Acatiste speciale fără dată (I)

I. Acatiste către Domnul Dumnezeu Tatăl / Duhul Sfânt

Acatistul către Atotputernicul Dumnezeu, la vreme de necaz sau de ispită

Condacul 1:

Mare apărător eşti Doamne, bucuria şi mângâierea robilor Tăi, unde eşti Tu, de acolo fuge întristarea, iar unde Tu lipseşti, bucuria se preface în deşertăciune; caută spre mine păcătosul, ca să nu pier în necazul acesta şi mă cercetează cu mila mântuirii Tale, ca să strig Ţie: Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Icosul 1:

Făcătorule al îngerilor şi Doamne al puterilor, ca să mântuiesti pe omul cel căzut, nu te-ai ruşinat de pântecele feciorelnic, suferind apoi scuipări, lovituri de moarte ruşinoasă, Fiul lui Dumnezeu, bun eşti şi iubitor de oameni, cugetând acestea, îndrăznesc să mă apropii de Tine şi cu lacrimi mă rog:

Doamne, Dumnezeul meu, milostivul meu Mântuitor, mântuieşte-mă că pier;

Doamne, Dumnezeul meu, care ai venit să mântuieşti nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, izbăveşte-mă de năpaste;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai luat asupra Ta slăbiciunile noastre şi ai purtat durerile noastre, vindecă durerile inimii mele;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce Te-ai dăruit lumii prin crucea Ta, trimite pace în sufletul meu scârbit;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce cu moartea Ta ai zdrobit moartea, zbrobeşte săgeţile celui rău ce zboară asupra mea;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 2-lea:

Văzând iubirea Ta de oameni, arătată în multe chipuri înainte de mine, păcătosul am cutezat şi eu să ridic ochii către Tine, Cel ce locuieşti în cer, miluieşte-mă Doamne, că neputincios sunt, izbăveşte-mă de acestă întristare amară şi mă învredniceşte să-Ţi cânt de bucurie: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

M-ai creat, Ziditorule, ca pe o făptură înţelegătoare, dar eu nenorocitul m-am făcut ca un dobitoc neînţelegător, am supărat bunătatea Ta, Mântuitorule, de aceea cu dreptate m-ai lovit cu această scârbă şi întristare, ceea ce recunosc şi mă căiesc, alergând la Tine aşa mă rog:

Doamne, Dumnezeul meu, mu îmi răsplăti după faptele mele ci fă după mila Ta;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce m-ai păzit din tinereţile mele, apără-mă şi de vrăjmaşii care se năpustesc asupra mea;

Doamne, Dumnezeul meu, tăria trupului la bătrâneţe, întăreşte-ne trupeşte şi sufleteşte pe cei ce am slăbit;

Doamne, Dumnezeul meu, mângâierea sufletului meu, mângâie-mă pe mine întristatul;

Doamne, Dumnezeul meu, Îndreptătorul meu, îndreaptă-mă la calea mântuirii;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, daruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 3-lea:

Puternic în războaie, Doamne vino în ajutorul meu şi Îmi fi apărător de vrăjmaşii cei vazuţi şi nevazuţi, că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, prietenii şi cei de aproape s-au depărtat de mine; dar Tu, Părintele orfanilor şi apărătorul văduvelor fi mie ajutător, ca să îţi cânt Ţie: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Cela ce ai cerul drept scaun, iar pământul aşternut picioarelor, biruitorule, cela ce iei duhurile stăpânilor, nu mă lepăda pe mine cela ce sunt praf de mănuşă şi îndrăznesc către tine, Atoateştiutorule, să grăiesc aşa:

Doamne, Dumnezeul meu, ridică puterea Ta şi vino să mă mântuieşti din mâinile celor ce mă obijduiesc;

Doamne, Dumnezeul meu, de care se tem şi se cutremură toate, cruţă-mă, că frica şi bezna morţii m-au acoperit pentru păcatele mele;

Doamne, Dumnezeul meu, cela ce te îmbraci cu lumina ca o haina, luminează-mă pe mine cel ce sunt întunecat de grijile vieţii;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce întinzi cerul ca o piele, întinde acoperământul apărării Tale;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ţii lumea cu cuvântul, dăruieşte pace smeritului meu suflet;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 4-lea:

Plutind pe marea furtunoasă a vieţii, către Tine întind mâinile mele, cuvântul lui Dumnezeu, precum Petru cel ce se îneca l-a mântuit, aşa şi către mine întinde mâna Ta cea puternică şi mă izbăveşte din această nevoie, ca, cu bucurie şi recunoştinţă, să-Ţi cânt Ţie: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-am, Doamne, glasul Tău cel dulce, ce zice: „Cheamă-mă în ziua necazului şi te voi asculta şi te voi ridica din adâncul deznădăjduirii...”, cu îndrăzneală mă apropii de Tine, zicând:

Doamne, Dumnezeul meu, greşit-am înaintea Ta, primeşte-mă cum ai primit pe fiul cel rătăcit;

Doamne, Dumnezeul meu, Care l-ai îndreptat pe vameşul să nu intrii la judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel viu;

Doamne, Dumnezeul meu, Dătătorul înţelepciunii, învaţă-mă pe mine, robul Tău;

Doamne, Dumnezeul meu, Sfătuitorule povăţuieşte-mă sa pot scăpa de cursele viclene ale celor ce mă urăsc;

Doamne, Dumnezeul meu, cela ce cauţi spre cei smeriţi, vezi necazul meu şi osteneala mea şi arată-mi mila Ta;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 5-lea:

Prin jertfa de pe cruce a iubitului Tău Fiu, Iisus Hristos, am fost împăcat cu Tine, Părinte ceresc, dar iată că iarăşi, ca şi câinele la ceea ce a vărsat, m-am întors la păcat, de aceea cu dreptate mă pedepseşti cu această nevoie grea. Doamne, Dumnezeul meu, arată-mi mila Ta şi dă-mi mântuirea Ta celui ce strig Ţie: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând David pe proorocul Natan, cel ce l-a mustrat pentru cele săvârşite de dânsul, şi-a venit în sine, mărturisindu-şi păcatul şi zicând: „Greşit-am înaintea Domnului şi El m-a auzit şi mi-a iertat păcatul...”, iar eu nenorocitul, mai rău greşind decât acela, n-am cules roadele pocăinţei. De aceea au venit asupra mea toate relele, dară fi milostiv mie, celui ce mă rog Ţie:

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai întărit braţele asupra amaleciţilor, întăreşte-mă cu putere de sus, ca să nu cad sub povară;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai primit lacrimile lui Iezechia, primeşte şi lacrimile mele;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai auzit suspinul lui Manase, primeşte şi de la mine păcătosul adâncul meu suspin;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce locuieşti întru cele de sus şi priveşti la cele de jos, vezi-mă şi pe mine păcătosul;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 6-lea:

Propovăduitorul pocăinţei, înainte-mergătorul Tău cuvânt, Dumnezeule adeseori bate la inima mea, ca să mă pocăiesc de fărădelegile mele, dar eu am nesocotit aceasta de aceea m-a şi ajuns mania Ta cea dreaptă. Nevoile şi scârbele m-au înconjurat pe mine păcătosul, dar Tu Doamne, Mântuitorul meu, înainte de a mă cerceta, dă-mi vreme să plâng greşelile mele şi să-Ţi strig: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Întru necazul meu a strălucit bucuria cuvântului Tău Mântuitorule care zice: „Cereţi şi vi se va da...” şi îmi dă nădejde în iubirea Ta de oameni. Şi fugind de întunericul disperării, alerg la Tine, aşa rugându-mă:

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, Dă-mi mângâiere în necazul meu;

Doamne, Dumnezeul meu, apără-mă de cei ce se scoală asupra mea;

Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mi că îmi slăbesc puterile întru nevoia aceasta;

Doamne, Dumnezeul meu, Dă-mi să ţin minte toate binefacerile Tale şi niciodată să nu disper în milele Tale;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 7-lea:

Vrând odinioară împăratul Nabucodonosor să piardă pe cei trei tineri a poruncit să fie aruncaţi în cuptorul de foc, dar Tu, Părinte ceresc, ai trimis pe îngerul Tău ca să răcorească flăcările arzătoare. Trimite şi acum, Doamne, mângâiere mie robului Tău, şi mă mântuieşte pentru mila Ta. Chiar dacă am păcătuit, dar nu m-am lepădat de tine, ci Ţie unuia adevărul lui Dumnezeu mă închin şi-Ţi cânt: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Minunat Te-ai proslăvit în faţa lui faraon şi a oştirii lui, Dumnezeule al lui Israel. Pe aleşii Tăi ce Te-au chemat i-ai auzit. Auzi deci şi rugăciunea mea şi mântuieşte-mă pe mine cel ce strig:

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai scos pe aleşii Tăi din robia Egiptului, scoate din nevoie şi sufletul meu;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai zdrobit pe vrăjmaşi, nimiceşte uneltirile celor ce gândesc rele asupra mea;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai înecat în Marea Roşie pe faraon şi oastea lui, îneacă şi nedreptăţile vrăjmaşilor mei.

Condacul al 8-lea:

Minunate au fost pentru mine milele Tale, Părinte ceresc, cu faptele mele m-am îndepărtat şi m-am robit acestei lumi deşarte. De aceea mă arde scarab şi mă îneacă disperarea, dar Tu ca un milostiv şi de oameni iubitor, primeşte-mă şi pe mine rătăcitul şi măntuieşte-mă din nevoia în care mă aflu, pe mine cel ce strig: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Fiind cuprins de necurăţia păcatelor şi cufundat în adâncul răutăţilor, către Tine cel ce locuieşti în ceruri, ridic ochii mei şi te rog, auzi suspinul meu adânc:

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai luminat ziua cu Soarele, luminează sufletul meu întunecat de deşertăciunile omeneşti;

Doamne, Dumnezeul meu, Mângâietorule bun, umple de mângâiere dumnezeiască sufletul meu;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai întărit cerurile cu cuvântul Tău, întăreşte-mă şi pe mine, mărturisirea numelui cel sfânt;

Doamne, Dumnezeul meu, purtat de heruvimi şi cântat de serafimi, primeşte de la mine păcătosul, prinosul rugăciunii mele;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 9-lea:

Izvorul a toată mila şi dătătorul înţelegerii, Mângâietorul cel bun, învaţă-mă a grăi înaintea Ta: umple de dumnezeiască bucurie mintea mea cea întunecată de scârbele acestei lumi şi sufletul meu întinat de patimi, ca cu bucurie să-ţi cânt: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Toate cele existente nu pot mărturisi mulţimea bunătăţii Tale şi a dragostei către neamul omenesc, Fiule al lui Dumnezeu, căci Te-ai smerit până la chipul de rob, nu mă lepăda nici pe mine cel ce fără de număr am greşit, iar acum fără frică stau înaintea Ta şi mă rog:

Doamne, Dumnezeul meu, Păstorule bun, care ai pus sufletul pentru oi, izbăveşte-mă de gura lupului care caută să mă înghită;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel care pentru noi ai fost batjocorit, lovit şi răstignit pe cruce, pentru patimile Tale, păzeşte-mă de batjocura vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel fără de păcat, fiind socotit cu cei fărădelege, scoate-mă din mâinile celor ce mă urăsc;

Doamne, Dumnezeul meu, cu a Cărui răni ne-am vindecat, vindecă inima mea cea rănită;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuieşti poporul cel ce se numeşte ales, din ce se numeşte ales, din robia Egiptului, ai chemat pe Moise, robul Tău, din rugul ce ardea, zicând lui: „Am văzut nevoia poporului meu celui din Egipt şi am auzit suspinarea lui...”. Caută acum, Doamne, la necazul meu, ca mulţumit, să-ţi strig: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Împarate ceresc, Mângâietorule, duhul adevãrului, arată mila Ta mie, robului Tău, şi cercetează sufletul meu cel adânc întristat şi mă întăreşte să mă rog Ţie:

Doamne, Dumnezeul meu, Care ai învăţat pe apostolic să vorbească în alte limbi învaţă-mă voia Ta.

