25 decembrie
Acatistul Naşterii Domnului
Rugăciunile începătoare, apoi:
Condacul 1:
Cela ce din veci Te-ai născut din Tatăl şi la plinirea vremii Te-ai întrupat de la Duhul Sfânt şi Te-ai născut cu trup din Sfânta Fecioară Maria ca să ne mântuieşti din robia păcatului, pace lumii Tale dăruieşte şi ne izbăveşte pe noi de toate ispitele şi necazurile, ca să cântăm Ţie cu uşurinţă aşa: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, miluieşte-mă.
Icosul 1:
Îngerii din cer mirându-se, ziceau: “Cum Te va încăpea pe Tine, Cela ce eşti necuprins, cum Te va hrăni cu lapte pe Tine Fecioara, Cela ce eşti hrănitorul tuturor”. Iar noi de o taină ca aceasta minunând-ne, cântăm Ţie:
Iisuse, Cela ce din peşteră Te-ai născut, dă-ne nouă har să ne naştem spre viaţa de veci;
Iisuse, Cela ce prunc Te-ai făcut, dă-ne nouă nevinovăţia pruncilor;
Iisuse, Cela ce cu lapte Te-ai hrănit, hrăneşte-ne şi pe noi cu bunătăţile Tale cele duhovniceşti;
Iisuse, Cela ce cu scutece Te-ai înfăşat, dezleagă-ne şi pe noi de blestemul păcatului;
Iisuse, Cela ce în braţe Te-ai purtat, scoate-ne pe noi din ghearele diavolului;
Iisuse, Cela ce de stea ai fost arătat, fă să strălucească şi peste noi lumina dumnezeirii Tale;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, scoate-ne din întunericul păcatului;
Iisuse, Păstorul cel bun, caută-mă pe mine, oaia cea rătăcită;
Iisuse, Cela ce din cer Te-ai pogorât, smerindu-Te pentru mine, dă-mi şi mie smerenie ca să mă înalţ la cer;
Iisuse, Cela ce ai luat chipul robului, scoate-mă din robia păcatului;
Iisuse, Cela ce ai venit să mântuieşti lumea, mântuieşte-mă pe mine, dintre toţi cel mai păcătos;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!
Condacul al 2-lea:
Iată vine Hristos, pe cel viclean să-l sfarme, pe cei din întuneric să-i lumineze şi să-i dezlege pe cei legaţi de păcate, Căruia, cu îngerii întâmpinându-L, să-I strigăm: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Cu suflete curate, cu buze nespurcate, cu inima smerită, veniţi să mă-rim pe Hristos, Mântuitorul nostru, care Se naşte cu trup pentru mântuirea noastră, strigând:
Iisuse, Cela ce pe pământ Te-ai pogorât, înalţă-ne pe noi la cer;
Iisuse, Cela ce ai luat trup ca al nostru, scapă-ne pe noi de patimile trupeşti;
Iisuse, Cela ce eşti Domnul Păcii, dă-ne nouă, celor învrăjbiţi, pacea Ta;
Iisuse, Cela ce ai fost lăudat de toată făptura cea necuvântătoare, dă-ne nouă, celor necuvântători, să Te lăudăm neîncetat;
Iisuse, Cela ce pe păstori, prin îngeri, i-ai chemat la Tine, chemă-mă şi pe mine, smeritul;
Iisuse, Cela ce darurile magilor le-ai primit, primeşte şi rugăciunile noastre, pornite din inimi smerite;
Iisuse, Cela ce la naştere n-ai avut locaş de sălăşluire, fă-Ţi locaş din inimile noastre;
Iisuse, Cela ce toate uşile le-ai găsit încuiate, deschide inima mea, cea zăvorâtă de păcat;
Iisuse, Cela ce Te-ai născut la marginea cetăţii, dă-ne nouă să fugim de deşertăciunile lumii acesteia;
Iisuse, Cela ce prima dată ai venit la miezul nopţii, când vei veni a doua oară la aceeaşi oră, miluieşte-mă;
Iisuse, Cela ce Te-ai născut în taina nopţii, viaţa mea cea plină de păcate în taina nopţii o ascunde, miluindu-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!
Condacul al 3-lea:
Steaua a vestit magilor pe Soarele Dreptăţii, Cel ce S-a născut negrăit, în peşteră, ca să mă mântuiască pe mine, cel ce m-am făcut peşteră a toată necurăţia, prin călcarea poruncilor Lui, pentru care, pocăindu-mă, cânt: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Cuvântul Tatălui, prin care toate s-au făcut, fără pătimire şi fără stricăciune Se naşte cu trup, din Sfânta Fecioară Maria, ca să mântuiască lumea, Căruia, întâmpinându-L, aşa să-I strigăm:
Iisuse, Cela ce cu Tatăl şi cu Sfântul Duh eşti lăudat de îngeri, miluieşte-mă;
Iisuse, Cela ce de îngeri eşti lăudat, fă ca şi noi pe pământ, neîncetat să Te mărim;
Iisuse, Cela ce pe pământ născându-Te, de cer nu Te-ai despărţit, cu smerenie Îţi slujim;
Iisuse, care ai împreunat prin Naşterea Ta, pe îngeri cu oamenii, pe Tine Te lăudăm;
Iisuse, Cela ce prin Naşterea Ta, ne-ai deschis uşile raiului, închise prin neascultarea lui Adam, Ţie Îţi mulţumim;
Iisuse, Cela ce ai omorât moartea, prin Naşterea Ta făcându-ne părtaşi vieţii celei veşnice, Te preamărim;
Iisuse, Cela ce ai depărtat vrajba şi lumii pace ai adus prin Naşterea Ta, Ţie Îţi slujim;
Iisuse, Care prin Naşterea Ta, mântuire lumii ai adus, dă-ne nouă iertare de păcate;
Iisuse, Cela ce ne-ai descoperit nouă, prin Naşterea Ta, pe Dumnezeu în Treime, Ţie ne închinăm;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!
Condacul al 4-lea:
Ca să mă izbăveşti din robia celui viclean, ai binevoit a Te îmbrăca în chip de rob, Cuvinte cel fără de început şi de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, pentru care, slăvind milostivirea Ta, cântăm neîncetat: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Dumnezeu oamenilor asemenea S-a arătat şi în peşteră S-a născut şi a sărăcit cu trupul, ca noi să ne îmbogăţim în har; pentru aceasta credincio-şii cu gând curat să-L primim, cântându-I:
Iisuse, născându-Te Tu, împărăţia păcatului s-a nimicit;
Iisuse, cugetele cele rele, născându-Te Tu, din multe inimi s-au descoperit;
Iisuse, venind Tu, puterea diavolului a slăbit şi oamenii asupra lui s-au întărit;
Iisuse, născându-Te Tu, de ispitele ce vin de la lume ne-am izbăvit;
Iisuse, trup luând, de ispitele trupului ne-am mântuit;
Iisuse, născându-Te Tu, trupurile şi sufletele de patimi le-am curăţit;
Iisuse, prin întruparea Ta, trupul nostru cel stricăcios cu nestricăciunea l-ai împodobit;
Iisuse, pogorându-Te Tu, din oameni pământeşti, prin har, îngeri ai făcut;
Iisuse, răsărind Tu, lumina adevărului peste toţi a strălucit;
Iisuse, născându-Te Tu, Dreptatea şi Adevărul pe pământ s-au pogorât;
Iisuse, arătându-Te Tu, pe Dumnezeu Cel într-o fiinţă am cunoscut;
Iisuse, lumea, prin Naşterea Ta, de bucuria mântuirii s-a umplut;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!
Condacul al 5-lea:
Hristos, cu trupul arătându-Se, Se sălăşluieşte în noi în chip negrăit. Veniţi, credincioşii, să vedem slava Lui, slavă ca a Unuia născut din Tatăl şi să-I cântăm: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Cel ce a făcut cerul şi pământul, astăzi Se naşte trupeşte ca un om, din tine, Maica Donului, păzindu-te şi după naştere fecioară, pentru care, bucurându-ne, aşa-I strigăm:
Iisuse, născându-Te cu trup din Sfânta Fecioara Maria, o ai făcut Născătoare de Dumnezeu şi plină de har;
Iisuse, Cela ce Te-ai încredinţat spre îngrijire Maicii prea curate, prunc fiind, încredinţează-ne şi pe noi purtării ei de grijă;
Iisuse, Cela ce în braţe Te-ai purtat, deschide şi nouă păcătoşilor, braţele milostivirii Tale;
Iisuse, Cela ce cu scutece Te-ai înfăşat, încinge-ne şi pe noi cu puterea Crucii Tale, ca să biruim pe vrăjmaşii noştri;
Iisuse, Cela ce cu lapte Te-ai hrănit, hrăneşte-ne şi pe noi, flămânzii şi însetaţii, din darurile Tale;
Iisuse, Cela ce la sânul Sfintei Fecioare Te-ai odihnit, dă-ne şi nouă să aflăm linişte în sânul Bisericii Tale;
Iisuse, Cela ce Te-ai arătat supus Sfintei Fecioare, dă-ne şi nouă să ne supunem voiei Tale celei dumnezeieşti;
Iisuse, Cela ce ai primit dragostea Maicii Tale, primeşte şi de la noi această puţină dragoste şi o înmulţeşte înaintea Ta;
Iisuse, Cela ce ai primit daruri de la magi, primeşte şi de la noi aceste puţine lacrimi, prin care curăţeşte păcatele noastre;
Iisuse, Cela ce primeşti pe toţi păcătoşii care se pocăiesc, primeşte-mă şi pe mine cel cufundat în păcate, pentru Sfântă Naşterea Ta;
Iisuse, Cela ce voieşti să mântuieşti pe toţi oamenii, mântuieşte-mă şi pe mine, după mare mila Ta;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!
Condacul al 6-lea:
Cu gura şi cu inima, pe Hristos Cel ce S-a născut cu trupul în peşteră, din curata Fecioară, veniţi credincioşii, cu un gând să-L lăudăm, cântând împreună cu îngerii: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
O, minune nouă, o, bunătate! O, nespusă răbdare, că iată, ca un prunc se socoteşte Cel ce locuieşte în Cele de Sus, pe Care, de bunăvoie primindu-L în casa sufletului nostru, aşa să-I strigăm:
Iisuse, Cela ce Te-ai născut, de răutatea lui Irod, fereşte-mă;
Iisuse, Cela ce Te-ai întrupat, de fariseismul lui Irod, izbăveşte-mă;
Iisuse, Cela ce Te-ai născut în peşteră, de păcatul lui Irod păzeşte-mă;
Iisuse, Cela ce în peşteră Te-ai culcat, de necredinţa lui Irod, scapă-mă;
Iisuse, Cela ce ai descoperit gândurile cele rele ale lui Irod, descoperă gândurile rele ale vrăjmaşilor noştri;
Iisuse, mielul cel nevinovat, nu-mi da mie, ca prin păcatele mele, să fiu ucigaş ca Irod;
Iisuse, Cela ce cunoşti gândurile oamenilor, mintea mea de gândurile cele rele o curăţeşte;
Iisuse, Cela ce Te-ai ascuns de Irod cel rău, nu Te ascunde de mine, păcătosul;
Iisuse, Cela ce ai fugit de mânia lui Irod, acoperă-mă şi pe mine de mânia oamenilor, care se pornesc cu răutate asupra mea;
Iisuse, Cela ce pe Irod, ca pe un făcător de rele l-ai arătat, arată şi pe cei ce în ascuns îmi fac mie rău;
Iisuse, Cela ce iubeşti pe toţi oamenii, dă-mi şi mie să iubesc pe toţi, şi chiar pe vrăjmaşii mei;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!
Condacul al 7-lea:
Steaua pe magi i-a trimis la Cel ce S-a născut, ca să mântuiască lumea de păcate, iar Irod cel rău, ostaşi a trimis ca să ucidă pe dumnezeiescul Prunc, de a cărui răutate fugind, ca şi magii, neîncetat să cântăm: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Pentru mântuirea noastră, Bunule Doamne, ai venit în Betleem şi în peşteră Te-ai născut, Cela ce ai cerul scaun şi în iesle Te-ai culcat, prunc fiind, Cela ce eşti necuprins, cu scutece Te-ai înfăşat şi cu lapte Te-ai hrănit, din dragoste pentru noi, pentru care, cu smerenie lăudându-Te, strigăm Ţie:
Iisuse, Cela ce în peşteră Te-ai născut, vino şi în peştera sufletului meu şi mă mântuieşte;
Iisuse, Cela ce eşti necuprins şi Te-ai lăsat cuprins de o iesle mică, fă ca puterea Ta să cuprindă şi inima cea micşorată de patimi;
Iisuse, Cela ce n-ai socotit locaşul acesta modest, nedemn de măreţia Ta, fă-ţi locaş smeritul meu trup;
Iisuse, Cela ce nu Te poate cuprinde cerul şi pământul, iar prin Naşterea Ta Te-ai lăsat cuprins de fiecare dintre noi, miluieşte-mă;
Iisuse, Cela ce prin Naşterea Ta ai luat firea noastră cea căzută, ridică-mă şi pe mine cel căzut în adâncul răutăţilor;
Iisuse, Cela ce Te-ai născut în chip dumnezeiesc, fă ca şi sufletul meu să nască lucruri duhovniceşti;
Iisuse, Cela ce Te-ai purtat de trup fecioresc, curăţeşte şi trupul meu cel întinat de patimile desfrânării;
Iisuse, Cela ce ai făcut ca Sfânta Fecioară, născându-Te, să nu simtă dureri, tămăduieşte toate durerile trupului meu;
Iisuse, Cela ce născându-Te, Maica Prea Curată a rămas fecioară, păstrează sufletul şi trupul meu în feciorie duhovnicească;
Iisuse, Cela ce ai ales spre a Te naşte, pe cea mai curată dintre pământeni, cu harul Tău ajută-mă să-mi păstrez curăţenia sufletului şi trupului;
Iisuse, Cela ce pentru a Te naşte, pe Sfânta Fecioară o ai umbrit cu puterea Sfântului Duh, pe acesta sălăşluieşte-L în sufletul meu;
Iisuse, Cela ce prin Naşterea Ta s-a biruit rânduiala firii, dă-mi să biruiesc firea mea cea stricată prin păcate;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!
