie şi-ntr-o mare tigaie să te ardă. Toate aceste munci le-ai suferit şi biruit cu darul lui Hristos, pentru care îţi aducem laudă:

Bucură-te, că ai trecut peste suliţe şi ţepuşe, biruitoare;

Bucură-te, căci nu s-au atins de sfintele tale picioare;

Bucură-te, că a poruncit să te lege cu asprime;

Bucură-te, şi cu fierastrăul să te taie;

Bucură-te, cea pusă la foc într-o tigaie;

Bucură-te, care umpli de mireasmă Biserica creştinilor;

Bucură-te, ce cu dreaptă răbdare şi blândeţe sfântă ai suferit asprimea bătăilor;

Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Nemernicul tiran, neavând ce să-ţi mai facă, s-a gândit să dea drumul la fiare sălbatice peste tine, ca să te rupă şi să te strivească. Iar tu cu glas te rugai lui Dumnezeu, ca să te cheme la El, şi cântai cu mult dor: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Şi aşa rugându-te lui Dumnezeu, păgânii au dat drumul asupra ta la lei şi urşi flămânzi. Dar fiarele s-au apropiat de tine cu sfială. Din rânduială Dumnezeiască, o ursoaica s-a apropiat de tine şi ţi-a facut o mică rană la picior, de unde a început a curge sânge. Atunci un glas s-a auzit, chemându-te la viaţa de veci, iar noi pentru al tău sfârşit mucenicesc te lăudăm:

Bucură-te, cea care răspândeşti dragostea lui Hristos şi lumina păcii;

Bucură-te, ceea ce alungi negura păgânătăţii;

Bucură-te, că au dat drumul asupra ta la fiare îngrozitoare;

Bucură-te, că au pornit asupra ta cu furie mare;

Bucură-te, că la tine când au ajuns cu mare cucernicie s-au supus;

Bucură-te, căci s-au îmblânzit şi picioarele ţi-au lins;

Bucură-te, apoi a fost rânduit de Pronia cerească;

Bucură-te, una dintre ursoaice sa te rănească;

Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Viaţa ta feciorească şi neprihănită ai adus-o jertfă curată Mirelui ceresc, căci dragostea ce nu cade niciodată, nu poate fi zdruncinată de şarpele cel iscusit în răutăţi şi ai cântat prin ultima ta suflare: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Despărţindu-ţi-se sufletul de trup, s-a dus către locaşurile cereşti, înconjurat de cete îngereşti care îţi glăsuiau aşa:

Bucură-te, Sfânta Efimia, înţeleaptă fecioară;

Bucură-te, mieluşeaua Domnului cea prea frumoasă;

Bucură-te, împreună cu muceniţele care mai înainte de tine au pătimit;

Bucură-te, trandafir înrourat;

Bucură-te, iesle încărcată cu fân şi flori mirositoare;

Bucură-te, heruvim şi candelă plină cu uleiul credinţei arzătoare;

Bucură-te, crin înveşmântat şi porumbel cu glas duios;

Bucură-te, Sfânta Efimia, mare mucenita a lui Hristos;

Condacul al 8-lea:

Sfintele tale moaşte au fost puse în biserica de la Bosfor, unde multe minuni făceau prin mirul ca de sânge ce curgea din ele. Iar noi văzând minunile tale Sfântă Efimia, cântăm lui Dumnezeu pentru tine: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Miruri aromate izvorăsc din sfintele tale moaşte şi bolile celor neputincioşi tămăduieşti, căci toţi care aleargă prin rugăciune la tine se izbăvesc de multe rele. Pentru a ta grabnică ascultare te lăudăm aşa:

Bucură-te, cea mult încercată prin foc şi prin muncă;

Bucură-te, căci asemenea aurului prin foc ai fost curăţată;

Bucură-te, piatră de mult preţ strălucitoare;

Bucură-te, fecioară frumoasă plină de înduioşare;

Bucură-te, a prea frumoşilor îngeri veselie;

Bucură-te, că ne aduci nouă multă bucurie;

Bucură-te, ceea ce neputinţele le vindeci cu sângele tău;

Bucură-te, că ne scapi de cursele celui rău;

Bucură-te, muceniţa lui Hristos, cea binecuvântată;

Bucură-te, la cer de Dumnezeu încununată;

Bucură-te, Sfânta Efimia,mare mucenita a lui Hristos;

Condacul al 9-lea:

Mult era Biserica Domnului înviforată de vânturile eresurilor potrivnice. Pentru aceasta s-au adunat în Calcedon Sfinţii Parinti, arătând adevărul de credinţa şi aducând prin lupta cu ereticii pace şi liniste sfintelor biserici, care cântau: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Sfântul Anatolie a scris mărturisirea credinţei într-o carte, asemenea şi ereticii cei în număr foarte mare au scris într-o carte nebuniile lor. Le-au pus pe pieptul Sfintei Efimia şi s-au rugat trei zile cu post, apoi s-au dus la mormânt şi au văzut scrisoarea dreptslăvitorilor creştini în dreapta Sfintei, iar pe a ereticilor aruncată la picioarele ei. Văzând această minune, slăvim pe muceniţa Domnului cu mare glas aşa:

Bucură-te, limanul creştinilor şi a lor icoană de lumină;

Bucură-te, ceea ce aperi adunarea creştină;

Bucură-te, ceea ce mărturisirea cea adevărată, o, ai dovedit;

Bucură-te, ceea ce reaua credinţă a ereticilor ai izgonit;

Bucură-te, că ai întins mâna având în ea a ortodocşilor scrisoare;

Bucură-te, dându-i-o patriarhului de parcă nu erai moartă, ci vie;

Bucură-te, mărturisitoarea credinţei creştine;

Bucură-te, căci ai arătat ca numai ea duce la mântuire;

Bucură-te, că adunarea ereticilor rămaşi a intrat la închisoare jos;

Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Mavrichie, Împăratul dreptcredincios, a ajuns la îndoială despre minunea cum că ar izvori din sfintele tale moaşte mir rosu. Le-a pecetluit şi şingur le-a deschis, umplându-se deodată biserica de bună mireasmă, atunci a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

În timpul cel rău al împăratului Eraclie a îngăduit Dumnezeu năvălirea Perşilor, care au intrat în biserica muceniţei şi au răpit vasele sfinte. Neputând deschide mormântul Sfintei, au strâns multe lemne, dându-le foc, dar marmura n-a crăpat şi au plecat ruşinaţi. Iar noi pe martira Domnului să o lăudăm cu cinste aşa:

Bucură-te, că îndoiala lui Mavrichie ai îndreptat;

Bucură-te, ceea ce i-ai arătat al tău mir minunat;

Bucură-te, căci pe el la pocainţă l-ai adus;

Bucură-te, căci nu l-ai lăsat de înşelăciune şi îndoială răpus;

Bucură-te, că păgânii mormântul n-au putut să ţi-l jefuiască;

Bucură-te, căci s-au întors zdrobiţi de a ta tărie dumnezeiască;

Bucură-te, alungarea cu ruşine a păgânătăţii;

Bucură-te, pecetea cea sfânta a creştinătăţii;

Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Răul şi blestematul Leon Isaurul când a venit la Împărăţie, a îndrăznit a lua moaştele Sfintei Efimia şi în locul lor a pus oasele puturoase ale unui om păcătos cu scopul de a se îndoi ortodocşii de sfinţenia Efimiei. Apoi a pustiit biserica, făcând în ea cuptoare de fierărie. Dar creştinii cu multă răbdare şi tânguire ziceau: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Şi aruncându-se cinstitele moaşte în mare, a dat peste dansele o corabie. Văzându-le corăbierii se bucurau de această preţioasă comoară. Când au ajuns la un ostrov au văzut o fecioară venind pe apă şi alta ieşindu-i în intâmpinare din corabie, salutându-se: „Bucură-te, muceniţa lui Hristos,Sfânta Efimia”, iar ea a zis, „Bucură-te, muceniţa lui Hristos, Sfânta Glicheria”, pentru descoperirea numelui tău cu dragoste te lăudau aşa:

Bucură-te, că asupra moaştelor tale vrăjmaşul a început lupta;

Bucură-te, că nimeni nu a putut să-ţi ia biruinţa;

Bucură-te, că lui Serghie şi Serghon te-ai arătat;

Bucură-te, că ei o bisericuţă mică ţi-au ridicat;

Bucură-te, că moaştele tale în altar, sub pământ, spre ocrotire au stat;

Bucură-te, că ţi-au slujit până la al vieţii sfârşit;

Bucură-te, că şi biserica aceea de un voevod s-a risipit;

Bucură-te, că Anastasie iaraşi, o, a înnoit;

Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Venind la Împărăţie Sfânta Irina, a găsit în ostrovul Lemnos sfintele tale moaşte şi a slăvit pe Dumnezeu, cântând cu dor: Aliluia!

Icoslul 12-lea:

Împreună cu Sfântul Taraşie, patriarhul Constantinopolului, au pornit oşteni spre ostrovul Lemnos, au ridicat moaştele tale şi le-au adus în sfântul locaş, unde au fost la început. Noi văzând biruinţa asupra vrăjmaşilor, ce cu sunet au pierit, îţi cântăm cu bucurie aşa:

Bucură-te, Sfântă Efimia purtătoare de biruinţă;

Bucură-te, şi întăreşte a noastră credinţă;

Bucură-te, floare prea frumoasă ce umpli văzduhul de bună mireasmă;

Bucură-te, că tot omul cu lacrimi ţi se roagă;

Bucură-te, căci minunată vei fi mereu;

Bucură-te, şi mă învredniceşte în Împăraţia Cerului să ajung şi eu;

Bucură-te, mijlocitoare a mea la Hristos pentru înţelepciune;

Bucură-te, biruitoarea eresurilor şi-a patimilor nebune;

Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, Sfântă Muceniţă a lui Hristos Efimia primeşte de la noi această cântare, apără Sfânta ta Biserica şi ne răcoreşte inimile noastre de văpaia arzătoare a poftelor necurate, ca să putem cânta ţie şi Domnului Iisus Hristos din tine: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice Icosul 1 şi Condacul 1.

12 iulie

Acatistul Sfintei Veronica Sfânta Mironosita

După obişnuitul început, se zic Condacele şi Icoasele

Condacul 1:

Folositoare caldă câştigându-te pe tine, ne rugăm ţie, noi, nevrednicii, si, că ceea ce ai arătat chipul lui Iisus Hristos, dăruieşte-ne să-L vedem şi noi, sus în cer, ca să te cinstim şi să-ţi cântăm: Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Icosul 1:

Înger pe pământ te-ai arătat, slujind Domnului în vremea înfricoşatelor Lui Patimi, şi, precum îngerul I-a slujit în vremea postirii celei de patruzeci de zile, aşa şi tu, în singurătatea drumului Crucii; pentru aceasta te fericim, zicând:

Bucură-te, Veronica, prin care cunoaştem Chipul Stăpânului nostru Iisus Hristos;

Bucură-te, prin care vedem pătimirea;

Bucură-te, milostivire către osândiţi şi dosădiţi;

Bucură-te, bunătate mai presus de inimile omeneşti;

Bucură-te, mila de Patimă Celui Milostiv;

Bucură-te, că te-ai învrednicit a te atinge de faţa Stăpânului;

Bucură-te, Veronica, ucenica lui Hristos;

Bucură-te, că ai întrecut pe cea care a uns picioarele Domnului cu mir;

Bucură-te, că aceea picioarele a cuprins, iar tu faţa lui Hristos;

Bucură-te, prin care ne închinăm chipului Mântuitorului;

Bucură-te, prin care ne amintim de Sfintele Lui Patimi;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Văzând Sfânta Veronica prin fereastra casei părintesti pe Stăpânul Hristos dus la răstignire, s-a umplut de negraită milă de Cel ce lucra Tainele mântuirii şi, cunoscându-L, I-a cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelegerea cea neînţeleasă de cărturarii norodului căutând Sfânta Veronica să o înţeleagă, se întreba pe sine, zicând: Cum pătimeşte Hristos? Şi, cunoscându-L pe El a fi singur Dumnezeu, s-a înfricoşat; iar noi, cinstind înţelegerea ta, te lăudam, zicând:

Bucură-te, slujitoarea lui Iisus;

Bucură-te, că ai uşurat Patima Lui;

Bucură-te, că ai mângâiat pe Maica Lui;

