sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Acatiste speciale fără dată (VIII)

Acatistul Maicii Domnului - Pantanassa - Izbăvitoarea de cancer

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Noi, credincioşii robii tăi, stând cu mustrare de inimă înaintea icoanei tale celei noi arătate, te cântăm cu laude, O, Împărăteasă a Toate. Trimite de sus vindecarea ta peste robii tăi care acum aleargă la tine că să putem să-ţi cântăm cu bucurie: Bucură-te, o, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre prin darul tău!

Icosul 1:

Arhanghelul a venit din cer că să-i spună Împărătesei a Toate: Bucură-te! Văzându-Te pe Tine, Doamne, luând trup omenesc, cu dumnezeiască vestire a strigat către ea lucruri că acestea:

Bucură-te, începătoarea mântuirii noastre;

Bucură-te, împlinirea iertărilor noastre de către Creator;

Bucură-te, că prin tine Dumnezeu a devenit trup;

Bucură-te, că în tine Cel Nevăzut Se arată;

Bucură-te, ceea ce ai primit mila păcii;

Bucură-te, că în tine s-a ţesut haina de carne a Cuvântului;

Bucură-te, Slava ridicată dincolo de înţelegerea minţii;

Bucură-te, mană cerească prin care inimile sunt chemate la viaţă;

Bucură-te, stea strălucită de har;

Bucură-te, izvor care izvorăşti apa cea vie;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu, binecuvatată între femei;

Bucură-te, Fecioară neîntinată care ai născut pe Mântuitorul lumii;

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre prin harul tău!

Condacul al 2-lea:

Cuvântul cel Nenăscut încape într-un prunc, prin tine, Fecioară, aducând tămăduire tuturor celor care cinstesc Naşterea din tine, cea nefurată de nuntă, cântând, Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Căutând să cunoască ceea ce este necunoscut, a strigat Fecioara către îngerul cel vestitor: „Arată-mi cum eu, Fecioară fără pată, pot fi maică a Celui Preaînalt?" Iar Gavriil cu frică i-a răspuns strigând unele că acestea:

Bucură-te, cea aleasă de Sfatul Cel Preaînalt,

Bucură-te cea repede auzitoare a celor ce se roagă ţie;

Bucură-te, comoara de pace a lui Hristos;

Bucură-te, nădejdea şi puterea poporului tău;

Bucură-te, minunată nimicitoare a blestemului cancerului;

Bucură-te, vindecătoarea neputinţelor;

Bucură-te, apărătoarea lumii;

Bucură-te, izbăvitoare de griji;

Bucură-te, alinătoarea plânsului şi a lacrimilor;

Bucură-te, care deschizi porţile mântuirii tuturor;

Bucură-te, sceptru şi putere a celor ce locuiesc în Sfântul Munte;

Bucură-te, toiagul călugărilor şi al laicilor;

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre prin harul tău!

Condacul al 3-lea:

Puterea celui Preaînalt te-a umbrit, Fecioară şi Cel Neatins S-a făcut trup, arătându-te pe tine poiană dulce a celor ce voiesc să culeagă mântuirea atunci când cântă: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Icoana ta, „Împărăteasă a Toate" a fost slăvită, o, Maică a lui Dumnezeu, atunci când vindecările au prins a curge din chipul tău. Tu dai vindecare celor care cântă înaintea ei cu credinţă, înmulţind cântările astfel:

Bucură-te, Maică a luminii Nestinse;

Bucură-te, biruinţa celor care rabdă până la sfârşit;

Bucură-te, doctor adevărat al celor ce bolesc şi sunt în necaz;

Bucură-te, zid apărător al văduvelor şi orfanilor;

Bucură-te, deschizătoare a uşilor raiului;

Bucură-te, apărătoare a celor ce trudesc şi duc sarcini grele;

Bucură-te, mijlocitoare pentru mântuirea credincioşilor;

Bucură-te, ceea ce te rogi pentru neamul creştinesc;

Bucură-te, scară cerească prin care ne ridicăm de pe pământ la cer;

Bucură-te, apă vie care speli păcatele noastre de moarte;

Bucură-te, mieluşeaua care păzeşti inimile celor neprihăniţi;

Bucură-te, văl apărător care adăposteşti copiii Bisericii;

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre prin harul tău!

Condacul al 4-lea:

Vrând să dea viaţă lumii, Stăpânul tuturor S-a sălăşluit în pântecele tău, fără să ştii de bărbat, arătându-te pe tine maică a credincioşilor, învăţându-i să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Slăvite lucruri ne-au înconjurat de la tine, O, Cetate a lui Dumnezeu, prin vindecările pe care le reverşi şi primind izvoare răcoritoare de vindecare, îţi strigăm cu mulţumire unele că acestea, O, Împărăteasă a Toate:

Bucură-te, iarbă vindecătoare care uşurezi suferinţa;

Bucură-te, răcoreală care potoleşti fierbinţeala bolii;

Bucură-te, flacără care arzi blestemul cancerului;

Bucură-te, cea care ridici din patul durerii pe cei pe care doctorii nu-i mai pot ridica;

Bucură-te, cea care îţi arăţi faţa ta cea preacurată celor aleşi ai tăi;

Bucură-te, cea care ne scoţi din cătuşele păcatelor;

Bucură-te, căci prin tine ne-a fost dată scoaterea din moarte;

Bucură-te, că prin tine mulţime de credincioşi au fost mântuiţi;

Bucură-te, înălţime curată, neatinsă de gândul omenesc;

Bucură-te, adâncime trăită de lume;

Bucură-te, cea care ai fost profeţită de Patriarhii Vechiului Testament;

Bucură-te, călăuzitoarea ierarhilor care se roagă ţie;

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre prin harul tău!

Condacul al 5-lea:

Te-ai arătat a fi, O, Fecioară, templul cel preacurat al Mântuitorului. De aceea cădem înaintea ta, Preacurată şi cerem să ne faci şi pe noi fii ai lui Dumnezeu că să strigăm către tine: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cetele îngerilor văzând în mâinile tale pe Cel Ce a făcut cu mâna pe om şi cunoscându-te a fi Doamnă şi Stăpână, deşi singură te-ai numit „Roaba Domnului", Preacurato, cu grabă slujesc ţie, Una Binecuvantată, cu cântări că acestea:

Bucură-te, cea pe care Dumnezeu te-a pus mai presus decât oştile cereşti;

Bucură-te, cea care umpli lumea cu vindecări minunate;

Bucură-te, cea care auzi slava şi laudele cerurilor;

Bucură-te, cea care primeşti mulţumirile pământului;

Bucură-te, cea care arzi sămânţa putrejunii din inimile noastre;

Bucură-te, zeloasă biruitoare a vicleniilor diavolului;

Bucură-te, ceea ce umpli valea acestei vieţi cu lacrimi de bucurie;

Bucură-te, ceea ce prefaci grijile în dulceaţă cerească;

Bucură-te, miros de bună mireasmă primit de Dumnezeu;

Bucură-te, nemăsurată bucurie a păcătoşilor care se pocăiesc;

Bucură-te, armura adevărului împotriva ispitelor;

Bucură-te, scut de apărare împotriva duşmăniei şi a distrugerii;

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu darul tău!

Condacul al 6-lea:

Binevestitorii Cuvâtului lui Dumnezeu, Apostoli ai Mântuitorului, minunat au fost aduşi de faţă, Fecioară, când ai fost ridicată de la pământ la cer, că să-I poată cânta cu o inimă şi cu o gură lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Har minunat s-a arătat din icoana ta, Împărăteasă a toate, când tânărul cel întunecat de învăţături satanice a căzut ţeapăn la pământ înaintea ei şi a slobozit din legăturile întunericului, cu frică şi cu bucurie a strigat către tine acestea:

Bucură-te, îndreptătoarea vieţii păcătoase;

Bucură-te, mângâierea celor chinuiţi;

Bucură-te, alungătoarea hoardelor de demoni din Biserică;

Bucură-te, risipitoarea norilor întunecaţi ai păcatului;

Bucură-te, distrugătoarea capcanelor celor nevăzute;

Bucură-te, atotputernica biruitoare a vrăjilor sataniceşti;

Bucură-te, far care luminezi calea celor rătăciţi;

Bucură-te, nor care aperi pe cei nevinovaţi de rele;

Bucură-te, munte care ne hrăneşti pe noi cu mană cerească;

Bucură-te, vale a acestei vieţi, care ne saturi cu umilinţa lui Hristos;

Bucură-te, piatră scumpă a împărăţiei cerurilor;

Bucură-te, rază a luminii celei veşnice;

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!

Condacul al 7-lea:

Voind să Te dai pe Tine Însuţi hrană celor credincioşi, Te-ai întrupat din sfânta Fecioara, că primind preacuratul Tău trup şi sfântul Tău sânge, să Te cunoaştem pe Tine, Dumnezeul cel Adevărat. De aceea, minunându-ne de această neatinsă înţelepciune, strigăm către tine: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Făcătorul a Toate ne-a mai descoperit o taină când împreună cu Apostolii Săi, a mâncat Cina cea de Taina. Iar noi, care ne rugăm Împărătesei a Toate, să ne facă părtaşi sfintelor daruri, îi aducem cântări că acestea:

Bucură-te, dătătoare a pâinii cereşti;

Bucură-te, purtătoarea vieţii celei veşnice;

Bucură-te, potir din care ne împărtăşim cu Hristos;

Bucură-te, ceea ce te uneşti suflet şi trup cu Hristos;

Bucură-te, linguriţă de aur plină cu tainele cereşti;

Bucură-te, chivot nepreţuit în care se află Sfintele Daruri;

Bucură-te, cea care ne arăţi Sfânta Împărtăşanie;

Bucură-te, masă binecuvântată care ne dai hrana cea sfântă;

Bucură-te, cea care îi aşezi de-a dreapta ta pe cei care se împărtăşesc cu cinste;

Bucură-te, cea care scoţi din iad pe apărătorii Sfintei Liturghii;

Bucură-te, călăuzitoarea celor morţi spre fântâna nemuririi;

Bucură-te, tare adăpost de pace pentru copii tăi;

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!

Condacul al 8-lea:

Privind la minunata Naştere a lui Hristos şi părăsind grijile cele lumeşti, să ne înălţăm inimile, căci pentru aceasta S-a întrupat Cel Preaînalt că să ne tragă la Sine pe cei ce-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Fiind dintotdeauna în sânul Tatălui, Cuvântul cel Necuprins S-a făcut trup pe pământ. Dumnezeu Cel Mare a slăvit-o pe Fecioara şi a căutat spre smerenia Maicii Sale, care aude de la noi cuvinte că acestea:

Bucură-te, chivot al necuprinsului Dumnezeu;

Bucură-te, cea care arăţi lumii pe Creatorul Cel mai presus de lume;

Bucură-te, cutremurătoare a puterii morţii;

Bucură-te, vindecătoarea rănii lui Adam;

Bucură-te, leac vindecător al rănilor sufleteşti;

Bucură-te, untdelemn sfânt care ungi rănile trupeşti;

Bucură-te, uşurătoarea durerilor celor care nasc;

Bucură-te, cea care biruieşti iadul;

Bucură-te, cea care toceşti boldul morţii;

Bucură-te, nădejdea învierii de obşte;

Bucură-te, cea care aduci adevarată mântuire ortodocşilor;

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!