Condacul al 8-lea:
Să alergăm, credincioşii, la Betleem şi înaintea ieslei celei de Dumnezeu primitoare, să aducem laudă împreună cu îngerii şi cu păstorii, lui Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu, care din dragoste pentru noi, trup S-a făcut, cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Smereniei Tale închinându-ne Hristoase, Cela ce din Tatăl mai înainte de veci Te-ai născut, iar pentru mântuirea noastră, la plinirea vremii, cu trup Te-ai născut din Sfănta Fecioară, cu cântări ca acestea Te lăudăm:
Iisuse, Cela ce pentru mine Te-ai smerit, de păcatul mândriei scapă-mă şi în haina smereniei mă îmbracă;
Iisuse, Cela ce pe magi i-ai chemat la închinarea Ta, cheamă-mă şi pe mine, ca neîncetat, cu smerenie să mă închin Ţie;
Iisuse, care pe păstori de la oi i-ai chemat la mărită Naşterea Ta, cheamă-mă şi pe mine, care stau departe de Tine, păzind turma păcatelor;
Iisuse, care prin Naşterea Ta Te-ai făgăduit să fii cu noi totdeauna, fii şi cu mine, păcătosul şi întunecatul;
Iisuse, care Te-ai născut din Tatăl fără mamă şi din mamă fără tată, miluieşte-mă şi pe mine cel născut în păcate;
Iisuse, Cela ce Te-ai zămislit de la Duhul Sfânt în pântecele Fecioarei, curăţeşte-mă şi pe mine, cel zămislit în fărădelegi;
Iisuse, Cela ce Te-ai născut peste fire, de păcatele cele peste fire, izbăveşte-mă;
Iisuse, Cela ce Te-ai născut, nu din pofta trupească, ci de la Duhul Sfânt, potoleşte toată pofta cea trupească de la robii Tăi;
Iisuse, Cela ce Te-ai născut în noapte, din întunericul păcatului scoate-mă;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu luminea-ză-mă;
Iisuse, prin Naşterea Ta, bucuria a venit la toată lumea, căci cu noi este Dumnezeu;
Iisuse, prin Naşterea Ta, raiul s-a deschis, satana s-a biruit şi noi ne-am mântuit;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!
Condacul al 9-lea:
Cea negrăită smerenia Cuvântului lui Dumnezeu, cu ochii minţii, mai înainte văzând-o, Avacum a strigat: de la miazăzi va veni Dumnezeu Mân-tuitorul nostru, Căruia, întâmpinându-L, să-I cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, L-a trimis să mântuiască de păcate lumea, pe care văzându-L în peşteră născut cu smerenie, să-L lăudăm, strigând:
Iisuse, Cela ce din dragoste pentru noi Te-ai născut, umple inima mea de dragoste pentru Tine;
Iisuse, Cela ce pe pământ Te-ai arătat ca să izbăveşti lumea de păcate, dă-mi mie să urăsc toate păcatele;
Iisuse, Cela ce din dragoste pentru oameni Te-ai smerit în chip de rob, dă-mi dragoste şi râvnă pentru binele aproapelui;
Iisuse, Cela ce Te-ai arătat ascultător voiei Tatălui, dă-mi şi mie ascultare de toate poruncile Lui;
Iisuse, Cela ce prunc Te-ai adus de Sfânta Ta Maică în Biserică, dă-mi să iubesc Biserica Ta;
Iisuse, Cela ce prin stea ai luminat pe magi, luminează şi inima mea, pe care o a întunecat pofta cea rea;
Iisuse, Cela ce pentru binele omenirii ai venit în lume, nu mă lipsi pe mine de binele Tău ceresc;
Iisuse, Cela ce ai apărat pe magi de răutatea lui Irod, apără-mă şi pe mine de toată răutatea omenească;
Iisuse, înflăcărează-mi inima de dor pentru Tine, precum ai înflăcărat inima celor trei magi;
Iisuse, condu-mă pe calea cea sigură, care duce la Tine, precum ai condus pe magi prin stea;
Iisuse, dă-mi şi-n viaţa aceasta, şi-n cea viitoare, să aud corul cel dulce al îngerilor;
Iisuse, Care pentru mântuirea noastră Te-ai născut om, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!
Condacul al 10-lea:
Pruncule, Iisuse, dă-ne nouă să Te iubim pe Tine mai mult decât am iubit păcatul şi să facem de acum numai voia Ta cea sfântă, cântând neîncetat: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Pe Hristos Cel ce S-a născut din Fecioara Maria în chip negrăit, cu îngerii toţi să-L lăudăm, stigând:
Iisuse, curăţenia desăvârşită, de toată întinăciunea curăţeşte-mă;
Iisuse, izvorul vieţii, dă-mi viaţa cea veşnică;
Iisuse, frumuseţea desăvârşită, dă-mi frumuseţea cea dintâi, pe care din cauza păcatelor am pierdut-o;
Iisuse, blândeţea desăvârşită, dă-mi să fiu blând cu semenii mei;
Iisuse, izvorul înţelepciunii, înţelepţeşte-mă;
Iisuse, lumina cea pururea veşnică, luminează-mă;
Iisuse, făcătorul meu, nu mă lăsa să pier;
Iisuse, de bolile cele trupeşti, care vin pentru păcatele mele, tămăduieşte-mă;
Iisuse, de patimile cele sufleteşti, curăţeşte-mă;
Iisuse, de gândurile cele rele, izbăveşte-mă;
Iisuse, de nălucirile diavoleşti, fereşte-mă;
Iisuse, de obiceiul cel rău al patimilor, mântuieşte-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!
Condacul al 11-lea:
Slavă întru cei de sus, cetele îngereşti în Betleem, înaintea păstorilor au stătut cântând, la Naşterea Ta, Hristoase, iar noi, păcătoşii pe pământ Te lăudăm, strigând: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Dumnezeu oamenilor S-a arătat, asemenea şi în peşteră S-a născut cu trup, ca pe noi cei căzuţi în păcate, să ne facă fiii Lui, pentru care, cu mulţumită, aşa-I cântăm:
Iisuse, Cela ce ai venit în lume cu trupul, dă-mi să Te iubesc mai mult decât am iubit plăcerile lumii;
Iisuse, Cela ce ai luat trup pentru mine păcătosul, dă-mi să Te iubesc mai mult decât îndulcirile trupeşti;
Iisuse, Cela ce pentru păcătoşi Te-ai născut, fă-mă să urăsc din tot sufletul păcatul;
Iisuse, Cuvântul lui Dumnezeu cel întrupat, dă-mi să nu spun niciodată cuvinte necuviincioase;
Iisuse, Cela ce voieşti să se mântuiască toţi oamenii, fă să nu piară nici un suflet din cauza purtării mele celei rele;
Iisuse, Cela ce prin Întruparea Ta ne-ai dat nouă spre viaţa veşnică Sfântul Trup şi Cinstitul Sânge al Tău, fă-ne vrednici împărtăşirii acestora;
Iisuse, Cela ce Te-ai născut în peştera săracă, nu Te scârbi nici de sărăcia sufletului meu, când vii să locuieşti în el prin împărtăşirea cu Sfintele Taine;
Iisuse, când mă apropii de Tine, în Sfintele Taine, fă-mă să vin cu toată cucernicia, cu frica, cu credinţa şi cu dragostea;
Iisuse, când mă apropii de Tine, fereşte-mă de răutatea lui Irod;
Iisuse, pe preoţii Tăi, când slujesc Sfânta Liturghie, curăţeşte-i de toată necurăţia şi-i fă vrednici slujirii acestei Taine dumnezeieşti;
Iisuse, pe credincioşii Tăi, care iau parte la Sfânta Liturghie, de darurile Tale cele cereşti îi împărtăşeşte;
Iisuse, pe cei ce iubesc bună cuviinţa Bisericii Tale, cu darurile cele veşnice îi răsplăteşte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!
Condacul al 12-lea:
Tatăl bine a voit, Cuvântul trup S-a făcut şi Fecioara a născut pe Dumnezeu întrupat, cu umbrirea Sfântului Duh, Steaua vesteşte, magii se închină, păstorii se minunează şi toată făptura se bucură, cântând: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Iată, a venit chemarea tuturor, Hristoase, curăţirea, lumina, izbăvirea, pacea, sănătatea, bunătatea, pe care primindu-le credincioşii cu inimi curate, să-I strigăm:
Iisuse, Domnul păcii, potoleşte războaiele şi dă lumii pacea Ta;
Iisuse, izvorul păcii, împacă pe toţi care sunt învrăjbiţi;
Iisuse, făcătorul păcii, pe soţii care sunt despărţiţi, uneşte-i iarăşi în pace şi în dragoste;
Iisuse, Cela ce pe pământ Te-ai arătat ascultător Părintelui Tău, întoarce pe fii cu dragoste către părinţii lor;
Iisuse, Cela ce Te-ai arătat prunc, pe copiii noştri îi ocroteşte;
Iisuse, pe cei tineri îi înţelepţeşte şi pe calea învăţăturilor Tale îi călăuzeşte;
Iisuse, pe bătrâni îi sprijineşte şi cu darul răbdării şi al înţelepciunii îi împodobeşte;
Iisuse, pe cei buni, în bunătate îi păzeşte;
Iisuse, pe cei răi, de la răutatea lor îi întoarce;
Iisuse, pe cei rătăciţi de la adevăr, pe calea cea dreaptă îi întoarce cu bunătatea Ta;
Iisuse, pe cei bolnavi şi suferinzi îi tămăduieşte;
Iisuse, pe Sfântă Biserica Ta în pace şi linişte o păzeşte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!
Condacul al 13-lea:
O! Prea dulce Iisuse, Cela ce în peşteră Te-ai născut cu trupul, primeş-te şi de la noi această smerită rugăciune, precum ai primit daruri de la magi şi cântare de la păstori, şi depărtează de la noi toată răutatea, cearta, vrăjmăşia, obiceiul cel rău şi toate ispitele şi necazurile ce vin asupra noastră, ca trăind în pace şi bună înţelegere unii cu alţii, cu un gând să Te lăudăm pe Tine, Dumnezeu Cel de Sus, cântând: Aliluia! (de 3 ori).
Apoi se zice iarăşi Icosul 1:
Îngerii din cer mirându-se, ziceau: „Cum Te va încăpea pe Tine, Cela ce eşti necuprins, cum Te va hrăni cu lapte pe Tine Fecioara, Cela ce eşti hrănitorul tuturor”. Iar noi de o taină ca aceasta minunând-ne, cântăm Ţie:
Iisuse, Cela ce din peşteră Te-ai născut, dă-ne nouă har să ne naştem spre viaţa de veci;
Iisuse, Cela ce prunc Te-ai făcut, dă-ne nouă nevinovăţia pruncilor;
Iisuse, Cela ce cu lapte Te-ai hrănit, hrăneşte-ne şi pe noi cu bunătăţile Tale cele duhovniceşti;
Iisuse, Cela ce cu scutece Te-ai înfăşat, dezleagă-ne şi pe noi de blestemul păcatului;
Iisuse, Cela ce în braţe Te-ai purtat, scoate-ne pe noi din ghearele diavolului;
Iisuse, Cela ce de stea ai fost arătat, fă să strălucească şi peste noi lumina dumnezeirii Tale;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, scoate-ne din întunericul păcatului;
Iisuse, Păstorul cel bun, caută-mă pe mine, oaia cea rătăcită;
Iisuse, Cela ce din cer Te-ai pogorât, smerindu-Te pentru mine, dă-mi şi mie smerenie ca să mă înalţ la cer;
Iisuse, Cela ce ai luat chipul robului, scoate-mă din robia păcatului;
Iisuse, Cela ce ai venit să mântuieşti lumea, mântuieşte-mă pe mine, dintre toţi cel mai păcătos;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!
Condacul 1:
Cela ce din veci Te-ai născut din Tatăl şi la plinirea vremii Te-ai întrupat de la Duhul Sfânt şi Te-ai născut cu trup din Sfânta Fecioară Maria ca să ne mântuieşti din robia păcatului, pace lumii Tale dăruieşte şi ne izbăveşte pe noi de toate ispitele şi necazurile, ca să cântăm Ţie cu uşurinţă aşa: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, miluieşte-mă.