Doamne Dumnezeul meu, care ai dat mucenicilor curaj înaintea chinuitorilor dă-mi putere împotriva păcatului şi a diavolului;

Doamne, Dumnezeul meu, Sfinte care sfinţeşti pe credincioşii Tăi, sfinţeşte-mi sufletul, ca să fie cu adevărat templul Tău;

Doamne, Dumnezeul meu, Dătătorule de lumină, luminează-mă că sunt întunecat de scârbe;

Doamne, Dumnezeul meu, Vistierul bunătăţilor, nu mă lipsi de darul harului Tău;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 11-lea:

Aducând Ţie umilită cântare, şi cu inima înfrântă rugându-mă, nu mă trece cu vederea, Preabunule Stăpâne, întoarce faţa Ta de la păcatele mele, dar nu Te întoarce de la mine cel ce-ţi cânt Ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Lumină adevărată eşti Hristoase Dumnezeule, luminează sufletul meu întinat de patimi cu harul Tău, şi cu evlavie să mă rog Ţie, acestea grăind:

Doamne, Dumnezeul meu, nu mă pierde pe mine cel neîndreptat, care îndrăznesc să stau înaintea Ta;

Doamne, Dumnezeul meu, Căldură sfântă, încălzeşte-mă că pier în ceaţa înfricoşătoare a scârbei;

Doamne, Dumnezeul meu, Rază luminoasă a slavei Părintelui ceresc, luminează-mă cu lumina apărării Tale;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc, trimite îngerul să mă scape de tot răul;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 12-lea:

Din bunătate şi din dragoste către neamul omenesc, Părinte ceresc, ai trimis pe unul născut fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Care pe Pământ s-a şi cu oamenii a vieţuit, apoi socotit fiind cu fărădelege, cel ce este fără de păcat, cu sângele Tău a înnoit firea noastră cea stricată şi pe toată lumea a învăţat să cânte: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând nespusa Ta iubire de oameni, Hristoase Dumnezeule, că pentru a noastră mântuire ai voit să suferi cruce şi moarte, mărturisesc dreapta judecată, căci cu dragoste m-ai lăsat să sufăr pentru păcatele mele. Dar Tu, care ai venit să chemi la pocăinţă nu pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi, auzi-mă pe mine, care sunt mai păcătos decât toţi păcătoşii şi mă rog Ţie aşa:

Doamne, Dumnezeul meu, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, ridică şi sarcina păcatelor mele;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai fost ca un miel fără glas dus să se înjunghie, învaţă-mă să sufăr fără cârtire toate relele ce vin asupra mea;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai rupt zapisul lui Adam, rupe şi zapisul păcatelor mele fără de număr;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai primit pocăinţa tâlharului, primeşte şi pocăinţa mea a păcătosului;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce pe morţi ai înviat, învie şi sufletul meu cel mort în păcate;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ridici pe cei căzuţi ridică-mă şi pe mine păcătosul;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Condacul al 13-lea:

O, Mult milostive şi Atotbunule, Doamne, Dumnezeul meu, apărătorul celor obijduiţi şi nădejdea celor dejnădăjduiţi, caută cu ochiul Tău cel bun la întristarea mea şi mă mântuieşte pentru mila Ta pe mine cel ce cânt Ţie: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice din nou Icosul 1:

Făcătorule al îngerilor şi Doamne al puterilor, ca să mântuiesti pe omul cel căzut, nu te-ai ruşinat de pântecele feciorelnic, suferind apoi scuipări, lovituri de moarte ruşinoasă, Fiul lui Dumnezeu, bun eşti şi iubitor de oameni, cugetând acestea, îndrăznesc să mă apropii de Tine şi cu lacrimi mă rog:

Doamne, Dumnezeul meu, milostivul meu Mântuitor, mântuieşte-mă că pier;

Doamne, Dumnezeul meu, care ai venit să mântuieşti nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, izbăveşte-mă de năpaste;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai luat asupra Ta slăbiciunile noastre şi ai purtat durerile noastre, vindecă durerile inimii mele;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce Te-ai daruit lumii prin crucea Ta, trimite pace în sufletul mes scârbit;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce cu moartea Ta ai zdrobit moartea, zbrobeşte săgeţile celui rău ce zboară asupra mea;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruieşte-misă mă bucur de milostivirea Ta.

Şi Condacul 1:

Mare apărător eşti Doamne, bucuria şi mângâierea robilor Tăi, unde eşti Tu, de acolo fuge întristarea, iar unde Tu lipseşti, bucuria se preface în deşertăciune; caută spre mine păcătosul, ca să nu pier în necazul acesta şi mă cercetează cu mila mântuirii Tale, ca să strig Ţie: Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.

Rugăciune:

Doamne mântuieşte-mă ca sunt zdrobit; iată corabia ce nevoieşte în mijlocul valurilor vieţii şi a ispitelor şi este aproape de pierire, dar Tu, ca Dumnezeu milostiv şi compătimitor neputinţelor noastre, cu puterea Ta nemărginită opreşte furtuna necazurilor care vrea să mă ducă în adâncul relelor, linişteşte-o, că vântul şi marea te ascultă. Mântuieşte-mă Mântuitorule, după mare mila Ta, iar nu după faptele mele. Dacă vrei să mă mântuieşti, Tu însuţi fă aceasta în chipul în care ştii mai bine. Eu în tine Doamne am pus nădejdea, şi mă încredinţez voii Tale după bunăvoinţa Ta. Cred şi mă încred putrenic că nu mă voi pierde cu fărădelegile mele şi eu voi înălţa slavă dreptei Tale judecăţi. Fiindcă faci cu mine cum voieşti, fii binecuvântat, Doamne, în vecii vecilor. Amin!

Acatist de mulţumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate"

După obişnuitul început se zic Condacele şi Icosele.

Condacul 1:

Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ţii în dreapta Ta toate cărările vieţii omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale. Arată-ne şi de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Icosul 1:

Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceşte de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veşniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi şi până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelşugate. Îţi mulţumesc şi strig cu toţi cei care Te cunosc pe Tine:

Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă;

Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii;

Slavă Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul şi pământul ca pe o carte veşnică a înţelepciunii, Slavă veşniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică;

Slavă Ţie, pentru milele Tale cele arătate şi cele ascunse;

Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele;

Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipă de bucurie;

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 2-lea:

Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale: vântul bine-înmiresmat, munţii care tind spre cer, apele ca nişte oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor şi curgerea uşoară a norilor, întreaga fire şopteşte tainic, toată e plină de mângâiere, păsările şi dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale. Binecuvântat este pământul cu frumuseţea cea degrab trecătoare care deşteaptă dorul de veşnicul locaş unde întru nestricăcioasă frumuseţe se aude cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

M-ai adus în viaţa aceasta ca într-un rai preasfânt. Am văzut cerul ca un potir albastru şi adânc, în azurul căruia cântă păsările, am ascultat foşnetul plin de pace al pădurii şi susurul dulce-glăsuitor al apelor, neam înfruptat din roadele bine-miresmate şi dulci, ca şi din mierea cea parfumată. Ce bine e la Tine pe pământ, şi câtă bucurie să fii oaspetele Tău!

Slavă Ţie, pentru praznicul vieţii;

Slavă Ţie, pentru buna mireasmă a lăcrămioarelor şi trandafirilor;

Slavă Ţie, pentru felurimea cea desfătata a roadelor şi a seminţelor;

Slavă Ţie, pentru strălucirea de giuvaer din roaua dimineţii;

Slavă Ţie, pentru surâsul deşteptării scăldate în lumină;

Slavă Ţie, pentru frumuseţea zidirii mâinilor Tale;

Slavă Ţie, pentru viaţa veacului acesta, prevestitoare a celei cereşti;

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 3-lea:

Prin puterea Sfântului Duh împrăştie mireasmă orice floare: adiere tihnită de parfum, gingaşă alcătuire de culori, frumuseţea Celui Mare întru cele smerite. Laudă şi cinste Făcătorului de viaţă Dumnezeu, Cel Care a încununat ţarina cu aurul spicelor şi cu azurul albăstrelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliţi-vă şi-I cântaţi Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Cât de minunat eşti în praznicul primăverii, când se trezeşte la viaţă toată făptura şi de prin mii de părţi strigă cu bucurie către Tine: Tu eşti Izvorul vieţii, tu eşti Biruitorul morţii! Mângâiate de lumina lunii şi de cântecele privighetorilor, stau văile şi codrii în veşminte de nuntă, întreaga lume este mireasa Ta, ea îl aşteaptă pe Mirele nestricăcios. Dacă astfel îmbraci Tu iarba câmpului, cum oare ne vei preschimba în veacul învierii ce va să fie, cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor străluci?

Slavă Ţie, Celui ce ai scos dintru întunecimile pământului felurite culori şi gusturi şi miresme;

Slavă Ţie, pentru zidirea cea primitoare şi bogată în mângâiere;

Slavă Ţie, că ne-ai înconjurat cu mii şi mii de făpturi;

Slavă Ţie, pentru adâncul înţelepciunii Tale, care şi-a pus pecetea peste întreaga lume;

Slavă Ţie, cu evlavie sărut urmele paşilor Tăi nevăzuţi;

Slavă Ţie, Celui ce ai aprins înaintea noastră lumina cea strălucitoare a vieţii veşnice;

Slavă Ţie, pentru nădejdea vieţii nestricăcioase, nepieritoare, desăvârşite;

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 4-lea:

Cu câtă dulceaţă îi îndestulezi pe cei ce se gândesc la Tine, ce Făcător de viaţă este Cuvântul Tău cel Sfânt! Mai plăcută decât untdelemnul şi mai dulce decât fagurii este împreună-grâirea cu Tine. Rugăciunea adusă Ţie prinde viaţă şi se înaripează: cu ce cutremur se umple atunci sufletul şi cât de măreţe şi pline de tâlc apar atunci viaţa şi făptura toată! Unde nu eşti Tu - acolo e pustiu. Unde eşti Tu - acolo e bogăţia sufletului, acolo se revarsă, ca un şuvoi de apă vie, cântarea: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Când se lasă peste pământ apusul, când se împart odihna somnului obştesc şi la căderea zilei liniştea se aşterne, eu văd cămara Ta sub chipul palatelor strălucitoare şi a pridvoarelor de nori ale amurgului. Foc şi porfiră, aur şi azur grăiesc proorocind despre frumuseţea cea negrăită a corturilor Tale şi cu glas de prăznuire strigă:

Slavă Ţie, în ceasul tihnit al înserării;

Slavă Ţie, Celui ce ai revărsat asupra lumii mare linişte;

Slavă Ţie, pentru raza de rămas-bun a soarelui care apune;

Slavă Ţie, pentru odihna somnului adânc;

Slavă Ţie, pentru bunătatea Ta care se arată în întuneric, când lumea toată pare a fi departe;

Slavă Ţie, pentru rugăciunile smerite ale sufletului;

Slavă Ţie, pentru deşteptarea făgăduită spre bucuria veşnicei zile neînserate;

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 5-lea:

Nu sunt cumplite viforele vieţii pentru acela în al cărui suflet străluceşte făclia focului Tău. Împrejur - vreme rea şi întuneric, groază şi urlet de vijelie; iar în sufletul lui e pace şi lumină: acolo e Hristos! Şi inima cântă: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văd cerul Tău strălucitor de stele. O, cât eşti de bogat şi câte lumini ai! Prin razele îndepărtaţilor luminători mă priveşte veşnicia; sunt aşa mic şi neînsemnat, dar cu mine este Domnul şi pretutindeni sunt păzit de dreapta Lui cea iubitoare.

Slavă Ţie, pentru necontenita Ta purtare de grijă;

Slavă Ţie, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus în cale;

Slavă Ţie, pentru dragostea rudelor, pentru dăruirea prietenilor;

Slavă Ţie, pentru blândeţea dobitoacelor care-mi slujesc;

Slavă Ţie, pentru clipele luminoase ale vieţii mele;

Slavă Ţie, pentru bucuriile limpezi ale inimii;

Slavă Ţie, pentru fericirea de a trăi, de a mă nevoi şi de a contempla;

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 6-lea:

Cât eşti de măreţ şi de apropiat întru cumplita suflare a furtunii, cum se vădeşte atotputernicia mâinii Tale în şerpuirea fulgerelor orbitoare: minunată este măreţia Ta. Glasul Domnului peste câmpii şi în foşnetul codrilor, glasul Domnului în purcederea tunetelor şi ploii, glasul Domnului peste ape multe. Lăudat fii în vuietul munţilor care scuipă foc. Tu scuturi pământul ca pe un veşmânt; Tu înalţi până la cer valurile mării. Laudă Ţie, Celui ce ai smerit trufia omenească, făcând să se înalţe strigăt de pocăinţă: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ca fulgerul când luminează cămările ospăţului şi după el par jalnice toate făcliile, aşa ai strălucit şi Tu în sufletul meu, fără de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar după lumina Ta de fulger, ce palide, întunecate şi firave păreau aceste bucurii... Sufletul meu năzuieşte spre Tine!

Slavă Ţie, hotar al celor mai înalte visuri omeneşti;

Slavă Ţie, pentru setea noastră nepotolită după împărtăşirea cu Dumnezeu;

Slavă Ţie, Celui ce ai aprins în noi nemulţumirea numai cu viaţa cea de pe pământ;

Slavă Ţie, Celui ce faci din noi fii ai luminii înveşmântându-ne cu cele mai gingaşe raze ale Tale;

Slavă Ţie, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor întunericului şi ai sortit tot răul spre nimicire;

Slavă Ţie, pentru descoperirile Tale;

Slavă Ţie, pentru fericirea de a Te simţi şi de a vieţui cu Tine;

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 7-lea:

În sânul minunatei simfonii care ne înfăşoară cu bogatele ei armonii se face auzită chemarea Ta. Tu ne descoperi pridvorul împărăţiei ce va să fie în dulceaţa cântărilor, în minunatele acorduri ale sunetelor, în simţirea înaltă din glăsuirea lor, în strălucirea lucrării artistului. Orice adevărată frumuseţe ne poartă sufletul spre Tine, ca o puternică chemare, facându-ne să înălţăm cu glas de sărbătoare cântarea: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Cu pogorârea Sfântului Tău Duh, Tu luminezi şi faci să rodească arta pictorilor, inspiraţia poeţilor, gândirea savanţilor. Cu puterea cunoaşterii de sus pătrund ei legile Tale, luminându-ne adâncul înţelepciunii Tale de Ziditor. Lucrările lor şi fără de voie Te mărturisesc: O, cât eşti de mare în operele lor, cât eşti de mare în omul pe care Tu L-ai făcut!