Condacul al 9-lea:

Toată firea cea îngerească şi cea omenească s-a uimit de slăvita şi neînţeleasa Ta întrupare, Cuvântule al lui Dumnezeu. Luând aminte cu minunare la această taină a smereniei, cu frică şi cutremur, noi cei mulţumitori strigăm către Tine: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Răniţi fiind cu multe boli, am primit vindecări peste măsură de la icoana ta, O, Împărăteasă a Toate şi, prin credinţă, îmbogăţindu-ne cu har, cu glas mare strigăm către tine:

Bucură-te, statornică păstrătoare a sănătaţii pruncilor;

Bucură-te, aducătoare de sănătate celor bolnavi, Bucurăte, vindecătoarea copiilor bonavi;

Bucură-te, mama tinerilor în suferinţă;

Bucură-te, cea care ridici pe cei ce zac pe patul bolii;

Bucură-te, întărirea celor stăpâniţi de frica morţii;

Bucură-te, cea care iei seama la plânsul bărbaţilor;

Bucură-te, cea care asculţi suspinul nostru;

Bucură-te, cea care înneci durerea pământească în bucuria cerească;

Bucură-te, răbdare cerească în faţa furtunilor devastatoare;

Bucură-te, cea care aduci bucurie celor ce plâng;

Bucură-te, ceea ce aduci îmblânzirea relelor pe aripile rugăciunii;

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuiască firea omenească stricată prin păcat, Creatorul tuturor a pogorât peste tine că roua peste lâna lui Ghedeon şi te-a făcut rug aprins. Dumnezeu fiind, El S-a făcut om pentru care pururea Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid apărător eşti fecioarelor, Preacurată, şi celor care se luptă pentru curăţire. Dumnezeu S-a sălăşluit întru tine curăţind întreaga fire cugetătoare eliberând-o de toată întinăciunea, pentru care îţi cântăm unele că acestea:

Bucură-te, cea care vorbeşti cu cei care caută tăcerea;

Bucură-te, coroană a celor care îşi păstrează neatinsă fecioria;

Bucură-te, început şi sfârşit al desăvârşirii duhovniceşti;

Bucură-te, tezaur al revelaţiei divine;

Bucură-te, cunoscătoare a sfatului Sfintei Treimi;

Bucură-te, izvor al mântuirii bărbaţilor virtuoşi;

Bucură-te, înălţime neatinsă de minţile trufaşe;

Bucură-te, adăpost deschis pentru inimile umile;

Bucură-te, Preacurată, mai imaculată decât cerurile;

Bucură-te, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi serafimii;

Bucură-te, cea plină de veselie căreia arhanghelul ţi-a spus: „Bucură-te”;

Bucură-te, cea mângâiată care ai atins cu mâna pe Hristos cel înviat;

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!

Condacul al 11-lea:

Străduindu-ne cu mintea să aducem o cântare Mântuitorului, noi şi eu nevrednicul, Stăpână şi Doamnă, rămânem robii tăi; căci cine poate fi vrednic să aducă imnuri lui Dumnezeu, al Cărui nume este că mirul curat; de aceea Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Ca o mare lumină - Răsăritul Cel de Sus - Fiul tău şi Dumnezeu a strălucit peste noi, cei ce locuim întru întuneric. Ci vino şi la noi, Fecioară. Tu eşti lumânare într-un sfeşnic, un copil purtător de lumină al Bisericii, care ne îndemni să-ţi aducem cântări că acestea:

Bucură-te, zori ai Soarelui cunoaşterii;

Bucură-te, lăcaş al firii dumnezeieşti;

Bucură-te, lumina din care se ţese haina sfinţilor;

Bucură-te, torţă care înlături întunericul demonilor;

Bucură-te, luminarea minţilor nepricepute;

Bucură-te, lumină pentru inimile păcătoase;

Bucură-te, mâna cea dreaptă care ne scoţi pe noi din marea deşertăciunilor;

Bucură-te, Rază de lumină care călăuzeşti spre Împărăţie sufletele celor mântuiţi;

Bucură-te, fulger care-i faci să tresară pe cei nepocăiţi;

Bucură-te, luminătoarea conştiinţelor nepocăite;

Bucură-te, îmblânzirea Judecăţii lui Dumnezeu;

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!

Condacul al 12-lea:

Vrând să ne dea Harul Său, Dătătorul Vechiului Testament ne-a dăruit Testamentul cel Nou. Şi primind astfel Harul ? nu prin lucrarea legii, ci prin credinţa cea adevarată şi aflând astfel mântuirea Îi cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Înălţăm imnuri Naşterii sfinte aşa cum Israel preamărea cu chimvale tabernacolul legii vechi care era doar umbra ta, Maică şi Fecioară, adevăratul Tabernacol pe care noi, acum, te slăvim cu bărbăţie că să auzi de la toţi spuneri că acestea:

Bucură-te, cântec cântat de înălţimi;

Bucură-te, psalm răsunând jos;

Bucură-te, vrednică roabă a Unuia Dumnezeu;

Bucură-te, cea plăcută Sfintei Treimi pentru smerenia ta;

Bucură-te, cea care porţi în tine pe Cel Care a făcut veacurile;

Bucură-te, tron al Celui Care ţine universul în mâinile Sale;

Bucură-te, taină neînţeleasă a vârstelor şi a timpurilor;

Bucură-te, nădejde tare a poparelor şi a neamurilor;

Bucură-te, adevarată bucurie a preoţilor cucernici;

Bucură-te, repede auzitoare a rugăciunilor din biserici şi din chilii;

Bucură-te, vas al milei ales de Dumnezeu;

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!

Condacul al 13-lea:

O, Maică, Împărăteasă a Toate, care ai purtat pe Cuvântul Cel mai sfânt decât toţi sfinţii, primeşte această cântare a noastră, vindecă-ne de bolile de moarte şi scoate-ne din judecata ce va să vie peste noi cei ce-ţi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (de trei ori)

Apoi se citeşte Icosul 1 şi Condacul 1 Apoi, se cântă Troparul şi se citesc Rugăciunile care urmează:

Tropar (Glas 4):

Stăpână şi Doamnă, prin dătătoarea de bucurie, preacinstită icoana ta „Împărăteasă a Toate", mântuieşte pe cei care cu fierbinţeală cer mila ta; slobozeşte-i din toate durerile pe cei care aleargă la tine, din toate necazurile scapă turma ta care cere de la tine mijlocirea ta.

Rugăciunea întâi către Maica Domului:

Atotbună stăpână, sfântă Maică a lui Dumnezeu, Pantanassa, Împărăteasă a Toate nu sunt vrednic că să intri sub acoperământul meu. Ci că ceea ce eşti milostivă Maica Dumnezeului celui milostiv, spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu şi trupul meu slăbit se va întări. Căci tu ai tărie putincioasă şi cuvântul tău este plin de putere, O, Împărăteasă a Toate. Adu-mi biruinţa, roagă-te pentru mine că să măresc numele tău cel minunat totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Rugăciunea a doua:

O, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, Împărăteasă a Toate, auzi suspinurile noastre cele pline de durere înaintea icoanei tale celei făcătoare de minuni. Întoarce-ţi privirea spre copiii tăi bolnavi de boli netămăduite, care cad înaintea sfintei tale icoane cu credinţă. Şi precum pasărea îşi acoperă cuibul cu pui cu aripile, aşa acoperă-ne şi tu, Fecioară, cu omoforul tău cel vindecător. În acest loc în care nădejdea se subţiază, mila ta să fie nădejde neîndoielnică. Aici unde grijile amare ne copleşesc, dă-ne răbdare şi odihnă; unde chinul şi deznădejdea se cuibăresc în suflet, fă să răsară lumina necreată a lui Dumnezeu. Mângâie-i pe cei fricoşi, întăreşte-i pe cei slabi, varsă blândeţe şi lumină peste inimile amărâte. Vindecă poporul tău cel bolnav, atotmilostivă stăpână, binecuvântează minţile şi inimile doctorilor, că să fie instrumentele Atotputernicului doctor - Iisus Hristos, Mântuitorul. Ne rugăm înaintea icoanei tale că puterea ta să trăiască în noi, Stăpână şi Doamnă. Întinde mâinile tale pline de vindecări, Bucuria celor întristaţi, mângâierea celor îndureraţi, că degrab primind ajutorul tău cel minunat să lăudăm Treimea cea de viaţă Făcătoare şi nedespărţită,Tată, Fiu şi Duh Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Imnul Acatist al Maicii Domnului - la Rugul Aprins!

După obişnuitul început se zic Condacele şi Icoasele.

Condacul 1

Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată?

E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată.

Stăpână Porfirogenetă şi Doamnă a dimineţii,

Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieţii,

spre Tine noi alergăm, arşi, mistuiţi de dor!

Ia-ne şi pre noi părtaşi ai sfântului munte Tabor.

Şi fă-Te şi nouă

umbră şi rouă,

Tu, adumbrirea de har,

să-şi afle firea

noastră înnoirea

dintru plămadă de har.

Ca să-ţi strigăm cu toată făptura

într-o deplină închinăciune:

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Icosul 1:

Cincizeci veacuri, să-mplinească

prin Avraam şi prin David,

spiţa Ta proorocească

cerurile a obosit

cu lacrimi şi plecăciune;

hărăzind neprihănit

carnea Ta din rugăciune, vajnic Rug nemistuit.

Focul Sfânt în Tine cântă

ca-ntr-o floare de slăvire.

Firea prin Tine cuvântă

dorul ei de izbăvire.

Şi eşti Doamnă Ipostasul

laudelor suprafireşti;

încât noi prinşi de extazul

dragostei dumnezeieşti

aşa să ne sune glasul:

Bucură-Te, rod învăluit cu sinaitic soroc;

Bucură-Te, Tu ce-ai zămislit Zălogul de foc;

Bucură-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvânt;

Bucură-Te, muzical organ al Duhului Sfânt;

Bucură-Te, meşteşugul ceresc de mânecată mântuire;

Bucură-Te, filosofia cea vie de dreaptă îndumnezeire;

Bucură-Te, rug al răpirii cum altul nu se mai poate;

Bucură-Te, unitate şi salbă a simboalelor toate;

Bucură-Te, strună şi sunet, arcus şi alăută;

Bucură-Te, trup şi întrupare de veselie neîncăpută;

Bucură-Te, încântare ce ai învins a Lumii deşertăciune;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 2-lea:

Precistă prea-mângâioasă,

Doamnă Pruncă Cuvioasă!

Cu străină cuviinţă a cuvântului Tău cald

şi chemarea cu priinţă dintru a minţii rugăciune,

cea dintâi Tu ai intrat la pristolul de minune,

sfânta-sfintelor din om, locul nostru de smarald.

Cu îndrăznită înţelepciune,

Tu ai spart cercul robirii, cerc de moarte, cerc de somn

biruind blestemul firii, greul vieţii noastre domn,

prin puterea curăţiei, pentru care pururea

Celuia ce ni Te-a dat să-I rostim înflăcărat: Aleluia!