Bucură-te, că ai şters sudoarea Feţei Lui;

Bucură-te, că ai câştigat iubirea Lui;

Bucură-te, că ai fost preavitează;

Bucură-te, că Apostolii au fugit, iar tu ai îndrăznit;

Bucură-te, căpetenia mironosiţelor;

Bucură-te, că, îndrăznind, ai biruit;

Bucură-te, că, biruind, ai câştigat;

Bucură-te, că ai lepadat frica părintească;

Bucură-te, că ai câştigat dragoste dumnezeiască;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui de sus a umbrit atunci pe Sfânta Veronica, de a trecut prin mulţimea tulburată şi a sters faţa cea acoperită de sânge şi sudoare a iubitului Mire, iar noi cu inima cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Mahramă curată, ai alergat ca un fulger printre tulburătorii evrei, iar Cel ce ştie toate, ştiind dorirea ta cea bună, Sfântă Veronico, a binevoit a se întipări Sfântul Său Chip spre mustrarea în veci a celor ce nu L-au cunoscut Dumnezeu şi Om; iar noi, lăudând priceperea ta, zicem:

Bucură-te, fericită între fecioare;

Bucură-te, prealaudată pentru fapta bună;

Bucură-te, preamilostivă cu inima;

Bucură-te, că ai mângâiat pe Mângâietorul;

Bucură-te, că ai şters Faţa Celui ce a şters păcatul lumii;

Bucură-te, că ai odihnit pe Cel ce a odihnit pe cei împovăraţi;

Bucură-te, că ai făcut bucurie celor îndureraţi ce priveau la cele ce se făceau;

Bucură-te, că tu singură te-ai făcut năframă neîntinată;

Bucură-te, îndulcirea lacrimilor nemângâiate;

Bucură-te, lauda neamului omenesc;

Bucură-te, cinstea fecioarelor;

Bucură-te, ceea ce arăţi lumii pe Mântuitorul în vremea pătimirii;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri îndoielnice având, Ucenicii Domnului L-au părăsit, dar Sfântă Fecioară Veronica, prin luminarea Darului, cunoscând că pătimirea lui Hristos este spre mântuirea lumii, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-a Veronica pe noroade hulind pe Iisus si, alergând înainte şi văzându-L, L-a cunoscut că este Dumnezeu şi Om, prin Taina întrupării. Pentru aceasta, noi îi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, curăţia cea neîntinată;

Bucură-te, că ai îndrăznit a privi la Soarele dreptăţii;

Bucură-te, că ai covârşit pe cei văzători;

Bucură-te, că luminezi ochii tuturor;

Bucură-te, că prin tine s-a păstrat Chipul lui Hristos;

Bucură-te, că ne înveţi pe noi să aflăm Chipul Domnului;

Bucură-te, apă lină în care S-a oglindit Dumnezeu, lăsându-ti Chipul Său;

Bucură-te, cunoscătoarea mântuirii;

Bucură-te, că tainele cereşti le-ai văzut;

Bucură-te, dragoste aprinsă către Hristos;

Bucură-te, aflătoarea mântuirii;

Bucură-te, solitoarea noastră către Iisus;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Vazându-te pe tine, fecioara, tatăl tau, alergând înaintea lui Iisus şi cu mahrama stergându-I Faţa, s-a mâniat şi te-a închis, ca nu cumva să mergi după Iisus; iar tu, având pe Iisus, Cel dorit şi dulce în mahramă, la El uitându-te, cu dragoste cântai: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Necunoscând tatăl tău adevărul, socotea ca să te prindă şi să te piardă, dar tu, lăsându-l, ai urmat Sfinţilor Apostoli şi Sfintelor femei întru propovăduirea Adevărului. Drept aceea, primeşte de la noi aceste laude:

Bucură-te, muceniţă de bunăvoie;

Bucură-te, că te-ai unit prin dragoste cu Mirele Cel Mare;

Bucură-te, că ai fost primită în ceata îngerească;

Bucură-te, că ai fost retezată de coasa păgânească;

Bucură-te, că ai moştenit Împărăţia cerească;

Bucură-te, că ai zdrobit ura părintească;

Bucură-te, ceea ce cu picior grabnic ai ajuns la locuinţa cerească;

Bucură-te, că acum vezi Faţa lui Iisus în strălucirea Lui cea dumnezeiască;

Bucură-te, că ai întrecut pe femeia care a uns picioarele Lui cu mir;

Bucură-te, că Faţa Lui ai şters când nimeni nu îndrazneă;

Bucură-te, că mare îţi este darul dat de Hristos;

Bucură-te, că acum ai înflorit în sânul Sfintei Treimi;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Mărturisitori se fac toţi cei ce văd Chipul lui Hristos închipuit cu minune pe mahramă, şi, pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu, învăţându-i cum să cunoască împreună cu cei ce ştiu taina, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucit-a în Ierusalim darul tau, prin închipuirea Chipului nefăcut de mână, prin tine dăruit nouă celor credincioşi, care ne închinăm cu credinţa Sfântului Chip şi pe tine te lăudam aşa:

Bucură-te, că ţie ţi-a încredinţat Iisus talantul Său;

Bucură-te, că te-a aflat credincioasă Darului Său;

Bucură-te, că şi tu ai rodit viaţa de Serafim;

Bucură-te, diamant din cununa lui Hristos;

Bucură-te, mărgăritar aflat în apa cea mai de jos;

Bucură-te, începătoarea dogmei creştineşti;

Bucură-te, învăţătoarea închinării dumnezeieşti;

Bucură-te, că şi tu ai vădit dumnezeirea Lui;

Bucură-te, că tu ai arătat lumii întâi pătimirea Lui;

Bucură-te, că Chipul Cel Sfânt al Lui văzându-L demonii se cutremură;

Bucură-te, folositoare oamenilor;

Bucură-te, veselie credincioşilor;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

După răstignirea şi învierea lui Iisus, adunându-se Apostolii cei risipiţi şi văzând chipul cel dumnezeiesc în mâinile tale, pe mahramă, spăimantându-se şi bucurându-se, căntau: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Avgar, regele Edesei, văzând chipul lui Iisus, nu acesta al pătimirii, ci al dumnezeirii, a crezut din inimă şi L-a dat lumii spre încredinţarea tuturor ca Mesia a venit în lume. Văzând şi pe Cel al pătimirii, prin tine dat credincioşilor, te laudă, zicând:

Bucură-te, propovăduitoarea lui Hristos;

Bucură-te, porumbiţa darului Lui;

Bucură-te, podoaba fecioarelor;

Bucură-te, lauda mironosiţelor;

Bucură-te, lucrătoarea Sfintelor Icoane;

Bucură-te, că ai avut dragoste dumnezeiască;

Bucură-te, că ai vadit ruţinea păgânească;

Bucură-te, că ai stins focul idolilor;

Bucură-te, că ai fost mărturisitoare;

Bucură-te, că ai avut dragoste nebiruită;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

Negrăite au fost milostivirea şi răbdarea Fiului lui Dumnezeu, că a suferit să fie ştearsă Faţa Lui Cea dumnezeiască de o tânără fecioară; că numai El singur cunoştea dragostea cea fierbinte din sufletul ei şi numai ea în acea vreme îi cânta Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Văzând lucrarea cea străină a icoanei lui Hristos, să uitam cele pământeşti, să ridicăm mintea la cer şi să înţelegem cum Dumnezeu a lucrat nouă mântuire, iar pe fecioara Veronica, cu cuvinte de laudă să o cinstim:

Bucură-te, mireasă credincioasă;

Bucură-te, faclie luminoasă;

Bucură-te, inima în care s-a scris Sfântul Cuvânt;

Bucură-te, biserica aleasă de Duhul Sfânt;

Bucură-te, cea dintâi închinătoare a sfintelor icoane;

Bucură-te, începătoarea dreptei credinţe;

Bucură-te, cea nebună pentru dragostea lui Hristos;

Bucură-te, cea defaimată pentru Domnul Hristos;

Bucură-te, că nu ţi-ai cruţat viaţa;

Bucură-te, că ai uitat de tine pentru dragostea Lui;

Bucură-te, că ai defăimat cinstea ta pentru El;

Bucură-te, că ai fugit de faţa tatălui tău;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Firea îngerească s-a mirat de lucrarea sfintei mahrame ce s-a închipuit în mâinile Sfintei Veronica şi bucurându-se de lucrarea tainică, cânta: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Spăimântatu-s-au ritorii, nepricepându-se cum s-a scris Chipul cel însângerat pe mahrama ta; iar noi, ştiind lucrarea Tainei, zicem către tine:

Bucură-te, că ţie ţi s-a dăruit această Taină;

Bucură-te, că prin aceasta ai cunoscut înţelepciunea lui Dumnezeu;

Bucură-te, împlinirea rânduielilor Lui;

Bucură-te, că cei înţelepţi ai lumii s-au făcut nepricepuţi;

Bucură-te, că amuţesc gurile ereticilor;

Bucură-te, că rămân zadarnice întrebările lor;

Bucură-te, că se taie amăgirile rătăciţilor;

Bucură-te, că se ruşinează ca nebunii, cei ce zic ca Sfântul Chip este chip cioplit;

Bucură-te, zid tare al creştinilor;

Bucură-te, adevărata temelie a credinţei;

Bucură-te, dreapta închinare a Sfintelor Icoane;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Pogorându-Se Mântuitorul să mântuiască neamul omenesc, prin tot chipul S-a dat tuturor, ca să-L vedem prin icoană, şi, dorindu-L, să-L slăvim şi să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Podoaba Bisericii dreptcredincioşilor şi laudă neruşinată s-a dat în mâinile tale Sfânta închipuire pe pânză, că, văzând ereticii cei de pe urmă, să se ruşineze, iar cei ce cred, să cânte aşa:

Bucură-te, podoaba Bisericii;

Bucură-te, că prin tine s-a întărit închinarea Sfintelor Icoane;

Bucură-te, că prin tine si-a luat Biserica podoabă preafrumoasă;

Bucură-te, că ai fost biruitoare;

Bucură-te, apărătoarea Ortodoxiei;

Bucură-te, stânca muceniciei;

Bucură-te, de minuni făcătoare;

Bucură-te, a fecioarelor povăţuitoare;

Bucură-te, milă către aproapele tău;

Bucură-te, ceea ce alungi eresurile;

Bucură-te, stingătoarea formelor păgâneşti;

Bucură-te, adâncul smereniei;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Împărate Sfinte, de n-am avea Icoana Ta, nici mântuirea noastră nu ar fi nădăjduită, dar Chipului Cel din Icoană, prin care s-a arătat puterea Ta, crezând şi mulţumind, ne închinăm dumnezeirii Tale, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie prealuminoasă s-a arătat mahrama ta, Sfântă Veronica, că a aprins în lume lumina credinţei celei adevărate a lui Hristos şi a Sfintelor Icoane, pentru care îţi cântăm şi zicem:

Bucură-te, izvorule de apă al credinţei;

Bucură-te, cădelniţa cu focul dragostei;

Bucură-te, arătătoarea Soarelui Celui înţelegător;

Bucură-te, căldura focului mistuitor;

Bucură-te, mireasma sufletelor;

Bucură-te, picătura dulce a inimilor;

Bucură-te, alinarea patimilor;

Bucură-te, roada coaptă în gradina raiului;

Bucură-te, că te-ai încununat cu slavă;

Bucură-te, smirna mirositoare a credinţei;

Bucură-te, boboc de crin ceresc;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Vrând Iubitorul de oameni să dea har, mărturie ne-a dat Preasfântul Său Chip, ca, văzându-L, să ni se pară că suntem înaintea lui Dumnezeu şi cuviincioasă închinăciune să aducem, cântând cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Având înaintea noastră Chipul lui Hristos, al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi al tuturor Sfinţilor, ne bucurăm, noi păcătoşii, de rânduiala lui Dumnezeu şi pe Sfânta Veronica, cea care a îndrăznit întâi a se apropia de Dumnezeire, o lăudăm, zicând:

Bucură-te, rugătoarea noastră către Domnul nostru Iisus Hristos;

Bucură-te, frumuseţe cerească;

Bucură-te, floarea mucenicilor;

Bucură-te, întărirea Sfintei Biserici;

Bucură-te, mână mângâietoare;

Bucură-te, privire îndurătoare;

Bucură-te, sprijinitoarea sufletului meu;

Bucură-te, rugătoare către Dumnezeu pentru mântuirea noastră;

Bucură-te, mijlocitoarea noastră către Dumnezeu;

Bucură-te, izbăvirea noastră de eresuri;

Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor din nevoi;

Bucură-te, şi te roagă pentru cei ce te cinstesc pe tine;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, preamilostivă Sfântă Muceniţă Veronica, care te-ai învrednicit de minunea cea nespusă a Sfintei Mahrame, primeşte acest mic dar ce-ţi aducem ţie acum şi aprinde întru noi flacăra iubirii de Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ca împreună cu tine să ne învrednicim a cânta în Împăraţia lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se citeste de trei ori).