Rugăciune:
Stăpâne, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, când Te-ai născut din Fecioara Maria în Betleemul Iudeii, cu spaimă făpturile s-au minunat şi lumea s-a bucurat de Naşterea Ta, Cela ce ai făcut pe om după chipul şi asemănarea Ta şi i-ai dat botezul spre pocăinţă; Care ne-ai adus pe noi la prea curatele zilele acestea pentru înfrânarea patimilor, spre nădejdea Învierii şi ne îndreptezi pe noi spre adevărul dumnezeirii Tale şi ai lumi-nat mintea noastră spre a Te cunoaşte pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele a toată lumea.Tu şi acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, primeşte pe robii Tăi precum ai primit pe Petru, care se afundase în mare, iar mai pre urmă, lepădându-se de Tine, dar plângând cu amar, iarăşi l-ai primit. Că am auzit glas grăind şi magii închinându-se cu daruri şi îngerii cântând, iar Irod tulburând-se, că Dumezeu în trup S-a arătat spre mântuirea noastră. Pe Tine acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, toată făptura Te laudă, grăind:
Hristos Se naşte, măriţi-L!
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!
Puterile îngerilor se bucură, cetele mucenicilor se veselesc văzând mărita şi cinstita serbare, şi toţi după vrednicie o laudă cu inima şi cu buzele.
Şi acum Bunule, Iubitorule de oameni, primeşte pe robii Tăi precum şi plecarea genunchilor şi umilinţa noastră, ca plinind poruncile Tale, curaţi şi neprihăniţi, ajungând acum la cinstită Naşterea Ta, să ne împărtăşim cu Prea Curatul trup şi Cinstitul Sânge al Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine mărirea, cinstea şi închinăciunea împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
26 decembrie
Acatistul Sfântului Nicodim cel Sfinţit de la Tismana - Preacuvios Părinte! Arhimandritul Lavrei Sfintei Mănăstiri Tismana din Oltenia
După obişnuitul început se zic Condacele şi Icoasele.
Condacul 1:
Arătătorului nostru de cele cereşti şi grabnic folositor, cele de laudă aducem ţie noi robii tăi, ca unui mare ocrotitor; şi ca cela ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!
Icosul 1:
Îngerii din ceruri te laudă pe tine, preacuvioase părinte, minunându-se de viaţa ta cea mai presus de fire; iar mulţimea călugărilor, lacrimi de bucurie îţi aduc ţie, cântându-ţi unele ca acestea:
Bucură-te, a îngerilor mirare;
Bucură-te, a demonilor pierzare;
Bucură-te, desfătarea raiului;
Bucură-te, îngere al Darului;
Bucură-te, a cuvioşilor cunună;
Bucură-te, a sufletelor noastre duhovnicească arvună;
Bucură-te, a Lavrei tale ocrotitor;
Bucură-te, al monahilor îndrumător;
Bucură-te, cerească lumină;
Bucură-te, a nevoitorilor odihnă;
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;
Bucură-te, al pustnicilor veselitor;
Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!
Condacul al 2-lea:
Râvnitor al vieţii îngereşti din copilărie te-ai arătat, Părinte Nicodime; şi mergând în Sfântul Munte, te-ai dedat la cele mai aspre nevoinţe monahiceşti, încât se mirau toţi sihaştrii Athosului de văpaia dragostei dumnezeieşti ce ardea întru tine, şi slăvind pe Dumnezeu, cântau: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Lavra Hilandarului se veseleşte primind la sine odrasla preabinecuvântată, din os domnesc crescută şi în care Duhul lui Dumnezeu se odihneşte; iar noi uimiţi de puterea Harului ce luminează întru tine, Părinte, cântăm cu bucurie unele ca acestea:
Bucură-te, lauda Sfântului Munte;
Bucură-te, de Dumnezeu prea luminată minte;
Bucură-te, iubitorul sfintelor nevoinţe;
Bucură-te, râvnitorul dumnezeieştilor ştiinţe;
Bucură-te, a Basarabilor lumină;
Bucură-te, inimă, de bucuriile Duhului plină;
Bucură-te, tămâia cea cu bun miros;
Bucură-te, a noastră dăruire celor de folos;
Bucură-te, împreună cu a ta rudenie după trup,
Bucură-te, că în sfânta lui lavră bine te-ai nevoit;
Bucură-te, cela ce ai fost om ceresc;
Bucură-te, cela ce eşti înger pământesc;
Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!
Condacul al 3-lea:
Întâistătător al marilor lavre athonite fiind, preacuvioase părinte, chip al nevoinţelor duhovniceşti te-ai arătat; iar noi pe tine ocrotitor avându-te, cântăm Domnului cu bucurie: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Chemare de la Dumnezeu având, sfinte, să vii în patria ta şi să ridici vetre de lumină duhovnicească după rânduiala Sfântului Munte Athos, grădina Maicii Domnului cea binecuvântată, n-ai zăbovit a o împlini, preacuvioase; şi acum mulţimile călugărilor, chip al nevoinţelor monahiceşti, pe tine avându-te, laude ca acestea îţi aduc neîncetat, grăind aşa:
Bucură-te, a monahilor lumină;
Bucură-te, a noastră mângâiere, care orice durere alină;
Bucură-te, dulce ostenitor;
Bucură-te, al darurilor dumnezeieşti cuprinzător;
Bucură-te, orânduitorul vieţii monahiceşti;
Bucură-te, cela ce pe pustnici îi întăreşti;
Bucură-te, părinte, al oropsiţilor ajutător;
Bucură-te, al duhurilor necurate izgonitor;
Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, ocrotitorul nostru de orice rău;
Bucură-te, prea blândule păstor;
Bucură-te, al Ortodoxiei apărător;
Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!
Condacul al 4-lea:
Când marele Antonie ţi-a poruncit să treci în
Icosul al 4-lea:
La Orăştie trecând în Ţara Românească, pentru a ridica sfânta mănăstire, te-ai sârguit părinte, iar Vlaicu Vodă ţi-a împlinit dorirea, zicând către tine întru umilinţă unele ca acestea:
Bucură-te, înger binevestitor;
Bucură-te, al orânduielii monasticeşti începător;
Bucură-te, că valurile Dunării te-au ascultat;
Bucură-te, că marele Antonie, patronul tău, te-a binecuvântat;
Bucură-te, a Basarabilor bucurie;
Bucură-te, că ei, rudenie după trup vor să te ştie;
Bucură-te, că Ungro-Vlahia se veseleşte;
Bucură-te, că fiu prea iubit pe tine te primeşte;
Bucură-te, că la Vodiţa aşezare de sihaştri ai ridicat;
Bucură-te, că truda ta Dumnezeu o a binecuvântat;
Bucură-te, a Banatului lumină;
Bucură-te, că ai tăi fii duhovniceşti întru adâncă smerenie lui Dumnezeu se închină;
Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!
Condacul al 5-lea:
Cum cerbul însetat aleargă spre izvoarele apelor, aşa sufletul tău, părinte, prin dumnezeiasca chemare a alergat la Cascada Apelor Cristaline şi în peşteră sălăşluindu-te, cu îngerii împreună cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
După ce ai izgonit din peşteră balaurul ce te ameninţa, părinte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi ai petrecut în neîncetată rugăciune, ca Dumnezeu să-ţi descopere voinţa Sa, unde să ridici marea lavră închinată Preacuratei Sale Maici şi împlinindu-ţi dorirea, cu bucurie îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cela ce în peşteră te-ai nevoit;
Bucură-te, că cererile tale s-au împlinit;
Bucură-te, iubitorule de sfinte nevoinţe;
Bucură-te, cunoscătorul înaltelor ştiinţe;
Bucură-te, aşezătorule de cele dumnezeieşti;
Bucură-te, îndrumătorul cetelor monahiceşti;
Bucură-te, cela ce te-ai suit la înălţime;
Bucură-te, mângâietorul inimilor creştine;
Bucură-te, iubitorul Sfintelor lui Dumnezeu locaşuri;
Bucură-te, cela ce pregăteşti ale Duhului sălaşuri;
Bucură-te, părinte, al nostru învăţător;
Bucură-te, al dumnezeieştilor Daruri cuprinzător;
Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!
Condacul 6-lea:
Stând pe o piatră la rugăciune trei zile şi trei nopţi, părinte, o dumnezeiască lumină te-a cuprins şi ca un stâlp de foc, de la cer şi până la pământ s-a făcut, din care Domnul ţi-a poruncit ca pe acel loc jertfelnic să ridici; şi luminat de raza Duhului Sfânt fiind, cu lacrimi de bucurie cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Mulţime de ucenici adunând, părinte, la Tismana mare lavră ai ridicat, unde, zi şi noapte, rugăciuni neîncetate se înălţau la Dumnezeul îndurărilor, Care săvârşea prin tine lucruri mari şi prea slăvite; iar noi, fiii tăi, întru căldura Duhului îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, părinte, al nostru îndrumător;
Bucură-te, cel către Domnul pentru noi, fierbinte rugător;
Bucură-te, vistierie a rugăciunii celei de taină cuprinzătoare;
Bucură-te, a Duhului Sfânt plăcută aşezare;
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, în rugăciuni neîncetată veghere;
Bucură-te, cela ce de darul lacrimilor te-ai umplut;
Bucură-te, că prin vărsarea acestora, locaş Sfântului Duh te-ai făcut;
Bucură-te, al monahilor păstor;
Bucură-te, al creştinilor ocrotitor;
Bucură-te, a Valahiei lumină;
Bucură-te, liră, de duhovnicească viersuire plină;
Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!
Condacul al 7-lea:
Prin sfinţenia vieţii tale, părinte, de mari daruri te-ai învrednicit; că şi duhurile necurate, din cei cuprinşi de ele le izgoneai; şi la credinţa ortodoxă pe mulţi i-ai adus, preacuvioase; pentru care şi cu bucurie te lăudăm pe tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Când împăratul Sigismund a alergat la tine, părinte, cerând îndurarea ta pentru fiica lui, care era chinuită rău de duhul necurat din copilăria ei, şi văzând-o izbăvită şi cu totul sănătoasă prin mijlocirea ta către Domnul, cu lacrimi de recunoştinţă îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, părinte al mângâierii;
Bucură-te, al inimilor credincioase alinătorul durerii;
Bucură-te, izbăvitorul celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, doctoria duhovnicească a sufletelor creştine;
Bucură-te, a lui Sigismund mirare;
Bucură-te, a lui Mircea prea luminoasă stare;
Bucură-te, că Sigismund te-a ascultat;
Bucură-te, că el prin apa botezului s-a luminat;
Bucură-te, propovăduitorul Ortodoxiei;
Bucură-te, risipitorul ereziei;
Bucură-te, iubitorul pravilelor sfinte;
Bucură-te, propovăduitorul dreptei credinţe;
Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!
Condacul al 8-lea:
Firea focului ai biruit, părinte, că în mijlocul jeratecului stând ca la două ceasuri şi mai mult, nevătămat ai rămas, preafericite; şi împreună cu ucenicul tău, în mijlocul flăcărilor fiind, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
În mare uimire fiind Sigismund cu Mircea, şi mulţimile credincioşilor care erau de faţă văzându-te stând în mijlocul flăcărilor fără a te vătăma, părinte, preamărind puterea lui Dumnezeu cea mare, care te ocrotea, îţi cântau unele ca acestea:
Bucură-te, cela ce depăşeşti legile firii;
Bucură-te, cel plin de Harul dumnezeirii;
Bucură-te, că firea focului ţi s-a supus;
Bucură-te, că în mijlocul văpăilor stând, cu duhul erai sus;
Bucură-te, minte dumnezeiască;
Bucură-te, înger în fire omenească;
Bucură-te, că orice minte copleşeşti;
Bucură-te, că pe cei ce ispitesc, îi umileşti;
Bucură-te, că toţi au rămas fără de glas;
Bucură-te, părinte, de focul dragostei creştine ars;
Bucură-te, a Duhului Sfânt iubire;
Bucură-te, a sfintei tale lavre, mărire;
Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!
Condacul al 9-lea:
Sosind vremea trecerii tale din această viaţă, către Domnul, preacuvioase părinte, mai înainte ai fost înştiinţat. Şi pentru ultima dată coborând din peşteră în sfânta lavră, la prealuminatul praznic al Naşterii Domnului împreună cu ucenicii tăi cântai Dumnezeiescului Prunc: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Întristare mare i-a cuprins pe toţi, părinte, auzind despre trecerea ta din această viaţă; dar încredinţându-i că vei mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru ei şi pentru toţi acei care vor cere ajutorul tău în necazurile lor, de bucurie îţi cântau unele ca acestea:
Bucură-te, al lavrei tale mijlocitor;
Bucură-te, al tuturor celor ce aleargă la tine dulce mângâietor;
Bucură-te, hrană duhovnicească;
Bucură-te, a noastră tărie sufletească;
Bucură-te, al Tismanei înger păzitor;
Bucură-te, al monahilor dulce îndrumător;
Bucură-te, corabie duhovnicească;
Bucură-te, liman sigur celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, a noastră binecuvântare;
Bucură-te, a sufletelor obidite scăpare;
Bucură-te, far purtător de-a Duhului lumină;
Bucură-te, îngerească minte, de înţelepciune dumnezeiască plină;
Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!