Icosul al 2-lea:

Fecioară a neînseratului veac,

Sfântă Maică a Luminii!

Ascultă-ne şi pre noi cei din păcat,

netrebnicii fii ai tinii!

Preablândă, bună, preasfântă Fecioară

polata Domnului Iisus!

dezleagă-ne blestemul ce ne-nzăvoară

deschide-ne „calea de sus".

Ca prin aprinsă descoperire,

arcana doritului Mire

Şi noi să putem aşijderi cânta

aşa cum Moise, dezlegat de sanda,

cu faţa în văpaia de rug,

fierbinte de har ţie îţi striga

unele ca acestea-n amurg:

Bucură-Te, tulpină de lumină a Rugului nemistuit;

Bucură-Te, pridvorule de smirnă prin care Dumnezeu S-a ivit;

Bucură-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;

Bucură-Te, dezlegare care topeşti tot lăuntricul ger;

Bucură-Te, toiag cu floare întru a inimii călătorie;

Bucură-Te, fir de răcoare izvorât în lăuntrica pustie;

Bucură-Te, parafă de jar până în suflet pătrunsă;

Bucură-Te, zăpadă a minţii de nici o patimă ajunsă;

Bucură-Te, măsura a opta a împărăţiei din noi;

Bucură-Te, învătătură scoasă din bucuria de apoi;

Bucură-Te, mirare sărutată cu duhovnicească minune;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 3-lea:

Peste veacuri, Fecioară, eu Te aud,

prin gura lui Isaia proorocul de jar.

Şi-n cerul Scripturii vorba Ta sună

cu toate înălţimile de dar:

„Că, iată, prunc ni se va naste

şi un fiu nouă s-a dat.

Pe umăr cu semnul stăpânitor

iar Numele Lui: Minunat,

Îngerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor,

Domnul păcii depline şi Părinte al veacului viitor".

Acesta e Numele Lui,

Numele celor cinci cuvinte,

Sfânt numele Domnului

pe care Iisus îl va purta.

Suflete al meu, ia aminte,

cu toţii să putem striga: Aleluia!

Icosul al 3-lea:

Dintr-o Maică de-a pururi Fecioară

aşa S-a zămislit, S-a întrupat,

Cel ce a păzit nevătămat

trupul Rugului de pară.

Cuvânt de rostit S-a făcut

Numele Domnului de slavă

Dumnezeul cel nevăzut

ce-n inima focului s-a ghicit,

Faţa Frumuseţii cereşti

Chipul cel nemărginit

pre Sine S-a încăput

cu măsură S-a măsurat

şi aievea Cel nenumit

aci, printre noi, S-a arătat

în biruitor smerit

călare pe o asină.

Cercaţi dar, şi voi, calea Numelui de Lumină

Călătoria cea preaînaltă.

Şi de la moarte la viaţă veţi trece

cu firea îndumnezeită,

ca toţi să cântăm laolată

limpede şi fără ispită:

Bucură-Te, temeiul prin care şi în noi Dumnezeu Se încape;

Bucură-Te, putere prin care plutim cu Iisus peste ape;

Bucură-Te, milostivire, prin care Hristosul ni S-a dăruit;

Bucură-Te, umblare prin care Aminul în noi a venit;

Bucură-Te, răgazul în care Logosul în noi Se ascultă;

Bucură-Te, pătrundere şi împăcare cu firea noastră tăcută;

Bucură-Te, blândeţe prin care ajungem Emanuelului frate;

Bucură-Te, Călătorie prin care Duhul în sânge ne bate;

Bucură-Te, însingurare în care Cerul din inimă izbucneşte;

Bucură-Te, limpezime în care îngerul în trup ni se urzeşte;

Bucură-Te, curăţie prin care Numele de slavă e în lume;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 4-lea:

Cum să aflăm odihnă de la gânduri?

Maică Fecioară, Preasfântă Fecioară!

Cum să ne rupem de-ale patimilor rânduri,

necovârşitele ispite ce ne-nfăşoară?

Fă-Te, Tu, nouă „zicerea" râvnită,

„măiestria cea bună a-nduhovnicirii".

Cu ea să ne biruim firea robită,

până în scrumul despătimirii.

Şi furaţi întru Tine, „Apatie luminoasă",

să putem şi noi ridica

dintr-o laudă întreagă şi nemincinoasă

un psaltiric şi adevărat: Aleluia!

Icosul al 4-lea:

Aprinsă floare a necovârşitei Văpăi,

De Dumnezeu Născătoare.

Tu chip al păcii văzut în foc într-un ocol de răcoare,

apleacă-te acum, Preabună, peste noi.

Şi sub blânda Ta îndurare,

darnic ne dă să putem afla,

darul cel rar al Sfântului Fior,

răsuflul cel larg al odihnitului zbor,

din pieptul Porumbiţei de argint,

pe care şi Împăratul prooroc o vedea

pe culmile Vasanului plutind.

Şi ne trece în făptură, fiecăruia în parte

acest aprins tain de bunătate

rupt chiar de la suflarea Ta.

Şi ne pune pe buzele noastre întinate

măsura pâlpâirii celei curate

ca să-ţi putem învăpăiaţi cânta:

Bucură-Te, salt isihast cu zbor de binecuvântare;

Bucură-Te, răsuflul cel cast de paşnică înfiorare;

Bucură-Te, lancie de cuvânt în cugetatul văzduh;

Bucură-Te, întoarcere cu avânt a porumbiţei de duh;

Bucură-Te, zare arcuită cu heruvimice aripe;

Bucură-Te, vecie oprită în încăperea unei clipe;

Bucură-Te, vâslă uriaşă întru suişul cel ales;

Bucură-Te, sorbire a cerului, cu subţiatec înteles;

Bucură-Te, fântână acoperită cu unduiri de Apă Vie;

Bucură-Te, căldură iscusită crescută din Filocalie;

Bucură-Te, măiestrită aflare a tâlcului de-nchinăciune;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 5-lea:

„Foc am venit să cobor pre pământ",

zice Hristos cu arzător cuvânt.

Şi Preacurată, furtuna dragostei Lui

să ne aprindă cu tot răscolul pârjolului

şi să ne umple de lumină nemăsurat

ca pre Tine, fecioară, care L-ai purtat.

Dragostea Lui să ne fie de nelipsit

cu Numele de slavă de suflet lipit,

Şi cu fiece fir smerit de răsuflare

să se aprindă în noi a Numelui chemare,

Să ne ardem de pară în Dumnezeu

din toată dragostea Numelui Său.

Şi-nvăpăiaţi de sărbătoare în Domnul aşa

ca flăcările dragostei să strigăm: Aleluia!

Icosul al 5-lea:

De la Tine înţelegem Fecioară,

stăruinţa cea neînţeleasă,

şi puterea pomenirilor line,

din ruga smerită şi ştearsă.

Da, firea apei e moale;

a pietrei - nespus de vârtoasă.

Dar ulciorul de deasupra de piatră

cu prelingerea lui din atârnare,

prin picul boabei de apă,

găureşte piatra cea tare.

Fecioară, stăruieşte, aşadar,

şi peste a noastră împietrire.

Şi biruieşte-ne cu picurul de har,

ca să-ţi cântăm în imn de slăvire:

Bucură-Te, îndrăzneala gingăşiei din „zicerea" Sfântului Nume;

Bucură-Te, ulcior al picăturii cu stăruinţă anume;

Bucură-Te, statornicie luminoasă din piatra albă a Domnului;

Bucură-Te, fagure preadulce a lui Iisus Fiul Omului;

Bucură-Te, cuib de gând, cel al Hristosului meu;

Bucură-Te, împărtăşanie de cuvânt din chemarea lui Dumnezeu;

Bucură-Te, revărsare de mireasmă pe care Fiul ne-o dă;

Bucură-Te, mătania cea în fir a lui „miluieşte-mă";

Bucură-Te, iureş ce mă răpeşte şi pre mine păcătosul;

Bucură-Te, noian de pomenire care-şi sporeşte prisosul;

Bucură-Te, harică depănare a unei grăiri de minune;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 6-lea:

Fecioară Preasfântă, în faţa Ta

pururi, peste veac de ruşine, se vor da

cugetarea şi ritorii înţelepciunii.

Că Tu eşti sigiliul nestricăciunii,

Poartă - pentru cei isteţi - încuiată,

şi oglindă vie de trăirea minunii.

Tu cunoşti că viaţa nu ne-a fost dată

să fie numai răstălmăcită.

Că ea se cere cu mult mai bogată

decât să fie numai trăită.

Ea e a Minţii de dincolo de gând şi de loc,

de dincolo de şirul clipelor dăinuirii.

E vădirea unui cer lăuntric de foc,

peste fântânile inimii şi-nfăptuirii.

E a Cuvântului lumii ce pentru ea se vrea

cale şi întrupare spre veşnic: Aleluia!

Icosul al 6-lea:

Fecioară şi Maica noastră Curată!

Tu eşti într-adevăr trezia,

voinţa frunţii, în mir adunată,

ochiul cel dinlăuntru deschis

în rotundul zărilor toate,

inimă cu centrul învins

de străvezimea stărilor curate.

Tu eşti cea mai dreaptă luare-aminte,

care uneşti în puterea agerimii, dincolo de cuvinte,

într-un fulger al minţii:

ascuţimea gândului de gheaţă,

cu arsura iureşului de viaţă,

caldul şi recele puse-n cruce,

care pe Înţelesul cel înalt Îl aduce.

Dar trezia aceasta e trezie de prunc,

clară cheie de adânc

cu repeziş iute şi străin,

ce cu nimic nu clinteşte sufletul Tău cel lin;

ci, dimpotrivă, îţi dă sfânta mare simplitate,

de care noi pururea ne uimim

şi faţă de care, pe cât se poate, ne plecăm

întreaga suflare să-ţi cântăm:

Bucură-Te, cruce a înflăcărării şi agerimii alesului;

Bucură-Te, osia cerului cu luceafărul înţelesului;

Bucură-Te, spargerea gândurilor cu al lor zădarnic stup;

Bucură-Te, oglindirea cea nevăzută, de dincolo de trup;

Bucură-Te, cleştarul cel mai dinlăuntru al sufletului meu;

Bucură-Te, străpungerea strălucită a pomenirii lui Dumnezeu;

Bucură-Te, psaltirion al inimii sub arcuş de gând;

Bucură-Te, strigăt de cinci strune tot una zicând;

Bucură-Te, muzică negrăită a celei de-a doua naşteri;

Bucură-Te, înălţime unică a desăvârşitei cunoaşteri;

Bucură-Te, logodnă la Numele cel de Înţelepciune;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 7-lea:

La iscusinţa Ta cea sfântă, Maică, noi venim,

sub palmele Tale să ne primenim.

Fiindcă la slăvita nuntă a Marelui Mire

e cerută o grijă de întreagă neprihănire.

Nu e îngăduită necurăţia ochilor şi a hainelor.

Nimeni dar, dintre cei ce sunt „ne-nvăţaţii tainelor",

de unele ca acestea să nu se atingă.

Cine va lăsa porcii din mărgăritare să se hrănească

şi în vasele sfinte câinii să lingă?

Îndemnarea ca şi primirea este numai duhovnicească,

Numai de la Tine, Maica noastră cerească.