Apoi se zice din nou: Icosul 1 şi Condacul 1.

12 iulie

Acatistul Cuviosului Părintelui nostrum Paisie Aghioritul (Ziua adormirii sale; probabil va fi şi ziua prăznuirii sale)

După obişnuitul început, se zic:

Condacul 1:

Să-l lăudăm toţi credincioşii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea şi îndrumarea noastră, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima şi-a pus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, şi să-i cântăm cu mulţumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Icosul 1:

Dumnezeu a rânduit ca să te naşti, Părinte, în binecuvântatul pământ al Capadociei, cel ce a odrăslit mulţime nenumărată de sfinţi. Cărora şi tu te-ai adăugat, întru deplină vrednicie, luminând alături de ei şi neobosit povăţuindu-ne spre pocăinţă. Pentru care te şi lăudăm, cu întreagă bucurie, aşa:

Bucură-te, că te-ai făcut urmaş ales al tuturor sfinţilor capadocieni;

Bucură-te, că acelora te-ai asemănat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtător;

Bucură-te, floare preafrumoasă şi mult înmiresmată, care ai răsărit spre luminarea noastră;

Bucură-te, izvor de har dumnezeiesc, care răcoreşti lumea intreagă;

Bucură-te, hrană preadulce care saturi sufletele cele înfometate de dreaptă învăţătură;

Bucură-te, vasule care ai adunat toate neputinţele, scârbele şi durerile noastre;

Bucură-te, stâlp de foc, care eşti reazem neclintit pentru cei ce vor să câştige mântuirea;

Bucură-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, călăuzindu-ne spre veşnicele lăcaşuri;

Bucură-te, că te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu şi un semn al negrăitei Lui milostiviri;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 2-lea:

Ales ai fost din pântecele maicii tale, Cuvioase, ca să te dăruieşti lui Dumnezeu cu totul şi astfel să ajungi vas ales al Lui, spre mântuirea şi povăţuirea tuturor celor ce au nădăjduit în tine. Pentru o binecuvântare ca aceasta îi cântăm cu toţii, Celui ce a lucrat prin tine minuni şi îndurări mari, cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Semnul harului lui Dumnezeu ce se odihnea asupra ta, Părinte, a fost botezul pe care l-ai primit din mâinile Sfântului lui Dumnezeu, Arsenie. Că acesta văzând cu duhul darurile tale cele multe, încă din fragedă pruncie te-a binecuvântat spre a-i fi lui urmaş şi a-i purta numele. Te fericim, aşadar, cu nevrednicie, zicând:

Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi botezat de Sfântul Arsenie Capadocianul;

Bucură-te, că el a proorocit cele ce aveau să fie cu tine;

Bucură-te, că s-a bucurat duhul lui văzând aşa rod ales ieşind din turma cea păstorită de el;

Bucură-te, că pentru aceasta ţi-a purtat de grijă neîncetat, câtă vreme a fost în viaţa aceasta pământească;

Bucură-te, că nici după ce s-a mutat în cereştile locaşuri nu te-a lăsat, ci mai vârtos a mijlocit pentru tine;

Bucură-te, că şi tu l-ai cinstit după cuviinţă, socotindu-l cu evlavie ca fiind Părintele tău în Hristos;

Bucură-te, că te-ai ostenit fără zăbavă spre preaslăvirea lui, adunând mărturii despre viaţa sa cea minunată;

Bucură-te, că Sfântul lui Dumnezeu te-a binecuvântat să descoperi moaştele lui cele slăvite, care s-au făcut pricină de nenumărate vindecări;

Bucură-te, că trupul lui cel cinstit cu mare dragoste l-ai aşezat în obştea întemeiată de tine la Suroti;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 3-lea:

După ce părinţii tăi au ajuns în pământul Koniţei, Cuvioase, mutându-se în Grecia din pricina prigoanei turcilor celor tirani, ai început a urca cu jertfelnicie pe scara dumnezeiască a desăvârşirii. Că încă din copilărie te-ai dovedit a fi o lumină pentru toţi cei din jur, care văzând darurile tale cele alese, slăveau pe Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Povăţuit de pilda părinţilor tăi, te-ai nevoit de mic cu râvnă aprinsă spre dragostea lui Hristos, arătând fapte de om desăvârşit. Că urmând mamei tale celei binecuvântate, îndată ai inceput să posteşti cu asprime şi să te rogi neîncetat, pustnic fiind cu trăirea, însă copil cu vârsta. Minunându-ne noi de bărbăţia sufletului tău, îţi cântăm cu bucurie, aşa:

Bucură-te, că încă tânăr fiind, te-ai lepădat cu totul de poftele trecătoare ale acestei lumi;

Bucură-te, că prin post desăvârşit ţi-ai păzit nestricată cununa fecioriei;

Bucură-te, că vârsta nu te-a oprit a te deprinde cu rugăciunea neîncetată în singurătate;

Bucură-te, că în loc să te desfeţi cu jocuri copilăreşti, te desfătai petrecând mereu cu Hristos şi cu sfinţii Săi;

Bucură-te, că pentru aceasta fugeai de prietenia celor care te îndepărtau de la dragostea ta cea înflăcărată;

Bucură-te, că nu doar în lucrurile din afară te-ai nevoit, ci şi sufletul ţi l-ai impodobit cu toată virtutea;

Bucură-te, că ai urmat bunătăţii şi smereniei mamei tale celei binecuvântate;

Bucură-te, că ea ţi-a fost nesmintită pildă de dragoste şi de jertfire deplină de sine;

Bucură-te, că ne uimim cu toţii de vitejia cu care ai început a purta lupta cea bună;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 4-lea:

În război fiind chemat pentru a-ţi apăra ţara de cei fără de Dumnezeu, Părinte, ai strălucit prin vitejia ta cea fără margini. Că întru totul lepădându-te de iubirea de sine, căutai mereu să fii acolo unde era primejdia mai mare, pentru a-i scăpa pe cei ce luptau împreună cu tine. Iar ei văzând aceasta, îi mulţumeau lui Dumnezeu pentru aşa un sprijin, zicând cu toţii: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ai folosit războiul, Cuvioase, ca prilej de sfinţire, că neîncetat ai sporit în dragoste mai presus de patimă, punându-ţi sufletul pentru prietenii tăi. Şi astfel ai câştigat cununi nepieritoare de la Cel ce se face răsplată însutită a toată jertfa, de la Hristos Dumnezeu. Aceasta înţelegând-o şi noi, ne grăbim a-ţi aduce, spre laudă, unele ca acestea:

Bucură-te, că în luptă ai fost chip minunat de intreagă jertfire de sine;

Bucură-te, că ţi-ai dispreţuit până la capăt viaţa aceasta pământească, câştigând-o astfel pe cea cerească;

Bucură-te, că nu ai lepădat chipul evlaviei nici în vâltoarea cea cumplită a primejdiilor;

Bucură-te, că prin mărimea ta de suflet te-ai făcut lumină spre sfinţire şi celor din jur;

Bucură-te, că ajutai cu timp şi fără timp pe toţi cei ce se aflau în nevoi şi-n necazuri;

Bucură-te, că ai biruit desăvârşit frica cea omenească înarmându-te cu bărbăţie de fier;

Bucură-te, că războindu-te împotriva duşmanilor ţării, în ascuns luptai şi împotriva vrăjmaşilor sufletului tău;

Bucură-te, că deşi vroiai să mori tu în locul prietenilor tăi, Dumnezeu te-a păzit ca pe un preaiubit al Său;

Bucură-te, că şi nouă ne arăţi, prin tăria cea minunată a sufletului tău, calea spre desăvârşire;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 5-lea:

Cu râvnă aprinsă ai lepădat lumea, Părinte, şi te-ai închinat lui Hristos în intregime, alăturându-te obştii monahilor, care pururea se luptă pentru a-şi birui firea. Şi în scurtă vreme te-ai făcut înger în trup, întru toate îmbrăcându-te în Cel Căruia şi noi îi cântăm cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Te-ai retras în pustia cea minunată a Sinaiului pentru a-I sluji Stăpânului Hristos, Cuvioase, şi biruind poftele lumii, ai ajuns bărbat desăvârşit, strălucind în toată virtutea şi arzând de dragoste adevărată pentru Dumnezeu, Care prin tine a pogorât asupra noastră mila Sa cea bogată. Pentru aceasta şi noi, cu slabe puteri, îţi mulţumim zicând:

Bucură-te, bărbat îngeresc, că toate poftele lumii le-ai socotit deşertăciune;

Bucură-te, că vreme de trei ani te-ai nevoit în pustia cea aspră a Sinaiului;

Bucură-te, că neştiut de nimeni ai trăit într-o peşteră ascunsă, îndurând arşiţa şi gerul;

Bucură-te, că acolo ai luptat până la sânge împotriva a toată patima;

Bucură-te, că prin smerenia ta cea adâncă, ai biruit desăvârşit pe dracii cei vicleni;

Bucură-te, că te-ai curăţat de toată stricăciunea păcatului, ajungând lumină a lui Hristos;

Bucură-te, că ai început a te ruga cu lacrimi fierbinţi pentru întreaga lume;

Bucură-te, că văzând jertfa ta cea peste putere, Dumnezeu te-a umplut de daruri mai presus de fire;

Bucură-te, că în peştera ta cea strâmtă te-ai învrednicit de nenumărate descoperiri ale harului dumnezeiesc;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 6-lea:

După ce în Sinai te-ai luptat în bun chip, Părinte, ai fost chemat de Maica Domnului în Grădina ei cea pământească, în Sfântul Munte Athos, cel ce este floarea şi lumina Ortodoxiei. Şi înainte văzând tu că acela va fi locul desăvârşirii tale, i-ai mulţumit Preasfintei împărătese pentru acoperământul ei cel minunat, cu care pururea păzeşte întreaga lume de răutatea necazurilor; iar Fiului ei I-ai cântat, cu bucurie, dulcea cântare: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ajungând în Sfântul Munte şi fiind purtat în multe locuri de harul lui Dumnezeu, ai urcat mereu pe scara sfinţeniei, Cuvioase, culegând de peste tot, ca o albină inţeleaptă, nectarul duhovnicesc cel mai dulce. Iar mai apoi ai ajuns fiu al Părintelui Tihon, stareţ purtător-de-Duh şi plin de toată virtutea, pe care l-ai urmat în deplină ascultare. Pentru aceasta îţi cântăm şi noi, cu glasuri neputincioase, aşa:

Bucură-te, că Dumnezeu ţi-a rânduit preaslăvirea în Muntele cel binecuvântat al Athosului;

Bucură-te, că pentru aceasta El te-a dat în grija Preacuratei Maicii Sale, care te-a ocrotit ca pe un fiu al ei;

Bucură-te, că umbrit de Duhul Sfânt ai colindat intregul Munte, căutând Părinţi cu viaţă sfântă;

Bucură-te, că te-ai minunat de rugăciunile neîncetate ale lor, prin care Dumnezeu trimite mila Sa asupra lumii;

Bucură-te, că te-ai nevoit să le scrii şi viaţa, spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor;

Bucură-te, că apoi ai ajuns ucenic al Cuviosului Părinte Tihon, cel desăvârşit în sfinţenie;

Bucură-te, că pe acesta l-ai slujit cu dragoste neţărmurită, în toate încredinţându-te povăţuirii lui celei înţelepte;

Bucură-te, că pentru ascultarea ta cea până la capăt, Dumnezeu ţi-a dăruit şi ţie harul ce se sălăşluia în Părintele tău;

Bucură-te, că după moartea sa, Cuviosul Tihon ţi-a descoperit că se va ruga mereu pentru tine;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 7-lea:

Întru deplină dragoste desăvârşindu-te, te-ai făcut unealtă a lui Dumnezeu, Carele a inceput a lucra prin tine cu putere multă. Că te-a făcut un mângâietor al tuturor celor necăjiţi şi un povăţuitor al celor întunecaţi de păcate. Îi mulţumim lui Dumnezeu, Părinte, pentru că te-a dăruit nouă pe tine spre mântuirea noastră, cântându-I cu toţii: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

„Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, incât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri", a zis Mântuitorul lumii cu glas nemincinos. Că şi întru tine, Părinte, cuvântul Lui s-a implinit cu intreagă putere. Iar pentru aceasta te lăudăm şi noi, zicând:

Bucură-te, cel ce ai învăţat lumea prin cărţi luminate de Duhul Sfânt;

Bucură-te, cel ce prin cuvinte cu mult folos sufletesc ai risipit neştiinţa vremurilor noastre;

Bucură-te, trâmbiţă a Duhului, care ai vestit tuturor bucuria pocăinţei;

Bucură-te, proorocule minunat, care ne-ai arătat că trăim vremurile sfârşitului;

Bucură-te, tămăduitorule milostiv al bolilor celor cu neputinţă de vindecat;

Bucură-te, îngrijitorule preaales al celor cu sufletul apăsat de necazuri;

Bucură-te, untdelemn dumnezeiesc, care ai curăţat toate rănile noastre;

Bucură-te, pace de sus, care ai împăcat nenumărate familii destrămate;

Bucură-te, povăţuitorule iscusit, că ai îndepărtat de la oameni toate cursele diavolului;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 8-lea:

Văzând lupta cea înfricoşătoare pe care o duce vrăjmaşul mântuirii impotriva familiei celei binecuvântate de Dumnezeu, te-ai încins cu arma cuvântului, învăţându-i pe soţi că pentru a putea câştiga liniştea caselor lor, trebuie să aibă răbdare şi îndelungă răbdare, şi jertfire de sine cu dragoste. Îl slăvim pe Dumnezeu neîncetat, Cuvioase, pentru că te-a trimis să ne arăţi calea cea dreaptă, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

„Daţi-mi mame creştine şi vă voi da sfinţi care să schimbe lumea", a spus dumnezeiescul Gură de Aur. Iar tu, pătruns fiind de acest adevăr, te-ai ostenit cu timp şi fără timp, prin rugăciuni şi îndemnuri, să le arăţi soţilor celor credincioşi că pacea familiei este roadă a Duhului Sfânt, şi că trebuie să lupte pentru ea cu străduinţă şi înţelepciune. Pentru că te-ai nevoit ca să aduci vindecare familiilor noastre celor atât de crunt lovite de ispite, îţi mulţumim cu toţii, zicând:

Bucură-te, mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu pentru buna înţelegere a celor căsătoriţi;

Bucură-te, că pe soţii cei binecredincioşi i-ai povăţuit să trăiască în înfrânare şi sfinţenie;

Bucură-te, că pe aceştia i-ai învăţat să-şi poarte neputinţele unul altuia, cu dragoste şi cu mărime de suflet;

Bucură-te, că părinţilor le-ai arătat că prin rugăciune harul lui Dumnezeu se pogoară asupra întregii familii, aducând bucurie şi pace;

Bucură-te, că ai luptat împotriva tuturor păcatelor, văzând că prin ele vine destrămarea căsniciei;

Bucură-te, că te-ai făcut mustrător aprig al înspăimântătoarei ucideri de prunci;

Bucură-te, că mamelor celor credincioase le-ai spus că prin pilda vieţii lor îşi pot face copiii sfinţi;

Bucură-te, că tinerilor le-ai arătat că prin ascultare câştigă milă de la Dumnezeu şi viaţă liniştită;

Bucură-te, că pe aceştia i-ai indemnat să dobândească binecuvântarea părinţilor, prin care vine şi binecuvântarea Duhului Sfânt;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 9-lea:

Pe cel ce în chip minunat a tămăduit bolile noastre cele trupeşti şi sufleteşti, prin rugăciunile lui cele făcute din adâncul inimii, pe Paisie, mijlocitorul nostru, să-l lăudăm noi toţi cu bucurie. Iar lui Dumnezeu, cel slăvit în Sfânta Treime, să-I cântăm cu mulţumire, zicând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Vindecător a toată boala te-ai făcut, Părinte, prin darul de care te-a învrednicit Dumnezeu. Că arzând de dragoste şi de milă pentru oamenii ce se chinuiau în dureri, te-ai rugat cu jertfire de sine pentru izbăvirea lor, invăţându-i să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate. Te fericim într-un glas, noi credincioşii, zicând:

Bucură-te, armă preatare împotriva bolii celei înfricoşătoare a cancerului;

Bucură-te, neobositule ingrijitor al celor ce se chinuiesc în dureri cumplite;

Bucură-te, izvor de vindecare în care se răcoresc toţi cei răniţi sufleteşte;

Bucură-te, izgonitorule de demoni, că ai zdrobit cu smerenia ta toată viclenia şi asuprirea diavolului;

Bucură-te, preamilostive părinte, că n-ai îndurat să-i vezi pe oameni sfârşindu-se sub greutatea chinurilor trupeşti şi sufleteşti;

Bucură-te, că pentru aceasta toate scârbele şi bolile noastre le-ai luat asupra ta;

Bucură-te, că te-ai rugat cu mărime de suflet ca Dumnezeu să-ţi trimită ţie neputinţele noastre;

Bucură-te, că ne-ai învăţat că toate necazurile vin prin depărtarea de Dumnezeu şi de poruncile Sale;

Bucură-te, cel ce ne-ai arătat că negrăită este răsplata celor ce-şi duc boala cu răbdare, aducând slavă lui Dumnezeu;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 10-lea:

Domnul şi Mântuitorul lumii a făgăduit mare răsplată celor ce se vor osteni în bun chip spre desăvârşirea altora. Iar tu, Cuvioase, deşi călugăr simplu şi neînvăţat în cele lumeşti, ai fost înţelepţit de Însuşi Duhul Domnului ca să povăţuieşti mii de oameni pe calea mântuirii. Iar pentru aceştia te rogi până acum lui Dumnezeu, Căruia şi noi îi cântăm cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Pentru întreaga ta virtute, Dumnezeu te-a împodobit cu daruri mai presus de fire, pe care tu le-ai folosit spre slava Lui şi spre folosul oamenilor. Că te-ai făcut părintele a mulţimi nenumărate de credincioşi, care luptaţi fiind de ispitele cele cumplite ale vremurilor noastre, căutau la tine ca la un liman dumnezeiesc. Iar pentru aceasta, te rugăm să ne primeşti şi pe noi în rândul fiilor tăi duhovniceşti, şi să ne îngădui să-ţi cântăm, cu mulţumire, aşa:

Bucură-te, că i-ai învăţat pe oameni să lupte cu gândurile cele rele sădite în minte de vrăjmaşul mântuirii noastre;

Bucură-te, că strălucind de darul deosebirii duhurilor, fiilor tăi le arătai îndată dacă gândurile lor sunt de la Dumnezeu sau de la diavol;

Bucură-te, că prin harul lui Dumnezeu cunoşteai adâncul inimilor oamenilor;

Bucură-te, că având deplină înţelepciune, ai zădărnicit toate cursele cele meşteşugite ale celui viclean;

Bucură-te, că pe mulţi i-ai intors la pocăinţă adevărată prin dragostea ta cea nefăţarnică;

Bucură-te, că te-ai făcut mustrare înţeleaptă a celor îndărătnici şi mândri;

Bucură-te, că ai fost mângâiere blândă a celor deznădăjduiţi şi covârşiţi de ispite;

Bucură-te, că ai plâns neîncetat pentru toţi cei ce vedeau în tine nemincinoasă nădejde de mântuire;

Bucură-te, că la Judecată o să-I spui lui Dumnezeu, cu dulce bucurie: Iată, eu şi fii pe care i-ai dat mie!;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 11-lea:

Ajungând călugăr desăvârşit, Părinte, şi plin fiind de harul lui Dumnezeu, te-ai făcut nădejde tare pentru sufletele nemângâiate ale celor ce vroiau să se închine lui Hristos în întregime. Iar pentru darurile tale, toţi vedeau în tine un îndrumător luminat de Duhul Sfânt. Pentru aceasta Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce turma Sa nu a lipsit-o de păstori cu viaţă sfântă, zicând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Ai întemeiat la Suroti o mănăstire de maici, unde fiicele tale cele mai sporite puteau să se dăruiască Mirelui Hristos cu dragoste deplină. Iar mai apoi le-ai povăţuit spre desăvârşire, ca un părinte mult iubitor şi îndelung răbdător, prin sfaturile tale cele preaminunate, care ne sunt şi nouă îndrumare nemincinoasă. Te binecuvântăm cu toţii pentru aceasta, zicând:

Bucură-te, că ai ctitorit Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul de la Suroti;

Bucură-te, că aceasta s-a făcut liman de mântuire pentru sufletele cele însetate de Hristos;

Bucură-te, că te-ai străduit cu timp şi fără timp a le face pe maici mirese desăvârşite ale Domnului nostru;

Bucură-te, că le-ai învăţat călugăria cea adevărată, care înseamnă lepădare de lume şi de poftele ei;

Bucură-te, că neîncetat te-ai străduit să le aprinzi râvna spre nevoinţa cea binecuvântată;

Bucură-te, că le-ai călăuzit spre mărturisirea cât mai deasă a păcatelor, prin carea se strică întru totul lucrările diavolului;

Bucură-te, că povăţuirile tale au căzut pe pământ roditor şi au răcorit lumea intreagă;

Bucură-te, că ai luptat cu putere împotriva duhului lumesc care vatămă cumplit viaţa de mănăstire;

Bucură-te, că prin vitejia şi dragostea ta te-ai făcut tuturor călugărilor pildă de biruinţă duhovnicească;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 12-lea:

Mare a fost harul lui Dumnezeu care s-a revărsat peste tine, Cuvioase, şi mari şi milele Lui, că pentru multa ta jertfă, Cel Atotbun te-a învrednicit de descoperiri minunate şi de bucurii mai presus de fire. Ne bucurăm şi noi văzând răsplata pe care Dumnezeu o dă sfinţilor Săi, şi rugându-L să ne facă şi pe noi părtaşi ei, îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Ai gustat, Părinte, încă de aici din bucuriile raiului, cele gătite de Multmilostivul Dumnezeu tuturor celor ce slujesc Lui cu dragoste. Că deşi au fost mari luptele pe care vrăjmaşul cel viclean le-a dus cu tine, cu mult mai mari au fost mângâierile prin care Dumnezeu te-a întărit în virtute. Pentru aceasta, întru smerită laudă, îţi cântăm:

Bucură-te, lumină preadulce prin care Hristos străluceşte lumii intregi;

Bucură-te, flacără minunată, care ne aprinzi şi pe noi de dragostea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că te-ai făcut sălaş deplin al harului celui dumnezeiesc;

Bucură-te, că acesta a născut în tine toate roadele sfinţeniei;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a copleşit cu darurile Sale cele mai presus de fire;

Bucură-te, că ai gustat din lumina cea necreată şi pururea fiitoare;

Bucură-te, că ai trăit cu Sfinţii ca şi cu nişte prieteni apropiaţi;

Bucură-te, că Maica Preabună a Domnului nostru ţi s-a arătat pentru a te întări în necazuri;

Bucură-te, minune negrăită, că te-ai învrednicit a vorbi cu Insuşi Hristos, Stăpânul şi Dumnezeul nostru;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 13-lea:

„Mulţi sfinţi ar fi dorit să trăiască în vremea noastră, ca să se nevoiască", grăit-ai, Părinte, luminat fiind de Duhul Sfânt. Că ne-ai vestit nouă, celor intunecaţi, că vremurile sunt spre plinire şi că cei ce acum se luptă cu vitejie ca să-şi câştige mântuirea, au plată de mucenic. Pentru aceasta, îi mulţumim lui Dumnezeu, Cel ce cu milă şi-a cercetat poporul, trimi-ţând pe Sfântul Său spre luminarea noastră, şi îi cântăm Preabunului Stăpân, în glas de bucurie, cântarea: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1

Dumnezeu a rânduit ca să te naşti, Părinte, în binecuvântatul pământ al Capadociei, cel ce a odrăslit mulţime nenumărată de sfinţi. Cărora şi tu te-ai adăugat, întru deplină vrednicie, luminând alături de ei şi neobosit povăţuindu-ne spre pocăinţă. Pentru care te şi lăudăm, cu întreagă bucurie, aşa:

Bucură-te, că te-ai făcut urmaş ales al tuturor sfinţilor capadocieni;

Bucură-te, că acelora te-ai asemănat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtător;

Bucură-te, floare preafrumoasă şi mult înmiresmată, care ai răsărit spre luminarea noastră;

Bucură-te, izvor de har dumnezeiesc, care răcoreşti lumea intreagă;

Bucură-te, hrană preadulce care saturi sufletele cele infometate de dreaptă învăţătură;

Bucură-te, vasule care ai adunat toate neputinţele, scârbele şi durerile noastre;

Bucură-te, stâlp de foc, care eşti reazem neclintit pentru cei ce vor să câştige mântuirea;

Bucură-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, călăuzindu-ne spre veşnicele lăcaşuri;

Bucură-te, că te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu şi un semn al negrăitei Lui milostiviri;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

şi Condacul 1:

Să-l lăudăm toţi credincioşii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea şi indrumarea noastră, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru in-treaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima şi-a pus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, şi să-i cântăm cu mulţumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul:

Iubite Părinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfinţeniei şi ai ajuns desăvârşit în virtute, şi pentru aceasta ai câştigat îindrăzneală deplină către Milostivul Dumnezeu, roagă-L pe Acela Căruia I-ai slujit neîncetat în viaţă, să nu ne piardă pentru păcatele noastre cele multe, ci să ne intoarcă la pocăinţa cea binecuvântată.