Condacul al 10-lea:
Văzând prea slăvita mutarea preacuviosului Părintelui nostru Nicodim cel Sfinţit de la pământ la cer, şi noi să ne înstrăinăm de lumea cea deşartă şi la cele dumnezeieşti să ne suim, ca împreună cu dânsul să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Veniţi credincioşilor, să lăudăm pe cel minunat între sfinţi, pe povăţuitorul monahilor şi lauda credincioşilor, pe cel din lavra Tismanei şi a Gorjului cunună, pe marele între cuviosi Nicodim, şi cu un glas să-i cântăm cântare de bucurie, aşa:
Bucură-te, cela ce în căile Domnului ne eşti îndrumător;
Bucură-te, ai celor neştiutori învăţător;
Bucură-te, a raiului desfătare;
Bucură-te, stea, de dumnezeiască lumină purtătoare;
Bucură-te, că din pruncie pe Hristos iubind, lumea o ai defăimat;
Bucură-te, că pe umerii tăi jugul cel bun şi sarcina cea uşoară a Domnului ai luat;
Bucură-te, izgonitorul duhurilor necurate şi grabnic ajutător al celor bântuiţi;
Bucură-te, izbăvitorul copilei îndrăcite şi bucuria cea negrăită a credincioşilor ei părinţi;
Bucură-te, al creştinilor grabnic sprijinitor;
Bucură-te, al sufletelor celor scârbite mângâietor;
Bucură-te, a oropsiţilor îmbărbătare;
Bucură-te, izbăvitorul nostru de a lui Lucifer pierzare;
Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!
Condacul al 11-lea:
Niciodată nu vom înceta a spune minunile tale, Părinte Nicodime, că toate bolile tămăduieşti şi pe toţi care cer ajutorul tău cel bogat în milă, din necazuri îi izbăveşti. Pentru aceasta cu bucurie lăudându-te, cântăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a proslăvit pe tine: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Spre tine totdeauna nădăjduind, te fericim, Preacuvioase Părinte Nicodime, că ai împodobit cununa vieţii duhovniceşti prin dumnezeiasca ta sfinţenie, care peste veacuri pilduieşte sufletelor dornice de Dumnezeu; şi bucurându-ne, noi robii tăi, cu evlavie te preamărim şi, lăudându-te, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, mărgăritarul cel de mult preţ, întărirea vieţii duhovniceşti;
Bucură-te, a cuvioşilor cunună şi ocrotitorul Ţării Româneşti;
Bucură-te, cela ce cu preacuvioşii şi cu toţi sfinţii eşti împreună-vieţuitor;
Bucură-te, al dumnezeieştii slave moştenitor;
Bucură-te, buna conglăsuire a celor credincioşi;
Bucură-te, creştere aleasă, celor evlavioşi;
Bucură-te, că prin sfinţenia vieţii tale pe toţi i-ai umplut de evlavie;
Bucură-te, lucrătorul rugăciunii celei de taină, care este a Duhului Sabie;
Bucură-te, cela ce sabia nevăzuţilor vrăjmaşi o ai sfărâmat;
Bucură-te, că duhovniceasca ta moştenire lui Dumnezeu o ai închinat;
Bucură-te, candela aprinsă a sfintelor nevoinţe;
Bucură-te, că toţi credincioşii aleargă la tine cu credinţă;
Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!
Condacul al 12-lea:
Minunându-ne de dumnezeiescul Har, care lucrează puteri preaslăvite prin sfintele tale moaşte, Părinte Nicodime, şi gândind la razele strălucirii cu care Dumnezeu te-a împodobit, de bucurie negrăită cântăm noi credincioşii Făcătorului de bine: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Chip al înstrăinării te-ai făcut, părinte, şi de dumnezeiescul Har umplându-te pe toţi i-ai luminat, iar noi prin tine, de duhovniceasă mireasmă umplându-ne, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, părinte;
Bucură-te, arhimandrite;
Bucură-te, a Darului sălăşluire;
Bucură-te, a Duhului Sfânt iubire;
Bucură-te, luceafăr preaslăvit;
Bucură-te, de Domnul preamărit;
Bucură-te, preacuvioase părinte;
Bucură-te, îţi spunem, prin sfinte simţăminte;
Bucură-te, al nostru bun păstor;
Bucură-te, al săracilor părtinitor;
Bucură-te, a celor năpăstuiţi scăpare;
Bucură-te, a rătăciţilor luminare;
Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!
Condacul al 13-lea: (de trei ori)
O, Preafericite Părinte Nicodime, primind a noastră umilă rugăciune, mijloceşte nouă mila Celui Preaînalt, şi izbăvindu-ne din toata ispita, scoate-ne din chinul ce va să fie, pe toţi cei ce te lăudăm pe tine şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Apoi se zice iarăşi Icosul 1:
Îngerii din ceruri te laudă pe tine, preacuvioase părinte, minunându-se de viaţa ta cea mai presus de fire; iar mulţimea călugărilor, lacrimi de bucurie îţi aduc ţie, cântându-ţi unele ca acestea:
Bucură-te, a îngerilor mirare;
Bucură-te, a demonilor pierzare;
Bucură-te, desfătarea raiului;
Bucură-te, îngere al Darului;
Bucură-te, a cuvioşilor cunună;
Bucură-te, a sufletelor noastre duhovnicească arvună;
Bucură-te, a Lavrei tale ocrotitor;
Bucură-te, al monahilor îndrumător;
Bucură-te, cerească lumină;
Bucură-te, a nevoitorilor odihnă;
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;
Bucură-te, al pustnicilor veselitor;
Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!
şi Condacul 1:
Arătătorului nostru de cele cereşti şi grabnic folositor, cele de laudă aducem ţie noi robii tăi, ca unui mare ocrotitor; ci ca cela ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!
După care se citeşte această
Rugăciune:
Sfinte Preacuvioase Părinte Nicodime, primind a noastră umilă rugăciune, mijloceăte nouă mila Celui Preaînalt. Izbăveşte-ne cu folosinţa ta, preafericite, de relele ce vin asupra noastră, ca neîncetat să te slăvim pe tine. Ştii neputinţa firii noastre, dar şi credinţa o vezi şi suspinurile auzi; nu ne lăsa, părinte, când alergăm la tine.
Roagă-te Stăpânului, pentru noi nevrednicii, să ierte greşalele noastre şi să ne dea dragoste curată şi putere a face tot binele, spre slava Preasfântului Său nume. Pe tine te cerem şi ţie ne rugăm: ajută-ne, părinte, că, deşi am greşit din ispita celui rău, dar cu inima zdrobită la tine alergăm să ne ocroteşti de săgeata cea ucigătoare a vrăjmaşului nostru diavol, care răneşte de moarte sufletele noastre. Cum ai miluit pe toţi care au alergat la tine cu credinţă, tămăduindu-i de neputinţele lor şi pe fata chinuită de duhul necurat ai izbăvit-o, aşa şi pe noi, părinte, ne izbăveşte de neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, şi prin mijlocirea ta fiind mântuiţi, slavă, mulţumită şi închinăciune totdeauna să înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
27 decembrie
Acatistul Sfântului Ştefan - Sfânt Arhidiacon - (27 decembrie)
Rugăciunile începătoare:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Condacele şi Icoasele
Condacul 1:
Apostole al lui Hristos cel mai întâi între diaconi, întărire Mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai Sfinţit cu chinurile şi minunile tale; sufletele credincioşilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinţă mântuieşte-i din toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!
Icosul 1:
Îngerii văzând pătimirea ta, s-au mirat de răbdarea ta, şi cu dragoste au lăudat nevoinţele tale zicând:
Bucură-te, înger întrupat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu ai iubit cu adevărat;
Bucură-te, că patimilor Lui ai urmat;
Bucură-te, îndreptătorule la fapte bune;
Bucură-te, că pentru lege ţi-ai pus sufletul;
Bucură-te, că prin pătimire ai îndemnat pe toţi a urma ţie;
Bucură-te,
Bucură-te, întărirea credincioşilor;
Bucură-te, lauda nevoitorilor;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!
Condacul al 2-lea:
Nesuferind iudeii râvna ta cea dumnezeiască, cu care grăiai împotriva lor şi-i mustrai cu îndrăzneală, s-au pornit asupra ta să te ucidă pentru că ei nu ştiau să cânte: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Înverşunata răutate a iudeilor şi locul nebuniei lor le-au vărsat asupra ta; şi s-au pornit cu pietre a te ucide pe tine, ca pe un miel nevinovat; iar noi cinstind râvna ta, zicem:
Bucură-te, suflet de diamant;
Bucură-te, trup neîntinat;
Bucură-te, voinţă infocată către Hristos;
Bucură-te, că El te-a încununat frumos;
Bucură-te, că raza Dumnezeirii ai văzut;
Bucură-te, că pe Fiul lui Dumnezeu iudeilor L-ai vestit;
Bucură-te, că ei din pricina aceasta au înnebunit;
Bucură-te, că faţa lor s-a îngălbenit;
Bucură-te, că sufletul lor s-a amărât;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!
Condacul al 3-lea:
Sfinţii Apostoli vorbind cu îndrăzneală la adunarea lor creştinilor, au zis: nu se cuvine a sluji meselor, ci lui Dumnezeu; atunci ai fost ales a fi ocrotitor sărmanilor, spre a-i învăţa să cânte: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Fiind ales arhidiacon, ai făcut multe minuni cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, spre întărirea celor ce te vedeau; de aceea vrednic eşti de acestea:
Bucură-te, arhidiacone;
Bucură-te, apostole minunate;
Bucură-te, că pe bolnavi ai vindecat;
Bucură-te, că pe credincioşi ai întărit;
Bucură-te, că pe evrei cu îndrăzneala ai mustrat;
Bucură-te, că pe Hristos L-ai arătat Mesia cel adevărat;
Bucură-te, că fariseii de aici s-au îndemnat spre a te ucide;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!
Condacul al 4-lea:
Fiind adunate toate neamurile în Templul lui Solomon şi în sinagoga lor, ai fost pârât că strici Legea şi necinsteşti locul cei sfânt, hulindu-te fără dreptate; iar tu cântai din inimă: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Stând tu în mijlocul celor nedrepţi, ca un înger între ucigaşi, ai zis: „O, bărbaţilor, nu vă înşelaţi, că Iisus Hristos Mesia nu în locaşuri făcute de mâini omeneşti locuieşte, ci în sufletele celor ce strigă cu credinţă: Hristos este Dumnezeu Adevărat”; iar noi zicem ţie acestea:
Bucură-te, că stând între iudei ca un înger te-ai arătat;
Bucură-te, că gura lor cea înveninată o ai astupat;
Bucură-te, că ochii lor au sângerat privindu-te;
Bucură-te, că toată istoria de la Adam şi Moise le-ai arătat;
Bucură-te, că ei acestea auzind, şi-au astupat urechile;
Bucură-te, că i-ai mustrat ca Ilie râvnitorul;
Bucură-te, că i-ai arătat pe ei a fi împotrivitori Duhului Sfânt;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!
Condacul al 5-lea:
Dumnezeiescul har întărindu-te pe tine, înaintea iudeilor ai zis cu îndrăzneală, că a venit Mesia cel adevărat; iar ei necrezând, s-au pornit asupra ta cu mânie. Dar tu, vesel fiind, râdeai de nebunia lor, cântând: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
În zadar s-au tulburat iudeii asupra ta, că stând la loc înalt ai strigat cu mare glas: „iată văd cerurile deschise şi pe Fiul lui Dumnezeu stând de-a dreapta Tatălui”; iar noi mirându-ne de îndrăzneala ta, grăim ţie acestea:
Bucură-te, om îngeresc;
Bucură-te, îngere pământesc;
Bucură-te, piatră nesfărâmată;
Bucură-te, propovăduitorule al lui Hristos;
Bucură-te, următorule al blândului Iisus;
Bucură-te, că ai biruit cu puterea Lui;
Bucură-te, că El ţi-a gătit cununa răbdării;
Bucură-te, că în ceruri te sălăsluieşti;
Bucură-te, că acolo vezi pe Sfânta Treime;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!
Condacul al 6-lea:
Mucenice şi Arhidiacone Ştefane, ca să întăreşti pe credincioşi, ai făcut rugăciuni pentru ucigaşii tăi; deci roagă-te şi pentru noi şi ne izbăveşte de toate nevoile şi de vrăjmaşii noştri şi păzeşte pe credincioşii creştini de erezii, ca să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Neamul evreiesc fiind învăţat la uciderea proorocilor, s-a pornit asupra ta cu vifor de mânie, şi te-a scos afară din cetate, ca să te ucidă; dar noi te cinstim cu laude ca acestea:
Bucură-te, următorule al patimilor lui Hristos;
Bucură-te, căci ca El ai fost batjocorit;
Bucură-te, că afară de porţi ai pătimit;
Bucură-te, că toate chinurile Lui în trupul tău le-ai închipuit;
Bucură-te, că neguţătoria sufletului bine o ai chibzuit;
Bucură-te, că dreapta credinţă până la sfârşit o ai păzit;
Bucură-te, că răbdarea ta a străbătut cerurile;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!