Slavă Ţie, Celui ce Ţi-ai arătat puterea în legile ce cârmuiesc zidirea;

Slavă Ţie, că toată făptura e plină de legile pe care i le-ai rânduit;

Slavă Ţie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tău;

Slavă Ţie, pentru ceea ce cu înţelepciune ne-ai ascuns;

Slavă Ţie, pentru geniul minţii omeneşti;

Slavă Ţie, pentru puterea de a lucra cele de folos;

Slavă Ţie, pentru limbile de foc ale inspiraţiei;

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 8-lea:

Cât de apropiat eşti de noi în ziua bolii! Tu Însuţi cercetezi pe cei bolnavi, Tu Însuţi Te apleci spre patul celui suferind. Şi inima lui stă de vorbă cu Tine. Tu luminezi sufletul cu pace în vremea grelelor pătimiri şi scârbe, Tu trimiţi ajutor neaşteptat. Tu mângâi, Tu cercetezi cu dragoste şi mântui, Ţie îţi înălţăm cântare: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Când, prunc fiind, Te-am chemat cu înţelegere pentru prima oară, mi-ai împlinit rugăciunea şi mi-ai adumbrit sufletul cu pacea harului Tău. Atunci am înţeles că Tu eşti bun şi fericiţi sunt cei care aleargă la Tine. Am început a Te chema din ce în ce mai des, iar acum strig:

Slavă Ţie, Celui ce plineşti cererea mea pentru cele bune;

Slavă Ţie, Celui ce veghezi necontenit asupra mea;

Slavă Ţie, Celui ce tămăduieşti neputinţele şi scârbele cu trecerea vindecătoare a timpului;

Slavă Ţie, Celui ce singur ştii de ce îngădui să fim prigoniţi pe nedrept;

Slavă Ţie, Celui prin Care nici o pierdere nu e de neînlocuit şi tuturor le dăruieşti viaţa de veci;

Slavă Ţie, Celui ce faci nepieritor tot lucrul cel înalt şi bun;

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai făgăduit reîntâlnirea cea dorită cu cei de aproape ai noştri adormiţi întru nădejdea învierii;

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 9-lea:

De ce zâmbeşte tainic toată făptura în zilele de praznic? De ce atunci se revarsă în inimă o minunată uşurare, fără asemănare cu cele pământeşti şi însuşi văzduhul devine altar şi biserică purtătoare de lumină? E adierea harului Tău, e strălucirea Taborului, cerul şi pământul cântă atunci lauda: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Când m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminându-mi sufletul cu umilinţa, atunci una din razele Tale nenumărate a căzut asupra inimii mele, şi ea s-a făcut purtătoare de lumină, fier în văpaie: am privit chipul Tău tainic şi neapropiat.

Slavă Ţie, Celui ce ai preschimbat viaţa noastră cu faptele bunătăţii;

Slavă Ţie, Celui ce ai pecetluit cu negrăită dulceaţă fiecare din poruncile Tale;

Slavă Ţie, Celui ce Te sălăşluieşti în chip nevăzut acolo unde adie buna mireasmă a milostivirii;

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai trimis nereuşite şi scârbe, ca să ne întoarcem ochii spre suferinţa celorlalţi;

Slavă Ţie, Celui ce ai pus mare răsplată în însăşi fapta bună;

Slavă Ţie, Celui ce primeşti avântul spre cele înalte;

Slavă Ţie, Celui ce învălui cu iubirea mai presus de toate;

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 10-lea:

Un lucru destrămat în pulbere nu se ridica la loc, dar Tu învii pe cei a căror conştiinţă s-a stins şi întorci la frumuseţea cea dintâi sufletele ce o pierduseră fără nădejde. Cu Tine nimic nu e cu neputinţă de îndreptat. Tu eşti cu totul dragoste. Tu eşti Cel ce pe toate le zideşti, şi Cel ce iarăşi dai viaţă. Pe Tine Te lăudăm cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Dumnezeul meu, Cel ce cunoşti căderea îngerului trufaş al zorilor, mântuieşte-mă cu harul tău, nu mă lăsa să mă îndepărtez de Tine şi nu-mi da să mă îndoiesc de Tine. Dă auzului meu agerime, ca să aud în toate clipele vieţii mele glasul Tău tainic şi să-Ţi strig Ţie, Celui veşnic:

Slavă Ţie, pentru minunatele potriviri de întâmplări pe care le-a rânduit pronia Ta;

Slavă Ţie, pentru preşimţirile dăruite de har;

Slavă Ţie, pentru poveţele glasului tainic;

Slavă Ţie, pentru descoperirile din vis şi din trezie ale cuvioşilor Tăi;

Slavă Ţie, Celui ce zădărniceşti planurile nefolositoare;

Slavă Ţie, Celui ce ne trezeşti prin suferinţe din beţia patimilor;

Slavă Ţie, Celui care smereşti spre mântuire trufia inimii;

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 11-lea:

Prin lanţul de gheaţă al veacurilor simt suflul fierbinte al Dumnezeirii Tale şi dragostea Ta de oameni. Tu eşti aproape, sorocul vremurilor se apropie. Văd Crucea Ta: ai îndurat-o pentru mine; în pulbere se aşterne duhul meu înaintea Crucii: aici e praznicul iubirii şi al mântuirii, aici nu încetează în veci a lăuda: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Fericit cel care va cina în împărăţia Ta, însă Tu m-ai împărtăşit încă de pe pământ de această fericire. De câte ori nu mi-ai întins cu dreapta Ta dumnezeiască Trupul şi Sângele Tău iar eu, mult păcătosul am primit ştiutele Taine şi am simţit iubirea Ta cea negrăită şi mai presus de fire?

Slavă Ţie, pentru puterea harului Tău cel necuprins şi de viaţă făcător;

Slavă Ţie, Celui ce ai înălţat Biserica Ta ca adăpost lumii ostenite;

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai născut a doua oară prin apele cele de viaţă făcătoare ale Botezului.

Slavă Ţie, căci Tu întorci celor care se pocăiesc neprihănirea crinilor;

Slavă Ţie, adânc nesecat al iertării;

Slavă Ţie, pentru paharul vieţii şi pentru pâinea bucuriei veşnice;

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai ridicat spre cer;

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 12-lea:

De multe ori am privit cum se răsfrângea slava Ta pe chipurile celor răposaţi. Cum străluceau de nepământească frumuseţe şi bucurie, cât de nematerialnice păreau trăsăturile lor: cu adevărat era praznicul fericirii şi al odihnei în sfârşit atinse; tăcerea lor striga spre Tine. În ceasul sfârşitului, luminează şi sufletul meu, cel care strigă: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Ce înseamnă laudele mele înainte Ta! Eu nu am auzit cântarea heruvimilor - aceasta este partea sufletelor înalte - dar ştiu cum Te slăveşte firea. Am privit iarna cum, sub tăcerea lunii, întreg pământul îţi aduce tihnită rugăciune, înveşmântat în haină albă, strălucind de nestematele zăpezii. Am văzut cum se bucură de Tine soarele care răsare şi am auzit corurile păsărilor slavoslovind. Am auzit cum foşnesc codrii, cântă vânturile şi apele susură cu taină despre Tine, am auzit cum Te propovăduiesc cetele luminătorilor prin mişcarea pe care le-ai rânduit-o, cu înţelepciune, pe nesfârşitele întinderi. Ce e lauda mea! Firea este ascultătoare, iar eu nu sunt. Atâta cât trăiesc şi văd dragostea Ta, râvnesc să-Ţi mulţumesc, să mă rog Ţie şi să strig:

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat lumina;

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adâncă, nemăsurată şi dumnezeiască;

Slavă Ţie, Celui ce ne umbreşti cu lumina, cu cetele sfinţilor şi îngerilor Tăi;

Slavă Ţie, Prea-Sfântule Părinte, Care ne-ai chemat să dobândim împărăţia Ta;

Slavă Ţie, Duhule Sfinte, Soare de Viaţă Făcător al veacului ce va să vină;

Slavă Ţie, Fiule al lui Dumnezeu, începătură a mântuirii noastre;

Slavă Ţie, pentru toate, Treime Dumnezeiască şi Preabună;

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 13-lea:

O, Preabună şi de Viaţă-Făcătoare Treime, primeşte mulţumire pentru toate milele Tale şi ne arată vrednici de binefacerile Tale ca, înmulţind talanţii care ne-au fost încredinţaţi, să intrăm în veşnica bucurie a Domnului nostru cântând cântare de biruinţă: Aliluia! (de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1:

Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceşte de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veşniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi şi până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelşugate. Îţi mulţumesc şi strig cu toţi cei care Te cunosc pe Tine:

Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă;

Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii;

Slavă Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul şi pământul ca pe o carte veşnică a înţelepciunii, Slavă veşniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică;

Slavă Ţie, pentru milele Tale cele arătate şi cele ascunse;

Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele;

Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipă de bucurie;

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Şi Condacul 1:

Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ţii în dreapta Ta toate cărările vieţii omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale. Arată-ne şi de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Şi se face otpustul.

Acatistul către Preasfântului Duh - ajutor la spor în casă, examene (acatistul vindecărilor de boli al Sfântului Duh)

Rugăciunile începătoare

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!

După care:

Condacul 1:

Putere Dumnezeiască Nesfârşită fiind, poţi vindeca orice fel de vieţuitoare şi pe oricare dintre oamenii păcătoşi, care fiind bolnavi sufleteşte şi trupeşte, Ţi se roagă cu credinţă, cu pocăinţă şi cu iubire sfântă:

Duhule Sfânt, vindecă-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii!

Icosul 1:

Dragoste Dumnezeiască având pentru cei iubitori de Dumnezeu, cât şi pentru cei care se străduiesc să împlinească Poruncile Cereşti, Tu poţi să-i vindeci şi să-i refaci sufleteşte şi trupeşte pe aceştia, iar noi cu credinţă spunem aşa:

Duhule Sfânt, Te rugăm vindecă-i pe toţi neputincioşii;

Duhule Sfânt, vindecă-i pe aleşii Lui Dumnezeu;

Duhule Sfânt, vindecă-i pe cei din neamurile noastre;

Duhule Sfânt, vindecă-i pe copiii şi pe părinţii noştri;

Duhule Sfânt, vindecă-i pe cei bolnavi şi fără de speranţă;

Duhule Sfânt, vindecă-i pe cei săraci şi necăjiţi;

Duhule Sfânt, vindecă-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii!

Condacul al al 2-lea:

Prin măreţia Puterii Dumnezeirii Tale, poţi să ne vindeci de cele mai cumplite boli, dacă ne pocăim pentru păcatele noastre, ne smerim, postim şi Te rugăm cu credinţă şi cu evlavie acest lucru şi Îţi cântăm cu dragoste: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul al 2:

Fiind Cea Mai Mare Forţă din Univers, poţi acţiona cu Raze Sfinte, Vindecătoare, Ocrotitoare şi de Înţelepţire, cât şi cu Raze de Creştere a plantelor şi a animalelor, iar noi cu iubire Te rugăm aşa:

Duhule Sfânt, coboară Puterea Ta şi vindecă-ne pe noi;

Duhule Sfânt, coboară Sfintele Tale Raze Vindecătoare, asupra noastră;

Duhule Sfânt, protejează-ne pe noi toţi, de cel viclean şi de influenţa lui;

Duhule Sfânt, luminează-ne, vindecă-ne şi nu ne lăsa în părăsire;

Duhule Sfânt, luminează-i pe toţi creştinii, spre a nu mai păcătui;

Duhule Sfânt, coboară Energia Ta Sfântă peste noi;

Duhule Sfânt, vindecă-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii!

Condacul al 3-lea:

Forţa Spirituală a Duhului Sfânt se poate mări asupra unui om, se poate micşora, ori poate dispărea de la acele persoane care nu vor să facă Voia Lui Dumnezeu. Să ne smerim şi cu iubire să Îi cântăm Domnului: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Ocupaţia Duhului Sfânt este extrem de înaltă, fiind şi de comuniune a Sfintelor Puteri Divine. Echilibrul Divin se menţine, dar se şi măreşte datorită acţiunii Duhului Sfânt, cât şi acţiunii Slavei Divine, iar noi limitaţi fiind, ne închinăm Ţie Doamne şi spunem aşa:

Duhule Sfânt, Te rugăm, măreşte comuniunea noastră sfântă;

Duhule Sfânt, ajută poporul român să facă Voia Ta;

Duhule Sfânt, curăţeşte-i şi luminează-i pe aleşii Tăi;

Duhule Sfânt, vindecă-ne pe noi, neputincioşii şi bolnavii;

Duhule Sfânt, întăreşte-ne, ca să devenim tari în virtute;

Duhule Sfânt, fie-Ţi milă de noi şi curăţă-ne de păcate ca să ne vindecăm de boli;

Duhule Sfânt, vindecă-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii!

Condacul al 4-lea:

Sub permanenta şi sfânta observaţie a Duhului Sfânt, toţi oamenii aleşi trebuie să facă o Lucrare Sfântă, permanentă şi dirijată, iar noi, creştinii ortodocşi, cu dragoste Îi cântăm întotdeauna Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Lucrul Sfânt sub directa îndrumare a Duhului Sfânt, are puterea de a transforma oamenii de la o zi la alta, făcându-i mai cinstiţi, mai capabili, mai smeriţi, mai iubitori de Dumnezeu; pentru aceasta să spunem aşa:

Duhule Sfânt, Te rugăm, îndrumă-i spre bine pe toţi aleşii Tăi;

Duhule Sfânt, înţelepţeşte-i şi întoarce-i la credinţă pe cei care nu pricep Lucrarea Ta Sfântă;

Duhule Sfânt, transformă bolnavii în oameni sănătoşi;

Duhule Sfânt, transformă iubitorii de Dumnezeu în oameni capabili;

Duhule Sfânt, ajută-ne pe toţi, că suntem în greutăţi;

Duhule Sfânt, luminează-ne şi îndreaptă cărările noastre srâmbe;

Duhule Sfânt, vindecă-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii!