Tu, care cât ai fost pe pământ ai tămăduit cu atâta dragoste neputinţele noastre nenumărate, boli trupeşti şi sufleteşti, cu mult mai mult poţi acum să ne ajuţi şi să ne izbăveşti de toate greutăţile. Deci miluieşte-ne, Părinte, pentru dragostea ta cea nemăsurată, pentru bunătatea ta cea dumnezeiască, şi nu ne lăsa pe noi, cei plini de atâtea păcate.

Tu, care nu ai obosit a ne povăţui spre mântuire şi a ne purta neputinţele câtă vreme ai fost aici cu noi, înţelepţeşte-ne şi acum ca să putem birui ispitele pe care vicleanul diavol le ţese neîncetat în jurul nostru, şi cu care vrea să ne piardă sufletele pentru veşnicie. Luminează-ne ca să putem cunoaşte voia lui Dumnezeu pentru noi, şi roagă-te Stăpânului ca să ne dea putere să o îimplinim cu mulţumire.

Tu, care ne-ai fost o pildă nesmintită de vitejie şi de jertfire de sine, îintăreşte-ne şi pe noi ca să putem să-ţi urmăm în virtute, pentru a câştiga cununa cea nepieritoare, de care şi tu te-ai învrednicit cu prisosinţă.

Aşa, Părinte, nu ne lepăda pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Îndelung-răbdătorul nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrăzneală înaintea tronului Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu să ne dea, pentru tine, scumpa mântuire. Şi astfel, mulţumindu-ţi din adâncul inimii pentru toate câte le-ai făcut pentru noi, şi încă le mai faci, să-I mulţumim şi Dumnezeului nostru preabun, cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

13 iulie, 26 martie, 8 noiembrie

Acatistul Sfântului Arhanghel Gavriil

Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil

Condacul 1:

Ca pe un crainic mare al voii Celui-Preainalt şi ca pe o călăuză binecuvântată a neamului omenesc spre Hristos, Domnul vieţii şi al învierii, cinstimu-te, Sfinte Voievoade Gavriil, şi închinămu-ne credincioşiei tale ca unei icoane cereşti a slujirii celei fără de preget, strigându-ţi ţie cu glasul evlaviei dreptmăritoare:

Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Icosul 1:

Cu cei şapte sfinţi îngeri care văd faţa lui Dumnezeu şi duc rugăciunile drepţilor dinaintea Tronului ceresc tu întru mare cinste te numeri şi fără de istov te osteneşti să ne aduci nouă, celor în trup vieţuitori, veştile rânduielilor şi milelor de sus, temeluind nădejdea mântuirii după care toată firea suspină, drept care şi noi, cunoscând prin tine puterea lui Dumnezeu, ca de un foc al credinţei ne aprindem de îngereasca ta lumină şi cu grai cucernic te grăim, zicând:

Bucură-te, cel ce-n faţa Domnului cu cinste şezi;

Bucură-te, proslăvire care nu te-mpuţinezi;

Bucură-te, glas de taină al oştirilor de sus;

Bucură-te, că prin tine s-a vestit Hristos Iisus;

Bucură-te, că Fecioarei dinainte i-ai stătut;

Bucură-te, logofătul Celui fără de-nceput;

Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 2-lea:

Înaintea celor văzute şi cu trup dăruite, a fost voia lui Dumnezeu să le aducă în fiinţă pe cele nevăzute şi slobode de trup, ca pe o oştire slujitoare, să vegheze cerurile şi pământul, smerite Sfatului de Taină al Sfintei Treimi, Căreia şi noi ne închinăm şi-I aducem slavă în tot ceasul, după pilda îngereştilor cete, întru cuminecarea duhului cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Iar îngerului care s-a trufit, voind să troneze pe norii cerului şi asemenea lui Dumnezeu să împărăţească, osândă i s-a făcut răzvrătirea lui şi-n beznele adâncului a fost alungat. Şi tu martor eşti, Gavriile Voievoade, al dreptăţii ce s-a făcut în cer, prin sabia de foc a lui Mihail, cu care dimpreună eşti cinstit. De aceea şi noi, râvnitori a urma ţie şi îngerescului Sobor, rugămu-te să ne fii întru toate luminător şi să porţi la Domnul rugăciunile celor ce cu inima curată îţi grăiesc ţie unele ca acestea:

Bucură-te, puritate niciodată întinată;

Bucură-te, măreţie ce-n smerenie se arată;

Bucură-te, că prin tine mântuirea s-a vestit;

Bucură-te, cel de turma credincioşilor cinstit;

Bucură-te, Voievoade al Soborului ceresc;

Bucură-te, aripi repezi, care nu mai prididesc;

Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 3-lea:

Doamne, Cel ce ai pus pe cele văzute în paza celor nevăzute şi ne-ai luminat nouă, celor căzuţi în păcat, calea izbăvirii, din vechime şi până la plinirea Legii în har şi în adevăr, şi care până la sfârşitul veacurilor ne-ai trimis nouă Mângâietor, înfiindu-ne milei Tale celei bogate, primeşte prinosul rugăciunilor noastre şi de măsura cea îngerească învredniceşte-ne pe noi, cei ce glas înălţăm către Tine, zicând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Lui Daniil proorocul vedenie i s-a arătat despre sfârşitul veacurilor şi glas de sus a poruncit lui Gavriil, Arhanghelul tălmăcitor al tainelor dumnezeieşti, să-i tâlcuiască vedenia, spre veşnica pomenire. Iar acela, cu chip de om înfăţişându-se, semnele i le-a desluşit, zicând: „Ia aminte, fiul omului!”. Dinaintea aceluia şi noi ne cutremurăm, ca Daniil odinioară, şi cinstire îi aducem ca unui sol ceresc, grăind către dânsul, într-un duh şi cu un glas:

Bucură-te, strălucire care nu mai inserezi;

Bucură-te, pârgă nouă a edenicei amiezi;

Bucură-te, cel prin care Daniil văzu departe;

Bucură-te, că prin tine harul Duhului se împarte;

Bucură-te, că vestit-ai calea prin Ioan deschisă;

Bucură-te, că slujit-ai Evanghelia promisă;

Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 4-lea:

Unul şi acelaşi a descoperit Sfintei Ana că va naşte la bătrâneţele ei. Unul şi acelaşi a hrănit-o în Templu pe Fecioara cea între toate aleasă. Unul şi acelaşi l-a încredinţat pe Zaharia că Elisabeta va naşte pe Ioan, înainte-mergătorul, care îngerul Pustiei se va numi. Unul şi acelaşi a binevestit Mariei, zicând: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine şi puterea Celui-Preainalt te va umbri. Vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui-Preainalt se va chema”. Iar noi acestea ştiindu-le şi cu credinţă mărturisindu-le, pe Dumnezeu il preamărim pentru toate, strigând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Şi auzind Fecioara cuvântul îngerului Gavriil, şi crezând nesmintit că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă, s-a smerit voii celei de sus, încuviinţându-se zămislirii fără de sămânţă şi naşterii fără de stricăciune, prin care ne-a venit mântuirea cea dintru început făgăduită. Iar noi, căutând a urma în credinţă celei ce a zis: „Fie mie după cuvântul tău!”, laolaltă lui Dumnezeu ne plecăm şi binevestitorului Său îi grăim, iarăşi şi iarăşi:

Bucură-te, bucuria minunatelor pliniri;

Bucură-te, caier tainic al cucernicei iubiri;

Bucură-te, care noaptea o prefaci în zori de lume;

Bucură-te, care-ntâiul I-ai spus Domnului pe nume;

Bucură-te, că primită fusese a cerului solie;

Bucură-te, că Maria zise preasmerită:”Fie!”;

Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 5-lea:

Preamărit eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Cel ce pentru mântuirea noastră Te-ai întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioară şi Te-ai făcut om. Şi ai îndurat pentru noi patimă, răstignire şi moarte, iar a treia zi ai inviat din morţi, făcându-te temei şi arvună dumnezeiască a învierii celei de obşte. De aceea noi, necurmat, dimpreună cu îngerii şi cu sfinţii din ceruri, slavă îţi înălţăm şi zicem: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

După cuvântul Arhanghelului, Fecioara a zămislit de la Duhul Sfânt şi a născut pe Mântuitorul şi Lumina lumii, pe Hristos, Răsăritul cel de Sus, întru Care iubirea şi puterea Sfintei Treimi ni s-au arătat nouă întregi, în veac şi în vecii vecilor. Iară noi, pe Dumnezeu cel în Treime slăvindu-L, nici pe minunat crainicul Său nu-l uităm, ci cu cinste îl pomenim, grăindu-i întru dreptate:

Bucură-te, crăinicia Răsăritului cel mare;

Bucură-te, îngereasca voii voilor strigare;

Bucură-te, că prin tine harul Domnului se-arată;

Bucură-te, vrednicie cu nimic asemănată;

Bucură-te, fulger tainic între ceruri şi pământ;

Bucură-te, părtăşia plinătăţii-ntru Cuvânt;

Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 6-lea:

Ferice de cei ce, în trup fiind, viaţă îngerească duc! Că Dumnezeu, în purtarea Lui de grijă, trimite pe îngerii Săi să ne ocrotească şi să ne pilduiască întru curăţie şi credincioşie, ca să ne învrednicim noi, lucrându-ne desăvârşirea, de împărăţia cea mai dinainte pregătită nouă, unde înşine vom fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer, şi chiar mai presus de îngeri chemaţi. Deci Ziditorului văzutelor şi nevăzutelor să-I aducem prinos fără de prihană inimile noastre şi cu rost de sfinţenie să zicem: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Cel ce pe Fecioara mai dinainte o vestise de naşterea lui Hristos, fericind-o ca pe o lamură a lumii, ce mai presus de îngeri s-a ridicat, acelaşi a strigat celei pline de dar: „Preacurată Fecioară, bucură-te, şi iarăşi zic: bucură­-te, căci Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt. Luminează-te, luminează-te, Noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă, saltă de-acum şi te bucură, Sioane, iar tu, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru invierea Celui născut al tău!”. Acestuia, care bucuria cea mare a vestit-o oarecând, să-i strigăm şi noi, cu aceeaşi bucurie:

Bucură-te, că strigat-ai celei doldora de dar;

Bucură-te, îndulcitorul feciorescului amar;

Bucură-te, mângâierea Născătoarei de Hristos;

Bucură-te, purtătorul îngerescului prinos;

Bucură-te, cu întregul nevăzutelor alai;

Bucură-te, care-n ceruri întreită slavă dai;

Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 7-lea:

O, minunat alai îngeresc, care-n ceruri aduci neîncetat întreită slăvire, zicând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot. Pline-s cerul şi pământul de mărirea Sa!”, iar asupra lumii, porunca lui Dumnezeu plinind-o, în chip tainic veghezi şi de toată dreptatea te bucuri, fii pururea insoţitor plin de bunătate al neamului nostru şi tot sufletul creştinesc luminează-l pe calea rugăciunii, a dragostei şi a osârdiei slujitoare, că una să fim cu toţii întru Hristos şi răpiţi în bucuria Duhului să zicem: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Sfântului Arhanghel Gavriil, cu Mihail întâistătător al Soborului Puterilor cereşti celor fără de trup, cuvine-se să-i aducem cinstire şi să urmăm dreptăţii lui, asemenea părinţilor noştri, pe care din neam în neam i-a călăuzit, de la patriarhi şi prooroci până la Maica Domnului şi de la Apostoli până la sfinţii cei mai aproape de noi. De aceea, să nu prididim a ne ruga în tot locul şi în toată vremea, iar acum mai cu înflăcărare să glăsuim către el:

Bucură-te, a îngerimii frunte binecuvântată;

Bucură-te, duh ce-n chipul omenimii se arată;

Bucură-te, care ai adus Născătoarei imn din cer;

Bucură-te, că şi sfinţii ajutorul tău îl cer;

Bucură-te, că din piatră bun izvor ai izvodit;

Bucură-te, dărnicia creştinescului zenit;

Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 8-lea:

Rugăciunile noastre primindu-le, Sfinte Voievoade Gavriil, ca pe o umilă ofrandă poartă-le dinaintea Dumnezeului celui viu şi adaugă-le lor puterea ta mijlocitoare, că noi la tine nădăjduim şi la tot ajutorul îngeresc pe care Dumnezeu l-a rânduit oamenilor, după bunătatea şi înţelepciunea Lui. în genunchi cerşind îndurare pentru puţinătatea şi neputinţele noastre, dumnezeieştii Pronii ne încredinţăm intregi, cu sufletele şi cu trupurile deopotrivă, şi, laolaltă cu cetele cereşti, Dumnezeului Oştirilor celor de sus îndelung îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Preafericit eşti tu, Gavriile, slujitorule al Dreptăţii şi Milei prisositoare, care faci cunoscute oamenilor hotărârile voinţei dumnezeieşti şi stai pururea gata, cu tot Soborul cel întraripat, să plineşti poruncile Celui Vechi de Zile! Pentru aceasta, creştinii te cinstesc şi te laudă, şi binenădăjduiesc în sprijinul tău, iar noi, nevrednicii, în ceasul acesta numele tău cel plin de putere îl chemăm, strigându-ţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru unele ca acestea:

Bucură-te, ducătorul rugăciunilor la cer;

Bucură-te, încredinţare despre cele ce nu pier;

Bucură-te, că cetit-ai în vedenii de profet;

Bucură-te, strălumină pogorâtă-n Nazaret;

Bucură-te, că lui Iosif desluşire i-ai adus;

Bucură-te, că Maria zămislit-a pe Iisus;

Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 9-lea:

Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru, în fel şi chip a fost vestit oamenilor încă din vechime, prin îngeri şi prooroci. Iar Gavriil, îngerescul Voievod, fruntea vestitorilor a fost, şi pavăză cerească Fecioarei din Nazaret, şi straja dumnezeiescului Mire. Şi toate întocmai au fost precum le-a grăit, la vremea de Dumnezeu hărăzită, ca să se întărească credinţa cea râvnitoare şi nădejdea celor ce au strigat şi strigă: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Întru totul vrednic de laudă eşti, Sfinte Voievoade Gavriil, că ţie ţi-au fost încredinţate mai înainte tainele Sfatului dumnezeiesc şi crainic ales ai fost dintre miriade de îngeri, dâră de lumină făcând între cer şi pământ, că şi prin aceasta să se preamărească Treimea cea Sfântă şi de grijă purtătoare, căci slava Stăpânului şi în râvna slugii străluceşte. Drept care şi noi, cu infiorată cucernicie, cuvinte precum acestea din darul Cuvântului îţi grăim

Bucură-te, măiestatea cerului inflăcărată;

Bucură-te, care-n slavă precum vulturul dai roată;

Bucură-te, strălucire care soarele-l întreci;

Bucură-te, destăinarea tăinuitelor poteci;

Bucură-te, ascultare fără preget şi clintire;

Bucură-te, că prieten eşti al veşnicului Mire;

Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 10-lea:

O, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute, Cel ce veşniceşti între oştiri fără de număr şi după Care toate se cer, de la răsărit până la apus şi de pe pământ până în tării, că Tu eşti viaţa şi rostul şi plinătatea lor, dă-ne şi nouă duh sârguitor şi limbi ca de foc, să preamărim acum şi pururea numele Tău cel sfânt, şi rânduielile Tale fără greş să le păzim, şi cu îngerii să-ţi cântăm înmiit: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Ce fericire şi cinste poate fi mai mare decât aceea de a contempla fără de vreme slava cea neapropiată a Sfintei Treimi şi de a sluji Voinţei dumnezeieşti celei una şi atoateorânduitoare, din care cele de sus şi cele de jos îşi au fiinţa lor? În fericirea şi în cinstea aceasta aflându-te, Gavriile Voievoade, cum nu te-am ferici şi nu te-am cinsti noi, cei ce ne ostenim în trup spre împărăţia cea fără de sfârşit a lui Dumnezeu şi nădăjduim la tine cu nădejde mare, ca să ne fii nouă tainic sprijinitor pe calea cea strâmtă a mântuirii? Drept care iară şi iară cuvios îţi grăim:

Bucură-te, sârguinţă de când lumea lucrătoare;

Bucură-te, că iubirea din adâncuri te dogoare;

Bucură-te, mărturia hotărâtelor soroace;

Bucură-te, că prin tine voia Domnului se face;

Bucură-te, că Treimea o contempli îndeaproape;

Bucură-te, bucurie care nu ne mai incape;

Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 11-lea:

Dumnezeu cel Unul şi întreit, cu înţelepciunea Lui cea neajunsă, oştire slujitoare a rânduit în cer, miriade de miriade, şi toate cele văzute prin cele nevăzute tainic se păzesc. Cutremură-te, omule, şi măsură îngerească agoniseşte-ţi ţie, că Dumnezeu, în bunătatea Sa fără de seamăn şi în nemărginita Lui dărnicie, la desăvârşirea făpturii dintru început te-a chemat, că înger nefiind, cu îngerii să te întreci, întru smerită ascultare, şi cu ei laolaltă să cânţi Celui de trei ori Sfânt: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Aducând noi mulţămită şi slavă Celui ce îngerii Şi-i trimite din inalt, pe tine, trimisule fără de trup care în chip de om te-ai arătat odinioară, ca un de mai înainte crainic al lui Hristos, vestind celor aleşi mântuirea ce avea să vie şi păzindu-i pe ei de toată urgia potrivnicului, cu bucurie te cinstim, putere sfântă şi sfinţitoare, şi-i fericim pe cei laolaltă cu tine, iar gurile noastre se umplu de lauda ta, zicând:

Bucură-te, care-n ceruri intreită-nalţi cântare;

Bucură-te, a celor sfinte strajă mărturisitoare;

Bucură-te, cel ce-n cinste eşti cu Mihail de-o seamă;

Bucură-te, leac angelic de-ndoială şi de teamă;

Bucură-te, care-n nume porţi a cerului tărie;

Bucură-te, bogoslovul veacului ce va să vie;

Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 12-lea:

Neînserată este slava şi fără de margini mila Domnului şi Dumnezeului nostru, iubirea Lui peste toţi şi peste toate ca un cort se întinde, iar căile cele ascunse ale lucrării Lui ce minte îngerească sau omenească poate în de tot să le cuprindă? De cine ne vom teme, dară, când cu noi este Dumnezeu? Ascultaţi, neamuri, şi preamăriţi Preasfânta Treime cea deofiinţă şi nedespărţită, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, cu fără de numărul oştirilor celor de sus laolaltă cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

În minunata şi infricoşata vedenie a celor de pe urmă, la ruperea celei de-a şaptea peceţi, văzut-a Sfântul Ioan Bogoslovul pe cei şapte îngeri care stau dinaintea Celui-Preainalt şi care au să sufle pe rând în trâmbiţele Dreptăţii, vestind plinirea celor ce trebuie să fie. Deci şi noi, nevrednicii, înfricoşându-ne până mai este vreme şi pocăindu-ne de atâta întuneric de păcate, celui desăvârşit întru slujire, glas înălţând, să-i cântăm cu înmulţită nădejde:

Bucură-te, proslăvire a treimicului Sfat;

Bucură-te, al voii sfinte mesager întraripat;

Bucură-te, ajutorul celor ce spre ceruri strigă;

Bucură-te, că-ntre îngeri şi-ntre oameni eşti verigă;

Bucură-te, înfricoşata beznelor de jos certare;

Bucură-te, că măsură eşti a râvnei slujitoare;

Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 13-lea:

O, Gavriile, Arhanghel al luminii line, care celor de demult le-ai desluşit calea şi le-ai vestit soroacele, care neîncetat veghezi peste faţa pământului prin dumnezeiască rânduială, care la sfârşitul veacurilor cu Dreptul Judecător vei fi la innoirea lumii, cercetează-ne şi pe noi, nevrednicii veacului acestuia, şi păzeşte-ne de vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi, de tagma lui Irod şi de tagma Satanei, ca să nu ne smintim şi să nu ne pierdem, ci să dobândim şi noi cetăţenia Ierusalimului ceresc, unde laolaltă cu îngerii şi cu sfinţii să veşnicim cântând: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1

Cu cei şapte sfinţi îngeri care văd faţa lui Dumnezeu şi duc rugăciunile drepţilor dinaintea Tronului ceresc tu întru mare cinste te numeri şi fără de istov te osteneşti să ne aduci nouă, celor în trup vieţuitori, veştile rânduielilor şi milelor de sus, temeluind nădejdea mântuirii după care toată firea suspină, drept care şi noi, cunoscând prin tine puterea lui Dumnezeu, ca de un foc al credinţei ne aprindem de îngereasca ta lumină şi cu grai cucernic te grăim, zicând:

Bucură-te, cel ce-n faţa Domnului cu cinste şezi;

Bucură-te, proslăvire care nu te-mpuţinezi;

Bucură-te, glas de taină al oştirilor de sus;

Bucură-te, că prin tine s-a vestit Hristos Iisus;

Bucură-te, că Fecioarei dinainte i-ai stătut;

Bucură-te, logofătul Celui fără de-nceput;

Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

şi Condacul 1

Ca pe un crainic mare al voii Celui-Preainalt şi ca pe o călăuză binecuvântată a neamului omenesc spre Hristos, Domnul vieţii şi al învierii, cinstimu-te, Sfinte Voievoade Gavriil, şi închinămu-ne credincioşiei tale ca unei icoane cereşti a slujirii celei fără de preget, strigându-ţi ţie cu glasul evlaviei dreptmăritoare:

Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Rugăciune către Sfântul Arhanghel Gavriil:

O, Sfinte Arhanghele Gavriil, desăvârşit lucrătorule, care cu numele şi cu fapta mărturiseşti puterea Celui-Preainalt, către puţinătatea omenească apleacă-te cu ingăduinţă, şi veghează-ne în ceasul rugăciunii noastre, şi călăuzeşte-ne spre împlinirea a toată dreptatea, cu mulţimea harurilor anume încredinţate ţie, că noi în puternicul tău ajutor cutezăm a nădăjdui şi ascultătoarei tale slujiri următori năzuim a ne face.

Tu pe oameni cercetându-i din neam în neam, cu bunele şi cu relele noastre ne ştii; de aceea te rugăm să fii răbdător cu nedesăvârşirile noastre, sprijinindu-ne ca de rele să ne lepădăm, iar întru cele bune să sporim, căci de îndreptarea omului scris este că şi îngerii se bucură. Deci pricină de bucurie înlesneşte-ne să fim Puterilor cereşti celor fără de trup, peste care Dumnezeu fruntaş te-a rânduit, Voievod între Voievozii cei de sus. Fii bucuria noastră şi învredniceşte-ne să fim bucuria ta, că întru Domnul bucuriei duhovniceşte să ne veselim.