Vino, dar, suflete smerit, împăcat şi curat,

Şi aşa cu toţi laolaltă ne vom avânta

din bucuria cea curată şi întreagă a unui Aleluia!

Icosul al 7-lea:

Prea-sfântă, prea-mărită, prea-frumoasă,

prea-filocalică Mireasă!

A nimburilor toate Împărăteasă!

Tu eşti Maica binevoitoare

şi dăruitoare

a tuturor celor sfinte;

zestrea cea vie a bunelor haruri,

celor din Taine, celor din Daruri,

din odoare, din palme şi din cuvinte.

Eşti Marea Predanie îmbietoare

şi mult strălucitoare

a toată Iconomia de binecuvântări,

ca un policandru cu şapte lumânări

înaintea Marelui Tron dumnezeiesc

pentru care toţi îngerii şi sfinţii Te preamăresc:

Bucură-Te, blagoslovenie pascală a împlinirilor noi;

Bucură-Te, vârtute patriarhală în creştet pusă peste noi;

Bucură-Te, înfiere iscusită spre îndumnezeirea tuturor;

Bucură-Te, scumpătate dăruită cu-atingere de har curăţitor;

Bucură-Te, lumină miruită peste minţile cele smerite;

Bucură-Te, hărăzire cumplită de puteri sufleteşti negrăite;

Bucură-Te, sporire vitează ce se dă inimilor întemeiate;

Bucură-Te, unire în cuget a toate Bisericile împăcate;

Bucură-Te, adevăr de safir întru simtirea noastră încrustat;

Bucură-Te, sechină însufleţită ce ne dai liniştea de Sabat;

Bucură-Te, voroava înveşnicită peste tăcerea de minune;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 8-lea:

Împărăteasă, Doamnă Preasfântă,

Maică neispitită de nuntă,

Tu eşti singura inimă de om întru care nescăzut

Numele de mărire cântă,

din tot rostul lui cel viu şi neprefăcut.

Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacurată

fiindcă în Tine doar, ca niciodată

inima omului,

cu inima Domnului

au bătut şi bat laolaltă.

Rugăciunea ca un ornic al gândului şi al cerului

curge la lăuntrul Tău

şi se-ngeamănă cu limpedea ectenie a misterului

lângă dragostea lui Dumnezeu.

O, Tu, Căruţă de Lumină neîntinată

ne-ntrecută, ne-nserată!

Îmbunează-ne şi pre noi cu darurile inimii, Binecuvântată!

Şi aşa înzestraţi şi vrednici,

ca unei Biserici,

din toată fiinţa ţie ne vom da

ca drept şi sfânt să putem cânta: Aleluia!

Icosul al 8-lea:

Maică a Domnului, Inimă de Lumină,

Maică a Domnului, Inima pământului,

Maică a Domnului, Inimă fără vină,

Maică a Domnului, Inima Cuvântului!

Către Tine râvnim ruşinaţi şi scăzuţi

cu sufletul apus şi genunchii frânţi,

Că de atâta pacoste de păcat,

inima ni s-a învârtoşat

cum e steiul cremenii albastre, mohorâtă nespus.

„Lăsatu-ne-a pe căile minţii noastre

Domnul să umblăm."!

Ne atârnă prin pâclă gândul răpus.

Dar, iată, acum către Tine ne plecăm

Maica lui Iisus,

îmbrăţişează-ne ca pre nişte pietre ale vieţii

dornice de izvoarele dimineţii

dimineţii neînserate,

şi înviază-ne cu inimi noi şi curate

ca să-ţi cântăm:

Bucură-Te, arca de alianţă a sufletului meu;

Bucură-Te, cufăr ferecat cu Numele lui Dumnezeu;

Bucură-Te, corabie vie ce pluteşti peste talazurile lumii;

Bucură-Te, sicriaş ferit de toate zădărniciile humii;

Bucură-Te, tronule pre care viaţa se întemeiază;

Bucură-Te, cutie de cântec prin care sună o rază;

Bucură-Te, naos cuprinzător al tuturor slujirilor de har;

Bucură-Te, chivot de gând al prea duhovnicescului altar;

Bucură-Te, hram al cerurilor, în care mintea-i liturghisitor;

Bucură-Te, sipet de foc în pieptul nostru al tuturor;

Bucură-Te, Biserică preadoritoare treimic să se cunune;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 9-lea:

Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel blând!

Sunt şi eu din neamul Preacuratei, vlăstar înfiat de curând.

Către Tine mă aplec cu fruntea,

şi mâna mi-o pun ca Toma la locul cel sfânt.

Strâns adunat în mine, aşezat fără cuvânt

aştept ca orbu-n puntea

„Luminii din adânc cea fără înserare,

şi care-i pusă-n om ca un lăuntric soare

să lumineze întreagă în încăperea fiintei".

Cum nu te văd de noapte, grosimea de păcate,

Te pipăi cu sfială,

cu degetul nădejdii, cu degetul credinţei,

cu deget bănuială, cu deget de dorire şi chiar de îndoială,

Şi neajuns as pune încă cealaltă mână;

dar inima străpunsă de fulger de arsură,

îndurerat de dulce cu răsuflarea-ngână

chemarea Ta întreagă şi fără voia mea

bătaia rugăciunii aleargă spre lumină într-un Aleluia!

Icosul al 9-lea:

Preasfântă Fecioară Atotfolositoare,

Tu eşti mai înalt-străvăzătoare

decât tot vârful Minţilor ceresti

şi cunoşti şi tot chipul rânduielii suprafireşti

pentru Schimbarea la Faţă cea izbăvitoare.

Tu eşti măiestria, eşti meşteşugul, eşti hărnicia,

şi toată sfânta migală omenească,

care la un loc ne face stihia

prielnică să se mântuiască.

Şi pentru care gura noastră stăruie atâta să Te proslăvească:

Bucură-Te, încuviinţată cunoştinţă a sfinţeniei la amănunt;

Bucură-Te, sofianică ştiinţă a lucrării prin lăuntric cuvânt;

Bucură-Te, dumnezeiască îndulcire a Numelui ca mirul vărsat;

Bucură-Te, monahicească iscusire în cântecul de lacrimi udat;

Bucură-Te, măsură de picătură pentru o serafică pruncie;

Bucură-Te, asprimea cea de aur de pe rogojina din pustie;

Bucură-Te, cununa de litănii din nodul mătăniilor de păr;

Bucură-Te, anahoree de ungher sub al candelei sfielnic adevăr;

Bucură-Te, izvod de scăunel pentru isihia rugătoare;

Bucură-Te, Tu zborul palmelor la răpirea cea drept în picioare;

Bucură-Te, surâs de engolpion pentru a inimii uscăciune;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 10-lea:

O! Doamna cea harică fără cusur

Fecioara cu înariparea Marelui Vultur,

Semnul de-apocalipsă al neprihănitului pântec

Biserică născătoare a omului lăuntric!

Ajută-mă să mă zidesc în negrăita fire

din depănarea litaniei cu chemare subţire.

Şi dă-mi naşterea cea luminoasă, Duhovnica mea,

ca din măsura Învierii să strig şi eu: Aleluia!

Icosul al 10-lea:

Tu, Darnica Maică, Povăţuitoare de taină,

Doamna nădejdii, a înserării albastre,

Stăpână cu trei luceferi pe haină

şi Sfântă Arghiră a neputinţelor noastre!

Către Tine din nou, iată am silit!

Răpus sunt de lume, de gânduri zdrobit.

Că după sfatul cel sfânt şi binecuvântare

părtaş m-am făcut la izbăvirea mea.

Hotărâre am pus, îndreptată şi tare,

să nevoiesc, toată clipa, în a mă ruga.

Dar idolul de ţărână, cugetul meu

nu-mi lasă răgazul să mă cuceresc,

să fac din rugăciune cristelniţa lui Dumnezeu

întru zdrobirea inimii spre care râvnesc.

Ajută-mă, dar, Ajutătoarea mea

şi dă-mi darul de lacrimi, sarea pocăinţei

ca să-mi spăl cu ele duhul neputinţei

şi învrednicit iar să îţi pot cânta:

Bucură-Te, trandafirul cel plâns al întoarcerii de taină;

Bucură-Te, duioşia pocăinţei ce ai lumina drept haină;

Bucură-Te, bogoslovia lacrimii, dezvăluirea Înţelepciunii;

Bucură-Te, discernământ potrivit la suspinele lumii;

Bucură-Te, raiule dăruit cu toate ploile izbăvirii;

Bucură-Te, uimirea umezită din privirea copilăriei;

Bucură-Te, porfira sudorilor împărăteşti ale Aminului;

Bucură-Te, cristalul cel de har din lacrimile Spinului;

Bucură-Te, bunăvoinţa de rouă ce pe credincioşi îi întăreşti;

Bucură-Te, ajutorinţă, si-n cădere a celor neduhovniceşti;

Bucură-Te, omofor care te aşterni peste orice slăbiciune;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 11-lea:

Mulţumesc Ţie, Preamilostivă Maică-Fecioară,

că m-ai scăpat de moartea cea de-a doua oară,

Primejdia şi ispita sunt doară spre cercare.

Şi prin chemările cele fără de încetare

ale prea-luminosului Nume de putere

simturile şi voia inimii mele

au intrat în praguri de tăcere.

Slobod de ele

astept să mă năpădească

auzul, văzul şi graiul cel dumnezeiesc,

În mine de-acum doar acestea să se rostească.

Şi Iubitul meu Însuşi, Iisusul ceresc,

să vadă, să vorbească şi să înţeleagă

prin chiar văzul, auzul şi voia mea întreagă.

Hristos să vieţuiască aşa

prin toată vlaga mea

Ca Domnul Însuşi să strige prin mine: Aleluia!

Icosul al 11-lea:

O, tu inimă şi minte şi cugete al meu!

Răneşte-te cu întrebările la Faţa lui Dumnezeu.

Oare ce semn de-adeverire au roadele cereşti?

Şi ce răspuns să auzi şi tu, în răspicări duhovniceşti:

De rourează peste tine chipul Vederii nezărite,

întru lărgimea cea de aur a închipuirilor sfinţite,

adânc cu duhul tu vei fi pe strălucire adunat,

cum a fost duhul Precistei în Sfânta Sfintelor curat,

Şi-ai să ajungi atât de nalt-răsunător şi potrivit

cum e o trâmbiţă de laudă în care îngeri s-au rostit.

Şi-ntru simţiri gingaş vei fi ca floarea dreptului Iesei

care tresare-n patru zări în aşteptarea Celor Trei.

Spre acest semn flămânzi suntem şi Sfânta Doamnă să ni-l dea ca-n mijlocirea-i milostivă toţi să-i strigăm cu un stih aşa:

Bucură-Te, Tu scară cu pragul în inima ce se închină;

Bucură-Te, ascetică neprihănire de rugăciune senină;

Bucură-Te, căldură de har ce până în carne năpădeşti;

Bucură-Te, străină lucrare ce din urzeli ne sfinţeşti;

Bucură-Te, Tu apă cerească izvorâtă la gene din fund;

Bucură-Te, pace dezlegată de toată puzderia de gând;

Bucură-Te, luminiş suitor al unei minţi desţărmurite;

Bucură-Te, vedere în duh a tainelor necovârşite;

Bucură-Te, ciudată străfulgerare spre capul scării negrăit;

Bucură-Te, iluminarea din inimă ce eşti de nedestăinuit;

Bucură-Te, nemărginirea desăvârşirii cu trup de nestricăciune;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 12-lea:

Tu eşti Amma împărătească a sufletului meu.