Condacul al 5-lea:

Marea Lucrare Dumnezeiască din România este sprijinită de Tine şi de Sfintele Puteri Cereşti, spre a se împlini Voia Lui Dumnezeu, cât mai repede şi cât mai bine. Pentru aceasta noi Îţi cântăm Doamne: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Dumnezeu fiind ai multe Raze Sfinte Vindecătoare, dar despre acţiunea şi efectul lor noi nu ştim. În Marea Ta bunătate despre anumite Raze Sfinte ai vorbit românilor şi de aceea Te rugăm aşa:

Duhule Sfânt, întăreşte Marea Lucrare Divină din România;

Duhule Sfânt, coboară Sfintele Raze Vindecătoare peste cei care fac Voia Ta;

Duhule Sfânt, coboară Sfintele Raze Vindecătoare şi peste urmaşii noştri;

Duhule Sfânt, vindecă-i, întăreşte-i, înţelepţeşte-i şi ajută-i pe cei aleşi;

Duhule Sfânt, Îţi mulţumim pentru vindecare şi pentru toate darurile Tale sfinte;

Duhule Sfânt, Îţi mulţumim pentru lumină, pentru poveţe şi pentru călăuzire;

Duhule Sfânt, vindecă-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii!

Condacul al 6-lea:

Cu ajutorul Sfintelor Tale Raze se poate transforma un sol bolnav într-unul de calitate. Pentru aceasta se citeşte cu toată smerenia Acatistul Slavei Divine de multe ori, cântând creştineşte: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Pentru a Te coborî în chip văzut sau nevăzut, trebuie să citim cu toată evlavia, în genunchi, cu candela aprinsă, în faţa icoanei Preasfintei Treimi, Acatistul Sfântului Pogorământ şi să cerem din tot sufletul vindecarea noastră şi izbăvirea din toate nevoile, spunând creştineşte aşa:

Duhule Sfânt, Te rugăm, transformă-ne, ca să avem sufletele bogate în calităţi şi virtuţi;

Duhule Sfânt, transformă-ne, făcându-ne înţelepţi şi virtuoşi;

Duhule Sfânt, întăreşte-ne evlavia, credinţa, smerenia, milostivirea şi iubirea sfântă;

Duhule Sfânt, adu în toate inimile credinţa ortodoxă;

Duhule Sfânt, îmbogăteşte-ne în calităţi şi în virtuţi creştineşti;

Duhule Sfânt, luminează-ne, vindecă-ne şi curăţeşte-ne de păcate;

Duhule Sfânt, vindecă-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii!

Condacul al 7-lea:

Pentru a fi vindecaţi prin Puterea Sfântului Duh, trebuie sa fim iubitori de Dumnezeu şi de aproapele nostru, să ne rugăm, să ne smerim, să fim milostivi, să postim, să avem respect sfânt pentru Cei din Sfânta Împărăţie Cerească şi să cântăm cu bucurie: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Suntem stăpânii sufletelor noastre şi trebuie să ne instruim şi să ne perfecţionăm spiritual, respectându-i cu evlavie pe Cei de Sus. Nimeni nu poate introduce calităţi şi virtuţi sfinte cu forţa în noi, dacă nu ne străduim să facem întotdeauna Binele. Ne rugăm fierbinte Ţie, Doamne, şi cu credinţă spunem aşa:

Duhule Sfânt, Te rugăm, învaţă-ne respectul sfânt;

Duhule Sfânt, învaţă-ne să înţelegem adevărul sfânt;

Duhule Sfânt, nu-i lăsa pe cei întunecaţi să semene mânie, invidie, ură, vrajbă şi minciuni;

Duhule Sfânt, învaţă-ne şi ajută-ne să înţelegem cunoaşterea cea de Sus;

Duhule Sfânt, ajută-ne să ne mântuim sufletele;

Duhule Sfânt, curăţă inimile noastre, vindecă-ne şi sălăşluieşte-Te întru noi;

Duhule Sfânt, vindecă-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii!

Condacul al 8-lea:

Pentru a avea cu toţii călăuzire sfântă trebuie să postim, să ne rugăm cu toată evlavia, să fim primitori şi iubitori de cele sfinte şi lăsând deoparte răutatea şi îndărătnicia să cântăm din toată inima: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Toţi aleşii Tăi, Doamne Dumnezeule, care sunt şi vor mai fi în România, cu ajutorul Tău Sfânt vor face ceea ce nu s-a făcut de 2000 de ani încoace. Nimeni nu va putea opri Lucrarea Ta Sfântă.

Duhule Sfânt, Te rugăm, ajută-ne să ne putem ruga cu foc;

Duhule Sfânt, ajută-ne să avem răspuns bun la apropiata venire a Domnului Iisus;

Duhule Sfânt, ajută-ne să strângem în Cer comoară de fapte bune;

Duhule Sfânt, ajută-ne să ne înţelegem între noi frăţeşte;

Duhule Sfânt, ajută-ne pe toţi să ne vindecăm de boli, că suntem în suferinţe;

Duhule Sfânt, ajută-ne să scăpăm de cei întunecaţi, de ispitirile şi de lucrările lor;

Duhule Sfânt, vindecă-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii!

Condacul al 9-lea:

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, al Maicii Domnului, al Puterilor Cereşti, al Îngerilor şi al Sfinţilor, toate se vor transforma, iar noi creştinii ortodocşi, conştienţi de acest fapt, să-I cântăm Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul al 9-lea:

În România vor fi 7000 de persoane, care se vor arăta prin Lucrarea şi Puterea Sfântului Duh. Dorind să fim şi noi printre cei aleşi să ne smerim mai mult, să urmăm învăţăturile Evanghelice, să facem în toate Voia Lui Dumnezeu, să ne rugăm mai mult pentru ca toţi oamenii să se mântuiască, credinţa să se întărească, Pacea şi Lumina Sfântă să ne acopere pe toţi şi să spunem aşa:

Duhule Sfânt, Te rugăm, ajută-i şi înţelepţeşte-i pe toţi aleşii Tăi;

Duhule Sfânt, întăreşte-i şi luminează-i pe toţi românii;

Duhule Sfânt, vindecă-i şi întăreşte-i pe toţi lucrătorii Tăi;

Duhule Sfânt, învaţă-ne să ne smerim şi să ne pocăim sincer pentru păcatele noastre;

Duhule Sfânt, Te rugăm să umpli inimile noastre din preaplinul iubirii Tale Dumnezeieşti;

Duhule Sfânt, Îţi mulţumim că ne dai Haruri şi daruri sfinte;

Duhule Sfânt, vindecă-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii!

Condacul al 10-lea:

Începutul transformărilor s-a făcut imediat după revoluţie. Ateismul şi comunismul ucigător de suflete nu mai sunt. Sfintele mănăstiri şi biserici s-au deschis, credinţa ortodoxă poate evolua rapid, iar noi trebuie să ne înţelegem perfect unii cu alţii şi împreună să-I cântăm Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Toate se vor transforma, oamenii se vor schimba, oraşele vor creşte şi vor evolua, unele vor renaşte din propria cenuşă, iar noi cu credinţă şi cu evlavie, slăvindu-L pe Dumnezeu să spunem aşa:

Duhule Sfânt, Îţi mulţumim pentru acest nou început;

Duhule Sfânt, Te rugăm, călăuzeşte poporul Tău prin cei aleşi;

Duhule Sfânt, Îţi mulţumim pentru avântul credinţei;

Duhule Sfânt, fie ca Maica Domnului şi Sfinţii să ne ajute în chip văzut, spre lămurirea multora;

Duhule Sfânt, fie ca Îngeii Păzitori să fie văzuţi, spre a se boteza şi cei care nu sunt creştini;

Duhule Sfânt vindecă-ne şi întăreşte renaşterea noastră;

Duhule Sfânt, vindecă-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii!

Condacul al 11-lea:

Prin Puterea Ta Dumnezeiască ai profeţit că vor veni vremuri grele, dar şi bune în acelaşi timp, iar aceasta cu anevoie se va înţelege de unii oameni. Smerindu-ne, cu credinţă Îţi cântăm Doamne: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Greu le va fi multora dintre oameni să renunţe la păcate, dar bine le va fi când se vor simţi eliberaţi din robia păcatelor şi a patimilor, care deformează sufletul şi îmbolnăvesc trupul şi mintea. Cu dragoste spunem aşa:

Duhule Sfânt, Te rugăm, vindecă-ne pe noi din robia păcatelor;

Duhule Sfânt, scapă-ne de vicii şi de vicioşi;

Duhule Sfânt, scapă-ne de răii inspiratori şi de lucrările lor;

Duhule Sfânt, scapă-ne de ispite, de boli şi de rele;

Duhule Sfânt, eliberează-ne de tot ce nu avem nevoie;

Duhule Sfânt, eliberează-ne de patimi şi de greutăţi;

Duhule Sfânt, vindecă-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii!

Condacul al 12-lea:

Dumnezeu fiind, ne-ai comunicat că va veni vremea transformărilor fulgerătoare, iar în România nu vor mai fi nici secte şi nici sectanţi, doar Credinţa Creştin Ortodoxă. Cu iubire să-I cântăm Domnului: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Din Dragoste Sfântă ai comunicat românilor despre puterea de vindecare a Razelor Tale Sfinte. Din toată inima ne rugăm Doamne, pentru toţi cei care suferă, că Tu eşti speranţa noastră:

Duhule Sfânt, Te rugăm, vindecă-ne de bolile grele şi incurabile;

Duhule Sfânt, vindecă-ne sufletele şi minţile bolnave;

Duhule Sfânt, vindecă-ne de bolile capului, ale mâinilor şi ale picioarelor;

Duhule Sfânt, vindecă-ne de bolile interne şi externe;

Duhule Sfânt, vindecă-ne de bolile psihice şi de toate bolile pe care oamenii nu le pot vindeca;

Duhule Sfânt, vindecă solul, apa, aerul, plantele şi animalele bolnave;

Duhule Sfânt, vindecă-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii!

Condacul al 13-lea (de 7 ori):

Doamne Dumnezeule, Duhule Sfânt, Atotputernic, Atotfăcător, Atotştiutor, Atotvindecător, ajută-ne întăreşte-ne, vindecă-ne pe noi şi pe toţi aceştia (numele) de toate bolile. Scoate-ne din rău şi ne călăuzeşte la bine, pentru ca smerindu-ne, cu dragoste să-Ţi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia! Rugăciune către Sfântul Duh pentru vindecare Doamne Dumnezeule Cel Mare, Preasfânt şi Atotputernic, Care ai cea mai mare ştiinţă şi putere, vindecă-i pe toţi aceşti robi ai Tăi (numele), de toate bolile lor ştiute şi neştiute de ei. Vindecă-i Te rugăm, de reaua lucrare a duhurilor rele, de vrăji, de farmece, de relele descântece făcute de necredincioşi, de fermecători, de vrăjitori, de vrăjitoare şi de toţi cei care lucrează cu răul. Fie ca prin lucrarea Razelor Tale Sfinte şi prin Puterea Ta Cea Mare, să fie vindecate toate bolile noastre şi ale celor dragi nouă: copii, fraţi, surori, părinţi, rude, prieteni, oameni cunoscuţi de noi, dar şi necunoscuţi, bolnavi cu boli grave sau foarte grave, transmisibile sau netransmisibile. Vindecă Doamne, după Marea Milă a Ta, toate bolile celor care Ţi se roagă, dar mai ales ale celor care nu Ţi se roagă, că nu ştiu, nu pot sau nu cred. Vindecarea lor să fie spre Slava Numelui Tău Cel Sfânt, pentru a se putea vedea Puterea Ta Cea Mare şi binefăcătoare asupra acestor suferinzi, iar vrăjitorii, descântătorii, fermecătorii, răii să nu aibă parte de lucrarea lor cea rea.

Duhule Sfânt, sfarmă, distruge, risipeşte şi spulberă tot răul care vine de la lucrătorii răului, de la toate duhurile rele ori de la forţele oarbe care se nasc în Univers şi care pot acţiona asupra noastră! Transformă tot întunericul din noi şi din jurul nostru, în lumină sfântă, vindecătoare. Dăruieşte-ne toată iubirea după care tânjeşte sufletul fiecăruia dintre noi. Smereşte-ne, ocroteşte-ne, înţelepţeşte-ne şi întăreşte-ne cu Puterea Ta nemăsurată, atât pe noi, cât şi pe urmaşii noştri. Ocroteşte România şi românii de peste tot Pământul. Îţi mulţumim pentru toate, Doamne, Slavă Ţie! Amin!

Acatistul Îngerului Păzitor

După obişnuitul început, se zic:

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Sfinte Îngere, cel ce eşti ales de Domnul Dumnezeu spre paza sufletului meu, eu, nevrednicul, îndrăznesc să-ţi aduc cântări de laudă, iar tu, că cel ce ai îndrăzneală către Împăratul Cerului, apără-mă de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, izbăveşte-mă de toate nevoile şi necazurile, ca să strig ţie: Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!