Rugăciunile noastre du-le la Dumnezeu cu iuţimea aripilor tale şi de vestirea ta mântuitoare nu ne lipsi pe noi, Binevestitorule, ca pe unii ce nădăjduim cu râvna duhului să biruim neputinţele cele trupeşti şi îngerilor asemănători să ne facem, că dimpreună cu oştirile cereşti şi cu cetele drepţilor, spre împărăţia luminii celei neinserate cătând, din tot sufletul şi cu tot cugetul nostru să aducem mulţămită, laudă şi închinăciune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfântului Nicodim Aghioritul

14 iulie

Acatistul Sfântului Nicodim Aghioritul

Tropar:

Săltaţi şi vă veseliţi, popoare, că iată în prisosul bucuriei se arată astăzi pârga cea sfântă a Athosului, folositorul şi mângâietorul nostru, blândul Nicodim. Căci prin râvna cea după Hristos Biserica, o, a luminat, îndreptând cele stricate şi părăsite prin nebăgare de seamă şi trecerea cu vederea, iar acum înaintea Sfintei Treimi neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.

Condacul 1:

Pe tine, moştenitorul Raiului şi luminoasa odraslă a Naxosului, Cuvioase Nicodim, cel mare în cuvânt şi în smerenie adânc, te lăudăm. Că întru adevăr nevoindu-te şi de la înalta pronie izvoarele bogăţiei de daruri revărsând, cunună cerească ai luat, iar Biserica într-un glas cântă: Aliluia!

Icosul 1:

În pământul dragostei smerite ai fost crescut de către evlavioşii tăi părinţi, arătându-te de mic iubitor al slujbelor şi înţelepciunii dumnezeieşti. Iar pe dascălii cei de Hristos insuflaţi cu osârdie urmând, ai împletit cunoaşterea şi faptele virtuţii întru slava Nedespărţitei Treimi.

Bucură-te, căutător neobosit al treimicei înţelepciuni;

Bucură-te, uimitoare memorie făcută vistierie a Cuvântului;

Bucură-te, agerime a minţii păzite sub aripa Duhului;

Bucură-te, intrare prin supunerea şi ascultarea faţă de toţi în iubirea Tatălui;

Bucură-te, smerenie de toţi îndrăgită şi alăută a cântărilor preadulci;

Bucură-te, risipire prin har a pâclei nepriceperii;

Bucură-te, umblare cu lacrimi întru căutarea binelui;

Bucură-te, suspinare zi şi noapte spre aflarea folosului;

Bucură-te, sălăşluire cu toată virtutea în locul păcii;

Bucură-te, minte iubitoare de frumuseţe duhovnicească;

Bucură-te, cercetare şi implinire a sfaturilor rodnice;

Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 2-lea:

Ca o albină învăţăturile dascălilor din Naxos şi Smyrna le-ai strâns, Sfinte Nicodim, le-ai lămurit în focul dreptei credinţe şi le-ai pus în slujba izbăvirii de patimi. Neobosit te sârguiai să cercetezi pe cuvioşii luminaţi cu duhul întru aflarea liniştii şi vederii celei duhovniceşti, iar împreună cu ei cântai: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Îngrăditu-te-ai, Sfinte, cu povăţuirile Mitropolitului Macarie al Corintului şi dorind a te face monah ai fost de dânsul indrumat spre Cuviosul Silvestru, care pustnicea împreună cu alţi doi monahi isihaşti în insula Hydra. Aşa ai lepădat împilarea grijii celei deşarte şi ai învăţat rugăciunea minţii, culegând virtuţile îngereştii vieţuiri.

Bucură-te, aşezare prin răbdarea cea bună în lumina Chipului lui Hristos;

Bucură-te, trezvie, ce păzeşti cugetul de împrăpăstuire;

Bucură-te, rugăciune, piatră de hotar a împărăţiei lui Dumnezeu;

Bucură-te, purtare a crucii ascultării ce descuie cerurile;

Bucură-te, primire printr-ânsa a celor din afară în trupul de taină al iubirii;

Bucură-te, cunoaştere însuşită de Chipul iubirii duhovniceşti;

Bucură-te, că şi mama ta a primit Chipul monahicesc;

Bucură-te, inimă-chivot al Numelui mântuitor;

Bucură-te, inimă-icoană a Chipului de viaţă dătător;

Bucură-te, inimă în închinare;

Bucură-te, înaltă smerită cugetare;

Bucură-te, postire întru îndulcirea de duhovniceasca hrană;

Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 3-lea:

Hrănit cu mierea liniştirii şi duhovniceştii suiri râvnitor, te-ai întărit în nevoinţele isihaste, purtat fiind în Sfântul Munte de dumnezeiescul dor. Iar tuns curând monah, sub acoperământul Preacuratei Fecioare desăvârşit ţi-ai închinat viaţa lui Hristos, veselindu-te a cânta cu îngereştile cete: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Preaiubitor al sfinţeniei te-ai arătat, Cuvioase Nicodim, sârguindu-te să dezgropi din ţarina uitării filocalicele scrieri ale dumnezeieştilor Părinţi, prin care Însuşi Hristos a revărsat în inimi focul cereştii chemări.

Bucură-te, chemare la ospăţul cereştii vieţuiri;

Bucură-te, înmulţire prin credinţă a sfintei moşteniri;

Bucură-te, rugăciune strălucind de slava Numelui mântuitor;

Bucură-te, nesăturată sete de mântuirea tuturor;

Bucură-te, povăţuitor al povăţuitorilor;

Bucură-te, al marilor Părinţi râvnitor;

Bucură-te, smerenie roditoare a sfintelor deprinderi;

Bucură-te, nepătimire ce odrăsleşti cunoaşterea spre viaţă;

Bucură-te, călăuză în nevăzutul război spre Schimbarea la Faţă;

Bucură-te, dascăl al vieţii duhovniceşti;

Bucură-te, vas desăvârşit al ştiinţelor bisericeşti;

Bucură-te, dor nepotolit după împărtăşirea cu Hristos;

Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 4-lea:

Pe sfântul Paisie Velicikovski care călăuzea în Moldova peste o mie de fraţi şi îi învăţa rugăciunea minţii, ai râvnit a-l întâlni şi de dânsul a fi povăţuit întru dumnezeiasca lucrare. Pentru aceea te-ai îmbarcat într-o corabie, dar din pricina unei furtuni nu ţi-ai putut atinge ţelul. Mişcat de semnul cereştii Pronii te-ai hotărât să nu mai părăseşti Sfântul Munte şi cu viaţa cea sihăstrească însoţindu-te, neîncetat cântai: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Înaintea Domnului zi şi noapte privegheai, sub ascultarea Bătrânului Arsenie curăţindu-ţi mintea întru neîncetată rugăciune şi înfrânare, cu chipul luminat de contemplaţia Sfintelor Scripturi şi Predanii. În acelea, ca într-un rai cuvântător sălăşluit, de închinarea în duh a inimii ca dintr-un pom al vieţii te împărtăşeai, Sfinte Nicodim.

Bucură-te, privighetoare a pustiei;

Bucură-te, fântână a cuvintelor Duhului;

Bucură-te, întoarcere a minţii spre Izvorul şi Ţinta cuvintelor;

Bucură-te, privire mai presus de vedere a locului inimii;

Bucură-te, auzire mai presus de auzire a cuvintelor rugăciunii;

Bucură-te, iubire a libertăţii Duhului, celei neingrădite de patimi;

Bucură-te, tăcere cuvântătoare ce odrăsleşti rodul înţelepciunii;

Bucură-te, chip luminat şi păzit de sabia de foc a Numelui lui Iisus;

Bucură-te, inimă învăpăiată de credinţă şi întipărită cu Numele lui Hristos;

Bucură-te, liniştire mai presus de fire întru Numele mântuitor;

Bucură-te, purtare a crucii, altar al iubirii duhovniceşti;

Bucură-te, iubire smerită, ce imbrăţişezi voia Tatălui ceresc;

Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 5-lea:

Prin mântuitoarea călăuzire şi întregimea cuvântătoare a frumoaselor tale alcătuiri, ne păzim cu putere simţurile de toată pofta şi ne izbăvim de toată intrarea demonilor care se furişează ascuns prin simţuri, strălucind în sfintele incăperi ale minţii icoana de pururea închinare a Cuvântului: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Urmându-ţi povăţuitorul în insula pustie Skyropoulla în căutarea unei singurătăţi şi linişti mai mari, iar în viaţa cea cu multă osteneală sporind, ţi-ai făcut inima Vistierie a Numelui lui Iisus Hristos şi darurilor suprafireşti ale harului, pentru care cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, liniştire, altar al vorbirii cu Dumnezeu;

Bucură-te, veghere şi atenţie, chip al stării înaintea Domnului;

Bucură-te, ascultare ce odihneşti Chipul de fiu al lui Dumnezeu;

Bucură-te, lepădare de sine ce străbaţi cărarea cea strâmtă a mânturii;

Bucură-te, smerenie mulţumitoare, vas al credinţei;

Bucură-te, întreagă înţelepciune ce închini lui Hristos pământul inimii;

Bucură-te, nemâniere şi nejudecare păzind senin cerul minţii;

Bucură-te, dispreţuire a seminţelor diavolului;

Bucură-te, tăcere de icoană, ce nu bagi în seamă lătrăturile lui;

Bucură-te, necontenită cugetare la preadulcele Nume al lui Iisus;

Bucură-te, inimă în asemănare cu Chipul Preacuratei Fecioare;

Bucură-te, iubire nevoitoare ce alungi frica de moarte;

Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 6-lea:

Plecând din pricina unei boli părintele tău, ai trăit câteva luni singur, după care te-ai întors la Athos, fiind tuns şi îmbrăcat de către bătrânul Damaschin în schima cea mare. Iar cuvintele tale indulcite de harul neîncetatei rugăciuni au adunat mulţi fraţi în chiliile dimprejur, dornici a se împărtăşi din izvorul curat al învăţăturilor tale şi împreună cu tine să cânte: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Îndemnat de binecuvântatul Macarie al Corintului, te nevoiai, Cuvioase Nicodim, să dăruieşti tuturor prin traduceri şi tâlcuiri preaînfrumuseţate scrierile Sfinţilor, ca pe nişte izvoare ale Vieţii celei veşnice. Iar mistuit de dumnezeiasca râvnă pentru Biserica lui Hristos, te-ai arătat cârmaci de Sus luminat al Sfintei Corăbii a mântuirii.

Bucură-te, far al Bisericii şi mare povăţuitor al creştinătăţii;

Bucură-te, râvnă apostolică pentru unirea cu Hristos ce şterge păcatul;

Bucură-te, cântăreţ iscusit al măririi Maicii lui Dumnezeu;

Bucură-te, doctor de suflete şi călăuză spre mărturisirea curată;

Bucură-te, evlavie pentru canoanele Bisericii cele dezlegătoare de patimi;

Bucură-te, învăţătorule al durerii lucrătoare a pocăinţei;

Bucură-te, că ai arătat ca aceasta te face monah, chiar şi în lume fiind;

Bucură-te, cuvânt cu putere, ce smulgi relele rădăcini ale păcatului;

Bucură-te, trezvitoare aducere-aminte de chipurile cuielor lui;

Bucură-te, sădire în inimă a pomilor de rai ai virtuţilor;

Bucură-te, simţire a nevredniciei proprii ce te răsădeşti în iubirea Sfintei Treimi;

Bucură-te, păzire cu toată fiinţa a frumuseţii recâştigate a Chipului lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 7-lea:

Cu cuvântul viu al harului aprindeai în inimi râvna după îndreptarea vieţii prin pocăinţă, către mai deasa împărtăşire cu Trupul şi Sângele lui Hristos, spre tămăduire, luminare şi sfinţire, spre îndreptare, întărire şi pază de diavoleasca lucrare, spre îndrăznirea şi dragostea cea către Domnul, inmulţirea faptei celei bune şi desăvârşirii, spre plinirea poruncilor şi împărtăşirea cu Sfântul Duh, nu spre judecată şi osândă, ci întru odihna şi bucuria Sfintei Treimi, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Multe neinţelegeri şi răstălmăciri, multe acuze, calomnii şi chiar condamnări s-au abătut asupra ta când împreună cu Mitropolitul Macarie al Corintului ai publicat cartea despre deasa împărtăşire. Însă de sus întărit, şi crucea ţi-ai purtat nepărăsind locul virtuţii, şi ca o gură a Cuvântului, Biserica o ai luminat cu mărturisirea evlaviei şi credinţei tale celei drepte, pentru care cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, năvod care scoţi din marea uitării mărgăritarele Sfintei Tradiţii;

Bucură-te, cerească şi înfricoşată chemare la Cina de Taină a împărăţiei;

Bucură-te, chemare întărită pe mărturiile Sfintei Scripturi, ale Apostolilor şi Părinţilor;

Bucură-te, călăuză spre Izvorul vieţii celei veşnice;

Bucură-te, sfântă îndemnare spre paharul mântuirii şi cereasca hrană;

Bucură-te, iubire de vrăjmaşi îndelung răbdătoare ce birui răul cu binele;

Bucură-te, viaţă şi mărturisire apărate de insăşi Sfânta Comunitate a Athosului;

Bucură-te, hrănitor al dogmelor Bisericii de către ea numit;

Bucură-te, apărător al binecuvântatului obicei al vechilor creştini;

Bucură-te, că însuşi Patriarhul Grigorie al V-lea a primit mărturisirea ta în privinţa Sfintei Împărtăşanii;

Bucură-te, nevoinţă a innoirii duhovniceşti încununată de Hristos;

Bucură-te, râvnă a plămădirii Bisericii în Trupul lui Hristos;

Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 8-lea:

Prin mâhnirea şi amărăciunea încercărilor ca printr-un foc lămuritor trecând, mai tare străluceau pe chipul tău pacea şi iubirea lui Hristos. Atât erai de viteaz în isihie, încât acolo unde privegheai şi scriai, demonii şuşoteau în afara uşii chiliei şi tu scriai fără să te infricoşezi, iar uneori râdeai chiar de feţele lor pământii, netulburat cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ruşinând cursele vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, harul lui Dumnezeu lucra în tine spre desăvârşire prin neputinţele trupului. Iar tu, ca pe un altar de închinare răstignit, nu încetai a liturghisi iubirea lui Hristos.

Bucură-te, om mare în lumea cea mică;

Bucură-te, strajă neadormită a dreptei socoteli;

Bucură-te, uitare de cele fireşti întru dăruirea duhovnicească;

Bucură-te, iubire de pătimire pentru Hristos;

Bucură-te, răbdare a suferinţei ce te umpli de mirul mângâierii dumnezeieşti;

Bucură-te, liman de mângâiere şi vindecare a celor răniţi de păcate;

Bucură-te, povăţuitorul monahilor în îngereasca slujire;

Bucură-te, dar şi mirenilor chemare la duhovniceasca prefacere;

Bucură-te, hrănire a poporului însetat după Cuvântul lui Dumnezeu;

Bucură-te, inimă întru care Insuşi Duhul se roagă cu negrăite suspine;

Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 9-lea:

Sub jugul otoman, mulţi credincioşi plăteau cu viaţa mărturisirea lor, iar tu, Sfinte Nicodim, neîncetat te rugai să nu piară în focul urgiei credinţa creştinilor. Pe cei ce slăbeau cu duhul îi întăreai, pe cei căzuţi care se pocăiau îi pregăteai pentru martiriu, celor biruitori le alcătuiai slujbe de pururea pomenire, iar Biserica strălucea de slava Crucii şi Învierii lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Luminat de Sfântul Duh arătai că Pronia dumnezeiască binevoia întru noii martiri spre slava Bisericii Ortodoxe şi înnoirea dreptei credinţe, dar şi spre mustrarea celor de alte credinţe, ce vor rămâne fără cuvânt de apărare în Ziua Judecăţii. Apoi celor robiţi pildă de răbdare, ba chiar indrăzneală şi indemn spre a-i imita cu fapta pentru toţi creştinii siliţi după împrejurări la martiriu şi mai cu seamă câţi au ajuns să lepede credinţa ortodoxă.

Bucură-te, chip îngeresc ce găteşti calea Domnului;

Bucură-te, cuvânt ce întorci inimile spre Chipul lui Hristos;

Bucură-te, doctor de suflete şi povăţuitor de mucenici;

Bucură-te, adânc al smereniei ce izbăveşti din iadul deznădejdii;

Bucură-te, povăţuitor Sfântului Mucenic Constantin din Hydra;

Bucură-te, că cel ce trecuse la islam, desăvârşit s-a pocăit de lepădarea sa;

Bucură-te, că s-a hotărât să şi-o retracteze public, înfruntând moartea;

Bucură-te, că cinci luni l-ai pregătit la Iviron pentru martiriu;

Bucură-te, neobosită căutare a oii rătăcite;

Bucură-te, că şi dintre musulmani se converteau şi pătimeau pentru Hristos;

Bucură-te, pană a Duhului Sfânt, zugrăvind vieţile Noilor Martiri;

Bucură-te, stâlp de foc al Bisericii, ce uneşti pământul cu cerul;

Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 10-lea:

Cine ar putea spune minunile săvârşite prin tine de Cuvântul dumnezeiesc, Sfinte Nicodim? Căci întru slăbiciuni din ce în ce mai mari sporeai în duhovniceasca slujire, liturghisind în raiul smereniei şi ascultării voia lui Dumnezeu, prin care scară nouă către cer întinzi celor ce cântă: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cu neclintită blândeţe şi dragoste ţi-ai pecetluit până în sfârşit mărturisirea dreptei credinţe, chemând pe cei ce pe nedrept te acuzau să inlocuiască ura cu iubirea, pentru ca ostenelile ascetice şi dragostea faţă de Hristos să nu fie zadarnice.

Bucură-te, micşorare de sine întru preamărirea lui Dumnezeu;

Bucură-te, slujire pe crucea bolilor şi neputinţei;

Bucură-te, slujire pe crucea acuzelor şi calomniilor;

Bucură-te, purtare a Crucii la hotarul dintre viaţă şi moarte;

Bucură-te, privire întărită de Duhul în Cartea Vieţii;

Bucură-te, smerenie, carte a Cuvântului ipostatic;

Bucură-te, cuvânt mântuitor, icoană de veşnică închinare;

Bucură-te, vedere de icoană, ce naşti cuvintele vii ale harului;

Bucură-te, tresăltare a inimii sub lucrarea Duhului Sfânt;

Bucură-te, prăznuire prin rugăciunea lui Iisus a Întrupării dumnezeieşti;

Bucură-te, negrăită simţire a harului Botezului la primirea Sfintelor Taine;

Bucură-te, netâlcuită bucurie întru pomenirea Sfintei Fecioare şi tuturor Sfinţilor;

Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 11-lea:

Toate ceasurile zilei şi ale nopţii le închinai acestor două lucrări: fie ca să explici vreun inţeles al dumnezeieştii Scripturi, fie ca să-ţi pleci capul în partea stângă a pieptului, să-ţi cobori mintea în inimă şi să strigi „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”. Şi deşi doreai să petreci neîncetat în dumnezeiasca rugăciune a minţii, neobosit slujeai pe cei ce veneau să te vadă şi să fie mângâiaţi, cântând împreună cu ei: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Spre sfârşit, de o mare neputinţă copleşit, adeseori te rugai lui Dumnezeu să te primească la Dânsul. Aşa între viaţă şi moarte ai ajuns la Karyes, şi aproape paralizat te-ai pregătit de infricoşata trecere în Veşnicie, prin Mărturisire generală, Maslu şi zilnică împărtăşire cu Preacuratele Taine. Iar din pricina oboselii, nu mai puteai spune cu mintea rugăciunea lui Iisus, ci mai întâi cu glas tare, iar apoi doar cu starea nemişcată de închinare.

Bucură-te, stâlp ce călăuzeşti pe noul Israel spre evlavie;

Bucură-te, nor răcoritor celor încinşi în cuptorul păcatelor;

Bucură-te, însetare după vederea faţă către faţă a lui Hristos;

Bucură-te, nevoinţă peste fire în via Lui tainică;

Bucură-te, rugăciune pentru plinirea de Sus a ostenelii iubirii;

Bucură-te, îmbrăţişare ultimă a moaştelor Sfinţilor Macarie al Corintului şi Partenie;

Bucură-te, sărutare a moaştelor Părinţilor duhovniceşti în nădejdea Învierii;

Bucură-te, chemare cu umilinţă a rugăciunilor lor mijlocitoare;

Bucură-te, înainte-păşire prin credinţă în odihna Domnului;

Bucură-te, icoană vie a lui Hristos răstignit;

Bucură-te, sfinţenie, ce nu încetezi a purta vălul smereniei;

Bucură-te, fericită vedere a nevredniciei proprii, ce poţi purta strălucirea dumnezeirii;

Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 12-lea:

Privegheat fiind toată noaptea de către fraţi, în ceasul al şaselea, după întrebarea lor, le-ai vestit grabnicul tău sfârşit şi rugându-i să te împărtăşească ai primit Preacuratele Taine. După puţin te-au găsit cu mâinile încrucişate şi picioarele intinse şi te-au întrebat: „Învăţătorule, ce faci? Te linişteşti?”. „Pe Hristos L-am vârât înlăuntrul meu”, ai răspuns, „şi cum nu mă voi linişti?”: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Până astăzi, în chilia iconarilor Skurtei se păstrează ca o binecuvântare pentru lume sfântul tău craniu. Iar noi, din adâncul patimilor alergăm către razele invăţăturilor şi rugăciunilor tale, prin care pururea ne mângâi, ca un ucenic iubit al lui Hristos.

Bucură-te, îndoită nepătimire şi desăvârşitoare ascultare;

Bucură-te, atotvirtuoasă smerenie şi mulţumitoare răbdare;

Bucură-te, discernământ cu dumnezeiască scânteiere;

Bucură-te, de Dumnezeu imitatoare indurare;

Bucură-te, milostenie mântuitoare de suflete;

Bucură-te, rugăciune necontenită şi zdrobită căinţă;

Bucură-te, adevărată mărturisire şi neînvinuitoare conştiinţă;

Bucură-te, pătimire a Iubirii îndumnezeitoare a Sfintei Treimi;

Bucură-te, pătimire cu Hristos şi pentru Hristos spre care îngerii doresc să se plece;

Bucură-te, chip învăluit de strălucirea frumuseţii dumnezeieşti;

Bucură-te, neobosit zugrav al Chipului Maicii Domnului şi vieţuirii monahiceşti;

Bucură-te, chemare însă şi a mirenilor în rugul aprins al isihiei;

Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 13-lea:

Ca un vestitor înflăcărat al Sfintei Treimi şi apărător al cereştilor dogme, râvnitor al Sfintelor Scripturi şi Tradiţii te-ai arătat, Cuvioase Nicodim, spre împărtăşirea lumii de viaţa cea dumnezeiască. Pentru aceasta, smereniei Maicii Domnului urmând, te-ai făcut părtaş bucuriei veşnicei uniri cu Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte, să o dobândim şi noi nevrednicii, cei ce cu umilinţă strigăm: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1.

În pământul dragostei smerite ai fost crescut de către evlavioşii tăi părinţi, arătându-te de mic iubitor al slujbelor şi înţelepciunii dumnezeieşti. Iar pe dascălii cei de Hristos insuflaţi cu osârdie urmând, ai impletit cunoaşterea şi faptele virtuţii întru slava Nedespărţitei Treimi.

Bucură-te, căutător neobosit al treimicei înţelepciuni;

Bucură-te, uimitoare memorie făcută vistierie a Cuvântului;

Bucură-te, agerime a minţii păzite sub aripa Duhului;

Bucură-te, intrare prin supunerea şi ascultarea faţă de toţi în iubirea Tatălui;

Bucură-te, smerenie de toţi indrăgită şi alăută a cântărilor preadulci;

Bucură-te, risipire prin har a pâclei nepriceperii;

Bucură-te, umblare cu lacrimi întru căutarea binelui;

Bucură-te, suspinare zi şi noapte spre aflarea folosului;

Bucură-te, sălăşluire cu toată virtutea în locul păcii;

Bucură-te, minte iubitoare de frumuseţe duhovnicească;

Bucură-te, cercetare şi implinire a sfaturilor rodnice;

Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

şi Condacul al 1:

Pe tine, moştenitorul Raiului şi luminoasa odraslă a Naxosului, Cuvioase Nicodim, cel mare în cuvânt şi în smerenie adânc, te lăudăm. Că întru adevăr nevoindu-te şi de la înalta pronie izvoarele bogăţiei de daruri revărsând, cunună cerească ai luat, iar Biserica într-un glas cântă: Aliluia!