Odihneşte-mă sub adăpostul Chipului Tău;

ca sub privirile Tale de auriu cărbune

să ard şi eu nemistuit,

din plămada arcanei de negrăit a trăirii de rugăciune.

Şi dintru inelul Tău de răcoare,

Izvorule pecetluit,

din nou, mereu, să îmi pot împrospăta,

cu unda harului Tău de nelipsit,

marea pace a odihnei săltătoare.

Şi mă încinge Sfântă Amma aşa

cu veselia cea vie a biruinţei

ca învăpăiat la alb să pot cânta

din toată isihia cunoştinţei: Aleluia!

Icosul al 12-lea:

Maică a Domnului, Duhovnica iubitoare a pământului!

Odrăsluitoarea predaniei de taină a Cuvântului!

Tu eşti dumnezeieşte de lină şi smerită,

dar precum vorbeşte Cântarea Cântărilor,

Tu eşti şi nespus de dreaptă şi cumplită

„ca nişte oştiri sub steagurile lor".

Eşti clară, eşti senină, eşti ascuţită

ca un paloş neîmblânzitor.

Şi ai la Ierusalimul cerului grabnici ajutători,

pe toţi cei ce sunt ai „lepădării de sine" fiii Tăi sârguitori,

toţi cei ai cetelor de pustnici, de anahoreţi,

spiţa Ta toată de duhovnici înţelepti,

ce au în grija lor comori de binecuvântare,

toate cele lămuritoare, curăţitoare şi îndreptătoare

ale neprihănirii şi milostivirii Tale neţărmuite,

toate cele ce la un loc sunt numite

„Gnoza cea curată" sau Moştenirea Sfinţilor

şi pe care ni le pui la îndemână vădite

prin slovele, palmele şi vorbele Părinţilor,

pentru care de-a pururi nu vom şti a Te lăuda

a Te cinsti, a Te preamări decât numai cântându-ţi aşa:

Bucură-Te, Spadă oblăduitoare a predaniei isihaste;

Bucură-Te, garanta nemuritoare a înfierilor noastre;

Bucură-Te, năstrapa unde odihneşte binecuvântarea Domnului;

Bucură-Te, zadă care străjuiesti sfânta prefacere a omului;

Bucură-Te, destoinică lucrătoare a măiestriilor tăcute;

Bucură-Te, arhistratega cea mare a războaielor nevăzute;

Bucură-Te, ochi care ocroteşti dintru dulcea asprime;

Bucură-Te, canon care rânduieşti cu ascuţită agerime;

Bucură-Te, pavăză ce păzeşti pământul celor vii;

Bucură-Te, portal care opreşti tot chipul de necurăţii;

Bucură-Te, roată de spulberare a duhului de urâciune;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 13-lea:

O! Maică a Domnului, de-a pururi curată

şi Maică a Omului binecuvântată!

Ca douăzeci şi patru de alăute şi potire

această închinăciune a noastră să fie

în revărsarea ei neîncetată.

Şi către Preasfânta Treime, suită bucurie,

aducerea ei prea binemiresmată,

de pe palmele Tale către Hristosul Mire,

să-şi treacă prinosul de dreaptă-slăvire.

Ca să putem cu Cerurile toate striga,

dintr-o îmbrăţişată necovârşire

cel mai presus: Aleluia!

Apoi iarăşi se zice Icosul 1:

Cincizeci veacuri, să-mplinească

prin Avraam şi prin David,

spiţa Ta proorocească

cerurile a obosit

cu lacrimi şi plecăciune;

hărăzind neprihănit

carnea Ta din rugăciune, vajnic Rug nemistuit.

Focul Sfânt în Tine cântă

ca-ntr-o floare de slăvire.

Firea prin Tine cuvântă

dorul ei de izbăvire.

Şi eşti Doamnă Ipostasul

laudelor suprafireşti;

încât noi prinşi de extazul

dragostei dumnezeieşti

aşa să ne sune glasul:

Bucură-Te, rod învăluit cu sinaitic soroc;

Bucură-Te, Tu ce-ai zămislit Zălogul de foc;

Bucură-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvânt;

Bucură-Te, muzical organ al Duhului Sfânt;

Bucură-Te, meşteşugul ceresc de mânecată mântuire;

Bucură-Te, filosofia cea vie de dreaptă îndumnezeire;

Bucură-Te, rug al răpirii cum altul nu se mai poate;

Bucură-Te, unitate şi salbă a simboalelor toate;

Bucură-Te, strună şi sunet, arcus şi alăută;

Bucură-Te, trup şi întrupare de veselie neîncăpută;

Bucură-Te, încântare ce ai învins a Lumii deşertăciune;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

şi Condacul 1:

Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată?

E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată.

Stăpână Porfirogenetă şi Doamnă a dimineţii,

Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieţii,

spre Tine noi alergăm, arşi, mistuiţi de dor!

Ia-ne şi pre noi părtaşi ai sfântului munte Tabor.

Şi fă-Te şi nouă

umbră şi rouă,

Tu, adumbrirea de har,

să-şi afle firea

noastră înnoirea

dintru plămadă de har.

Ca să-ţi strigăm cu toată făptura

într-o deplină închinăciune:

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Acatistul Maicii Domnului în Cinstea Icoanei Făcătoare de Minuni de la Mănăstirea Hârbovat

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Apărătoarei şi conducătoarei neamurilor creştinesti, călăuzitoarei şi izbăvitoarei, cântări de laudă aducem noi, credincioşii care ne-am adunat înaintea Sfintei Tale Icoane, iară Tu, Sfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ca Ceea ce ai îndurări nespuse, primeşte rugăciunea noastră ce o aducem înaintea Sfintei Tale Icoane Făcătoare de Minuni, ca în umilinţa inimii să-Ţi cântăm: Bucură-te, cea plină de dar Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Lauda Hârbovatului şi a Moldovei Ocrotitoare!

Icosul 1:

Stăpână! Primul care Ţi-a adus această laudă a fost Arhanghelul Gavriil, când Ţi-a binevestit că vei zămisli pe Fiul lui Dumnezeu. Iară, după preamărita Ta adormire, toate puterile cereşti îţi aduc pururea această laudă în ceruri. Deci, cum sa cutezăm noi, păcătoşii, a împreuna glasurile noastre cu ale celor fără de trupuri? Însă, amintindu-ne de îndurarea Ta către toţi câţi se pocăiesc, cu frică şi cu dragoste îţi grăim unele ca acestea:

Bucură-te, Ceea ce eşti adâncul milei;

Bucură-te, Ceea ce eşti mare nesecată de iubire;

Bucură-te, buna solitoare a neamului creştinesc;

Bucură-te, Ceea ce eşti în Hârbovat cetate mare;

Bucură-te, care pe oamenii pravoslavnici la Mănăstirea Hârbovatului îi atragi cu legământurile iubirii;

Bucură-te, care toată scârba din sufletele lor o goneşti;

Bucură-te, Ceea ce prin Icoana Ta de Minuni Făcătoare, ca printr-o stea ne conduci pre noi;

Bucură-te, care cu rugăciunile Tale, năvălirile patimilor degrabă le alungi;

Bucură-te, care eşti pentru cei ce se îndoiesc întărire în cele bune;

Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Lauda Hârbovatului şi a Moldovei Ocrotitoare!

Condacul al 2-lea:

Toate puterile cereşti Te văd, de Dumnezeu aleasă Fecioară, Împărăteasă, Maică a Cerescului Împărat, rugându-Te Fiului Tău şi Dumnezeului nostru pentru creştini. Iară noi, păcătoşii, văzând pre pământ Sfânta Ta Icoană şi îngenunchind în faţa ei, cu bucurie ne închinăm Ţie, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Mijlocirea cea osârdnică cerească dăruieste-ne-o nouă, Împărăteasă, căci cum am putea lăuda numele Tău cu gurile noastre? Tu ne eşti solitoare bună şi puternică ca să ne ajuţi în toate nevoile, spre a-Ţi cântă cu umilinţă acestea:

Bucură-te, Ceea ce ne mângâi prin rugăciunile ce le aduci Fiului Tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, că cu rugăciunile Tale ne izbăveşti de veşnicile suspinuri;

Bucură-te, că cu rugăciunile Tale de maică îl faci pe Fiul Tău şi Dumnezeu îndurător spre noi;

Bucură-te, că cu rugăciunile Tale linisteşti dreapta mânie a lui Dumnezeu asupra noastră;

Bucură-te, că cu solirile Tale ni se iartă păcatele;

Bucură-te, că cu ajutorul Tău patimile noastre se nimicesc;

Bucură-te, Ceea ce ne ajuţi în toate necazurile şi nevoile noastre;

Bucură-te, că pre cei ce Te preamăresc întotdeauna îi slăveşti;

Bucură-te, că cu bucuria Ta linisteşti întristările noastre;

Bucură-te, Ceea ce mereu ne dăruiesti bucurie;

Bucură-te, Ceea ce ne deschizi uşile Raiului;

Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Lauda Hârbovatului şi a Moldovei Ocrotitoare!

Condacul al 3-lea:

Stăpână, arătat-ai îndoită putere a darului Tău pe pământul Moldovei, când în locul pe care Te-ai arătat, întreit ai înmulţit averile cu Icoana Ta cea Făcătoare de Minuni, care cu mâna ierarhului Pahomie primită a fost de la Moscova, fiind dăruită de mama lui Nicolae Albaduev, care a jertfit-o Sfintei Mănăstiri Hârbovat, pentru care cu bucurie cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având nesecată bogăţie de îndurări, întinzi mana de ajutor tuturor marginilor pământului, dând vindecare celor bolnavi, uşurare celor suferinzi, vedere orbilor şi tuturor de toate, împlinind a fiecăruia trebuinţă. Deci, noi cu mulţumire îţi cântăm acestea:

Bucură-te, că numai Tu ne eşti Maica Milostivirii;

Bucură-te, Ceea ce ne-ai arătat chemarea de mult preţ a milei;

Bucură-te, că dăruieşti tuturor îndurări fără de număr;

Bucură-te, Ceea ce vindeci ranele păcatelor noastre;

Bucură-te, că pe cei drepţi îi aşezi în locaşurile Raiului;

Bucură-te, că eşti nădejde a primirii bunurilor celor aşteptate;

Bucură-te, că pre toţi cei căzuţi îi pui iarăşi în starea de dar în curând;

Bucură-te, care ajuţi tuturor celor ce au nevoie de ajutorul Tău;

Bucură-te, Bucuria noastră, izbăveşte-ne de toate nevoile, boalele şi linişteşte întristările noastre;

Bucură-te, Ceea ce uneşti pravoslavnicii din Moldova prin Sfânta Ta Icoană;

Bucură-te, că eşti bucuria călugărilor din Hârbovat;

Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Lauda Hârbovatului şi a Moldovei Ocrotitoare!

Condacul al 4-lea:

Cerească Împărăteasă! Tu ne ajuţi întotdeauna în viforul multor nevoi ce ne năvălesc pre noi, care cu credinţă scăpăm la Tine şi ne închinăm Icoanei Tale Purtătoare de Vindecări, căci despre cea dintâi icoană a Ta ai zis cândva: această icoană este harul meu şi puterea mea. Astfel noi credem cu adevărat cum ca Tu ne ajuţi nouă celor ce cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Cămară aleasă a Duhului Sfânt, primind Dumnezeu în cer mijlocirea Ta pentru noi, îţi împlineşte cererea, iar noi, păcătoşii, pre pământ, văzând Sfânta Ta Icoană ce ne luminează ca un soare, cu îndrăzneală îţi cântăm, ca Maicii Domnului, astfel:

Bucură-te, Ceea ce ne-ai arătat pre Soarele Cel văzut numai de îngeri;

Bucură-te, Ceea ce ne luminezi cu lumina care nu se stinge;

Bucură-te, Ceea ce ne înviezi pre noi, cei morţi de păcate;

Bucură-te, Ceea ce pre mamele cele sterpe le faci născătoare de prunci;

Bucură-te, Ceea ce curând goneşti pre duşmanii cei răi, care pe neaşteptate năvălesc asupra noastră;

Bucură-te, Ceea ce întotdeauna ne îndulceşti cu bunătăţile cele dorite;

Bucură-te, Ceea ce degrabă ne mângâi în necazurile şi scârbele noastre;

Bucură-te, că pre cei ce cheamă numele Tău îi scapi de moarte năprasnică;

Bucură-te, că celor ce nădăjduiesc spre Tine le dăruiesti viaţa fără de sfârşit;

Bucură-te, că pre cei care au către Tine credinţa şi iubire îi duci la cer;

Bucură-te, ceea ce ne eşti puternică solitoare şi ne aperi de toate împrejurările;

Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Lauda Hârbovatului şi a Moldovei Ocrotitoare!

Condacul al 5-lea:

Stea dumnezeiască, cale aleasă către Soarele Dreptăţii Te-ai arătat, Stăpână. Celor ce se mântuiesc povăţuitoare. Precum în viaţa pământească ai fost către Fiul Tău Solitoare pentru oamenii din Cana Galileii, tot aşa şi după slăvită Ta plecare la ceruri, rugăciunile credincioşilor din toate părţile pământului, ce se aduc Fiului Tău şi Domnului nostru Iisus Hristos şi aici pe pământul Moldovei, în Mănăstirea Hârbovatului, le înalţi la scaunul lui Dumnezeu, dăruindu-i lumii felurite vindecări, - celor ce cântă: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând oamenii în Mănăstirea Hârbovatului în vremurile de demult şi în zilele mai de pe urmă, icoana trecând prin satele Moldovei, mulţime de vindecări şi minuni dăruite de Tine, Maica lui Dumnezeu, ei îşi întăreau sufletele în dorinţa mântuirii, aducând călduroasă pocăinţă de păcatele lor şi aşa îţi cântau Ţie:

Bucură-te, Ceea ce le eşti orbilor vedere şi şchiopilor umblare;

Bucură-te, că eşti izbăvitoare de demoni a celor îndrăciţi prin frică şi spaimă;

Bucură-te, Ceea ce ai întors cu minune para focului de la lăcaşul Tău şi ai înviat pre pruncul Simeon prin rugăciunile stareţului;

Bucură-te, că prin acestea ai arătat din nou oamenilor puterea vechilor Tale minuni;

Bucură-te, că vindecările de la Sfânta Ta icoană s-au înmulţit până-n zilele mai de pe urmă;

Bucură-te, Ceea ce în toată lumea dăruieşti izvoare de vindecări de la Sfânta Icoană;

Bucură-te, Ceea ce mai mult decât aceste daruri îmbogăţeşti duhovniceşte pre cei ce Ţi se roagă Ţie;

Bucură-te, că cu Tine se laudă neamurile creştineşti;

Bucură-te, că şi cei cu puţină credinţă aleargă la ajutorul Tău;

Bucură-te, că eşti nădejdea pământenilor şi ajutătoare în nevoi;

Bucură-te, bucuria celor cereşti şi a celor pământeşti;

Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Lauda Hârbovatului şi a Moldovei Ocrotitoare!

Condacul al 6-lea:

Biserica lui Hristos propovăduieste minunile Tale, Născătoare de Dumnezeu, care-s ca nisipul marii şi ca stelele cerului. De la rasarit pana la apus minunile Tale sunt laudate, căci nu exista oras sau tara unde Tu sa nu fi lucrat cu puterea lui Dumnezeu spre izbavirea, mântuirea, luminarea şi vindecarea celor numiti cu numele lui Hristos, adica a creştinilor. Mai cu seama prin Sfintele Tale Icoane faci minuni, revarsând de la ele rauri de tamaduiri, milostiviri şi indurari oamenilor care se chinuiesc în necazuri şi boli. Drept aceea Te marim cu glasuri de cantari duhovnicesti şi cantam Fiului Tau şi Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Dumnezeiască Pruncă, Fecioara, răsărit-ai în dumnezeiască revărsare de lumină a slavei, ţinând în braţe pre veşnicul prunc Iisus Hristos, înconjurat de cetele puterilor arhangheliceşti, precum te vedem zugrăvită pre icoană, ce se numeşte Tainicul Rug Nears al lui Moise prin care dăruieşti credincioşilor daruri pline de îndurări, izbăvindu-i de foc şi de trăsnete. Vindecând pre cei slăbănogi, mângâind pre cei scârbiţi şi trimiţând tuturor cele bune şi folositoare de suflet spre a-Ţi cânta cu glasuri netăcute unele ca acestea:

Bucură-te, că de Tine se bucură în triumf soborul îngeresc şi neamul omenesc;

Bucură-te, că slava Ta este mai presus decât laudele cereşti şi pământeşti;

Bucură-te, că de la înălţimea cerească, cu dragoste de mamă, priveghezi peste toată lumea;

Bucură-te, Cea care pe cei scârbiţi de pe pământ îi cercetezi cu binefacerile Tale;

Bucură-te, Ceea ce nu treci cu vederea, în nenumaratele Tale binefaceri, pre cei dispreţuiţi şi lepădaţi;

Bucură-te, Ceea ce, în bunătatea inimii Tale, scoţi din groapa pierzării pre cei deznădăjduiţi;

Bucură-te, Ceea ce eşti alavastru ce porţi vindecări de orice neputinţă;

Bucură-te, Ceea ce eşti purtătoare de mir binemirositor al lui Hristos, care ai umplut de bună mireasmă omenirea căzută;

Bucură-te, Ceea ce dezlegi legătura păcatelor la păcătoşii care se pocăiesc;

Bucură-te, Ceea ce zdrobeşti capcana patimilor celor ce se nevoiesc în curăţie;

Bucură-te, Ceea ce eşti Bucurie Lina pentru pentru tinerele mame, care îţi alăptează pruncii;

Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Lauda Hârbovatului şi a Moldovei Ocrotitoare!

Condacul al 7-lea:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, vrând să încălzeşti inimile cu dorinţa vieţii veşnice prin minunile Tale, vindeci pre cei bolnavi, izgoneşti dracii, slobozeşti pre cei robiţi, înviezi pre cei morţi, pentru ca noi, înţelegând puterea lui Dumnezeu, să dispreţuim cele ce sunt în deşert şi să adăugăm cele dumnezeieşti în sprijinirea sufletelor noastre, cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Mănăstirea Hârbovatului suferind iară cele mai grele prigoniri, când împreună cu întreaga ţara, prin viclenie, a fost despărţită de pravoslavnica credinţă şi dată sub stăpânirea ereticească, după un timp îndelungat a fost reîntoarsă creştinilor pravoslavnici. Apoi, fiind chemaţi călugării care erau împrăştiaţi, venind, au scos din cenuşă Sfânta Icoană a Maicii Domnului, care de trei ori a fost în foc, dar au găsit-o neatinsă, nearsă, stând cu faţa în jos. Atunci toţi au îngenuncheat înaintea Stăpânei, cântând:

Bucură-te, Apărarea Hârbovatului;

Bucură-te, mustrarea ereticilor agareni;

Bucură-te, că lăcaşul Tău nu pentru totdeauna L-ai părăsit;

Bucură-te, Ceea ce ne înveţi frica lui Dumnezeu;

Bucură-te, că cu solirea Ta mulţi turci s-au întors la credinţa ortodoxă;

Bucură-te, că din vremuri vechi mulţi eretici s-au îndreptat cu înţelepciunea Ta;

Bucură-te, Ceea ce chemi din nou pre credincioşi la rugăciune în Sfântul Tău Lăcaş;

Bucură-te, că pre cei necredincioşi îi înveţi să se inchine sfinţeniei de aici;

Bucură-te, Ceea ce eşti pururea lăudată de drepţi şi de cuvioşi;

Bucură-te, că la Tine năzuiesc cu pocăinţă cei căzuţi;

Bucură-te, Ceea ce eşti întoarcerea la credinţă a celor lepădaţi;

Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Lauda Hârbovatului şi a Moldovei Ocrotitoare!

Condacul al 8-lea:

Voind Domnul cel îndelung răbdător şi a toate ştiutor să arate iubirea Sa de oameni din adâncul îndurărilor Sale, Te-a ales de a fi Lui Maică, izvorul nesecat al milei, fiindcă, după dreapta judecată a lui Dumnezeu, chiar de-ar fi cineva vrednic de osândă, să fie, totuşi, păstrat cu puternica Ta mijlocire şi să cânte Fiului Tău şi Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Dumnezeule, bucuriile Tale cele minunate Le-ai arătat în Preacurata Maica Ta şi cu minuni ne-ai dăruit icoana Ei care luminează pre oameni mai mult decat razele soarelui, fiindcă ei ca şi cum ar vedea pre Născătoarea de Dumnezeu, cu căldura credinţei şi cu dragoste cântă:

Bucură-te, Ceea ce peste pământul Moldovei întinzi icoana Ta ca pre un nor;

Bucură-te, că pre aceasta ne-o arăţi drept milă şi apărare ca pre un veşmânt;

Bucură-te, că prin icoana Ta izvorăşti pretutindenea o mulţime de minuni;

Bucură-te, că prin arătarea Icoanei Tale luminezi pre toţi oamenii;

Bucură-te, că cu aceasta arăţi în biserică un nou semn de dar;

Bucură-te, că noi, privind la Icoana Ta, ne închinăm Ţie, Adevăratei Născătoare de Dumnezeu;

Bucură-te, că cu Icoana Ta, ca cu un stâlp de foc, alungi întristările şi întunericul păcatelor;

Bucură-te, că cu Icoana Ta luminezi mintea noastră asupra păcatului;

Bucură-te, că cu aceasta biserica ai înrămat-o;

Bucură-te, că prin apărarea Ta suntem păziţi noi, păcătoşii şi goneşti de la noi haină neagră a întristărilor noastre;

Bucură-te, Ceea ce ne îmbraci cu veşnică bucurie;

Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Lauda Hârbovatului şi a Moldovei Ocrotitoare!

Condacul al 9-lea:

Străină minune vedem despre Tine, Maica lui Dumnezeu, precum de boalele trupeşti, prin sărutarea Sfintei Tale Icoane şi prin stropirea Apei Sfinţite, se vindecau cei ce cu credinţă cer vindecare, aşa şi patimile sufleteşti şi cele trupeşti ale roabei Tale Elena s-au vindecat. Prin vederea şi prin purtarea Sfintei Tale Icoane prin sate şi prin casele oamenilor credincioşi, cei ce cu dragoste o primeau se întăreau în credinţă, umplându-si inimile de umilinţă, lăudându-Te şi cântându-Ţi: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Eu, nevrednicul, sunt cu totul plin de păcate, în deşertăciuni lumeşti mă pierd, iar pentru sufletul meu nimic nu agonisesc. Dar, privind la Sfânta Ta Icoană, Stăpână, şi luminare de la dânsa primind, iarăşi pe calea mântuirii mă îndrept şi, în bucuria inimii, îţi cânt Ţie:

Bucură-te, Comoara Curăţiei;

Bucură-te, Adâncul Milelor;

Bucură-te, Ceea ce pururi către Fiul Tău rugăciuni adânci pentru cei credincioşi înalţi;

Bucură-te, Ceea ce nu respingi rugăciunile păcătoşilor;

Bucură-te, că deznădăjduirea suferinţei Elenei ai acoperit, odată cu vindecarea bolii negre;

Bucură-te, că cei ce cheamă numele Tău se ridica din căderea cea străină;

Bucură-te, prin care eresurile luptătoare împotriva icoanelor în toată lumea au fost ruşinate;

Bucură-te, prin care credinţa adevărată pe pământul Moldovei s-a reîntors;

Bucură-te, Ceea ce inalţi sufletele la nevoinţa întregii înţelepciuni - la viaţă în feciorie;

Bucură-te, Ceea ce înveţi pre cei ce ne obijduiesc;

Bucură-te, a inimilor noastre umilinţă şi a sufletelor nădejde;

Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Lauda Hârbovatului şi a Moldovei Ocrotitoare!

Condacul al 10-lea:

Domnul cel iubitor de oameni, voind să mântuiască neamul omenesc de înşelăciunea vrăjmaşului, ni Te-a dăruit pre Tine, Maica pământenilor, spre ajutor, zicând: „Fii ai oamenilor, iată Maica Mea, Ea va fi Acoperământ şi Scăpare celor obijduiţi”, ca prin Tine să-i ridice din adâncul păcatelor pre toţi cei care cântă: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Împărate ceresc! - aşa se roagă întotdeauna pentru noi Cereasca Împărăteasă - primeşte pre tot omul care Te preamăreşte şi cheamă numele Tău unde se face pomenirea Sfântului Tău Nume şi pentru numele Tău mă pomeneşte şi pre Mine. Nu-i îndepărta de la faţa Ta, ci să fie peste ei bunăvoinţa Ta, primeşte de la dânşii toată cererea şi pre toţi îi izbăveşte din nevoi. Noi însă, păcătoşi fiind, nădăjduim în rugăciunile Tale de Maică şi grăim acestea:

Bucură-te, că Tu eşti rugătoarea noastră fierbinte către Dumnezeu;

Bucură-te, că rugăciunile Tale de Maică au multă putere pentru a-L face îndurat pre Stăpânul;

Bucură-te, Ceea ce eşti nădejdea celor deznădăjduiti şi le linişteşti durerile;

Bucură-te, Ceea ce luminezi nevrednicia noastră cu darul Tău;

Bucură-te, Ceea ce cu curăţia Ta ne curăţeşti întinăciunile noastre;

Bucură-te, Ceea ce cu mireasma Ta faci rugăciunile noastre drepte;

Bucură-te, Ceea ce pulberea trupului nostru stricăcios o schimbi în nestricăciune;

Bucură-te, Ceea ce contra slăbiciunilor noastre ne dai întărire;

Bucură-te, Ceea ce vindeci boalele noastre sufleteşti şi trupeşti;

Bucură-te, Ceea ce degrabă împrăştii norul patimilor, scârbelor şi a întristărilor ce vin asupra noastră;

Bucură-te, Ceea ce, prin stăruitoarele Tale rugăciuni, ne dăruieşti toate cele de folos;

Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Lauda Hârbovatului şi a Moldovei Ocrotitoare!

Condacul al 11-lea:

Toată firea îngerească se minunează, Doamne, de lucrarea Ta cea plină de milostivire, căci ai dăruit multpăcătosului neam omenesc o Apărătoare şi Ajutătoare puternică. Plecându-Se spre neputinţele noastre, prin minunata Sa icoană, Ea ne dăruieşte mângâieri nespuse - celor ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Te-ai milostivit, Stăpână, cu lumina vieţii vremelnice şi nădejdea vieţii veşnice, pentru un oarecare om din Moldova care era să moară, dar chemând Sfânta Icoană în casa lui, gustând Apă Sfinţită de la Icoana Ta şi spălându-se cu ea, îndată s-a făcut sănătos. Această minune văzând-o rudeniile şi credincioşii, cu frică şi cu umilinţă, Ţi-au strigat:

Bucură-te, Ceea ce eşti vindecătoarea celor bolnavi;

Bucură-te, Ceea ce asculţi pre creştini în scârbe şi în boale;

Bucură-te, că cu Tine a fost alungată moartea de la omul care o aştepta;

Bucură-te, că cu Tine ni s-a dăruit neclintita credinţă;

Bucură-te, că Bunăvestirea Arhanghelului Gavriil se împlineşte în faţa ochilor noştri;

Bucură-te, că după graiul Lui eşti pururea fericită;

Bucură-te, că Mănăstirea Hârbovatului Ţi-ai ales-o drept loc de permanentă petrecere;

Bucură-te, că, fiind purtată prin sate, multe semne şi minuni ai făcut;

Bucură-te, Ceea ce n-ai respins nădejdea celor ce Te-au primit cu credinţă în casele lor;

Bucură-te, Ceea ce primeşti cererile cele fierbinţi ale tuturor creştinilor ce se roagă Ţie;

Bucură-te, Ceea ce ne dăruieşti sănătate şi ne conduci spre mântuire;

Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Lauda Hârbovatului şi a Moldovei Ocrotitoare!

Condacul al 12-lea:

Darul vindecărilor şi umilinţă rugătoare de la a Ta stăpână, icoana, izvorând, să nu fie în deşert sufletelor noastre, dacă pentru păcate în nesimţire împietrită am căzut, însă, ca una ce ai putere de a învia morţii, trezeşte şi a noastră sufletească amorţire şi cu gând bun inimile noastre le luminează, ca, linguşirea păcatului urând, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând puternicul Tau ajutor, Te lăudăm toţi ca pe o mare solitoare a noastră şi ne închinăm Ţie, Celei ce Te rogi pentru noi, căci credem şi nădăjduim că vei cere de la Fiul Tău şi Dumnezeu bunătăţile cele veşnice şi cele vremelnice tuturor celor ce cu dragoste strigă astfel:

Bucură-te, tare Apărătoare a toată lumea;

Bucură-te, sfinţirea tuturor celor cereşti şi pământeşti;

Bucură-te, binecuvântarea tuturor timpurilor anului;

Bucură-te, călcarea tuturor curselor şi a ispitelor ce vin de la lume, de la trup şi de la diavol;

Bucură-te, neaşteptată împăcare a celor cumplit învrăjbiţi;

Bucură-te, neştiută îndreptare a păcătoşilor celor nepocăiţi;

Bucură-te, Ceea ce nu lepezi pre cei nebăgaţi în seamă de toţi şi părăsiţi în lume;

Bucură-te, Ceea ce răpeşti din groapa pierzării pre cei cu totul căzuţi în deznădejde;

Bucură-te, Ceea ce ai lăsat să se aducă în locaşul Tău icoana Ta, ca pre o propovăduitoare a mântuirii, de către mama lui Nicolai Albaduev;

Bucură-te, Ceea ce din înălţimea cerului priveşti la robii Tăi apăsaţi de păgâni;

Bucură-te, Ceea ce pre cei credincioşi îi scapi din orice nenorocire şi îi îndemni spre fapte bune;

Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Lauda Hârbovatului şi a Moldovei Ocrotitoare!

Condacul al 13-lea: (de trei ori)

O, Maică prealăudată a lui Hristos Dumnezeul nostru, care ai înfiat prin iubirea Ta toate neamurile creştineşti! Noi, pământenii, nu ne pricepem a Te lăuda precum se cuvine. Dar, fiind biruiţi de dragostea Ta şi ridicându-ne privirile la Sfânta Ta Icoană de Minuni Făcătoare, Te rugăm să nu ne lipseşti pre noi, toţi fiii Tăi, de îndurarea Ta şi de apărarea Ta fierbinte în scârbele, boalele şi toate nevoile noastre şi îţi cântăm: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Stăpână! Primul care Ţi-a adus această laudă a fost Arhanghelul Gavriil, când Ţi-a binevestit că vei zămisli pe Fiul lui Dumnezeu. Iară, după preamărita Ta adormire, toate puterile cereşti îţi aduc pururea această laudă în ceruri. Deci, cum sa cutezăm noi, păcătoşii, a împreuna glasurile noastre cu ale celor fără de trupuri? Însă, amintindu-ne de îndurarea Ta către toţi câţi se pocăiesc, cu frică şi cu dragoste îţi grăim unele ca acestea:

Bucură-te, Ceea ce eşti adâncul milei;

Bucură-te, Ceea ce eşti mare nesecată de iubire;

Bucură-te, buna solitoare a neamului creştinesc;

Bucură-te, Ceea ce eşti în Hârbovat cetate mare;

Bucură-te, care pe oamenii pravoslavnici la Mănăstirea Hârbovatului îi atragi cu legământurile iubirii;

Bucură-te, care toată scârba din sufletele lor o goneşti;

Bucură-te, Ceea ce prin Icoana Ta de Minuni Făcătoare, ca printr-o stea ne conduci pre noi;

Bucură-te, care cu rugăciunile Tale, năvălirile patimilor degrabă le alungi;

Bucură-te, care eşti pentru cei ce se îndoiesc întărire în cele bune;

Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Lauda Hârbovatului şi a Moldovei Ocrotitoare!

şi Condacul 1:

Apărătoarei şi conducătoarei neamurilor creştinesti, călăuzitoarei şi izbăvitoarei, cântări de laudă aducem noi, credincioşii care ne-am adunat înaintea Sfintei Tale Icoane, iară Tu, Sfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ca Ceea ce ai îndurări nespuse, primeşte rugăciunea noastră ce o aducem înaintea Sfintei Tale Icoane Făcătoare de Minuni, ca în umilinţa inimii să-Ţi cântăm: Bucură-te, cea plină de dar Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Lauda Hârbovatului şi a Moldovei Ocrotitoare!