Icosul 1:

Sfinte Îngere, cel ce eşti trimis din ceruri ca să mă păzeşti şi să mă călăuzeşti în toată viaţa mea, cad înaintea ta şi mă rog: tu însuţi mă călăuzeşte şi mă înţelepteşte ca să încep a-ţi aduce din toată inima, cu toată dragostea şi osârdia, aceste cântări de laudă:

Bucură-te, Îngere al lui Dumnezeu, înainte-statătorul meu în faţa Presfintei Treimi;

Bucură-te, slugă cerească a Domnului celui ce împărăţeşte peşte toată făptura;

Bucură-te, împreună-vieţuitorule cu slugile Lui cele înţelegătoare şi nematerialnice;

Bucură-te, cel ce faci pururea voia Stăpânului;

Bucură-te, cel ce ai primit de la Dumnezeu poruncă şi putere ca să păzeşti sufletul meu;

Bucură-te, cel ce niciodată nu te depărtezi de mine, păcătosul;

Bucură-te, cel ce pururea petreci cu mine, nevrednicul;

Bucură-te, cel ce mă păzeşti în toate căile mele;

Bucură-te, cel ce îmi călăuzeşti paşii spre sfintele biserici;

Bucură-te, cel ce mă fereşti de toată răutatea;

Bucură-te, cel ce mi-ai fost dat de Dumnezeu ca păzitor pe căile vieţii mele;

Bucură-te, îndrumătorul vieţii mele cel preabun;

Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!

Condacul al 2-lea:

Văzând Domnul Iubitorul de oameni că, după greşeala stramoşului nostru Adam, toţi oamenii sunt lesne înclinaţi spre păcat, a trimis din negraita Sa milă în tot pământul pre sfinţii Săi îngeri şi fiecărui om i-a rânduit câte un înger păzitor. Împlinind aşadar porunca Stăpânului lor, sfinţii îngeri întotdeauna sunt gata să ne ajute nouă, celor ce cântăm lui Dumnezeu cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Sfinte Îngere, mijloceşte între cele de Sus să mi se lumineze mintea, să cunosc care este voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită şi inima mea o îndreptează ca să săvârşesc cu osârdie fapte bune, iar pe tine, păzitorul meu, neancetat să te laud cu grairi ca acestea:

Bucură-te, cel ce înflăcărezi inima mea cu dragostea de Dumnezeu, Făcătorul meu;

Bucură-te, cel ce mă îndemni ca toată ziua şi tot ceasul să le petrec în rugăciuni, cereri şi mulţumiri;

Bucură-te, cel ce îngrădeşti casa sufletului meu cu frica de Dumnezeu, ca o strajă credincioasă;

Bucură-te, cel ce îndreptezi toate gândurile mele către Mântuitorul care s-a răstignit pentru păcatele mele şi ale lumii;

Bucură-te, cel ce răsădeşti în mine pomenirea chinurilor şi a morţii Sale de pe Cruce;

Bucură-te, cel ce mă înveţi să mă feresc de păcate prin aducere-aminte de patimile Domnului;

Bucură-te, cel ce mă povăţuieşti să cer de Sus umbrirea harului Sfântului Duh;

Bucură-te, cel ce mă încredinţezi că Mângaietorul caută cu mai multă milă la cei blânzi şi smeriti cu inima;

Bucură-te, cel ce peste tot mă îngrădeşti cu gândurile la Dumnezeu Cel ce este pretutindenea;

Bucură-te, cel ce înfăţişezi înaintea ochilor minţii mele pe Atoatevăzătorul;

Bucură-te, cel ce mângâi inima mea cu mila Lui pentru păcătoşii care se pocăiesc;

Bucură-te, cel ce înfricoşezi sufletul meu cu dreapta Judecată faţă de cei ce sunt împietriţi şi nepocăiţi;

Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!

Condacul al 3-lea:

Îngerul meu păzitor, cere pentru mine puterea harului dumnezeiesc, întru care să umblu neabătut şi fără poticneală pe mântuitoarea cale a poruncilor lui Hristos, iar cu inima şi cu gura să slăvesc neîncetat Preasfântul Nume al Dumnezeului nostru şi să cânt Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Avându-te pe tine, acoperământ ales de Dumnezeu, ca pe o rază luminoasă care luminezi întunericul sufletului meu şi risipeşti bezna necunoştinţei inimii mele, căzând cu umilinţă mă rog să-mi curăţeşti toate simţirile cele întunecate de patimi ca să nu mai rătăcesc în întunericul păcatului şi prealuminatei tale lumini să-i cânt aşa:

Bucură-te, steaua Luminii fără de apus, răsărită din dumnezeirea cea în Trei Lumini şi care pururea mă luminează;

Bucură-te, rază prealuminoasă, care luminezi ochii inimii mele, cei întunecaţi de păcate;

Bucură-te, cel ce te îngrijeşti să mă îndreptezi pe calea cea adevărată, pe mine, care rătăcesc în întunericul fărădelegilor;

Bucură-te, cel ce îmi pui înainte poruncile Domnului ca pe o oglindă pentru toată viaţa mea;

Bucură-te, cel ce îmi aşezi legea Domnului ca pe sfeşnic pentru picioarele mele şi ca pe o lumină pentu cărările mele;

Bucură-te, cel ce mă înveţi să ascult cuvintele Evangheliei lui Hristos cu multă dulceaţă;

Bucură-te, cel ce mă îndemni să cred cu neîndoire toată învăţătura dumnezeiescului meu învăţător şi domn;

Bucură-te, cel ce mă întăreşti în supunerea faţă de rânduiala Sfintei Biserici;

Bucură-te, cel ce mă îndemni să mă supun pravilelor şi predaniilor Sfinţilor apostoli şi Părinţi;

Bucură-te, cel ce mă întăreşti în mărturisirea sfintei credinţe ortodoxe;

Bucură-te, cel ce pentru această mărturisire credinţezi până şi la moarte să merg;

Bucură-te, cel ce mă opreşti să fiu în legătură cu ereticii şi cu cei ce s-au lepădat de adevărata Biserică;

Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!

Condacul al 4-lea:

Furtuna dezlănţuită pe marea vieţii îmi sfărâmă corabia duhovnicească cu grijile lumeşti, pacea sărmanului meu suflet ce înviforează; unde voi dobândi limanul cel liniştit al mântuirii? La tine, după Dumnezeu şi Preasfânta Fecioară, îmi pun nădejdea, Îngerul meu păzitor, ce te-am dobândit de la Domnul ca pe un înţelept cârmaci în furtunile de gând care mă tulbură. Cu mulţumire dar, cânt Dumnezeului meu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzindu-te şi văzându-te pe tine, dumnezeiescule Înger, păzitorul meu cel puternic, duhurile răutăţii de sub cer nu cutează să se apropie de preacurata ta lumină şi să săvârşească nelegiuirile lor pierzătoare de suflet. Pentru aceasta, cu smerenie te rog să nu te depărtezi de la mine din pricina nelegiuirilor mele, ci pururea mă fereşte de vânările şi de cursele celui viclean, pe mine, care cu umilinţă graiesc:

Bucură-te, cel ce cu puternicul acoperământ al aripilor tale mă aperi şi mă acoperi;

Bucură-te, că pururea stai langă mine cu sabia ta cea de foc;

Bucură-te, cel ce împotriva prinţului întunericului în luptă mă ajuţi;

Bucură-te, cel ce mă întăreşti să-i biruiesc pe slujitorii lui cei răi şi vicleni;

Bucură-te, cel ce izgoneşti de la mine demonii pierzători de suflete, ca pe nişte vulpi viclene;

Bucură-te, care tai năvălirile lor cele în chip de fiare ce se pornesc asupra minţii şi a inimii mele;

Bucură-te, cel ce mă ajuţi să spovedesc păcatele mele cele multe;

Bucură-te, cel ce dezrădăcinezi din inima mea mândria, ura, ca pe cele ce sunt fiicele lor;

Bucură-te, cel ce alungi din gândurile mele zavistia şi pomenirea de rău;

Bucură-te, cel ce mă îndemni să mă îngrădesc cu semnul Sfintei Cruci spre alungarea gândurilor celor rele;

Bucură-te, cel ce mă întăreşti să calc fără de frică peste aspidă şi peste vasilisc;

Bucură-te, cel ce ai nebiruită armă împotriva vrajmaşilor mei;

Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!

Condacul al 5-lea:

Îndrăznesc să te asemăn, păzitorul meu, cu steaua luminoasă ce alergă călăuzindu-i pe magii din vechime la închinarea adevăratului Dumnezeu când Mântuitorul lumii S-a născut în Betleem; iar tu, cu petrecerea ta cea nedespărţită de mine şi purtătoare de lumină, îmi arăţi calea cea dreaptă care duce spre Împăraţia Cerească, pentru ca acolo să mă învrednicesc să cânt împreună cu cetele cereşti, slavă Împăratului Slavei, Celui mai înainte de veci: Amin!

Icosul al 5-lea:

Văzându-mă stăpânit de întunericul morţii şi acoperit de norul întunecat al patimilor, păzitorul sfânt al sufletului meu, nu mă părăsi, ci urmează îndelung-răbdării Mântuitorului meu, mai aşteaptă, trezindu-mă la pocăinţă până când ochii mei vor vărsa izvoare de lacrimi spre spălarea necurăţiilor mele sufleteşti. Pentru aceasta cu smerenie te rog şi grăiesc:

Bucură-te, cel ce pururea aduci lui Dumnezeu rugăciunile tale, pentru mine, păcătosul, ca pe o tămâie de bun miros;

Bucură-te, cel ce pururea mijloceşti înaintea Făcătorului meu, ca să mă mântuiască;

Bucură-te, cel ce cu starea ta de faţă înlături mânia lui Dumnezeu cea cu dreptate pornită asupra mea;

Bucură-te, cel ce ceri de la Preamilostivul Dumnezeu să dea iertare tuturor faptelor mele celor rele;

Bucură-te, cel ce milostiveşti bunătatea Lui, ca să nu mă piardă cu fărădelegile mele;

Bucură-te, cel ce te rogi neîncetat Răscumpărătorului meu, ca să-mi dea vreme de îndreptare;

Bucură-te, cel ce mă trezeşti să-mi petrec toate zilele mele în pocăinţă;

Bucură-te, cel ce îmi insufli dorinţă ca pururea să mă căiesc în faţa Domnului de toate fărădelegile mele;

Bucură-te, cel ce mă înţelepţeşti ca să mă cercetez în toată vremea şi să-mi mărturisesc păcatele;

Bucură-te, cel ce sădeşti în inima mea zdrobire şi mâhnire pentru că l-am mâniat pe bunul meu Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce mă îndemni să-mi plâng viaţa mea cea ticăloasă şi întinată;

Bucură-te, mijlocitor luminos şi netăcut al mântuirii mele;

Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!

Condacul al 6-lea:

Propovăduiesc cu glas mare, Îngerul meu păzitor, grija ta de totdeauna pentru mine, păcătosul, în grijile şi năpăstuirile mele, care în această lume cu multă gâlceavă îmi tulbură pacea sufletească, apari ca un grabnic mângâietor, înţelepţindu-mă că toate acestea nu sunt trimise de la Înţeleptul Ziditor decât ca o doctorie pentru neputinţele mele sufleteşti şi învăţându-mă să-I cânt binefăcătorului Doctor Ceresc: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Când trezit de necurmatele povăţuiri, Sfinte Îngere, în sufletul meu întunecat de necazuri şi deznădăjduire din pricina multelor mele păcate, străluceşte lumina mângâierii harnice şi inima mea se umple de veselie şi de bucurie, atunci îndrăznesc să strig ca vamesul către înduratul Dumnezeu, ca să fie milostiv şi să-mi ierte greşalele mele; nu înceta, dar, povăţuitorul meu, înţelepţindu-mă şi întărindu-mă, pe mine, cel ce te chem:

Bucură-te, cel ce mă ajuţi să port jugul cel bun al mântuitoarei răbdări cu iubire;

Bucură-te, cel ce cu dragoste mă întăreşti cu nădejdea în Domnul Dumnezeu, în toate nevoile şi relele întâmplări;

Bucură-te, că mă înveţi să înving cu bărbăţie necazurile şi bolile;

Bucură-te, că alungi din inima mea orice mâhnire şi deznădejde;

Bucură-te, cel ce mă trezeşti la luptă împotriva vrajmaşilor care vor să mă prindă în mreaja deznădejdii;

Bucură-te, cel ce mă încredinţezi să mă încred cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, cum că toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie vor fi prigoniţi;

Bucură-te, cel ce îmi insufli ca să primesc jugul răbdării şi al patimirii pe care l-au purtat proorocii şi apostolii;

Bucură-te, cel ce îmi arăţi spre mângâiere cetele mucenicilor şi ale mărturisitorilor ce s-au nevoit pentru Hristos, până la vărsarea sângelui lor;

Bucură-te, cel ce îmi înfăţişezi pururea înaintea ochilor mei chinurile Domnului şi Mântuitorului nostru;

Bucură-te, cel ce îmi îndulceşti inima cu nădejdea răsplătirilor viitoare;

Bucură-te, cel ce dai viaţă sufletului meu, aşteptând veşnicile bunătăţi pline de bucurii;

Bucură-te, cel ce eşti întodeauna bunul meu mângâietor;

Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!