Condacul al 7-lea:
Saul, fiind foarte râvnitor dupa Legea cea părintească, sufla cu îngrozire asupra ta, vrând cu mii de mâini să te ucidă; dar neputând el face aceasta, a păzit hainele ucigaşilor, că nu ştia să cânte: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Valea lui Iosafat fiind îndestulată de pietre, iudeii cei blestemaţi acolo te-au scos ca să te ucidă, ca pe un miel nevinovat; dar fiindu-ne jale de tine, cu lacrimi zicem ţie acestea:
Bucură-te, suflet nevinovat;
Bucură-te, trup neîntinat;
Bucură-te, că Duhul Sfânt te-a umbrit;
Bucură-te, că Saul, rudenia ta, la credinţa creştinească a venit;
Bucură-te, că şi el asemenea a pătimit;
Bucură-te, că răbdarea ta pe mulţi i-a întărit;
Bucură-te, că prin tine Domnul s-a preaslăvit;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!
Condacul al 8-lea:
Preasfanta Fecioară, Maica Domnului Iisus, împreună cu ucenicul cel iubit stând la loc înalt şi privind spre pătimirea ta, se ruga pentru tine, învăţându-ne pe noi ca să ne rugăm unul pentru altul, şi să cântăm cu credinţă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Mucenice al lui Hristos Ştefane, dulci şi lesnicioase ţi se păreau chinurile, când vedeai pe Iisus privindu-te şi pe Sfânta Maica Sa rugându-se pentru tine; iar noi, încredinţându-ne îndrăznelii tale celei către Dumnezeu, cântăm ţie aceste laude:
Bucură-te, că ele ţi s-au făcut ţie flori spre încununare;
Bucură-te, că prin ele ai câştigat mare îndrăzneală la Dumnezeu;
Bucură-te, rugătorule pentru sufletele noastre;
Bucură-te, cel ce ne izbăveşti pe noi de vrăjmasi;
Bucură-te, cel ce împaci sufletele celor învrăjbiţi;
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucură-te, că rugându-te pentru noi vei fi ascultat;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!
Condacul al 9-lea:
Fiii piericiunii cei băutori de sânge, intunecaţi fiind la minte de tatăl lor satana, şi-au plinit pofta lor ucigându-te cu pietre pe tine care te rugai pentru ei şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Dumnezeiasca pronie a sădit în inima ta frica Sa, şi te-a îndemnat a răbda azvârliturile de pietre, a ne întări pe noi spre dragostea lui Dumnezeu şi a grăi ţie acestea:
Bucură-te, purtătorule de chinuri;
Bucură-te, biruitorul iudeilor;
Bucură-te, fierbinte rugătorule al Mântuitorului;
Bucură-te, cel ce te milostiveşti de toţi credincioşii;
Bucură-te, Apostole preaminunate;
Bucură-te, arătătorule de taine adevărate;
Bucură-te, că rugându-te ai adormit;
Bucură-te, că sufletul tău Dumnezeu ca o jertfă l-a primit;
Bucură-te, scăpărea celor necăjiti;
Bucură-te, ocrotirea diaconilor;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!
Condacul al 10-lea:
Împăratul slavei, Domnul Iisus, primind Sfântul tău suflet în cerul cel văzut de tine deschis, şi sălăşluindu-te lângă scaunul Dumnezeirii, nu ne uita pe noi cei cuprinşi de multe nevoi şi de ispitele vieţii; ci te roagă pentru noi şi ne întăreşte în răbdarea şi în dragostea cea către Dumnezeu, spre a cânta: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Trupul tău cel zdrobit de pietre fiind aruncat spre mâncare fiarelor şi păsărilor, zăcea neîngropat; dar măritul Gamaliel, cu fiul său, l-au îngropat cu cinste, zicând către tine aşa:
Bucură-te, soare strălucitor;
Bucură-te, blândule mieluşel;
Bucură-te, mântuitorule de suflete;
Bucură-te, risipitorule de vrăjmaşi;
Bucură-te, al Evangheliei propovăduitor;
Bucură-te, sprijinitorul văduvelor;
Bucură-te, mustrătorul iudeilor;
Bucură-te, binefăcătorul tuturor;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!
Condacul al 11-lea:
Împărăteasa Evdochia, venind la cetatea Ierusalimului şi aflând locul unde ai fost tu ucis, cu lacrimi a sărutat pământul cel roşit cândva cu sângele tău; şi zidind biserică preafrumoasă, ca să se preaslăvească Dumnezeul minunilor, a pus într-însa cinstitele tale moaşte, ca văzându-te credincioşii să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Împărate Sfinte, preadulce Iisuse, primeşte pe pătimitorul Tău ca mijlocitor pentru mântuirea noastră şi pentru sporirea în fapte bune; pentru ca îndreptându-ne viaţa, să grăim cu dragoste către pătimitorul Tău, unele ca acestea:
Bucură-te, viteazule ostaş;
Bucură-te, propovăduitorule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, moştenitorule al cereştii împărăţii;
Bucură-te, al lumii învăţător;
Bucură-te, păzitorule al legii strămoseşti;
Bucură-te, ocrotitorule al ţărilor creştineşti;
Bucură-te, întărirea ostaşilor creştini;
Bucură-te, cel ce surpi pe vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi;
Bucură-te, împodobitorul bisericilor;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!
Condacul al 12-lea:
Faclie luminoasă fiind tu, nu putem a te lăuda pe tine, cel ce ai pus în uimire pe îngeri prin pătimirile tale; ci tu cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, învaţă-ne pe noi a avea evlavie şi credinţă către toţi Sfinţii, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Întrupându-Se Fiul lui Dumnezeu, a izvorat mulţime de Mucenici, între care tu ai fost cel dintâi, arătându-le calea spre pătimire şi îndemnându-ne pe noi a zice ţie unele ca acestea:
Bucură-te, rugătorule fierbinte pentru neamul creştinesc;
Bucură-te, cel ce ai biruit tot sfatul diavolesc;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunile tale mângâi pe toţi;
Bucură-te, cel ce prin pptimirile tale goneşti demonii;
Bucură-te, că pe cei ce te cinstesc, îi faci sănătoşi;
Bucură-te, că cei ce te laudă vor câştiga mila ta;
Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;
Bucură-te, grabnicule ajutător al celor ce te cheamă;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!
Condacul al 13-lea:
O, preadulce Mucenice al lui Hristos, Ştefane, primeşte această puţină rugăciune din gurile noastre cele de tină şi te roagă pentru noi nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să fim mântuiţi de mânia lui Dumnezeu şi de ceasul cel înfricoşător al Judecăţii; ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)
Apoi iarăşi se zice Icosul 1:
Îngerii văzând pătimirea ta, s-au mirat de răbdarea ta, şi cu dragoste au lăudat nevoinţele tale zicând:
Bucură-te, înger întrupat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu ai iubit cu adevărat;
Bucură-te, că patimilor Lui ai urmat;
Bucură-te, îndreptătorule la fapte bune;
Bucură-te, că pentru lege ţi-ai pus sufletul;
Bucură-te, că prin pătimire ai îndemnat pe toţi a urma ţie;
Bucură-te,
Bucură-te, întărirea credincioşilor;
Bucură-te, lauda nevoitorilor;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!
şi Condacul 1:
Apostole al lui Hristos cel mai întâi între diaconi, întărire Mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai Sfinţit cu chinurile şi minunile tale; sufletele credincioşilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinţă mântuieşte-i din toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!
După aceasta se zice această:
Rugăciune:
Sfinte Mare Mucenice al lui Hristos Ştefane, cel ce ai proslăvit pe Dumnezeu întru mădularele tale cele muceniceşti, nu ne trece cu vederea pe noi, cei cuprinşi de nevoi şi ispite; ci te roagă pentru noi Preamilostivului Dumnezeu ca să împace lumea, şi să depărteze de la noi pe tot vrăjmasul cel pornit asupra noastră, prin mania lui Dumnezeu pentru păcatele noastre.
Roagă-te, Sfinte al lui Dumnezeu cu aceeaşi căldură cu care te-ai rugat pentru ucigaşii tăi; roagă-te să depărteze de la noi furia celor fără de Dumnezeu şi să ne apere pe noi, poporul Său cel nou ales, ca prin rugăciunile tale fiind mântuiţi, să lăudăm bunatatea lui Dumnezeu cea nespusă şi pe tine să te mărim în vecii vecilor. Amin!
29 decembrie
Acatistul Sfinţilor 14 000 de prunci ucişi de Irod
Rugăciunile începătoare, apoi:
Condacul 1:
Ca cei ce pentru Hristos aţi fost junghiaţi ca nişte miei, Sfinţilor Prunci, cu podoaba nevinovăţiei aţi luminat lumea. Jertfa dumnezeiască închipuind, în grădina Raiului aţi înflorit. Pentru aceasta, cântăm cu îngereştile cete: Aliluia!
Icosul 1:
Nevăzutul potrivnic, nemairăbdând minunea întrupării lui Dumnezeu a stârnit răzbunătoarea mânie a împăratului Irod, însă cum nici un fir de păr nu se mişcă fără voia Celui de sus, Hristos s-a purtat pe braţele Fecioarei în Egipt, iar holdele jertfei voastre s-au strâns întru înmulţirea Bisericii biruitoare, pentru care toţi cei ce cinstesc patimile voastre strigă:
Bucuraţi-vă, că pentru Hristos aţi fost ucişi;
Bucuraţi-vă, că de mâna cea nevăzută a Domnului, ca nişte prescuri aţi fost liturghisiţi;
Bucuraţi-vă, că sângele vostru a spălat pământul întinat de păcate;
Bucuraţi-vă, că numele Domnului v-a fost altar de jertfă;
Bucuraţi-vă, că sunteţi ca un buchet de flori bine-mirositoare pus la icoana Întrupării;
Bucuraţi-vă, că trupurile voastre s-au frânt ca o pâine de rai înaintea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că jertfa Pruncului dumnezeiesc o aţi închipuit;
Bucuraţi-vă, că îngerii din ceruri v-au slujit;
Bucuraţi-vă, bucuria plânselor mame;
Bucuraţi-vă, nădejdea celor fără de nici o apărare;
Bucuraţi-vă, ajutorul celor fără de scăpare;
Bucuraţi-vă, bucuria şi ocrotirea pruncilor;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!
Condacul al 2-lea:
Lacrimile mamelor nemângâiate s-au amestecat cu sângele vostru, stropind pământul inimilor cu puterea înfricoşată a jertfei. În sfinţenie aţi fost îmbrăcaţi, Pruncilor, zguduind porţile întunericului cu solia izbăvirii. Pentru aceasta, cântăm împreună cu voi: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Darul vieţii nestricăcioase l-aţi primit şi binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl, întru sfinţenie să liturghisiţi iubirea prin jertfă, slujind dumnezeieştii pronii întru mântuirea lumii. Pentru aceasta strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, potolirea mâniei tiranilor;
Bucuraţi-vă, rodirea rugăciunii mamelor;
Bucuraţi-vă, încetarea urii şi răzbunării;
Bucuraţi-vă, curcubee ale iertării şi împăcării;
Bucuraţi-vă, acoperământ al celor prigoniţi;
Bucuraţi-vă, luminare de ziuă a conştiinţei;
Bucuraţi-vă, ca sânul Raiului v-a alăptat;
Bucuraţi-vă, pregătitori ai înfricoşatei Jertfe;
Bucuraţi-vă, îmbolditori ai curăţiei;
Bucuraţi-vă, surpători ai invidiei;
Bucuraţi-vă, alungători ai iubirii de stăpânire;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!
Condacul al 3-lea:
La Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Binevoind El a vă îmbrăca întru desăvârşirea sfinţeniei, în chiar zorii vieţii pământeşti, cerurile s-au minunat slăvind nespusa purtare de grijă şi înţelepciune dumnezeiască. Pentru aceasta, smerindu-ne cugetele, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Preînchipuind pe Pruncul Iisus jertfit în potirul înfricoşat al Sfintei Euharistii, v-aţi împărtăşit, Sfinţilor Prunci, de dulceaţa Duhului Sfânt, fiind tare nădejde celor ce caută statornic pruncia inimii. Pentru aceasta strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, luminători ai nopţii sufletului;
Bucuraţi-vă, vestitori ai primăverii de taină;
Bucuraţi-vă, solitori ai Învierii;
Bucuraţi-vă, raze ale Bisericii biruitoare;
Bucuraţi-vă, ruguri aprinse de cereasca cântare;
Bucuraţi-vă, făclii nestinse de rugăciune;
Bucuraţi-vă, pietre de temelie duhovnicească;
Bucuraţi-vă, Chipuri ale nevinovăţiei;
Bucuraţi-vă, potire ale bucuriei;
Bucuraţi-vă, adieri ale Duhului;
Bucuraţi-vă, seminţe ale Cuvântului;
Bucuraţi-vă, prunci înfrăţiţi la sânurile Tatălui;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!
Condacul al 4-lea:
Lumină din Lumina cea adevărată aţi primit, fiind mutaţi la Învierea Domnului în Raiul cel descuiat, de unde vă rugaţi neîncetat pentru noi, întru curăţia şi simplitatea sufletelor. Pentru aceasta, nădejde luând, ne unim glasurile întru a cânta: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Vai, cum lăcrimaţi, Sfinţilor Prunci, văzând întinzându-se în lume lepra uciderii de prunci, cum vărsaţi izvoare de lacrimi pentru nemângâiaţii copii ai lui Dumnezeu, lipsiţi de darul luminii şi vieţii! Cum plângeţi sufletele părinţilor, strivite sub povara neiubirii! Pentru aceasta strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, înduioşarea şi aducerea la pocăinţă a lepădătorilor de prunci;
Bucuraţi-vă, opritorii gândului înfricoşător al avortului;
Bucuraţi-vă, îndulcitorii durerilor naşterii;
Bucuraţi-vă, comori ale ţarinii inimii;
Bucuraţi-vă, păzitori ai fecioriei minţii;
Bucuraţi-vă, întăritori ai credinţei;
Bucuraţi-vă, candele aprinse la icoana Întrupării;
Bucuraţi-vă, bucuria Maicii Domnului;
Bucuraţi-vă, că ruga ei dulce durerea v-a alinat;
Bucuraţi-vă, că în icoana Raiului aţi păşit;
Bucuraţi-vă, că graiul cel nestricăcios l-aţi dobândit;
Bucuraţi-vă, că din Pomul Vieţii v-aţi împărtăşit;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!
Condacul al 5-lea:
Cu rugăciunile voastre, Sfinţilor Prunci, ca nişte liturghisitori ai tainei naşterii, chemaţi milostivirea lui Dumnezeu pentru zămislirea şi ocrotirea pruncilor şi alinarea durerilor naşterii. Pentru aceasta, rugându-vă a îndepărta de la noi toată boala cea sufletească şi trupească, cântăm împreună cu voi: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
In încercări şi prigoane ajutaţi pe cei fără de apărare, ca încredinţându-se cu totul Domnului, să poată a săvârşi în pace voia Sa cea sfântă. Pentru aceasta, Sfinţilor Prunci, ne închinăm icoanei nevinovăţiei voastre, strigând unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, picături din roua Duhului;
Bucuraţi-vă, verigi între legea cea veche şi nouă;
Bucuraţi-vă, flori ale Crucii;
Bucuraţi-vă, lăstare ale schimbării minţii;
Bucuraţi-vă, izvoare de gingăşie duhovnicească;
Bucuraţi-vă, firimituri de mană cerească;
Bucuraţi-vă, că v-aţi alăturat îngerilor lui Hristos;
Bucuraţi-vă, surparea zidului gros de patimi;
Bucuraţi-vă, altare ale Duhului;
Bucuraţi-vă, muşchi crescuţi pe Piatra din capul unghiului;
Bucuraţi-vă, mlădiţe ale vieţii neîntinate;
Bucuraţi-vă, înmuguriri ale dragostei de frate;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi pentru Domnul Hristos!
Condacul al 6-lea:
Preasfânta Fecioară Maria mult s-a îndurerat la trecerea voastră din viaţa pământească, Sfinţilor, rugând fierbinte pe Fiul ei şi Dumnezeu ca pururi să vă fie aproape cu Tatăl şi cu Duhul. Iar aceasta împlinindu-se, mijlociţi acum înaintea Sfintei Treimi pentru sufletele noastre, cântând cu îngereştile cete: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Văzând cu mintea Sfântă Fecioară pe mamele deznădăjduite şi plânse lângă trupurile voastre fără viaţă, Sfinţilor Prunci, a pus în sufletul ei chipul sabiei ce urma să-i străbată inima la moartea Domnului Iisus. Să privim dar şi noi în chip înţelegător la sfârşitul acestei vieţi trecătoare ca la o trecere de taină prin Cruce către Înviere, şi să strigăm unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, ploi de lumină în lutul uitării;
Bucuraţi-vă, mugurii duhovniceşti ai Lucrării;
Bucuraţi-vă, mugurii vieţii celei noi întru Hristos;
Bucuraţi-vă, descoperitorii sfatului dumnezeiesc;
Bucuraţi-vă, privitorii Chipului Preafrumos;
Bucuraţi-vă, struguri zdrobiţi în teascul iubirii;
Bucuraţi-vă, că puterea lui Dumnezeu v-a umbrit;
Bucuraţi-vă, că lacrimile Maicii Sale v-au răcorit;
Bucuraţi-vă, purtătorii patimilor cei neprihăniţi;
Bucuraţi-vă, icoane ale iubirii răscumpărate;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!
Condacul al 7-lea:
Luceferi de dimineaţă v-aţi arătat, Sfinţilor Prunci şi vestitori ai Răsăritului de Sus. Pentru aceasta, cu smerenie ne închinăm Celui ce v-a încununat pe voi, căzând înaintea Lui şi cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Steaua Domnului v-a luminat naşterea, iar Crucea Lui v-a luminat Paştile. De îngereştile cete aţi fost slujiţi ca nişte mucenici înaintemergători lui Hristos. Pentru aceasta strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, faguri plini de mierea Cuvântului;
Bucuraţi-vă, pene strălucitoare ale porumbiţei Duhului;
Bucuraţi-vă, înseninări în furtuna vieţii;
Bucuraţi-vă, picuri de ploaie în arşiţa pustiului;
Bucuraţi-vă, tainice înmuguriri ale smochinului neroditor;
Bucuraţi-vă, că aţi fost însufleţiţi de duhovnicescul zbor;
Bucuraţi-vă, văi ale rodirii suferinţei;
Bucuraţi-vă, albii ale luminării conştiinţei;
Bucuraţi-vă, înaintemergătorilor Pruncului Hristos;
Bucuraţi-vă, străji ale dumnezeiescului Iisus;
Bucuraţi-vă, întoarcere din păcat a celor căzuţi;
Bucuraţi-vă, ruşinare a judecătorilor şi cârmuitorilor nedrepţi;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!
Condacul al 8-lea:
Tulburarea inimilor o potoliţi, Sfinţilor, cu darul mângâietor al rugăciunii neprihănite. Pentru aceasta vă chemăm să ne sloboziţi sufletele din grija îmbătrânitoare, ca în pace să putem cânta pururi: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Din mormântul păcatului izbăvindu-ne cu rugăciunea, ca nişte stele călăuzitoare către Lumina cea neapropiată ne sunteţi, Sfinţilor Prunci. Pentru aceasta strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, trezitorii din desfrânare;
Bucuraţi-vă, îndulcitorii lacrimilor amare;
Bucuraţi-vă, călăuzitorii orfanilor;
Bucuraţi-vă, mângâietorii mamelor nemângâiate;
Bucuraţi-vă, că aţi fost închinaţi Dumnezeului celui Viu;
Bucuraţi-vă, binecuvântaţii Maicii Domnului;
Bucuraţi-vă, flori în grădina raiului;
Bucuraţi-vă, purtătorii cununilor de spini;
Bucuraţi-vă, sfinţi însuliţaţi prin mărăcini;
Bucuraţi-vă, însuliţarea nesimţitoarelor inimi;
Bucuraţi-vă, gene de speranţă în noianul tristeţii;
Bucuraţi-vă, ţărmuri de care se sparg valurile morţii;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!
Condacul al 9-lea:
Nerăutatea învăţând de la voi şi nefăţărnicia gestului, Sfinţilor Prunci, ca cei ce aţi fost încununaţi cu lumina nepieritoare vă fericim şi împreună cu voi cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
N-aţi slujit deşertăciunii şi chipului înşelător al lumii, ci Domnului cu Care, în acelaşi răstimp născuţi fiind, de Dânsul aţi şi fost suiţi la cer, spre veşnică pomenire. Pentru aceasta strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, întoarcere din drum a fiilor risipitori;
Bucuraţi-vă, tresărire de conştiinţă a celor nepăsători;
Bucuraţi-vă, ramuri pe care se odihneşte porumbiţa Duhului;
Bucuraţi-vă, alipire de viaţa cea nepieritoare;
Bucuraţi-vă, lepădare a păcatelor îmbătrânitoare;
Bucuraţi-vă, că strigătul vostru a mişcat cerurile;
Bucuraţi-vă, că lacrimile Rahilei au frânt tăcerile;
Bucuraţi-vă, pregătitorii Cinei celei de taină;
Bucuraţi-vă, coşmaruri ale voii împotrivitoare;
Bucuraţi-vă, adâncuri de rugăciune curată;
Bucuraţi-vă, odihnire în lumina neapropiată;
Bucuraţi-vă, ghiocei izbucniţi din pământul Domnului;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi pentru Domnul Hristos!
Condacul al 10-lea:
Cu moartea pe moarte călcând, Domnul v-a îmbrăcat în luminoasă haină de nuntă, cântarea voastră mijlocind tuturor bucurie şi mare milă. Iar auzindu-vă glasurile îngereşti, inimile împietrite se trezesc şi la viaţa cea duhovnicească renasc, cântând: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Durerea mamelor alinând, chipul gingăşiei îl plămădiţi în suflete, Sfinţilor Prunci, cu mireasma rugăciunii curate. Din darul de care v-aţi împărtăşit, dăruiţi fără încetare tuturor celor ce cheamă numele Domnului, pentru care strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, gângurit al conştiinţei;
Bucuraţi-vă, spice ce potolesc foamea neputinţei;
Bucuraţi-vă, pâini ale punerii înainte;
Bucuraţi-vă, icoane ale înmulţirii darurilor crucii;
Bucuraţi-vă, călăuze în taina curăţiei;
Bucuraţi-vă, că aţi cunoscut durerile naşterii bucuriei;
Bucuraţi-vă, mădulare ale Bisericii lui Hristos;
Bucuraţi-vă, învăţătorii smereniei neprefăcute;
Bucuraţi-vă, găsitorii comorilor pierdute;
Bucuraţi-vă, dezlegătorii de falsa înţelepciune;
Bucuraţi-vă, întărirea celor ce se bucură de ocări şi prigoane;
Bucuraţi-vă, izbăvirea celor dispreţuiţi de lume;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!
Condacul al 11-lea:
Crudul împărat Irod a murit în grele chinuri urmărit de mânia lui Dumnezeu. Tot astfel şi noi, zăbovind cu mintea în păcat şi potrivnici întrupării duhovniceşti a lui Hristos, ne primejduim sufletele de moartea cea nevăzută a simţirii înţelegătoare. Pentru aceasta chemăm milostivirea Domnului, strigând neîncetat: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Mamele voastre, Sfinţilor Prunci, au plâns cu lacrimi amare pierderea scumpilor copii. Precum ele, plângem şi noi pierderea darului lui Dumnezeu. Însă precum ele s-au bucurat mai pe urmă de acoperământul sfinţeniei voastre, tot aşa ne rugăm şi noi pentru întoarcerea durerii în bucurie, strigând unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, alinătorii durerilor părinteşti;
Bucuraţi-vă, că aţi păşit pe trepte de icoană;
Bucuraţi-vă, ca a înflorit nespusa voastră rană;
Bucuraţi-vă, struguri în via lui Hristos;
Bucuraţi-vă, bucuria celor ce nasc întru simplitatea inimii;
Bucuraţi-vă, că îi chemaţi pe ucigaşii de prunci la pocăinţă;
Bucuraţi-vă, că îi apasă poveri pe conştiinţă;
Bucuraţi-vă, că se vor smeri din trufia înălţării;
Bucuraţi-vă, că le rămâne nădejdea mărturisirii şi iertării;
Bucuraţi-vă, că vă cuprind braţele Maicii Domnului;
Bucuraţi-vă, în duhul icoanei pascale;
Bucuraţi-vă, de duhovniceasca întrupare;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!
Condacul al 12-lea:
Duhul iubirii de stăpânire, al invidiei şi răzbunării ne face următori lui Irod. Iar duhul blândeţii, al iubirii şi al păcii străluceşte din icoana voastră, Sfinţilor Prunci, spre slava lui Dumnezeu şi bucuria celor ce cu credinţă cântă: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Dulceaţa raiului treziţi în inimile noastre, Sfinţilor Prunci, picurând mir din înălţime peste cei însetaţi de viaţă. Pentru aceasta strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, leagăne de închinare;
Bucuraţi-vă, certarea slujirii neînţelegătoare;
Bucuraţi-vă, învietorii memoriilor neprihănite;
Bucuraţi-vă, dezvelitorii măştilor ipocrite;
Bucuraţi-vă, luminătorii golului necredinţei;
Bucuraţi-vă, martorii Stelei neapuse;
Bucuraţi-vă, înfricoşarea ucigaşilor de prunci;
Bucuraţi-vă, ruşinarea celor ce batjocoresc taina naşterii;
Bucuraţi-vă, mustrătorii încălcătorilor de jurământ hipocratic;
Bucuraţi-vă, îmblânzitorii fiarelor gândite;
Bucuraţi-vă, că lacrimile noastre de pocăinţă le purtaţi înaintea Scaunului Sfintei Treimi;
Bucuraţi-vă, aluat al iubirii sfinţitoare;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!
Condacul al 13-lea:
O, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod, rugaţi-vă pentru sufletele noastre să învie din mormântul păcatelor încă din viaţa aceasta, întru dragoste neamăgitoare şi dăruire duhovnicească, pentru ca întrupând Iubirea lui Dumnezeu în viaţa noastră, să putem cânta împreună cu voi, la Înfricoşata Judecată: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se repetă Icosul 1:
Nevăzutul potrivnic, nemairăbdând minunea întrupării lui Dumnezeu a stârnit răzbunătoarea mânie a împăratului Irod, însă cum nici un fir de păr nu se mişcă fără voia Celui de sus, Hristos s-a purtat pe braţele Fecioarei în Egipt, iar holdele jertfei voastre s-au strâns întru înmulţirea Bisericii biruitoare, pentru care toţi cei ce cinstesc patimile voastre strigă:
Bucuraţi-vă, că pentru Hristos aţi fost ucişi;
Bucuraţi-vă, că de mâna cea nevăzută a Domnului, ca nişte prescuri aţi fost liturghisiţi;
Bucuraţi-vă, că sângele vostru a spălat pământul întinat de păcate;
Bucuraţi-vă, că numele Domnului v-a fost altar de jertfă;
Bucuraţi-vă, că sunteţi ca un buchet de flori bine-mirositoare pus la icoana Întrupării;
Bucuraţi-vă, că trupurile voastre s-au frânt ca o pâine de rai înaintea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că jertfa Pruncului dumnezeiesc o aţi închipuit;
Bucuraţi-vă, că îngerii din ceruri v-au slujit;
Bucuraţi-vă, bucuria plânselor mame;
Bucuraţi-vă, nădejdea celor fără de nici o apărare;
Bucuraţi-vă, ajutorul celor fără de scăpare;
Bucuraţi-vă, bucuria şi ocrotirea pruncilor;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!
Condacul 1:
Ca cei ce pentru Hristos aţi fost junghiaţi ca nişte miei, Sfinţilor Prunci, cu podoaba nevinovăţiei aţi luminat lumea. Jertfa dumnezeiască închipuind, în grădina Raiului aţi înflorit. Pentru aceasta, cântăm cu îngereştile cete: Aliluia!
30 decembrie
Acatistul Sfintei Anisia
Condacul 1:
Veniţi toţi iubitorii de prăznuiri să încununăm cu laude, pe ceea ce a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat şi a surpat pe începătorul răutăţii care pe mulţi i-a înşelat, abătându-i de la dreapta credinţă, iar noi văzând biruinţele ei cu veselie să-i cântăm:
Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!
Icosul 1:
Cetatea Tesalonicului te are pe tine ocrotitoare Sfântă Muceniţă Anisia, căci având tu multe bogăţii nu te-ai legat cu inima de ele, deşi copil fiind, ci din fragedă vârstă ai cunoscut pe Hristos Dumnezeu adevărat, Căruia I-ai slujit cu toată osârdia, iar noi văzând acestea te lăudăm zicând:
Bucură-te, că părinţii tăi ţi-au împodobit sufletul cu virtuţi creştineşti;
Bucură-te, că ai fost hrănită cu învăţăturile dreptei credinţe;
Bucură-te, că în loc de lapte ai primit mai mult hrană duhovnicească;
Bucură-te, că înţelepciunea ţi-a fost dascăl din pruncie;
Bucură-te, că pe aceasta ai iubit-o mai mult decât jocurile copilăriei;
Bucură-te, că buna cuviinţă ţi-ai arătat pe chipul tău, deşi erai tânăra cu vârsta;
Bucură-te, că adeseori udai pământul în rugăciunile tale;
Bucură-te, că înţelegeai cu uşurinţă cele ce citeai din sfitele cărţi;
Bucură-te, că frumuseţile tale trupeşti le ascundeai stând în cămara ta;
Bucură-te, că te-ai ferit cu tot dinadinsul să fii pricină de sminteală;
Bucură-te, că erai nerăbdătoare să ajungi la locaşurile cele cereşti;
Bucură-te, că sufletul tău dorea să fie împreună cu Mirele cel ceresc;
Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!
Condacul al 2-lea:
Trecerea părinţilor tăi la cele veşnice ai socotit-o a fi bun prilej de a împărţi averea ta cea multă la săraci, dorind mai bine a trăi în sărăcie decât în bogăţie, pe care o socoteai piedică în calea mântuirii; drept acea noi, văzând acestea, cu dragoste cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Lui Iov te-ai asemănat în răbdare, lui David în blândeţe, lui Solomon în înţelepciune, căci cu rugăciunea ai biruit toate poftele şi patimile acestei lumi trecătoare, făcându-te templu al Duhului Sfânt, Care te umbrea şi te ocrotea de năvălirile vrăjmaşilor, iar credincioşii văzând biruinţele tale cele mari, îţi cântă unele ca acestea:
Bucură-te, că înţelepciunea ta a întrecut cu mult pe cea a înşelătorului;
Bucură-te, că ai călcat puterea lui cu rugăciunile tale;
Bucură-te, ceea ce ţi-ai făcut comoară în ceruri;
Bucură-te, că nu ţi-a părut rău după bogăţia cea pieritoare;
Bucură-te, că pe cei săraci ai mângâiat dându-le cele trebuincioase vieţii;
Bucură-te, că aceia te binecuvântau pentru binefacerile ce le-au primit de la tine;
Bucură-te, îţi cântau ţie orfanii şi văduvele;
Bucură-te, că nu ţi-ai oprit nimic din toată avuţia ci pe toată ai împărţit-o săracilor şi scăpătaţilor;
Bucură-te, că ai lucrat cu mâinile tale pentru a-ţi câştiga hrana cea de fiecare zi;
Bucură-te, că ai scăpat de toate grijile cele lumeşti;
Bucură-te, că vrăjmaşul a pierit cu sunet, neizbutind nimic împotriva ta;
Bucură-te, că milostivirea ta nu are margini;
Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!
Condacul al 3-lea:
Multe ispite ai răbdat din pricina râvnei tale pentru Domnul, căci diavolul voia cu orice chip să te abată de pe calea cea bună şi să te împiedice a urma calea mântuirii, dar tu cu rugăciunile tale l-ai biruit; iar credincioşii de toate vârstele cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
„Să împărţim toate, ca să luăm apoi toate însutit”, ziceai fecioară întru tot lăudată, bucurându-te că ai scăpat de cursele diavolului, ca o pasăre din mâna vânătorului, zburând către înălţimile cereştii împărăţii, unde te aştepta Stăpânul Hristos Cel ce a făcut toate şi te-a păzit nevătămată, pentru aceea primeşte şi de la noi laudele acestea:
Bucură-te, credincioasă slugă a Domnului;
Bucură-te, că ai înmulţit talantul cel dat ţie de Stăpânul Hristos;
Bucură-te, că nu l-ai îngropat în pământ după sfatul celui viclean;
Bucură-te, că în cer s-a înmulţit vistieria ta;
Bucură-te, că ţi-ai pus inima ta acolo unde era şi comoara;
Bucură-te, că împăratul ceresc a dorit frumuseţea sufletului tău;
Bucură-te, căci cu toată osârdia ţi-ai păzit fecioria trupului şi a sufletului;
Bucură-te, că până la cea din urmă a ta suflare ai luptat împotriva uneltirilor diavolului;
Bucură-te, căci cu amar se tânguia vrăjmaşul când s-a văzut biruit;
Bucură-te, că spre Domnul ai aruncat grija ta după îndemnul proorocului David;
Bucură-te, mieluşeaua cea fără de răutate a Păstorului Cel Bun;
Bucură-te, că ai moştenit pământul celor blânzi;
Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!
Condacul al 4-lea:
Ca o mlădiţă roditoare a Pomului Vieţii te-ai arătat în nevoinţele tale muceniţa Anisia, căci Tatăl te-a curăţit că mai multă roadă să aduci prin suferin-ţele cele de multe feluri, pe care le-ai luat ca pe o băutură prea dulce şi bine mirositoare căci nu ai cârtit împotriva Ziditorului, ci cu multă veselie ai cân-tat lui Dumnezeu: Aliluia;
Icosul al 4-lea:
Dragostea ta pentru cei săraci şi nevoiaşi, pururea ne îndeamnă spre a te lăuda fără încetare, căci pe cei din legături şi din temniţe îi cercetai adesea şi îi mângâiai pe fiecare dintre ei cu ce aveau nevoie, iar pe cei mâhniţi îi alinai cu vorbe bune umplându-i de nădejdea mântuirii, iar noi bine ştiind a ta iu-bire de aproapele şi de Dumnezeu, îţi aducem în dar unele ca acestea:
Bucură-te, bună sfătuitoare a celor deznădăjduiţi;
Bucură-te, că din vistieria cea bună a inimii tale ai scos lucruri bune;
Bucură-te, că le-ai împărţit tuturor cu dărnicie;
Bucură-te, căci cu dărnicie ai secerat spicele vieţii veşnice;
Bucură-te, că pentru biruinţă ai primit de la Domnul apa cea vie;
Bucură-te, că însetând după dreptate, îndată o ai dobândit;
Bucură-te, că nădejdea ta în Domnul nu a fost ruşinată;
Bucură-te, că Domnul te-a încununat pentru vitejia luptelor tale;
Bucură-te, că deşi femeie fiind ai avut tărie întocmai ca un bărbat;
Bucură-te, că vârsta ta nu te-a împiedicat a lua cununa biruinţei;
Bucură-te, că te-ai lepădat de orice mângâiere trupească;
Bucură-te, că vieţuirea ta s-a asemănat cu a îngerilor;
Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!
Condacul al 5-lea:
Ca un stâlp de foc se înalţau rugăciunile tale către Tronul Prea Sfintei Treimi, când cereai să fii învrednicită a fi părtaşă Patimilor Domnului, căci doreai să-ţi primeşti sfârşitul prin nevoinţă mucenicească. Noi însă văzând această dorinţă a ta neîndoită, cu bucurie cântăm lui Dumnezeu Celui ce te-a întărit pe tine: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Ca un zid nezdruncinat ţi-a fost rugăciunea cea neîncetată în lupta cu pu-terile întunericului, că deşi vrăjmaşul îţi aducea deseori lenevire, tu cu rugăciunile tale îi strica-i toate uneltirile lui iar el fugea departe, neputând a se apropia de tine multă vreme, iar noi creştinii, văzând darul lui Dumnezeu care locuia întru tine, cu umilinţă grăim acestea:
Bucură-te, că ai strălucit ca o lumină în mijlocul întunericului;
Bucură-te, că ai fost stăpână peste patimile cele stricătoare de suflet;
Bucură-te, că le-ai stins pe ele cu ploaia rugăciunilor tale;
Bucură-te, că nevoinţele tale nimeni nu le poate spune;
Bucură-te, ocrotitoarea şi sprijinitoarea celor ce-ţi poartă numele cu vrednicie;
Bucură-te, că nimeni nu rămâne fără ajutor din cei ce aleargă la tine cu credinţă;
Bucură-te, că eşti grabnică ajutătoare celor nevoiaşi;
Bucură-te, că rugăciunile tale înaintea lui Dumnezeu nu rămân neascultate;
Bucură-te, ceea ce te înduri de cei asupriţi;
Bucură-te, că nu te-ai înfricoşat de balaurul cel cu multe capete;
Bucură-te, că l-ai surpat pe el cu toată viclenia lui;
Bucură-te, că niciodată nu te-a putut supune voii lui;
Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!
Condacul al 6-lea:
Văzându-se începătorul răutăţii biruit şi călcat în picioare de către o tânăra fecioară, se tânguia cu amar neştiind ce să mai facă pentru a stârpi cu totul pe creştinii cei nevinovaţi, s-a folosit de sluga sa cea credincioasă împăratul Maximian, care a poruncit că oricine poate să omoare pe creştini fără teamă de judecată, neştiind necuratul că se osândeşte pe sine prin aceasta, iar noi minunându-ne de iconomia lui Dumnezeu, îi cântăm Lui: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Inimă înfrantă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi, grăieşte proorocul David, iar tu frumoasă fecioară ai adus lui Dumnezeu această jertfă bine plăcută a nevoinţei muceniceşti, care te-a făcut strălucitoare ca şi soarele în îm-părăţia lui Dumnezeu, pe care ai dorit-o cu tot sufletul tău, tu ajută-ne nouă cu rugăciunile tale cele bine primite înaintea lui Hristos Dumnezeu, ca să-ţi aducem laude ca acestea:
Bucură-te, că ai alergat spre mucenicie ca spre un ospăţ mare;
Bucură-te, că dragostea ta a întrecut cu mult răutatea tiranului împărat;
Bucură-te, că ţi-ai întors ochii de la deşertăciuni;
Bucură-te, că i-ai deschis doar pentru a vedea cele bune şi folositoare;
Bucură-te, că ai fost afierosită lui Dumnezeu încă din pântecele maicii tale;
Bucură-te, că prin semnul sfintei Cruci ai spulberat puterea vrăjmaşilor;
Bucură-te, că ţi-ai aşteptat sfârşitul ca pe o zi de mare sărbătoare;
Bucură-te, fecioară de Dumnezeu înţelepţită;
Bucură-te, comoară de Dumnezeu păzită;
Bucură-te, că întocmai ca o albină ai adunat mierea dreptei credinţe;
Bucură-te, că întunecimea închinării la idoli ai luminat-o cu învăţăturile tale cele drepte;
Bucură-te, mireasa lui Hristos Dumnezeu cea înţeleaptă;
Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!
Condacul al 7-lea:
Drumul vieţii tale a fost scurt pe acest pământ, căci ţi-a fost curmat de către un ostaş întunecat cu închinarea idolească, deoarece nu ai vrut să te alături celor nebuni şi spurcaţi la inimă şi la minte, ci ai ales mai bine a muri creştină decât a trăi în păgânătate, pentru aceea noi văzând curajul tău, cântăm lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Întreitele valuri ale lumii acesteia trecătoare care îneacă pe toţi cei ce intră în ea, nu te-au putut vătăma pe tine care ţi-ai pus nădejdea în Domnul Hristos, căci te-a păzit nevătămată, pentru aceea cu smerenie îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că toată viclenia lui Veliar ai vădit-o;
Bucură-te, că deşi a supus pe mulţi, pe tine nu te-a putut supune;
Bucură-te, că gândirea ta era tot timpul la Ziditorul;
Bucură-te, că neclintită ţi-a rămas hotărârea ta de a rămâne creştină;
Bucură-te, că inima ta era plină de dorul lui Hristos;
Bucură-te, că doreai să mori cât mai degrabă pentru a ajunge în împărăţia Cerurilor;
Bucură-te, că Heruvimii ţi-au făcut cărare către Tronul Prea Sfintei Treimi;
Bucură-te, că serafimii şi toate Puterile cereşti s-au bucurat pentru tine;
Bucură-te, că ai fost rânduită în ceata fecioarelor celor înţelepte;
Bucură-te, că Hristos te-a răsplătit cu multe daruri pentru nevoinţa ta;
Bucură-te, că diadema frumuseţii şi a fecioriei ai luat;
Bucură-te, că în ceruri cu sfinţii te veseleşti;
Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!
Condacul al 8-lea:
Pământul s-a sfinţit cu sângele tău, pe care ţi l-ai vărsat pentru credinţa cea dreaptă în Hristos Dumnezeu Cel ce şi-a vărsat sângele Său pentru noi şi pentru a noastră mântuire, Căruia în vecii nesfârşiţi Îi cântăm împreună cu tine: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Suspinurile tale s-au auzit la cer înaintea lui Dumnezeu, drept aceea, degrab a împlinit cererea ta şi te-a luat la Sine spre a-L lăuda împreună cu îngerii, cu Arhanghelii şi cu toate Puterile Cereşti, drept aceea primeşte şi de la noi nevrednicii aceste laude:
Bucură-te, că ai fost ca o mama pentru sărmani;
Bucură-te, povăţuitoarea orbilor;
Bucură-te, sprijinul şi îmbărbătarea celor slabi la suflet;
Bucură-te, mijlocitoarea păcătoşilor către Dumnezeu;
Bucură-te, că demonii se izgonesc cu rugăciunile tale;
Bucură-te, folositoarea celor ce aleargă la mijlocirea ta;
Bucură-te, că ai oprit năvălirile demonilor celor cumpliţi;
Bucură-te, că puterea lor s-a arătat înaintea ta ca praful în faţa vântului;
Bucură-te, că şi după moarte faci minuni;
Bucură-te, că eşti ajutătoare celor ce se primejduiesc pe marea vieţii acesteia;
Bucură-te, că alini durerile celor suferinzi;
Bucură-te, că întăreşti bătrâneţile cele slabe;
Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!
Condacul al 9-lea:
Tinerii de toate vârstele te laudă pe tine sfântă muceniţa Anisia şi cu dragoste şi credinţă se închină chipului tău celui cinstit, deoarece cuvintele omeneşti nu pot să spună bărbăţia sufletului de care ai dat dovadă deşi tânără fiind, pentru aceasta Îi cântăm Celui ce te-a întărit pe tine, laudă de mulţumire: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Ziua trecerii tale din această viaţă la cele veşnice, ne aminteşte mereu de osârdia cu care ai mers pe urmele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi ca o mieluşea fără prihană ai urmat Păstorului Celui Bun care te-a chemat în staulul oilor Sale care au ascultat de glasul Lui, iar noi văzând iconomia Sa cea pentru noi şi minunându-ne de ascultarea ta, îţi zicem unele ca acestea:
Bucură-te, că nu te-ai infricosat sa marturisesti pe Hristos, Dumnezeu adevarat;
Bucură-te, că şi El te-a mărturisit înaintea Tatălui şi a îngerilor;
Bucură-te, că Evanghelia lui Hristos ai împlinit-o;
Bucură-te, că fără greutate ai purtat jugul cel bun;
Bucură-te, că sarcina cea uşoară cu veselie ai primit-o;
Bucură-te, că până la sfârşit ai suferit ispitele vieţii;
Bucură-te, că mântuire ţi-au pricinuit ţie toate acestea;
Bucură-te, că în cer ţi-ai agonisit plată faptelor şi a ostenelilor tale;
Bucură-te, că sfinţii te-au primit în locaşurile lor;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi sălăşluită în sânurile lui Avraam;
Bucură-te, că mare plată ai dobândit de la Hristos pentru nevoinţa ta;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a vedea pe Dumnezeu în ceruri;
Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!
Condacul al 10-lea:
Prin viaţa ta cea pământească, ne-ai lăsat pildă de vieţuire cu adevărat creştinească, arătându-ne că mântuirea se dobândeşte fără prea multă osteneală, dacă cerem ajutorul lui Dumnezeu care poate să ne mântuiască şi Căruia Îi cântăm cântare de biruinţă: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Pomenirea ta cea vrednică de laudă o prăznuim astăzi noi credincioşii care te cinstim cu multă evlavie şi bucurie, deoarece credem cu adevărat că mijloceşti împreună cu Născătoarea de Dumnezeu şi cu toţi sfinţii pentru izbăvirea noastră din cursele vrăjmaşului cel pierzător de suflete şi urâtorul de bine, iar noi păcătoşii nu ne pricepem ce să zicem, fără numai aceste laude:
Bucură-te, că cetele îngerilor s-au mirat de tăria ta;
Bucură-te, că te-au însoţit până la tronul Prea Sfintei Treimi;
Bucură-te, că demonii nu au avut cu ce să te învinuiască;
Bucură-te, că a fost ruşinată viclenia lor;
Bucură-te, că nu ai fost amăgită de răutatea lor;
Bucură-te, că i-ai supus pe ei sub picioarele tale;
Bucură-te, că se tânguiau de pierderea ta;
Bucură-te, că ţi-ai făcut scut nebiruit rugăciunea cea neîncetată;
Bucură-te, că ai frânt toate legăturile lor;
Bucură-te, că în laţurile lor s-au prins cei ce le-au făcut;
Bucură-te, că i-ai ocărât pe ei pentru îndrăzneala lor cea neruşinată;
Bucură-te, că Domnul a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale;
Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!
Condacul al 11-lea:
Cine a auzit vreodată că o fecioară tânără să biruiască pe demonii cei cumpliţi, care s-au ostit cu toţii împotriva ei să o înşele cu diferite meştesuguri născocite de răutatea lor, dar fecioara nu şi-a plecat urechea la sfatul lor, ci ca o porumbiţă fără prihană a zburat la Cel ce a zidit-o pe ea, Căruia acum iÎ cântă în vecii nesfârşiţi cântarea de biruinţă: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Vieţuind puţin timp pe pământ, ai plinit ani îndelungaţi, că deşi ai avut trup de fecioară tânără, mintea şi înţelepciunea ţi-au fost ca a unui bătrân iscusit, căci ţi-ai cheltuit viaţa cu folos, atât pentru tine cât şi pentru semenii tăi, pentru aceasta noi netrebnicii robii tăi îţi aducem laudele acestea:
Bucură-te, că înţelepciunea pe care o ai iubit ţi-a fost călăuză în viaţă;
Bucură-te, că nu ai râvnit nimic din cele trupeşti;
Bucură-te, că dorirea ta ţi-ai îndreptat-o spre Hristos Mirele tău;
Bucură-te, că nu ai părăsit calea cea îngustă şi cu chinuri;
Bucură-te, că ai umblat pe ea fără şovăire;
Bucură-te, că ai dat mulţumire lui Dumnezeu pentru toate în viaţa;
Bucură-te, că ţi-ai dus crucea ta cu faţa veselă;
Bucură-te, că ai ruşinat pe ostaşul care te silea pe tine la închinarea ido-lească;
Bucură-te, că ai socotit a fi mai înţelept lucru a cinsti pe Ziditor iar nu zidirea;
Bucură-te, că haina botezului tău o ai păzit neîntinată;
Bucură-te, că ai avut dreapta socoteală întru toate;
Bucură-te, că sfântul înger păzitorul tău te-a păzit până la cea din urmă a ta suflare;
Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!
Condacul al 12-lea:
Vremea sfârşitului nostru este aproape şi vine moartea de care nimeni nu poate să scape, căci pământ suntem şi în pământ vom merge cu toţii; drept aceea cădem cu umilinţă înaintea ta sfântă muceniţă Anisia, care pentru numele lui Hristos ai pătimit şi ţi-ai vărsat sângele, pe care roagă-L să ne dea vreme de pocăinţă şi întoarcere la calea mântuirii mai înainte de sfârşit, ca să-I cântăm cântarea: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Nimeni din cei legaţi cu poftele şi cu patimile nu este vrednic a sluji Ziditorului nostru Dumnezeu, căci a sluji lui Dumnezeu este lucru mare şi înfricoşat, însă tu frumoasă fecioară de Dumnezeu purtătoare te-ai dovedit a fi plină de râvnă dumnezeiască şi ne-ai arătat cum se poate apropia cineva de Dumnezeu prin post, rugăciune şi milostenie, iar noi păcătoşii nu ne price-pem cum să te lăudăm după vrednicie, ci îţi aducem laude ca acestea:
Bucură-te, ceea ce cu îndârjire ai luptat împotriva răutăţii diavoleşti;
Bucură-te, că eşti de aceeaşi râvnă cu apostolii;
Bucură-te, că te-ai încununat cu mucenicii;
Bucură-te, că dănţuieşti cu cetele cuvioşilor;
Bucură-te, că plată de mărturisitoare ai luat;
Bucură-te, că ai vieţuit îngereşte în trup de lut;
Bucură-te, că te-ai asemănat Serafimilor în slăvirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că diavolii nu pot suferi numele tău;
Bucură-te, că i-ai izgonit ca pe nişte neputincioşi;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte izvorăsc minuni de tămăduiri;
Bucură-te, că opreşti năvălirile demonilor întocmai ca o stavilă;
Bucură-te, că stârpeşti întunecimea idolească cea pierzătoare de suflete;
Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!
Condacul al 13-lea:
O, prea lăudată muceniţă Anisia pururea pomenită, fii mijlocitoare pentru noi păcătoşii care alergăm la ajutorul şi la folosinţa ta, cu care poţi să ne ajuţi nouă celor ce ne aflăm în noianul patimilor lumeşti, că izbăvindu-ne cu rugăciunile tale, să-I cântăm lui Dumnezeu, în împărăţia Sa cea Cerească, cântare de biruinţă; Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1:
Cetatea Tesalonicului te are pe tine ocrotitoare Sfântă Muceniţă Anisia, căci având tu multe bogăţii nu te-ai legat cu inima de ele, deşi copil fiind, ci din fragedă vârstă ai cunoscut pe Hristos Dumnezeu adevărat, Căruia I-ai slujit cu toată osârdia, iar noi văzând acestea te lăudăm zicând:
Bucură-te, că părinţii tăi ţi-au împodobit sufletul cu virtuţi creştineşti;
Bucură-te, că ai fost hrănită cu învăţăturile dreptei credinţe;
Bucură-te, că în loc de lapte ai primit mai mult hrană duhovnicească;
Bucură-te, că înţelepciunea ţi-a fost dascăl din pruncie;
Bucură-te, că pe aceasta ai iubit-o mai mult decât jocurile copilăriei;
Bucură-te, că buna cuviinţă ţi-ai arătat pe chipul tău, deşi erai tânăra cu vârsta;
Bucură-te, că adeseori udai pământul în rugăciunile tale;
Bucură-te, că înţelegeai cu uşurinţă cele ce citeai din sfitele cărţi;
Bucură-te, că frumuseţile tale trupeşti le ascundeai stând în cămara ta;
Bucură-te, că te-ai ferit cu tot dinadinsul să fii pricină de sminteală;
Bucură-te, că erai nerăbdătoare să ajungi la locaşurile cele cereşti;
Bucură-te, că sufletul tău dorea să fie împreună cu Mirele cel ceresc;
Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!
Condacul 1:
Veniţi toţi iubitorii de prăznuiri să încununăm cu laude, pe ceea ce a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat şi a surpat pe începătorul răutăţii care pe mulţi i-a înşelat, abătându-i de la dreapta credinţă, iar noi văzând biruinţele ei cu veselie să-i cântăm:
Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!
Şi se face otpustul.