După aceea zicem aceste rugăciuni:

Rugăciune:

O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Ceea ce eşti mai presus decat Heruvimii şi mai cinstită decat Serafimii. Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria tuturor celor necăjiţi, dă-ne nouă mângâiere, tuturor celor ce suntem în necazuri şi boale, că afară de Tine altă scăpare şi ajutor nu avem. Tu una eşti mijlocitoare bucuriei noastre. Ca Maica lui Dumnezeu şi Maica milostivirii, stând înaintea pristolului Prea Sfintei Treimi, poţi să ne ajuţi nouă, ca nimeni dintre cei ce se roagă Ţie cu credinţă nu este ruşinat. Auzi-ne şi acuma, în ziua necazului nostru, pre noi, cei ce cădem înaintea Icoanei Tale şi cu lacrimi ne rugăm Ţie. Alungă de la noi toate necazurile, boalele şi nevoile care vin asupra noastră în această vremelnică viaţă, prin atotputernica Ta mijlocire, nu ne lipsi pre noi nici de veşnica şi nesfârşita bucurie întru Împărăţia Fiului Tău şi Dumnezeului nostru în vecii vecilor. Amin!

Rugăciunea a doua:

Împărăteasa mea cea preabună şi nădejdea mea Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria scârbiţilor şi acoperitoarea necăjiţilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi scârba, ajută-mi ca unui neputincios, hrăneşte-mă ca pre un străin; necazul meu îl ştii şi-l dezleagă precum vrei, că n-am alt ajutor afară de Tine, nici altă folositoare degrabă, nici altă mângâietoare bună, ci numai pre Tine, o, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin!

Istoricul Icoanei Făcătoare de Minuni:

Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului (65x98 cm) a fost adusă în Basarabia de colonelul Nicolae Albaduev la sfârşitul secolului al XVIII-lea. După moartea acestuia în războiul ruso-turc, mama lui a donat icoana Sfintei Mănăstiri Hârbovat. Aflându-se aici, icoana a supravieţuit la trei incendii, de fiecare dată fiind găsită în cenuşă, neatinsă de flăcări. În 1816, Ştefan Lupu o îmbracă într-un veşmânt de argint împodobit cu pietre scumpe.

Treptat vestea despre darul făcător de minuni al icoanei s-a răspândit în tot ţinutul. Oamenii veneau la Icoana Maicii Domnului ca la o ultimă speranţă, ca la ultima şansă de izbăvire de boli, nevoi etc.

Credincioşii din Chişinău au rugat ca Icoana Maicii Domnului să fie adusă pentru o perioadă a anului în oraş. Cererea lor a fost semnată la 17 ianuarie 1859. Astfel, accesul la Icoana Făcătoare de Minuni s-a lărgit. Ea putea fi invitată chiar acasă. În anii interbelici icoana era purtată pe trasee stabilite din timp, ce intersectau aproape tot teritoriul ţinutului. Cortegiul însoţitor uneori lua o amploare de nedescris. Deplasările Icoanei Maicii Domnului se transformau în adevărate sărbători ale spiritului ortodox.

In ultimii ani Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului se afla în incinta Catedralei Mitropolitane „Naşterea Domnului”, cu excepţia Postului Mare, când se întoarce la Mănăstirea Hârbovat. La Chişinău, în fiecare vineri, la ora 7.00, în faţa icoanei se săvârşeşte Acatistul Acoperământului Maicii Domnului, oficiat de IPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Intregii Moldove, împreună cu un sobor de preoţi din Chişinău.

Însoţind Icoana Făcătoare de Minuni prin sate, oraşe, spitale, şcoli, întreprinderi, case particulare etc., ne-a impresionat dragostea, credinţa şi bucuria spirituală cu care oamenii o primesc. Ne-au minunat rugăciunile fierbinţi cu lacrimi făcute de credincioşi, inclusiv de cei din generaţia tânără, în faţa Sfintei Icoane. Ei se închină icoanei ca însuşi Domnului nostru Iisus Hristos şi însăşi Maicii Domnului.

Ne-am convins că Dumnezeu îşi are aleşii Săi şi alesele Sale şi ca, în ciuda ateismului militant din timpul sovietic şi a inerţiei ateiste ce încă mai persistă în societate, s-a mai păstrat duhul credinţei vii în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, redat în Sfânta Evanghelie.

Minunate vindecări săvârşite prin Sfânta Icoană:

Din momentul aducerii Sfintei Icoane la Mănăstirea Hârbovat, mulţi dintre credincioşii care au năzuit cu rugăciune fierbinte s-au învrednicit, prin mijlocirea Împărătesei Cerurilor, de vindecarea diferitelor boli şi uşurarea în nevoile lor. De atunci semnele minunilor şi ale vindecărilor se înmulţesc spre slava Preacuratei şi Milostivei Apărătoare a neamului creştinesc.

Din scrisoarea generalului de infanterie Ioan N. Inzov, adresată stareţului Mănăstirii Hârbovat, arhimandritului Ioanichie aflăm că P. Diordiev, care suferea de alienare mintală, fiind trimis la mănăstire, după rugăciunile făcute înaintea Sfintei Icoane, a fost miluit prin Împărăteasa Cerurilor cu vindecare desăvârşită.

Ioan M. Grecin-Liudvigski, fiu de comerciant din comuna Putintei, şi soţia sa Maria, în declaraţia lor din 23 septembrie 1861, prezentată stareţului Mănăstirii Hârbovat, arhimandritului Ieronim, mărturisesc că Maria a suferit de o straşnică boala de dinţi, care îi provoca dureri cumplite în tot corpul şi junghiuri, ea nemaiputând să meargă şi pirzându-şi orice nădejde. Boala a durat din decembrie 1860 până în aprilie 1861, când Maria a fost adusă în faţa Icoanei Făcătoare de Minuni (între satele Dascova şi Bravicea, icoana fiind în trecere de la Chişinău la Hârbovat), unde a vărsat lacrimi şi s-a rugat Împărătesei Cereşti să o miluiască. A doua zi s-a mărturisit şi s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, simţindu-se apoi cu desăvârşire sănătoasă.

Preotul T. Lascu povesteşte un caz nu mai puţin uimitor. Este vorba de epitropul bisericii din Gordineşti, Alexandru Demenţi, care în anul 1863 a fost paralizat năprasnic în partea stângă a capului, dimpreună cu ochiul stâng, limba şi mâna. Văzând că toate încercările de ajutor ale rudelor sunt zadarnice, el a năzuit la ajutorul Maicii Domnului, a cerut să se slujească Acatist şi Tedeum înaintea Sfintei Icoane de la Hârbovat. Apoi şi el însuşi s-a pus pe rugăciuni fierbinţi către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Şi iată că s-a învrednicit de vindecarea bolii sale, făcându-se iarăşi sănătos.

Olga Podguski din Cainarii Vechi, în scrisoarea sa din 12 august 1902 notează: „Sora mea, o învăţătoare sărmană, avea o copilă ce zăcea în pat slăbănoagă, vreme de doi ani, neputându-se nici ridica. Respiraţia îi era foarte anevoiasa din pricina slăbiciunii pieptului, iar în spate îi crescuse o cocoaşă. Iată însă, că, înainte de a pleca eu la Hârbovat, am fost pe la sora mea şi, privind cu mare jale copila, am zis surorii mele: „Ştii tu ce gând mi-a venit? Am să încredinţez această copilă Maicii Domnului şi am să dau rugăciuni înaintea Icoanei Făcătoare de Minuni din Hârbovat”. Deci, rugându-ma eu, nevrednica, cu multe lacrimi, Maicii Milostive timp de două zile, am cerut de au slujit preoţii şi Tedeum, dând o prescură şi o Liturghie. Dupa ce m-am întors acasă, am dat prescura surorii mele, împreună cu o cămaşă nouă, ce o luasem şi o pusesem înaintea icoanei Maicii Domnului în timpul când m-am rugat. Cu această cămaşă sora mea a îmbrăcat copila şi i-a dat o bucăţică de prescură să mănânce. Şi iată că, după acestea, în scurt timp, fetiţa a început a se ridica şi a umbla, iar cocoaşa s-a ascuns, ca şi cum n-ar fi fost niciodată”.

Ludmila Şaptefraţi, medic de familie din Negureni, Teleneşti, a istorisit cum, în 1994, fetiţa ei de doi ani - Iuliana - s-a vindecat într-un chip minunat de arsuri în urma rugăciunilor fierbinţi ale intregii familii la Icoana Maicii Domnului. Copilul a avut arsuri de gradul III şi IV la ambele mâini şi se afla într-o stare gravă după prima operaţie. A doua intervenţie a medicilor, spre mirarea lor, a avut un efect miraculos şi a înlăturat urmările arsurilor.

Parascovia Ureche din satul Scorteni, Orhei, în mărturisirea sa, povesteşte despre întâmplarea minunata pe care a trăit-o în anul 1997. Atunci, în preajma sărbătorii Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, fiind bolnavă de picioare şi având insuportabile dureri de cap, a ieşit să întâmpine Icoana Făcătoare de Minuni şi a trecut pe sub această sfinţenie. Brusc ei, care abia îţi simţea picioarele, i-a venit ideea să petreacă icoana până la marginea satului (5 km dus + 5 km intors = 10 km). Drumul a fost uşor şi după aceea durerile din picioare au părăsit-o. Rugăciunile către Maica Domnului, care, din acea zi, au insoţit-o în permanenţă, i-au luat şi suferinţa durerilor de cap.

Olga Croitoru din Ordasei, Teleneşti, a suferit de un viciu cardiac pronunţat (a fost şi operată) până în decembrie, 2002, când în satul ei a sosit Icoana Făcătoare de Minuni. Trecând pe sub icoană, cu credinţă şi rugăciuni înălţate la Maica Domnului, a simţit o fierbinţeală puternică în tot corpul şi, dupa aceea, inima ei a uitat de aritmii şi nu o mai deranjează.

Tot în decembrie, 2002, în timpul aflării Icoanei Maicii Domnului la Ordasei, călugării-însoţitori, împreună cu parohul bisericii din sat, părintele Vitalie Şaptefraţi, au făcut, la invitaţia direcţiei şcolii, un Tedeum în incinta acestei instituţii, care nicidecum nu putea ieşi din reparaţie. După un timp scurt, conform cuvintelor directoarei, s-au găsit toate cele necesare şi şcoala, bucurându-i pe toţi cu noua sa înfăţişare, şi-a reluat ritmul normal de lucru.

Părintele Boris Boldescu din Verejeni, Teleneşti, a fost martorul unui caz minunat, întâmplat în parohia sa. Într-o vară călduroasă şi secetoasă, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Hârbovat, trecând prin Verejeni, la solicitările sătenilor, poposea în casele lor. În pragul unei case, părintele Boris, împreună cu însoţitorii icoanei şi cu familia-gazdă, au văzut aievea cum din ochii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu s-au prelins lacrimi. De ce plângea Maica Domnului? Din cauza secetei, lipsei ploii pe ogoare? Sau din cauza secetei noastre sufleteşti, lipsei credinţei în sufletele noastre?

Şirul minunilor, cu siguranţă, este mult mai mare. Atât doar, ca noi, asemeni celor nouă leproşi din pilda evanghelică, uităm să mulţumim pentru vindecări şi minuni sau o facem numai oral, prin telefon, lipsind urmaşii de mărturiile scrise.

Icoana Maicii Domnului de la Hârbovat a fost şi rămâne a fi o adevărată ocrotitoare a credincioşilor din Moldova.