Condacul al 7-lea:

Vrând ca toţi oamenii să se mântuiască, preamilostivul meu Ziditor te-a trimis pe tine, îngerul Său, ca pe un bun păzitor în toată viaţa mea, pentru ca peste tot să mă juţi cu sfintele tale rugăciuni, să mă acoperi împotriva curselor diavoleşti şi să mă pregăteşti ca prin fapte bune să întru cu fecioarele cele înţelepte în cămara cea cerească de Dumnezeu înfrumuseţată cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Domnul şi Stăpânul meu arată mie, nevrednicul şi celui mai păcătos dintre robii Săi, o bunătate nouă, căci, trecând cu vederea păcatele mele cele grele şi grozave, nu m-a pierdut pentru fărădelegile mele nici până în ziua şi ceasul de faţă, ci, fiind îndelung-răbdător cu mine, aşteaptă cu milostivire întoarcerea şi pocăinţa mea, din toată inima. Cred, bunul meu păzitor, că numai cu mijlocirea ta cea de totdeauna în faţa lui Dumnezeu pentru mine sunt păzit până acum, pentru aceea, nevoindu-mă cu dragoste, pe tine te chem:

Bucură-te, cel ce mă fereşti de înecarea desăvârşită în marea vieţii celei înviforate;

Bucură-te, cel ce mă răpeşti din prăpastia nelegiuirilor mele, cu ajutorul mâinilor tale;

Bucură-te, cel ce scuturi de pe mine somnul cel păcătos al trândăvirii celei vătămătoare de suflet;

Bucură-te, cel ce luminezi cu strălucirea ta mintea mea cea întunecată cu neîngrijirea;

Bucură-te, cel ce mă ajuţi să-mi aprind cu rugăciunile inima cea rece, care-i gata să se stingă;

Bucură-te, cel ce pururea mă ridici la slavosloviriile lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce întocmeşti glasul meu ca prin cântări de laudă, cu vrednicie şi dreptate să laud pe Făcătorul tuturor;

Bucură-te, cel ce mă înveţi să proslăvesc pe Domnul meu nu numai cu buzele, ci şi cu inima;

Bucură-te, cel ce mă trezeşti spre împlinirea voii Lui celei preasfinte;

Bucură-te, cel ce te îngrijeşti să mă desprind cu lepădarea de sine şi cu părăsirea voilor mele cele rele;

Bucură-te, cel ce voieşti cu toată sinceritatea să dobândesc simplitatea porumbelului şi blândeţea mielului;

Bucură-te, cel ce mijloceşti să mi se dăruiască nerăutatea copiilor şi judecata sănătoasă a bătrânilor;

Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!

Condacul al 8-lea:

Străin şi călător sunt eu pe acest pământ, viaţa mea e degrab trecătoare, iar eu, ticălosul, niciodată nu mă gândesc în mintea mea la moartea cea fără de veste, nici nu cuget la înfricoşătoarea Judecată la care voi sta înaintea Dreptului Judecător şi voi da răspuns pentru fiecare faptă şi pentru orice cuvânt. De aceea, te rog pe tine, păzitorul sufletului meu, trezeşte-mă degrabă din somnul păcatului, ca să nu mă prindă ceasul morţii neîndreptat, ci să mă învrednicesc a cere de la Atotţiitorul, Atotputernicul şi Milostivul Dumnezeu iertarea pentru fărădelegile mele şi să-I cânt cu glas de bucurie: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Când Domnul şi Ziditorul meu va însemna ziua trecerii mele din viaţa aceasta, tu, bunul meu păzitor, văzând mai înainte chinurile grozave, pregătite pentru duhurile răutăţii şi pentru păcătoşii nepocăiţi, care mă aşteaptă şi pe mine, acoperă-mă cu aripile milostivirii tale, cum işi acoperă vulturul puii săi, iar când va fi să iasă duhul meu din mine, să te văd stând aproape de mine, izgonind pe cumpliţii vrăjmaşi. Drept aceea, cu umilinţă mă rog, zicând acestea:

Bucură-te, cel ce pui în faţa ochilor minţii mele ceasul amar şi grozav al morţii;

Bucură-te, cel ce pururea îmi aduci aminte de ceasul acela pe care nimeni nu-l cunoaşte;

Bucură-te, cel ce mă înveţi să mă uit la fiecare zi ca la cea mai de pe urmă zi a vieţii mele;

Bucură-te, cel ce mă pregăteşti în toată vremea pentru ieşirea într-o altă lume;

Bucură-te, cel ce naşti în mine umilinţă sufletească şi zdrobirea inimii;

Bucură-te, cel ce pururea doreşti ca până la sfârşitul vieţii mele să mă pocăiesc;

Bucură-te, cel ce mă opreşti să iubesc lumea şi cele ale sale;

Bucură-te, că mă ajuţi să dobândesc bunătăţile nepieritoare;

Bucură-te, cel ce mă ajuţi să dezrădăcinez din inima mea patima iubirii bogăţiei celei pieritoare;

Bucură-te, cel ce îmi arăţi că toate bunătăţile pământului sunt vremelnice şi trecătoare;

Bucură-te, cel ce mă înţelepţeşti să văd că toată frumuseţea acestei lumi este asemenea florilor câmpului;

Bucură-te, cel ce nu mă laşi să caut slava omenescă ce trece ca umbra;

Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!

Condacul al 9-lea:

Tot păcatul am desăvârşit şi toată viaţa mea în deşertăciuni s-a scurs, iar acum de sfârşit m-am apropiat. Doboară dar pe cei ce se îndreaptă asupra mea, pe cei ce caută să mă arunce în adâncul iadului. Pentru aceasta te rog, bunul meu păzitor, fii mie apărător, când voi trece vămile cele cumplite şi povăţuieşte-mă neprimejduit până la porţile Împărăţiei Cerurilor, unde feţele îngereşti cu bucurie ies în întâmpinare cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Nici o limbă frumos grăitoare nu poate spune, Sfinte Îngere, păzitorul meu, câte bucurii minunate ai făcut pentru mine în toată viaţa mea; primind sufletul meu din scăldătoarea Sfântului Botez m-ai păzit; în pruncie m-ai învăţat şi m-ai înţelepţit; în copilărie m-ai ferit de alunecările spre păcat, în tinereţe m-ai povăţuit, când am ajuns la vârsta bărbăţiei, mustrându-mă şi mângâindu-mă şi peste tot ajutându-mă pe calea mântuirii m-ai îndreptat. Pentru aceasta, cu mulţumire strig ţie:

Bucură-te, cel ce niciodată nu mă lipseşti de ajutorul şi de apărărea ta;

Bucură-te, cel ce trezindu-mă din somn mă îndemni să mă nevoiesc spre a-I mulţumi lui Dumnezeu, Cel ce întăreşte puterile mele;

Bucură-te, cel ce mă înveţi să sfinţesc cu rugăciunea orice început al zilei;

Bucură-te, cel ce îngădui să încep a lucra cu îndrăzneală, fără să înalţ o rugăciune către Atotbunul Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce te grijeşti să nimiceşti din inima mea nădejdea în puterile mele;

Bucură-te, cel ce mă îndemni să rostesc cu limba, să zic cu gura şi să ţin minte neîncetat numele Predulcelui nostru Iisus Hristos;

Bucură-te, cel ce îmi insufli să vestesc cu limba cele trebuitoare, ca şi cele de folos;

Bucură-te, cel ce îmi înfrânezi limba de la deşarta vorbire, de la multa vorbire, dar mai ales de la cuvinte de hulă;

Bucură-te, cel ce pururea petreci împreună cu mine ori de mănânc, ori de beau, ori de fac alt lucru oarecare;

Bucură-te, cel ce te îngrijeşti să mă deprinzi cu înfrânarea de la mâncare şi de la băutură;

Bucură-te, cel ce mă păzeşti pe mine în vremea somnului şi alungi pe vrăjmaşul care vrea să mă ispitească cu visurile de noapte;

Bucură-te, cel ce mă reţii de la pătimaşa iscodire şi sădeşti în ochii mei ruşinea cea feciorească;

Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!

Condacul al 10-lea:

Cel ce ai venit să mântuieşti pe toţi oamenii, Preabunul meu Domn Iisus, mă rog cu umilinţă, iartă-mi cu milostivirea Ta răutăţile mele cele nenumărate, fiind plecat spre aceasta de multele rugăciuni ale slujitorului Tău nematerialnic pe care mi l-ai dat din pruncie ca un iubitor de oameni spre paza mea, ca să fiu vrednic a intra în cămara slăvei Tale şi să cânt cu duhurile drepţilor: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Pururea îmi apari, Sfinte Îngere, ca un zid puternic împotriva vrajmaşilor mei celor răi care caută pierirea mea cea veşnică şi care-mi slăbănogesc sufletul cu trândăvia şi cu uitarea de sine; te rog dar, păzitorul meu, să mă învredniceşti cu mijlocirea ta, în vremea ieşirii sufletului meu din trup, să fiu partaş preacuratului Trup şi preascumpului Sânge al Mântuitorului meu, pentru ca, întărindu-mă cu Hrana nepieritoare şi cu Băutura dătătoare de viaţă, să trec fără frică în cealaltă lume, lăudându-te pe tine, binefăcătorul meu:

Bucură-te, că mă izbăveşti de năzuinţa spre plăceri îmbietoare şi-mi pui în faţă ruşinea fecioarelor;

Bucură-te, că ţi s-a dat stăpânire şi putere să întorci înapoi pornirile şi năvălirile dracilor ce se aruncă asupra mea;

Bucură-te, că ai primit de la Dumnezeu putere să biruieşti pe nevăzuţii mei vrăjmaşi;

Bucură-te, că poţi să mă izbăveşti de orice răutate şi din toate cursele diavoleşti;

Bucură-te, că izgoneşti de la mine cumplitele năvăliri ale stăpânitorului acestei lumi şi eşti povăţuitorul şi călăuzitorul meu nedespărţit;

Bucură-te, că stând tu de faţă, nu mă voi înfricoşa în ceasul morţii de întunecatele faţe ale duhurilor răutăţii;

Bucură-te, că, păzit fiind de tine, nădăjduiesc să trec neprimejduit vămile văzduhului;

Bucură-te, că, întărit de ajutorul tău, am nădejde să nu fiu oprit în afară porţilor Raiului, atât dorit de mine;

Bucură-te, că stai înaintea lui Dumnezeu cu rugăciune pentru mine ca să nu fiu aruncat în întunericul cel mai dinafară;

Bucură-te, că pururea îmi insufli să cer milă Domnului cu lacrimi de pocăinţă, ca să mă izbăvească de focul iadului;

Bucură-te, că mă îndemni să mă rog zi şi noapte ca să nu fiu trimis să fiu chinuit de demoni;

Bucură-te, că mă întăreşti în dreapta credinţă şi mă fereşti de rătăcire;

Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!

Condacul al 11-lea:

Ştiu, Sfinte Îngere, păzitorul meu, că această cântare, pe care ţi-o aduc din osârdia mea, nu este de ajuns spre a-mi arăta mulţumirea din toată inima pentru câte ai făcut cu mine până acum, dar încă mă rog să îndupleci milostivirea lui Dumnezeu să mă izbăvească la înfricoşătoarea Judecată de partea cea de-a stânga şi să mă învrednicească să-I cânt Lui cu toţi sfinţii: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Candela mi s-a stins, nu am undelemn de fapte bune cu care să o pot aprinde, unde dar voi alerga eu, ticălosul, îngreunat de somnul păcatului, când mă va ajunge pe neaşteptate ceasul morţii. Să nu aud şi eu ca fecioarele cele nebune glasul înfricoşător al Mirelui: Nu te cunosc! Ajută-mă dar, neadormitul meu păzitor, că să-mi umplu vasul sufletului meu cu untdelemnul faptelor bune, iar mai vârtos cu milostenia şi smerenia. Iar acum, primeşte această cântare de la mine:

Bucură-te, cel ce pururea mă inspiri să-L am în mintea mea numai pe Domnul Iisus;

Bucură-te, cel ce înviezi în inima mea porunca dragostei pentru Domnul meu cel Preabun;

Bucură-te, cel ce mă îndemni să-L iubesc pe aproapele meu cu o adevărată dragoste plăcută lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce mă înveţi ca pe semenii mei nu numai cu limba sau cuvântul, ci şi cu fapta şi cu adevărul să-i iubesc;

Bucură-te, cel ce sădeşti în mine dorinţa de a-i ajuta în toate nevoile;

Bucură-te, cel ce mă povăţuieşti să-i mângâi pe cei necăjiţi şi să-i apăr pe cei asupriţi;

Bucură-te, cel ce-mi pleci inima să împart săracilor din avuţiile mele;

Bucură-te, cel ce mă îndemni să fiu gata să-mi pun şi sufletul pentru prietenii mei, potrivit poruncii Mântuitorului;

Bucură-te, cel ce-mi închizi ochii ca să nu văd greşalele fratelui meu;

Bucură-te, cel ce nu îngădui să osândesc pe aproapele meu care alunecă spre păcat;

Bucură-te, cel ce eşti floare a Împărăţiei Cerurilor;

Bucură-te, cel ce eşti blândeţea care alungă frica;

Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!

Condacul al 12-lea:

Ţi s-a dat har de la Atotputernicul Dumnezeu, Sfinte Îngere, acoperişul meu, să mă păzeşti în toate căile mele, să nu se lovească piciorul meu de vreo piatră de poticnire, până când mă voi înfăţişa înaintea Lui Hristos-Dumnezeu pe Care cu netăcute glasuri toate puterile cereşti îi laudă cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Laud milostivirea ta cea vrednică de mirare şi pogorământul tău cel mare, cela ce eşti minte repede mişcătoare şi slugă nematerialnică a Domnului; cele ce nu te îngreţoşezi de păcatele mele urât mirositoare şi nu încetezi să aduci pentru mine nevrednicul, sfintele tale rugăciuni către Preasfântul Dumnezeu, Cel ce este în Trei Ipostasuri, ca să nu pier în veci, ci să moştenesc Împărăţia Cerească. Binevoieşte dar să primeşti, din sufleteştile mele vistierii, cântările de laudă ce le aduc ţie:

Bucură-te, cel ce mă îndepărtezi de păcate prin aducerea-aminte de înfricoşătoarea judecată a Lui Dumnezeu ce va să fie;

Bucură-te, cel ce mă îndemni să-mi pregătesc sufletul ca pe o mireasă întru întâmpinarea Preafumosului Mire Hristos;

Bucură-te, cel ce de-a pururea doreşti să mă întocmeşti ca pe o vrednică cămară de nuntă;

Bucură-te, cel ce neîncetat mă înveţi să-mi aprind candela sufletului meu, ca împreună cu feciorele cele înţelepte şi cu sufletele drepţilor să intru în locaşul bucuriei;

Bucură-te, cel ce mă îndemni să-mi spăl îmbrăcămintea mea cea murdară de păcate;

Bucură-te, cel ce mă ajuţi să mă îmbrăc în veşmântul neprihănirii şi al curăţeniei;

Bucură-te, cel ce mijloceşti la înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos să mă învrednicesc să stau de-a dreapta Sa;

Bucură-te, cel ce imlpori bunăvoinţa lui Dumnezeu ca să mă numere cu ceata aleşilor Săi;

Bucură-te, cel ce îndemni şi pe vieţuitorii cerului ce sunt împreună cu tine, să se roage Domnului, ca să mă sălăşluiască împreună cu ei în Împărăţia Sa;

Bucură-te, păzitorul meu cel bun şi treaz;

Bucură-te, cel ce eşti bun înainte-stătător, un cald folositor şi rugător pentru mine, păcătosul;

Bucură-te, cel ce după Dumnezeu şi după Preasfânta Fecioară eşti puternica mea nădejde;

Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!

Condacul al 13-lea:

O, luminată preaslăvită şi înţelegătoare, Îngere ai lui Dumnezeu, primeşte această cântare de mulţumire şi de cerere, iar când va fi să mă scol din pământ ca să stau la Judecată, arată-ţi milostivirea asupra mea, a păcătosului, să stai langă mine, plin de linişte şi de bucurie, luând de la mine frica cu nădejdea mântuirii, ca să mă învrednicesc să cânt împreună cu tine în lăcaşurile Raiului, în vecii vecilor Împăratului Slavei, Celui mai înainte de veci: Aliluia! (acest Condacul se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1:

Sfinte Îngere, cel ce eşti trimis din ceruri ca să mă păzeşti şi să mă călăuzeşti în toată viaţa mea, cad înaintea ta şi mă rog: tu însuţi mă călăuzeşte şi mă înţelepteşte ca să încep a-ţi aduce din toată inima, cu toată dragostea şi osârdia, aceste cântări de laudă:

Bucură-te, Îngere al lui Dumnezeu, înainte-statătorul meu în faţa Presfintei Treimi;

Bucură-te, slugă cerească a Domnului celui ce împărăţeşte peşte toată făptura;

Bucură-te, împreună-vieţuitorule cu slugile Lui cele înţelegătoare şi nematerialnice;

Bucură-te, cel ce faci pururea voia Stăpânului;

Bucură-te, cel ce ai primit de la Dumnezeu poruncă şi putere ca să păzeşti sufletul meu;

Bucură-te, cel ce niciodată nu te depărtezi de mine, păcătosul;

Bucură-te, cel ce pururea petreci cu mine, nevrednicul;

Bucură-te, cel ce mă păzeşti în toate căile mele;

Bucură-te, cel ce îmi călăuzeşti paşii spre sfintele biserici;

Bucură-te, cel ce mă fereşti de toată răutatea;

Bucură-te, cel ce mi-ai fost dat de Dumnezeu ca păzitor pe căile vieţii mele;

Bucură-te, îndrumătorul vieţii mele cel preabun;

Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!

Şi Condacul 1:

Sfinte Îngere, cel ce eşti ales de Domnul Dumnezeu spre paza sufletului meu, eu, nevrednicul, îndrăznesc să-ţi aduc cântări de laudă, iar tu, că cel ce ai îndrăzneală către Împăratul Cerului, apără-mă de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, izbăveşte-mă de toate nevoile şi necazurile, ca să strig ţie: Bucură-te, Îngere al Domnului, neadormitul meu păzitor!

După aceasta se zice această:

Rugăciune:

O, Sfinte Îngere, păzitorul şi acoperitorul meu cel bun! Cu inmă zdrobită şi cu suflet îndurerat stau înaintea ta şi mă rog: auzi-mă pe mine, păcătosul orb al lui Dumnezeu, care au plâns mult şi cu lacrimi amare strig: să nu pomeneşti fărădelegile şi nedreptăţile cu care eu, ticălosul, te mânii în toată ziua şi în tot ceasul, săvârşind fapte murdare în faţa Ziditorului meu Dumnezeu. Fii mie milostiv şi nu te depărta de mine, spurcatul, până va veni vremea sfârşitului meu. Trezeşte-mă din somnul păcatului şi ajută-mă cu rugăciunile tale să-mi petrec fără prihană cealaltă vreme a vieţii mele şi să fac roade vrednice de pocăinţă, păzeşte-mă de căderile în păcate de moarte, ca să nu pier în deznădejde şi să nu se bucure vrăjmaşul de pierzarea mea. Stiu cu adevărat şi cu gura mărturisesc că nu este nimeni ca tine, sfinte Îngere, prieten şi înainte-stătător, apărător şi biruitor. Stând în faţa Prestolului dumnezeiesc, roagă-te pentru mine, netrebnicul şi decât toţi mai păcătosul, ca să nu-mi ia sufletul în ziua când nu mă aştept şi în ceasul când săvârşesc cele rele. Ci stai înainte, rugând pe Preamilostivul Dumnezeu şi Domn să-mi ierte păcatele pe care le-am făcut în viaţa mea cu fapta, cu cuvântul şi cu toate simţurile mele; şi cu judecăţile pe care le stie să mă mântuiască; să mă pedepsească aici după negrăita Sa milă, dar să nu mă vădească la dreapta Judecată şi să nu mă dea chinurilor veşnice. Să mă învrednicească să duc roadă de multă pocăinţă, ca să primesc cu vrednicie Dunezeiasca Împărtăşanie. Pentru aceasta mai vârtos mă rog şi un asemenea dar cu toată osârdia doresc. Iar în înfricoşatul ceas al morţii să fii langă mine, bunul meu păzitor, alungându-i pe întunecaţii demoni care vor veni să înfricoşeze cutremuratul meu suflet. Apără-mă de cursele lor când va fi să trec prin vămile văzduhului pentru ca, păzit de tine, fără durere să ajung în Raiul, cel dorit de mine, unde feţele Sfinţilor şi ale Cereştilor Puteri laudă Preacinstitul şi Preaslăvitul Nume în Treime mărit a lui Dumnezeu, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Căruia I se cuvine cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfântului şi de Viaţă Făcătorului Duh (Ziua prăznuirii, Duminica Pogorârii Sfântului Duh, a Cinzecimii sau a Rusaliilor)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie! (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!

Condacele şi Icoasele.

Condacul 1:

Veniţi toţi credincioşii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tătălui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca şi cu nişte ape pământul de cunoştinţa lui Dumnezeu şi învrednicind de harul cel de-viaţă-făcător al înfierii şi de slava cea de Sus pe cei ce aleargă la El întru curăţie, sfinţind şi îndumnezeind pe cei ce strigă:

Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Icosul 1:

Îngerii cu feţe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după cuviinţa datorată Izvorului vieţii şi Luminii celei nematerialnice. Dimpreună cu ei Te preaslăvim şi noi, Duhule necuprins cu mintea, pentru milele tale cele arătate şi cele ascunse, şi cu smerenie ne rugăm să fim adăpostiţi sub adumbrirea Ta cea fericită:

Vino, Lumină adevărată, duhovnicească bucurie;

Vino, Nor purtător de rouă şi negrăită frumuseţe;

Vino şi primeşte ca pe un miros de bună mireasmă duhovnicească lauda noastră;

Vino şi ne împărtăşeşte de bucuria împărtăşirii Tale;

Vino şi veseleşte-ne cu îmbelşugarea darurilor Tale;

Vino, Veşnicule Soare Neapropiat, şi întru noi Îţi fă lăcaş;

Vino şi ne îmbogăţeşte cu darul vieţii celei adevărate;

Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 2-lea:

În chipul limbilor de foc, întru lumină şi suflare de vânt de bucurie-făcătoare, pogorându-Se Duhul cel Sfânt peste Apostoli şi de văpaia lui fiind cuprinşi, chemat-au pescarii întreaga lume la Biserica lui Hristos; necazuri şi nevoi răbdând cu bucurie pe pământ şi pe ape, de morţile cele cumplite nu se spăimântau, în tot pământul ieşind vestirea cântării lor, celei de Dumnezeu insuflate: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Potir de ploaie dătător, izvorâtor de foc, care ai pogorât asupra Apostolilor, Ţie cântare Îţi aducem, pe Tine Te binecuvântăm şi Ţie Îţi mulţumim, Dumnezeule, Duhule Sfinte:

Vino, Cela ce sfinţeşti Biserica şi o păzeşti pe dânsa;

Vino şi dăruieşte un suflet şi o inimă celor ce cred întru Tine;

Vino şi aprinde evlavia noastră cea rece şi neroditoare;

Vino şi risipeşte negura necredinţei şi a răutăţii, care se îndeseşte pe pământ;

Vino şi ne călăuzeşte pe toţi pe drumul vieţii celei drepte;

Vino şi ne povăţuieşte la tot adevărul;

Vino, Înţelepciune Neajunsă, şi cu judecăţile cele de Tine ştiute, mântuieşte-ne;

Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 3-lea:

O, Preaadâncă Taină! Dumnezeule, Duhule Necuprins cu mintea, Care împreună cu Tatăl şi cu Fiul toate le-ai zidit! Tu ai împodobit cetele îngerilor de Sus întru lăcaşul luminii celei neapropiate. Tu ai chemat la fiinţă, cu strălucirea slavei, cetele de foc ale luminătorilor cereşti. Unind Tu trup şi suflet într-o minunată alcătuire, ai zidit neamul omenesc; pentru aceasta, toată suflarea Te laudă şi cântă: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Alfa şi Omega, Începutule şi Sfârşitule, Tu, Veşnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtării deasupra apelor şi cu înfricoşata Ta îmbrăţişare ai adus pe toţi şi pe toate la viaţă. Din suflarea Ta cea de-viaţă-făcătoare a răsărit, din genunea cea fără chip, frumuseţea lumii celei întâi zidite, pentru care Îţi strigăm:

Vino la noi, Preaînţeleptule Ziditor al lumii;

Vino, Cela ce eşti mare în micuţa floare, ca şi în luminătorii cerului;

Vino, Felurime Negrăită şi Frumuseţe Veşnică;

Vino şi luminează întunecatul meu suflet;

Vino, Cela ce Te dăruieşti nouă prin Sfintele Taine;

Vino, căldură bineînmiresmată;

Vino şi ne arată pe noi zidire nouă în Hristos;

Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 4-lea:

O, Duhule Preabun şi Neajuns, din care izvorăşte sfinţenia! Tu ai înveşmântat-o pe Preacurata Fecioară Maria cu strălucirea orbitoare şi neapropiată a sfinţeniei Tale, făcând-o Maică a lui Dumnezeu-Cuvântul, Împărăteasă a Îngerilor, spre mântuirea oamenilor. Cu puterea cea mai presus de lume Tu i-ai umbrit pe Prooroci şi Apostoli, Tu i-ai purtat până în al treilea Cer, Tu le-ai rănit inimile cu frumuseţea cea de Sus, punând în graiul lor îndemn înflăcărat, cu care aduceau pe oameni la Dumnezeu. Tu îi preschimbi pe cei păcătoşi, iar ei, plini fiind de arzătoare bucurie, Îţi cântă: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Prin Duhul Sfânt tot sufletul viază, şi cu puterea Lui se va scula spre învierea cea de obşte toată zidirea, în ceasul de pe urmă al veacului acesta şi în cel dintâi al veacului ce va să fie. Ridică-ne atunci din groapă, Preabunule Mângâietor, nu spre osândă, ci spre a ne împărtăşi de fericire, întru dumnezeiasca lumină, cu toţi sfinţii, cu rudele şi apropiaţii noştri.

Vino dar, şi de a sufletului moarte ne izbăveşte;

Vino şi, înainte de sfârşitul nostru, ne îndestulează cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru;

Vino şi dă-ne să adormim în pace, cu cuget neîntinat;

Vino şi luminoasă fă scularea noastră din somnul morţii;

Vino şi ne învredniceşte ca să privim cu bucurie la zorii veşniciei;

Vino şi fă-ne fii ai nestricăciunii;

Vino şi luminează atunci, ca un soare, trupurile noastre cele fără de moarte;

Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 5-lea:

Auzind, Fiule al lui Dumnezeu, glasul Tău: „Dacă cineva însetează să vină la Mine şi să bea”, Te rugăm astâmpără-ne setea de viaţă duhovnicească şi dă-ne apa vieţii. Trimite asupra noastră raza harului Duhului Sfânt, Celui ce împreună cu Tine are izvor în Tatăl, ca să nu mai însetăm în veac, toţi cei ce cântăm cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Nestricăciosule şi Neziditule, Veşnicule, Preaînduratule Duh, Apărătorule al celor drepţi, Curăţitorule al păcătoşilor, slobozeşte-ne de orice întinăciune, ca strălucirea luminii harului Tău să nu se stingă întru noi, cei care Îţi cântăm:

Vino, Preabunule, şi dă-ne umilinţă şi izvoare de lacrimi;

Vino şi ne învaţă să ne închinăm Ţie în duh şi adevăr;

Vino, Preaînaltule Adevăr, şi lămureşte îndoielile sărăcăcioasei mele înţelegeri;

Vino, Viaţă neîmbătrânitoare, şi ne primeşte din strâmtorarea veacului acesta pământesc;

Vino, Lumină Veşnică, şi se vor risipi toate nălucirile şi spaimele;

Vino, Putere veşnic nouă, împrospătându-i pe copiii Tăi cei osteniţi;

Vino, Nemărginită Bucurie, şi uitate vor fi vremelnicele întristări;

Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 6-lea:

Saltă, fiică a luminii, Sionule, Sfântă Maică! Împodobeşte-te, mărită mireasă, cu cerurile deopotrivă, strălucitoare Biserică sobornicească a lui Hristos! Asupra ta odihneşte Duhul cel Prea Sfânt, care tămăduieşte neputinţele, plineşte lipsurile, dăruieşte viaţă celor morţi şi îi aduce la viaţa veşnică pe toţi cei ce cu cuviinţă şi cu dreptate strigă: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

„În lume necazuri veţi avea”, a zis Mântuitorul. Unde vom afla alinare şi cine ne va mângâia? Tu, Duhule Mângâietor, Însuţi dezleagă întristarea noastră! Mijloceşte pentru noi cu suspinuri negrăite şi uşurează inimile celor ce Te roagă:

Vino, Dulce Răcoare a celor osteniţi şi împovăraţi;

Vino, Împreună-Grăitorule cu cei întemniţaţi;

Vino, Adăpostul celor prigoniţi;

Vino şi miluieşte pe cei slăbănogiţi de sărăcie şi de foamete;

Vino şi tămăduieşte patimile trupurilor şi ale sufletelor noastre;

Vino şi cercetează pe toţi cei care însetează de lumina Ta;

Vino şi alină întristarea noastră cu nădejdea veşnicei bucurii;

Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 7-lea:

„Celui care huleşte împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta nici în veacul acesta, nici în cel viitor”, a spus Domnul. Ascultând acest cuvânt străin ne cutremurăm, ca nu cumva să fim judecaţi cu cei neascultători şi cu cei ce luptă împotriva lui Dumnezeu. Nu lăsa, Duhule Sfinte, inima noastră să se plece spre cuvinte de vicleşug. Întoarce din schisme, eresuri şi necredinţă pe toţi cei rătăciţi, iar pe întâi-născuţii Bisericii Tale învredniceşte-i să cânte în vecii vecilor: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Când S-a îndepărtat Duhul Sfânt de la Saul, atunci spaima şi neliniştea l-au cuprins, iar întunericul deznădăjduirii l-a coborât în cele mai de dedesubt; aşa mi s-a întâmplat şi mie în ziua întristării şi împietririi cugetului meu, că m-am îndepărtat de la lumina Ta; ci dă-mi a Te chema necontenit, Ocrotirea sufletului meu, până ce lumina Ta mă va lumina pe mine, cel împuţinat la suflet:

Vino şi nu mă lepăda pentru cârtirea şi nerăbdarea mea;

Vino şi potoleşte cumplita vijelie a tulburării si a aprinderii;

Vino şi odihneşte pe cei necăjiţi de strâmtorările vieţii;

Vino şi îmblânzeşte inima în ziua împietririi şi a mâniei;

Vino şi surpă urzelile, tulburările şi spaimele duhurilor întunericului;

Vino şi dă-ne, cu suflarea Ta, inimă zdrobită;

Vino, ca prin răbdare să mântuim sufletele noastre;

Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 8-lea:

Mântuieşte-mă, Cerescule Părinte! Săraci suntem, neputincioşi şi orbi, şi goi duhovniceşte! Dăruieşte-ne aurul Tău cel curaţit în foc, cu veşmânt alb acoperă ruşinea noastră, vindecă ochii noştri cu alifia Ta. Pogoară şi în vasele necurate ale sufletelor noastre harul Preasfântului Tău Duh, cel de-viaţă-făcător, învrednicindu-ne bucuriei celei de-a doua naşteri pe toţi cei ce cântam: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ca Turnul Babel se prăbuşeşte fericirea pământească. Jalnice sunt toate strădaniile omeneşti. Bine îmi este mie că m-ai smerit, că în păcate şi căderi mi-ai acoperit toată slăbiciunea şi nimicnicia. Fără de Tine nimic nu putem face, dar nădăjduim că ne vom mântui prin harul Tău, grăind:

Vino dar, Preaînţeleptule Ziditor al vieţii;

Vino şi lămureşte-ne căile Tale cele neînţelese;

Vino, precum un fulger, şi luminează sfârşitul vieţii pământeşti;

Vino şi binecuvântează tot începutul bun pe care îl punem;

Vino şi fii nouă ajutător la fapte bune;

Vino şi luminează mintea noastră în ceasul descumpănirii;

Vino şi dăruieşte tuturor duh de pocainţă, ca să se risipească prin acesta scârbele ce stau să vină asupra lumii spre pedepsire;

Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 9-lea:

Atât a iubit Dumnezeu lumea că şi pe Fiul Său cel Unul Născut, Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi Şi-a întins pe Cruce mâinile Sale de Ziditor al lumii, L-a trimis de a răscumpărat din păcat şi moarte întreaga lume cu sângele Său! Pentru aceasta, toată zidirea, asteptând libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu, cântă Tatălui care a iubit, Fiului care a răscumpărat şi Duhului care sfinţeşte: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Duhul Cel Făcător de Viaţă, Care S-a pogorât asupra lui Hristos la Iordan, în chip de porumbel S-a odihnit şi asupra mea, când mă aflam în scăldătoarea Sfântului Botez; s-a întunecat însă lucrarea bunătăţii Sale din pricina negurii greşelilor mele. Pentru aceea, precum aşteaptă zorii drumeţul rătăcit noaptea în pădure, aşa şi eu însetez de razele tale, Bunule, ca să nu pier cu totul:

Vino dar, la cel pecetluit cu Numele Tău cel Înfricoşat;

Vino dar, şi uşurează cugetul chinuit şi pârjolit fără cruţare;

Vino şi înnoieşte întru mine chipul lui Dumnezeu ce s-a acoperit de neguri;

Vino şi risipeşte nălucirile născute din păcat;

Vino şi mă învaţă să împărtăşesc durerile străine;

Vino şi pleacă-mă să iubesc întreaga Ta zidire;

Vino şi dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale;

Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 10-lea:

Duhul Sfânt îl naşte a doua oară pe om spre viaţa veşnică, Duhul Sfânt îi însufleţeşte pe mucenici, sfinţeşte preoţii, încununează pe cei drepţi, face din pâine şi vin Însuşi Dumnezeiescul Trup şi Sânge al Mântuitorului. O, adâncul bogaţiei şi înţelepciunii lui Dumnezeu! Dă-ne cununa darurilor Tale - dragostea veşnică şi atotiertătoare, care se întristează pentru vrăjmaşi şi vrea ca toţi să fie mântuiţi: ca, lămuriţi fiind prin ea, ca nişte fii ai luminii să strigăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cine ne va despărţi de dragostea lui Dumnezeu? Scârba, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau golătatea, sau nevoia, sau sabia? Dacă ne vom lipsi chiar de toate cele de pe pământ, avem moştenire nepieritoare în ceruri: ci dă-ne, Doamne, să Te iubim nu cu cuvântul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasă şi cu nevoinţa întregii vieţi:

Vino dar, Atotputernicule Duh, şi ne sporeşte credinţa cea atotbiruitoare;

Vino şi ne dă îndrăzneală în rugăciune;

Vino şi încălzeşte-ne inimile, ca să nu se răcească dragostea noastră din pricina prea multor fărădelegi;

Vino şi dă-ne să nu cădem în vreme de prigoană şi de batjocorire a credinţei;

Vino şi ne păzeşte de ispite peste puteri şi de sminteli;

Vino şi înviază inimile noastre prin înrourarea Ta;

Vino şi tămăduieşte-ne, sfinteşte-ne şi ne ridică, Bunule, cu harul Tău;

Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 11-lea:

Acestea zice Domnul: „Varsă-voi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri visuri vor visa, iar tinerii voştri vor vedea vedenii”. Duhule Preadorit, dă-ne doar o firimitură de la masa fiilor celor aleşi ai mângâierii Tale, celor care cu umilinţă Îţi strigăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Acolo unde ai răsărit, fie şi doar pentru o clipă, în locul cel de taină al sufletului, strălucind ca un fulger, neuitată e frumuseţea descoperirii Tale, prin care se preschimbă, cu preschimbare dumnezeiască şi înfricoşată cuviinţă, făptura cea de tină. Învredniceşte-ne, Bunule Mângâietor, încă din viaţa pământească să Te vedem cu inima curată, noi, cei care strigăm:

Vino, Fulger dătător de lumină veşniciei;

Vino şi luminează-ne cu strălucirea cea neîncetată;

Vino, Vistierul smereniei şi Veselia celor blânzi;

Vino, Apă Vie, răcoreşte-ne arşiţa patimilor;

Vino, că departe de Tine nu aflăm linişte şi tihnă;

Vino, că împreună cu Tine pretutindenea este Împărăţia Cerurilor;

Vino şi întipăreşte-ne în suflet pecetea darului Tău;

Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 12-lea:

Râu nesecat al harului, Cela ce ierţi păcatele, Duhule Sfinte! Primeşte rugăciunea noastră pentru întreaga lume, pentru cei credincioşi şi pentru cei necredincioşi şi pentru fiii neascultării: şi pe toţi adună-i în Împărăţia Sfintei Treimi, ca să se ruşineze de Tine şi cel din urmă vrăjmaş-moartea, iar lumea, renăscută prin focul curăţitor, să cânte cântarea cea nouă a nemuririi: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Văd cu duhul cetatea lui Dumnezeu - Ierusalimul Ceresc - ca pe o mireasă împodobită, cu chip de soare, în sărbătoare. Aud săltarea drepţilor la Cina Domnului, aud glasurile Îngerilor şi pe Prealuminatul nostru Domn între aleşii Săi, iar durerea, întristarea şi suspinarea fug. Împărate Ceresc, Duhule Sfinte, învredniceşte-ne prin cununa darurilor Tale să ne împărtăşim în Domnul de bucuria veşnică, noi, toţi cei care strigăm:

Vino, Bunule, şi trezeşte în noi setea de viaţa de dincolo de mormânt;

Vino şi aprinde în inimile noastre dorirea vieţii veacului celui adevărat;

Vino şi ne descoperă bucuria Împărăţiei ce va să fie;

Vino şi dă-ne haina strălucitoare ca zăpada a curătiei;

Vino şi umple-ne cu strălucirea dumnezeirii;

Vino şi ia-ne la nunta Mielului;

Vino şi ne învredniceşte să împărăţim în slava Ta cea veşnică;

Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 13-lea:

O, noian purtător de lumină al iubirii celei mântuitoare, Duhule Făcător de Viaţă! Încălzeşte cu suflarea venirii Tale neamul omenesc cel îngheţat întru fărădelegi, grăbeşte pieirea răului cu nepătrunsele Tale judecăţi şi ne descoperă cum să prăznuim în veşnicie adevărul cel dumnezeiesc, astfel ca să fie Dumnezeu totul întru toate, şi cele cereşti şi cele pământeşti şi cei izbăviţi de iad, dimpreună să cânte: Aliluia! (de trei ori)

După care se zic iarăşi Icosul I („Îngerii cu feţe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc...”) şi Condacul 1 („Veniţi toţi credincioşii să preaslăvim...”), apoi:

Rugăciune către Sfântul Duh (a Sfântului Simeon Noul Teolog):

Vino, Viaţa cea veselă şi veşnică şi dreaptă, cea atotţiitoare, întru-tot-Sfinte şi De-Viaţă-Făcătorule şi Ziditorule Duh, Cela ce eşti întru aceeaşi cinste cu Stăpânirea Tatălui şi a Fiului, Care au această egalitate şi dumnezeire şi unitate de socotinţă în Trei Feţe.

Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet! Vino, Cel ce Te-ai făcut Însuţi dorinţa întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine, Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu.

Fă-Te cu mine un duh, Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare. Dumnezeule cel peste Toate, fă-Te mie Însuţi toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea se revarsă în buzele sufletului meu şi curge în izvorul inimii mele; îmbrăcămintea care străluceşte şi cu totul arde pe draci. Curăţia care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi, pe care venirea Ta le dăruieşte celor la care vine. Fă-Te mie, Doamne, lumină neîncetată; şi soare neapus, în tot locul strălucindu-mă pe mine. Cela ce nu Te întorci de la nimenea din toţi. Ca să nu ne acoperim de întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către noi. Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne, întreaga înţelepţire a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată auzirile mele bine supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri. Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru împreună pătimire, întru milostivire, întru dragoste, întru smerită cugetare, în sinea mea şi către toţi, întru întoarcere dinspre lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire în gânduri, ca să aflu pe care dintre ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi a cunoaşte uneltirile diavolului şi pe acestea împreună cu el a le lepăda; şi cu totul a-mi tăia voia mea şi a atârna cele ale mele de purtarea Ta de grijă şi de la aceasta a nădăjdui folosul. Căci la Tine este viaţa mea, mântuirea mea. Şi pe Tine Te binecuvântez şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin!