sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Acatiste speciale fără dată (VI)

Acatistul Sfântului Cuvios Toma din Milano

Rugăciunile începătoare:

Troparul:

Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând crucea ai urmat lui Christos. Şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup că este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi împreună cu Îngerii se bucură Preacuvioase Toma din Milano, duhul tău.

Condacul 1:

Dumnezeu te-a ales din tinereţe să-I slujeşti cu dragoste sfântă şi păstrându-te curat ai ajuns slujitor minunat, iar noi cu cinste şi cu demnitate îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano!

Icosul 1:

Dumnezeu ţi-a trimis sufletul tău într-o familie creştină din sudul Germaniei, s-au nordul Franţei de astăzi; fiind săraci cei din familia ta te-au dat să fii ucenic părintelui călugăr Antonius care slujea într-o sfântă Mănăstire de maici, iar noi îţi cântăm aşa:

Bucură-te, Sfinte cuvios Toma că Dumnezeu te-a ales din tinereţe să- I slujeşti Lui;

Bucură-te, că te-ai născut în familie de oameni credincioşi;

Bucură-te, că ai avut chemare de mic;

Bucură-te, că pe părintele Antonius l-ai văzut;

Bucură-te, că te-a cerut de la părinţi;

Bucură-te, că părinţii tăi te-au dat să fii ucenic la un preot - călugăr;

Bucură-te, că nu ţi-a părut rău că pleci de acasă;

Bucură-te, căci cale lungă ai străbătut;

Bucură-te, că în Sfânt locaş creştin ai ajuns;

Bucură-te, că părintele avea nevoie de un ucenic;

Bucură-te, că ai fost ales pentru ucenicie sfântă;

Bucură-te, că Domnul Christos din lume te-a luat;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano!

Condacul al 2-lea:

Fiind copil, neînvăţat n părintele te-a luat şi te-a dus într-o sfântă mănăstire de măicuţe aproape de oraşul Milano, apoi te-a învăţat carte cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Fiind râvnitor ai învăţat să scrii şi să citeşti Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor şi alte cărţi sfinte. Apoi ţi-ai întărit sufletul cu post şi cu rugăciune multă, trăind în sărăcie călugărească cu care erai învăţat încă din tinereţe iar noi îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că părintele Antonius era om învăţat;

Bucură-te, că l-ai ascultat;

Bucură-te, că ai fost râvnitor;

Bucură-te, că ai învăţat carte;

Bucură-te, că scrisul şi cititul nu au fost grele pentru tine;

Bucură-te, că ai învăţat să citeşti Sfânta Scriptură;

Bucură-te, că ai citit Vieţile Sfinţilor;

Bucură-te, că ai citit cărţi folositoare de suflet;

Bucură-te, că mulă rugăciune ai făcut;

Bucură-te, că sufletul ţi s-a întărit prin postire;

Bucură-te, că ai trăit în sărăcie;

Bucură-te, că nimic lumesc nu ţi-a trebuit;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano!

Condacul al 3-lea:

Nefiind hârtie în acele vremuri toate cărţile erau scrise pe piei rase din animale şi de aceia totul se păstra cu grijă şi cu sfinţenie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Trăind în asprime călugărească ai învăţat să păstrezi şi să preţuieşti ceia ce era în jurul tău, fiind o fiinţă foarte econoamă şi chivernisită iar noi îţi cântăm cu drag:

Bucură-te, că ai învăţat carte aşa cum au învăţat şi sfinţii apostoli;

Bucură-te, căci cărţile erau păstrate cu cea mai mare grijă;

Bucură-te, că odată cu cărţile sfinte ţi-ai păstrat şi viaţa în sfinţenie;

Bucură-te, că şi atunci existau sfinte icoane;

Bucură-te, că sfintele icoane erau de mare preţ;

Bucură-te, că ai devenit harnic;

Bucură-te, că păstrai toate lucrurile de care aveai nevoie;

Bucură-te, căci ai fost un bun econom;

Bucură-te, că ai fost un bun chivernisitor;

Bucură-te, că din tinereţe ai fost al Domnului lucrător;

Bucură-te, că toate cu folos le-ai învăţat;

Bucură-te, căci cu bună pricepere ai lucrat;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano!

Condacul al 4-lea:

Învăţătură bună ţi-a dat Preacuviosul Antonius care te-a învăţat să te rogi şi să-l ajuţi la sfintele slujbe în altar cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Rugăciune scurtă şi de mare folos te-a învăţat, părintele tău, aşa cum le învăţa şi pe măicuţe, punând accent pe viaţa curată şi neîntinată. Pentru aceasta mari virtuţi ai dobândit iar noi îţi cântăm;

Bucură-te, că rugăciune neîncetată ai făcut;

Bucură-te, că aceasta la părintele tău ai văzut;

Bucură-te, că şi cuvioasele măicuţe se rugau neîncetat;

Bucură-te, că la slujbe pe părintele tău ai ajutat;

Bucură-te, că În Sfântul altar cu el ai intrat;

Bucură-te, că ai învăţat tainele slujirii creştine;

Bucură-te, că folosul rugăciunii l-ai văzut imediat;

Bucură-te, că ai pus accent pe viaţa curată;

Bucură-te, că ai avut viaţa neîntinată;

Bucură-te, că ai fost ca un cristal;

Bucură-te, că ai fost ca o floare între flori;

Bucură-te, că ai fost pe drumul cel bun al vieţii tale;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano!

Condacul al 5-lea:

Viaţa ta pe pământ a fost o viaţă ca de Înger în trup, Preacuvioase părinte căci pretenţii de nici un fel nu ai avut, pe pat fără saltea ai dormit, cugetul bine l-ai păzit cântând Domnului: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Nevoinţa călugărească era foarte mare în Sfânta mănăstire în care slujeai părinte, căci multe persoane dormeau pe pat de piatră s-au altele mai suferinde pe pat de lemn, cu o simplă saltea cu paie, fiecare nevoindu-se cum putea ca să dobândească un loc un Împărăţia Cerurilor, iar noi cu toată cinstea creştinească cântăm:

Bucură-te, că ai avut viaţă Îngerească pe pământ;

Bucură-te, că nu ai fost pretenţios;

Bucură-te, că ţi-ai păzit trupul de la păcate şi cugetul de întinăciunea rele gânduri;

Bucură-te, că nevoinţa tuturor era foarte mare.;

Bucură-te, căci cu toţii aveaţi o viaţă duhovnicească deosebită;

Bucură-te, că nimeni nu cârtea;

Bucură-te, că fiecare pe Dumnezeu în suflet îl avea;

Bucură-te, că în inima ta bucurie cerească avea;

Bucură-te, că Duhul Sfânt prin tine lucra;

Bucură-te, că strădania voastră, locul îl sfinţea;

Bucură-te, om pământesc cu nevoinţa îngerească;

Bucură-te, că fiecare nevoitor, un loc în ceruri dorea;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano!

Condacul al 6-lea:

Rugându-te cu mintea, mâinile îţi lucrau Părinte refăcând cărţile sfinte, reparând uşile sau mobilierul cel simplu care exista, iar slujbele cu toţii le învăţaţi mai mult pe de rost cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

După trecerea la cele veşnice a părintelui tău, ai moştenit chilia, cărţile cele sfinte, sfânta icoană, precum şi darul de a sluji mai departe în Sfânta Mănăstire iar noi îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că ai învăţat rugăciunea minţii;

Bucură-te, căci lucrai cu mâinile la cele sfinte;

Bucură-te, că ai făcut şi treburi gospodăreşti;

Bucură-te, că aveaţi cu toţii inteligenţă deosebită;

Bucură-te, că slujeaţi cu multă râvnă;

Bucură-te, că a-ţi învăţat slujbele pe de rost;

Bucură-te, că ai rămas în locul părintelui tău;

Bucură-te, că ai moştenit chilia;

Bucură-te, căci cărţile sfinte ţi-au fost de folos;

Bucură-te, că ai moştenit Icoana Sfântă;

Bucură-te, că ai slujit în locul părintelui tău;

Bucură-te, că slujbele tale au fost minunate;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano!

Condacul al 7-lea:

Fiind râvnitor spre cele înalte ai pus râvnă deosebită, dragoste şi devotament în tot ceea ce făceai iar lui Dumnezeu îi cântai din toată inima: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Slujba cea sfântă şi Dumnezeiască o făceai în fiecare zi, iar uneori cu toţii posteaţi zile întregi fără ca cineva să cârtească, iar cuvintele sfintelor învăţături erau absorbite, fiecare nevoindu-se cât putea şi noi creştinii de acum îţi cântăm:

Bucură-te, părinte că ai avut o râvnă deosebită;

Bucură-te, că ai avut dragoste şi devotament Dumnezeiesc;

Bucură-te, că ceea ce făceai nu greşeai;

Bucură-te, că Îndumnezeit lucrai;

Bucură-te, că slujbă minunată zi cu zi făceai;

Bucură-te, că multe zile posteai;

Bucură-te, căci vieţuitorii mănăstirii posteau;

Bucură-te, că nimeni nu cârtea;

Bucură-te, că fiecare, canon sfânt făcea;

Bucură-te, că predicile din cărţile sfinte erau de mult folos;

Bucură-te, că viaţa cu multă nevoinţă a-ţi dus;

Bucură-te, că soarele credinţei în sufletul tău a strălucit;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano!

Condacul al 8-lea:

Ducând o viaţă monahală liniştită, fără griji materiale, şi fără râvna spre lux, sporeai în cele duhovniceşti, fără să te atingi de persoană feminină cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Păzindu-ţi sufletul şi trupul te-ai păstrat într-o formă sfântă, vieţuind mai bine de cinzeci de ani pe pământ îndreptând calea multora spre bine, mărturisind şi împărtăşind pe toţi cei ce veneau la tine, iar acum îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că ai dus o viaţă monahală;

Bucură-te, că viaţa a fost liniştită;

Bucură-te, că nu te-au ispitit femeile;

Bucură-te, că nu ai păcătuit;

Bucură-te, că nu ai dat ocazie păcatelor să-ţi murdărească sufletul;

Bucură-te, că ai dus o viaţă simplă;

Bucură-te, de curăţenia ta;

Bucură-te, că pe pământ ai trăit mai mult de 50 de ani;

Bucură-te, că anii au fost daţi pentru slava Dumnezeiască;

Bucură-te, că ai îndreptat viaţa multora care te ascultau;

Bucură-te, că pe mulţi ai mărturisit;

Bucură-te, căci pe cei vrednici i-ai împărtăşit;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano!

Condacul al 9-lea:

Un eveniment greu a fost în viaţa monahală, când un hoţ a răpit-o pe tânăra şi frumoasa maica Elvirina. Voi cu toţii aţi plâns vreo două săptămâni de pierderea fiinţei dragi strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

După două săptămâni de plâns şi strigare către Dumnezeu, aţi găsit hoţul şi fata fără suflare. Apoi rugându-vă vi s-a descoperit că măicuţa voastră a ajuns în Împărăţia Cerurilor, iar hoţul a murit nepocăit într-o încăierare care i-a fost şi ultima din viaţa lui, iar noi îţi cântăm cu dragoste aşa:

Bucură-te, că ai întâmpinat şi evenimente grele;

Bucură-te, că frumoasa maică Elvirina nu s-a lăsat necinstită;

Bucură-te, că voi v-aţi rugat şi a-ţi plâns cu toţii pentru ea;

Bucură-te, că sufletul ei curat a ajuns în ceruri;

Bucură-te, căci moartea ca o muceniţă a avut;

Bucură-te, că în faţa răului nu s-a intimidat;

Bucură-te, că a fost ca o mieluşea;

Bucură-te, că mieluşeaua a ajuns la bunul păstor;

Bucură-te, că a-ţi văzut-o înainte de îngropare;

Bucură-te, căci rugăciune şi cerinţă a-ţi făcut;

Bucură-te, că a spus unde a ajuns;

Bucură-te, că un loc în Ceruri cu multă râvnă şi chin a dobândit Elvirina;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano!

Condacul al 10-lea:

Spre sfârşitul vieţii tale te-a învrednicit de vedenie sfântă în care ai văzut pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururi Fecioara Maria chemându-te în sfântul ei sobor şi cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Vedenia ta ai spus-o preacuvioaselor măicuţe din Sfânta Mănăstire în care ai slujit. Iar după aceasta trecând la cele veşnice minunatele tale uceniţe au plâns o săptămână după care te-au îngropat iar tu noi îţi cântăm cu multă dragoste:

Bucură-te, că Maica Domnului în vedenie ţi s-a arătat;

Bucură-te, că Preasfânta Fecioară în ceruri te-a chemat;

Bucură-te, că Preacurata un loc în soborul ei ţi-a dat;

Bucură-te, că pentru vrednicia ta, mare plată ai luat;

Bucură-te, că încă viu fiind ai spus despre vedenie uceniţelor tale;

Bucură-te, că uceniţele au ţinut la tine;

Bucură-te, că ai trecut la cele veşnice;

Bucură-te, că maicile au simţit lipsa ta;

Bucură-te, că trupul ţi l-au pregătit de înmormântare;

Bucură-te, că ele te-au jelit;

Bucură-te, că de rău nu te-au vorbit;

Bucură-te, că în mormânt nou trupul ţi l-au pus;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano!

Condacul al 11-lea:

Ieşirea sufletului tău din acest trup vremelnic a fost o simplă formalitate din partea Sfinţilor Îngeri care au venit la tine în ultimul ceas al vieţii tale, iar tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Cei ce te-au însoţit spre ceruri au fost Îngerii şi Sfinţii care au văzut că ai trecut prin vămi fără să plăteşti ceva căci păcate în viaţa ta nu ai făcut iar noi îţi cântăm:

Bucură-te, că ai avut o viaţă sfântă şi curată;

Bucură-te, că ieşirea sufletului din trup a fost foarte uşoară;

Bucură-te, căci sfinţii Îngeri au împlinit cu dragoste această simplă formalitate duhovnicească;

Bucură-te, că în ultimul ceas al vieţii tale au venit şi sfinţii să te vadă;

Bucură-te, că şi ei te-au chemat în Împărăţia Cerească;

Bucură-te, că ai părăsit uşor lumea în care te aflai;

Bucură-te, că Îngerii şi Sfinţii te-au însoţit spre cer;

Bucură-te, că ai trecut prin toate vămile văzduhului;

Bucură-te, că la vameşii din vămi nimic nu le-ai plătit;

Bucură-te, că vameşii s-au întristat;

Bucură-te, că toate faptele cele bune în ceruri le-ai luat;

Bucură-te, că de toţi cei răi ai scăpat;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano

Condacul al 12-lea:

Ajungând la Poarta Raiului ai fost întâmpinat de Sfinţii apostoli, de toţi cuvioşii şi te-au îmbrăţişat cu îmbrăţişare Sfântă cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Împreună cu toţi sfinţii şi cu toţi Îngerii ai fost petrecut la Tronul Luminos şi Sfânt al Domnului Christos, unde ai îngenuncheat, apoi ai primit binecuvântarea cerească. După ce ai văzut, Puterile Cereşti şi câte ceva din Împărăţia Cerurilor, auzind şi muzica Sfântă şi Îngerească, ai fost apoi de Sfântul tău Înger Păzitor să vezi iadul cu toate chinurile lui şi apoi te-ai înălţat la ceruri având un loc în soborul Maicii Domnului iar noi îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că sufletul tău a ajuns la poarta raiului ceresc;

Bucură-te, că acolo a fost întâmpinat de toţi Sf. apostoli şi de sfinţii cuvioşi;

Bucură-te, că toţi te-au primit cu dragoste sfântă;

Bucură-te, că ai fost însoţit în ceruri cu alai sfânt;

Bucură-te, că ai ajuns în faţa Tronului Domnului Iisus Christos;

Bucură-te, că ai văzut lumina care iese din Dumnezeiescul tron;

Bucură-te, că ai îngenuncheat în faţa Domnului Iisus Christos;

Bucură-te, că Domnul Iisus Christos ţi-a da binecuvântarea cerească;

Bucură-te, că ai văzut frumuseţi cereşti;

Bucură-te, ai văzut milioane sau miliarde de Heruvimi; sera fiului; îngeri de la tron şi alte Puteri Cereşti;

Bucură-te, că ţi s-a arătat şi iadul;

Bucură-te, că de chinuri veşnice nu ai avut parte;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano!

Condacul al 13-lea:

O de trei ori fericite Preacuvioase Părinte, noi îţi mulţumim din toată inima pentru că ne-ai arătat viaţa ta şi pentru că ne-ai dat îndemnuri minunate, dar fiind acolo sus roagă-te şi pentru noi care îţi cântăm: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Dumnezeu ţi-a trimis sufletul tău într-o familie creştină din sudul Germaniei, s-au nordul Franţei de astăzi; Fiind săraci cei din familia ta te-au dat să fii ucenic părintelui călugăr Antonius care slujea într-o sfântă Mănăstire de maici, iar noi îţi cântăm aşa:

Bucură-te, Sfinte cuvios Toma că Dumnezeu te-a ales din tinereţe să- I slujeşti Lui;

Bucură-te, că te-ai născut în familie de oameni credincioşi;

Bucură-te, că ai avut chemare de mic;

Bucură-te, că pe părintele Antonius l-ai văzut;

Bucură-te, că te-a cerut de la părinţi;

Bucură-te, că părinţii tăi te-au dat să fii ucenic la un preot - călugăr;

Bucură-te, că nu ţi-a părut rău că pleci de acasă;

Bucură-te, căci cale lungă ai străbătut;

Bucură-te, că în Sfânt locaş creştin ai ajuns;

Bucură-te, că părintele avea nevoie de un ucenic;

Bucură-te, că ai fost ales pentru ucenicie sfântă;

Bucură-te, că Domnul Christos din lume te-a luat;

Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano!

şi Condacul 1:

Dumnezeu te-a ales din tinereţe să- I slujeşti cu dragoste sfântă şi păstrându-te curat ai ajuns slujitor minunat, iar noi cu cinste şi cu demnitate îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano!

Rugăciune către Sf. Cuvios Părinte Toma din Milano:

Sfinte Preacuvioase Părinte Toma din Milano, te rugăm din toată inima să te rogi şi pentru noi creştinii care suntem cuprinşi de nevoi şi de necazuri, pentru ca Preabunul Dumnezeu să ne izbăvească de toate relele, iar la sfârşitul vieţii să ne învrednicim şi noi de un loc în Împărăţia Cerurilor. Amin!

Acatistul Sfântului Cuviosului Părintele nostru Serafim Rose din Platina

Condacul 1:

Vas ales al lui Hristos, Cuvioase Părinte Serafim, văzând jertfa şi roadele tale bineplăcute lui Dumnezeu, cântare de laudă şi de mulţumire îţi aducem ţie. Privind acum către Domnul Cel înviat, Care stă pe tronul slavei Sale, mijloceşti pentru jalnicul nostru neam. Pentru aceasta, noi păcătoşii, strigăm către tine: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Icosul 1:

În vremea călătoriei pământeşti, ai negustorit bogăţiile cele stricăcioase ale acestei lumi pieritoare pentru negrăitele, veşnicele bogăţii ale Împăratului ceresc. Lepădând toate legăturile pământeşti ai căutat să dobândeşti cugetul şi credinţa Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, dăruind acest har, spre mântuirea multora. Cinstind faptele tale, te lăudăm pe tine zicând aşa:

Bucură-te, cel ce ai căutat Adevărul mai presus de toate;

Bucură-te, cel ce ai respins mulţimea de ispite de pe calea cea largă a pierzaniei;

Bucură-te, cel ce înaintea lumii L-ai mărturisit pe Domnul nostru Iisus Hristos;

Bucură-te, cel ce ai defăimat cursele viclene ale vrăjmaşului;

Bucură-te, cel ce ai căutat harul şi luminarea Împărăţiei lăuntrice;

Bucură-te, cel ce ai lepădat pe cele pământeşti şi ai căutat Lumina cea Necreată;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Condacul al 2-lea:

Văzând amăgirea şi nebunia înţelepciunii trecătoare din această lume, ai ales calea lui Hristos, dobândind adevărata înţelepciune. Şi ca un Fericit Augustin al zilelor noastre, ai căutat să înţelegi apoi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu. Iar noi, dorind Împărăţia Lui, împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Ferindu-te de groaznicul întuneric al apostaziei, ai strigat cu glas de mântuire către lumea cea însetată. Răspunzând la chemarea ta, ţie-ţi cântăm:

Bucură-te, cel ai îndreptat calea mântuirii pentru întunecatul om modern;

Bucură-te, smerit slujitor care ai urmat Tradiţia aşa cum ţi-a fost înmânată;

Bucură-te, filosof care ai văzut că istoria stă în mâinile lui Dumnezeu;

Bucură-te, inimă zdrobită care ai căutat iertarea păcatelor;

Bucură-te, cinstitor al monahilor ortodocşi;

Bucură-te, cel ce ai vădit greşeala lumii celei neprimitoare de Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Condacul al 3-lea:

Aflându-te din tinereţe bolnav de o boală netămăduită, ai rugat-o pe Preasfânta Maică a lui Dumnezeu pentru vindecare, pentru a avea astfel vreme să dai roade Dumnezeiescului Ei Fiu. Şi pentru că ai găsit acea milă, cântăm Domnului nostru Iisus Hristos: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Găsind osteneala ascetică ca pe un leac de tămăduire, ai fost ridicăt la înălţimile duhovniceşti. Iar acum mijloceşti la Veşnicul Judecător al lumii pentru fii tăi duhovniceşti şi pentru toţi cei care îţi cântă ţie unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce te-ai curăţit prin suferinţe;

Bucură-te, cel ce ai căutat milă de la Maica Domnului pentru a-i face lucrarea Fiului ei;

Bucură-te, cel ce ai căutat să mergi pe îngusta cale care duce la viaţă;

Bucură-te, cel ce, deosebit de legiuitorii din vechime, ai ajutat pe alţii să meargă pe calea aceasta;

Bucură-te, cel ce străluceşti în lumina Împărăţiei Cerurilor;

Bucură-te, cel ce cu smerenie ţi-ai primit locul în rândul drepţilor, dăruit ţie de Sfânta Treime;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Condacul al 4-lea:

Fiind născut pe un pământ despărţit de adevărul mântuitor al Ortodoxiei, te-ai nevoit să arăţi Apusului ai săi Sfinţi Părinţi, ca o candelă pentru ieşirea din greşeală! Iar noi, folosindu-ne de ostenelile tale, împreună aducem cântare Sfintei Treimi cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Luând pildă în tinereţea ta de la făcătorul de minuni al zilelor noastre, Sf. Ioan Maximovici din San Francisco, care mântuia sufletele ca un Sf. Martin din Tours, ai urmat exemplul său prin dragostea pentru Sfinţii Apusului pentru care auzi de la noi:

Bucură-te, cel ce ai slăvit pe Sfinţii lui Dumnezeu, precum pe Sf. Grigorie din Tours;

Bucură-te, cel ce ai urmat calea cea dreaptă ca şi Sf. Gherman din Alaska;

Bucură-te, cel ce multora ai arătat calea către Împărăţia Cerurilor, ca şi Sf. Inochentie;

Bucură-te, vas sfânt născut pe pământul lumii noi, precum Sf. Petru Aleutul;

Bucură-te, lumină a noilor ţinuturi, precum Sf. Ioan Maximovici;

Bucură-te, Sfânt păzitor al celor Sfinte, precum Părintele Gherasim de Alaska;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Condacul al 5-lea:

Văzând pe mulţi din jurul tău căzând în greşealele cele de-a dreapta şi cele de-a stânga, te-ai hotărât să urmezi sfânta cale Împărătească care duce către Împărăţia Adevărului. Iar noi, încercând să mergem pe urmele tale, lăudăm pe Domnul cu această cântare: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Dorind să înţelegi cum poate cineva să-i rămână credincios lui Hristos într-o vreme când dragostea multora s-a răcit, ai aflat că numai suferinţa răbdată cu zdrobirea inimii pentru Hristos duce spre mântuire. Iar noi, gemând de durere, strigăm:

Bucură-te, păstor care ai învăţat în cuvânt şi în faptă;

Bucură-te, creştin adevărat, care ai luat crucea urmând pe Hristos;

Bucură-te, învăţător care ai fost învăţat de Sfinţi;

Bucură-te, pildă a cumpătării duhovniceşti;

Bucură-te, cel ce ai osândit rătăcirile compromisului;

Bucură-te, om înţelegător, care ai mustrat pe fariseii vremurilor de pe urmă;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Condacul al 6-lea:

Necrezând propriei înţelepciuni, ai căutat dumnezeieştile şi de viaţă dătătoarele învăţături ale Sfinţilor Părinti. Iar acum că te-ai desăvârşit întru acele învăţături, roagă-te Domnului Iisus, ca să ne putem feri de propria înţelegere, chemându-L pe El şi strigând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Aflând că erai cetăţean al altui Sion, te-ai lăsat altoit în viţa cea adevă-rată a Ortodoxiei. Şi urmându-i pe cei ce te-au învăţat, harul lui Dumnezeu ţi-a copleşit viaţa. Iar noi, mare trebuinţă având de asemenea hrană, îţi cântăm acestea:

Bucură-te, fiu adoptiv al Sfintei Rusii;

Bucură-te, ucenic al Părinţilor Filocaliei;

Bucură-te, atlet al frăţiei ortodoxe;

Bucură-te, următor al Sinoadelor Ecumenice;

Bucură-te, cinstitor al martirilor;

Bucură-te, întâiule Sfânt născut al pământului celui nou;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Condacul al 7-lea:

Iubind raiul lui Dumnezeu mai presus de pământul cel trecător, ai căutat să deprinzi calea monahală a silirii sufletului a căuta cele înalte. Stând la picioarele Domnului şi ascultând cuvintele Lui, ai luat partea cea bună. Iar noi alergând după multe lucruri, dor ne este să strigăm cu tine Domnului: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Căutând să-ţi mântuieşti sufletul ca un smerit monah, ai fost slăvit dincolo de atîngerea patimii. Iar noi, jefuiţi de vrăjmaşi şi de patimi, implorăm ale tale rugăciuni prin laude ca acestea:

Bucură-te, cel ce ai căutat să aduci omului pieritor al zilelor noastre, mireasma vieţii monahale;

Bucură-te, cel ce ai chemat pe oameni la o Tebaidă americană;

Bucură-te, iubitor al locuitorilor deşertului din Egipt;

Bucură-te, ziditor în inima ta al unui Munte Athos;

Bucură-te, următor al Sf. Ioan Înaintemergătorul care strigi lumii din pustie;

Bucură-te, cinstitor al Noilor Martiri, înaintemergători ai monahilor vremurilor de pe urmă;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Condacul al 8-lea:

Înţelegând că cunoaşterea acestei lumi duce numai la moarte, ai primit hirotonia întru preoţie din mâinile moştenitorului Tradiţiei de la Optina, Sfântul Episcop Nektarie Kontzevitch. Şi slujind ca preot, cu adevărat unul după lege, ai adus pe mulţi la dreapta credinţă prin apele botezului. Îm-preună cu ei, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cautând să unifici evlavia credinţei adevărate cu înţelegerea raţională, ai scris nenumărate cărţi şi articole pentru a propovădui Cuvântul Ortodox unei epoci în declin. Ca preot ai hrănit pe credincioşi cu Preasfântul Trup şi Sânge al lui Hristos. Ai săturat astfel pe cei flămânzi după duhov-nicie ai zilelor tale, cu trupul şi cu duhul. Iar noi, îndrăznind să ne înălţăm cu tine, strigăm:

Bucură-te, atlet al Ortodoxiei;

Bucură-te, ostaş ce luptă cu sabia ascuţită cu două tăişuri a Cuvântului lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ai defăimat minciuna evoluţionismului;

Bucură-te, sustinătorule al mareţiei creaţiei lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce nu te-ai încrezut în raţiunea omenească;

Bucură-te, slăvire a Logosului;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Condacul al 9-lea:

Cunoscând că ai trebuinţă să-ţi pregăteşti sufletul pentru moarte, cu pocăinţă ai căutat învăţăturile Sfinţilor Părinţi despre despărţirea sufletului din această vale a amăgirii. Iar noi căutând iertare de la Hristos, lăudăm mila Lui şi cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Înţelegând că omul trebuie să dea seama de orice gând, cuvânt şi faptă, ai prevenit o generaţie nechibzuită de Judecata ce va să vină. Iar noi, cutremurându-ne din pricina păcatelor noastre, te lăudăm zicând aşa:

Bucură-te, învăţătorule al adevărului;

Bucură-te, întărirea celor slabi;

Bucură-te, smerirea celor mândrii;

Bucură-te, chemare la pocăinţă;

Bucură-te, mijlocitor către Născătoarea de Dumnezeu;

Bucură-te, rugător înaintea Treimii;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Condacul al 10-lea:

Văzând lumea cufundându-se neîncetat în nebunie şi necredinţă, ai grăit despre apropiata Judecată a lui Dumnezeu asupra omenirii celei rătăcite. Iar noi, îngroziţi de lipsa noastră de credinţă, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Având dragoste pentru toţi cei iubiţi ai lui Hristos, ai cinstit pe Sfânta Sa Maică, căutând ajutorul ei în vreme de încercare. Iar noi, minunându-ne de credinţa şi îndelunga ta răbdare, strigăm către Maica lui Dumnezeu:

Bucură-te, Fecioară Sfântă, care degrabă răspunzi la rugăciuni;

Bucură-te, acoperământul celor îndureraţi;

Bucură-te, nădejdea celor pierduţi;

Bucură-te, balsam al celor răniţi;

Bucură-te, Maica creştinilor;

Bucură-te, ajutătoare a Cuviosului Serafim;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Condacul al 11-lea:

Fiind al Sfintei Rusii nou fiu, şi văzând acel pământ jefuit de vrajmaşi fără Dumnezeu, te-ai străduit să a ţine în viaţă Sfânta Rusie într-un nou pământ. Iar Dumnezeu ţi-a răsplătit osteneala, făcându-ţi lumânarea de Paşti luminătoare a îndureratei Sfinte Rusii. Văzând aceasta, strigăm către Împăratul Cerului: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Cinstind credinţa cea adâncă şi străveche a poporului ortodox rus, ai grăit despre învierea Sfintei Rusii şi ai ajuns astfel candelă luminatoare care luminează toată lumea. Cu adevărat ai fost printre primele roade ale proorociei celei mari a Sfântului Serafim, a descoperirii credinţei ortodoxe de către lumea întreagă. Cinstind credinţa şi înainte-vederea ta, strigăm:

Bucură-te, rod nou al unui străvechi pom;

Bucură-te, sămânţă a noii primăveri;

Bucură-te, prooroc al învierii;

Bucură-te, atlet al Noilor Martiri;

Bucură-te, ostaş al oştirii lui Hristos;

Bucură-te, unealtă a dumnezeieştii Pronii;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Condacul al 12-lea:

În timpul vieţii tale în trup, stăruitor ai căutat pe Hristos Domnul. Iar în vremea despărţirii de această viaţă amăgitoare, trimisu-ţi-a Domnul mari suferinţe trupeşti pentru a-ţi pregăti sufletul pentru veşnicie, pricinuindu-ţi astfel multe minuni prin sfinţirea ta. Iar acum că te-ai desăvârşit în Împărăţia cea cerească, roagă-te pentru noi, ca toţi să venim la Hristos cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Căile Domnului sunt nesocotite de om, care a ridicat braţele împotriva Creatorului şi Bisericii Sale. Văzând acestea, ne-ai înştiinţat să fim tari în încercările care ne stau înainte, zicând „E mai târziu decât credeţi!”. Căutând rugăciunile tale, strigăm:

Bucură-te, prevenire împotriva căldiciei;

Bucură-te, tăria celor slabi;

Bucură-te, văditorul ereziilor încurcate;

Bucură-te, susţinător al adevărului Ortodoxiei;

Bucură-te, lumina întru întuneric;

Bucură-te, lumină a lui Hristos;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Condacul al 13-lea:

O, al nostru Sfânt Părinte Serafim, la îngroparea ta, Episcopul Nectarie ne-a îndemnat să căutăm mijlocirile tale. Apoi, la patruzeci de zile după moartea ta, el ţi-a cântat cântare de laudă, numărându-te astfel printre sfinţi. Mulţi au trecut cu vederea aceasta pâna ce, după şaisprezece ani, ai fost numit „Cuvios”. Acum ştim că veşnic cânţi lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1:

În vremea călătoriei pământeşti, ai negustorit bogăţiile cele stricăcioase ale acestei lumi pieritoare pentru negrăitele, veşnicele bogăţii ale Împăratului ceresc. Lepădând toate legăturile pământeşti ai căutat să dobândeşti cugetul şi credinţa Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, dăruind acest har, spre mântuirea multora. Cinstind faptele tale, te lăudăm pe tine zicând aşa:

Bucură-te, cel ce ai căutat Adevărul mai presus de toate;

Bucură-te, cel ce ai respins mulţimea de ispite de pe calea cea largă a pierzaniei;

Bucură-te, cel ce înaintea lumii L-ai mărturisit pe Domnul nostru Iisus Hristos;

Bucură-te, cel ce ai defăimat cursele viclene ale vrăjmaşului;

Bucură-te, cel ce ai căutat harul şi luminarea Împărăţiei lăuntrice;

Bucură-te, cel ce ai lepădat pe cele pământeşti şi ai căutat Lumina cea Necreată;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Condacul 1:

Vas ales al lui Hristos, Cuvioase Părinte Serafim, văzând jertfa şi roadele tale bineplăcute lui Dumnezeu, cântare de laudă şi de mulţumire îţi aducem ţie. Privind acum către Domnul Cel înviat, Care stă pe tronul slavei Sale, mijloceşti pentru jalnicul nostru neam. Pentru aceasta, noi păcătoşii, strigăm către tine: Bucură-te Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Rugăciune:

O, Sfinte Cuvioase Serafim, Părintele nostru, viaţa ţi-ai petrecut-o du-pă porunca lui Hristos şi, lepădându-te de tine, ţi-ai luat crucea şi I-ai urmat Lui. Astfel făcând, ai dat multă roadă pentru secerişul Domnului. Rugămu-te, roagă-te Domnului pentru noi, fiii tăi duhovniceşti, care vieţuiesc într-o epocă a necredinţei şi a vrăjmăşiei faţă de deplinul adevăr. Roagă-te ca Hristos Dumnezeul nostru să ne întarească şi să ne dea înţelepciunea şi credinţa de care avem nevoie pentru a răzbate prin încercările ce ne stau în faţă. Roagă-te pentru familiile şi prietenii noştri, vii sau morţi. Roagă-te ca ca ochii sufletelor noastre să se deschidă zărind dumnezeiasca şi adevărata Evanghelie a Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nos-tru Iisus Hristos, ca astfel să dobândim înlăuntrul nostru pe Sfântul Duh. Roagă-te ca în ziua cea nesfârşită, toţi să putem locui cu tine în fericire în Împărăţia Cerurilor, împreună cu toţi sfinţii. Roagă-te Maicii lui Dumnezeu să stăruie pe lânga Fiul său, ca să Se milostivească spre noi. Că preaslăvită şi fără de sfârşit este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Troparul; glas 4:

Ca un nevoitor credincios al Sfântului Herman, ai înflorit în Platina ca o roză duhovnicească. Ca un luminător al Ortodoxiei în America, scrierile tale aduc nădejde în toată lumea, învăţându-ne pe noi Credinţa cea Adevărată. O, Cuvioase Părinte Serafime, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Condacul; glas 4:

Fiind credincios desăvârşit Maicii lui Dumnezeu, te-ai dus să vieţuieşti pe un munte lângă Platina, iar prin nevoinţe ascetice, ţi-ai răstignit trupul, împreună cu patimile şi cu poftele; pentru aceasta ai ajuns întâiul născut Sfânt american, povaţă şi stea călăuzitoare a Ortodoxiei americane. De aceea, Serafime Sfinte, Părintele nostru, strigăm către tine, izbăveşte-ne prin rugăciunile tale.

IV. ACATISTE CĂTRE MAICA DOMNULUI

Acatistul Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu care se cântă în mănăstirea Frumoasa

Condacul 1:

Pe ceea ce este slava a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul a născut, Uşa cea cerească, pe Maria Fecioara să o lăudăm, cântarea celor fără de trup şi podoaba credincioşilor, că aceasta s-a arătat Cer şi Biserică Dumnezeirii. Acesteia ca unei ocrotitoare a creştinătăţii şi purtătoare de grijă a călugărilor cântare de mulţumire aducem noi nevredinicii strgând cu umilinţă dintru adâncul sufletului:

Bucură-te, Stăpână Mult milostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre.

Icosul 1:

De pe Cruce Fiul tău şi Dumnezeul nostru, în suferinţele Sale cele de pe urmă, ca un chivernisitor al celor ce aveau să fie, prin cuvânt, ţi-a încredinţat ţie fiu pe ucenicul Său cel iubit, pe Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul, iar prin el şi pe noi toţi, cei dreptslăvitori ne-a făcut fii şi fiice ai tăi, după har. Pentru aceasta, avându-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Maică purtătoare de grijă cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, Gavriil a zis ţie, „Fecioară, Bucură-te”;

Bucură-te, că împreună cu glasul aceluia s-a întrupat Stăpânul tuturor;

Bucură-te, Sicriul cel Sfânt după cum te-a numit dreptul David;

Bucură-te, că te-ai arătat mai desfătată decât cerurile;

Bucură-te, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău;

Bucură-te, că pe tine te-am dobândit folositoare;

Bucură-te, că pe tine te avem întru ispite mântuire;

Bucură-te, ceea ce eşti Lăcaş cinstit al Stăpânului;

Bucură-te, ceea ce ne ridici pe noi din prăpastia cumplitei deznădăjduiri;

Bucură-te, Izvorul Darului, Scară şi Uşă Cerească;

Bucură-te, Sfeşnic şi Năstrapă cu aur poleită;

Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condacul al 2-lea:

Cine dintre oameni va putea vreodată să mărturisească cu limbă omenească adâncul cel de nedescris cu slove pământeşti al purtării de grijă a lui Dumnezeu faţă de oameni, că iată vedem pe Fiul lui Dumnezeu născut în trup din Fecioara. O, taină mare din veac ascunsă, de îngeri neştiută şi de oameni cu anevoie pricepută; pentru care suflarea toată nimic altceva nu poate striga lui Dumnezeu, afară de cântarea cea de laudă: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Rodul rugăciunii neîncetate către Dumnezeu şi al vieţuirii celei curate eşti Fecioară, că dumnezeieştii tăi Părinţi, Ioachim multlăudatul şi Ana preafericita, prin rugăciune osârduitoare te-au dobândit pe tine mângâiere de la Făcătorul a toate şi sprijin bătrâneţilor, ca o dovadă că nimic bun nu putem agonisi în această viaţă decât cu rugăciunea smerită şi viaţa curată, de care mărturie şi lucrare dumnezeiască minunându-ne îţi strigăm aşa:

Bucură-te, Munte umbrit cu Darul cel Dumnezeiesc;

Bucură-te, Pom al vieţii celei veşnice;

Bucură-te, Munte netăiat care pe Dătătorul de viaţă Hristos lumii L-ai născut;

Bucură-te, aşteptarea neamurilor şi mântuirea credincioşilor;

Bucură-te, Fiica căzutului Adam celui din ţărână, care te-ai făcut Născătoare de Dumnezeu;

Bucură-te, că întru tine se veselesc strămoşii neamului;

Bucură-te, cea prin care s-a călcat iadul şi cei din legături s-au slobozit;

Bucură-te, că pe mine omul, Dumnezeul părinţilor în pântecele tău m-a înnoit;

Bucură-te, Raiul desfătării celei de sus;

Bucură-te, ceea ce eşti Mireasă neispitită de nuntă;

Bucură-te, bucuria atoată lumea, prin care ne-a răsărit nouă Dumnezeu;

Bucură-te, curată că din tine a ieşit Păstorul cel preaînălţat, care cu adevărat s-a îmbrăcat în trupul lui Adam;

Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condacul al 3-lea:

O, minunile tale cele mai presus de fire, Preacurată, că numai tu, Fecioară, sub soare, tuturor ai dat să cunoască minunea cea prea nouă a Naşterii tale celei necuprinse de minte, că Dumnezeu, Cel ce a plăsmuit lumea cu cuvântul, din nimic, pe Cuvântul cel împreună lucrător îl trimite în lume, Om desăvârşit şi Dumnezeu adevărat, din Tatăl născut fără de mamă mai inainte de veci, şi din tine, Fecioară, în timp născut cu trup fără de tată, Căruia cu frică şi cu dragoste Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

În braţele sale cele părinteşti, Ioachim te-a purtat, Stăpână, văzând cu ochii săi plinirea rugăciunilor celor cu nădejde şi rodul binecuvântării lui Dumnezeu; că din rădăcina proorocească a lui David, dumnezeiescul tău părinte, ai odrăslit, Fecioră, ceea ce ai născut pe Domnul Slavei, Cel mai înainte proorocit şi prin aceasta pe David cu adevărat l-ai preaslăvit. Ci o, Stăpână, primeşte de la noi, robii tăi cei nevrednici cântarea de bucurie ce se aduce ţie din dragoste:

Bucură-te, cea păzită în curăţie şi pecetluită cu fecioria;

Bucură-te, cea mai înaltă decât cerurile şi decât toată zidirea cea văzută şi nevăzută;

Bucură-te, Scara cea fără materie de demult;

Bucură-te, calea mării ceea ce cu străin chip uscată s-a făcut;

Bucură-te, puterea credincioşilor şi scularea căzuţilor;

Bucură-te, Uşă neumblată a Dumnezeirii;

Bucură-te, pântecele cel mai desfătat decât cerurile;

Bucură-te, Liman de mântuire şi Zid neclătinat;

Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de legile firii prin Naşterera ta;

Bucură-te, lumina vieţii şi a trupului meu;

Bucură-te, ceea ce ai dezlegat mâhnirea păcatului;

Bucură-te, ceea ce singură către Fiul ai câştigat îndrazneala de maică;

Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condacul al 4-lea:

Aleasa Tatălui Ceresc, Fiica Făcătorului Cerului şi a Pământului, Cel ce din nemăsurata Sa bunătate hrăneşte toată zidirea cu suflarea Sa cea dătătoare de viaţă, la sânul maicii sale se alăptează. Cu laptele Anei se hrăneşte Fiica lui Israel cel vechi, cel ce prin neascultare a pierdut moştenirea făgăduită a râurilor de lapte. Pentru aceasta cu evlavie cântăm celei Preacurate:

Bucură-te, Sfânta Sfintelor, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat;

Bucură-te, Fecioară neîntinată care ai izvorât tuturor credincioşilor nestricăciunea;

Bucură-te, ceea ce mai presus de fire ai zămislit pe Cel nedespărţit de Tatăl;

Bucură-te, ceea ce ai născut întrupat pe Unul din Treime;

Bucură-te, Scaunul cel în chipul focului pe care a şezut Dumnezeu;

Bucură-te, că pe Fiul cu trup L-ai născut şi ca pe un Prunc cu lapte L-ai hrănit;

Bucură-te, că pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul în pântecele tău L-ai ascuns;

Bucură-te, că intrând în pântecele tău cel sfinţit, Dumnezeu om s-a făcut;

Bucură-te, că prin tine, Stăpână, Dumnezeu a petrecut cu cei de pe pământ;

Bucură-te, că Fiul din tine trup a luat şi în trup S-a preaslăvit;

Bucură-te, Cetate însufleţită a Celui ce împărăţeşte pururea;

Bucură-te, că după proorocie toiag ai odrăslit din rădăcina lui Iesei;

Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condacul al 5-lea:

Ca roua pe lână şi precum de demult în Sinai focul dumnezeirii cel ce a aprins rugul lui Moise, S-a coborât la noi Cuvântul cel dintru început şezător pe scaun cu Tatăl şi cu Duhul. O, lucrare de taină a mântuirii. O, cum Fiul lui Dumnezeu om se face şi de sânurile Tatălui nu se desparte. Dumnezeu primeşte trup, Soarele se îmbracă în materie, ca pe om să-l aducă la strălucirea cea dintâi. Trecut-a umbra Legii şi Darul a venit. Pentru aceasta cu frică să lăudăm toţi pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

O, Lună nouă şi prea frumoasă pe cerul înroşit de păcate care răsari lumii pe Soarele cel Nou al Dreptăţii. O, Mlădiţă Dumnezeiască de măslin odrăslită de Duhul în corabia neamurilor, care verşi în lume Mirul cel fără de preţ. O, Viţă a viei celei de taină, care storci omenirii Vinul cel dătător de viaţă. Maria, Fiica Sionului, în templul Legii intră ca din templul trupului ei să scoată pe Dătătorul Legii, Cel ce-Şi are templu cerul şi pământul. Pentru aceasta văzători ai tainelor fiind, să cântăm Fecioarei aşa:

Bucură-te, Cort Sfânt şi mai desfătat decât cerurile;

Bucură-te, că Fiul tău întocmai cu Tatăl este, Ipostas desăvârşit în două firi;

Bucură-te, ceea ce singură între Dumnezeu şi oameni mai presus de minte ai mijlocit;

Bucură-te, că din tine s-a închipuit, precum suntem noi, Cel neîmpărtăşit de chip;

Bucură-te, că Acela, neschimbându-şi Dumnezeirea, S-a făcut Om cu chipul şi cu lucrarea;

Bucură-te, că pe cetele cele înţelegătoare, ca o Maică, le-ai covârşit;

Bucură-te, că din tine Trupul Dumnezeirii ca o podoabă firească frumos a strălucit;

Bucură-te, Uşă lui Dumnezeu prin care a trecut întrupându-Se Făcătorul, pecetluită păzindu-te;

Bucură-te, că prin uşa ta cea încuiată arătat a trecut Domnul;

Bucură-te, că Acela gol a fost la intrare şi purtător de trup S-a arătat la ieşire;

Bucură-te, că nedeschizând uşa trupului tău s-a făcut ieşirea;

Bucură-te, că după ieşire uşa a rămas încuiată în chip de negrăit;

Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condacul al 6-lea:

Cel născut din Tatăl mai înainte de veci fără de mamă, care la întrupare nicidecum n-a suferit schimbare sau amestecare, sau despărţire, ci a păzit întreagă osebirea celor două firi, pe pământ cu oamenii locuieşte, ca un muritor, părtaş făcându-se cu desăvârşire omenirii, afară de păcat. Cum să nu ne minunăm de Naşterea cea Dumnezeiască, cea cu totul cinstită. Cum să nu cântăm cu aprindere lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Pe tine ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, Fecioară nenunţită, te vedem în Biserica Domnului, Curată, lucrând pământul trupului tău şi curăţindu-l de cele ale firii, ca mai presus de fire să primeşti în el Sămânţa cea de la Tatăl, Bobul grâului celui de cină şi Strugurile viţei celei de taină, pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce se dă lumii spre hrană şi băutură de viaţă. Pentru aceasta, cuprinşi fiind de frică şi cutremur, pentru măreţia tainei Naşterii tale îţi cântăm aşa:

Bucură-te, Nor uşor care ai purtat pe Hristos, Ploaia cea Dumnezeiască;

Bucură-te, Liman şi Adânc al minunilor, celor ce aleargă la tine cu credinţă;

Bucură-te, Munte cinstit, Scară şi Scaun ceresc;

Bucură-te, Ancoră tare şi nemişcată celor ce te cheamă pe tine;

Bucură-te, Toiagul lui Aaron cel ce a odrăslit;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Ziditorul şi după Naştere ai ramas odor al fecioriei;

Bucură-te, că Cel ce ţine toate numai cu voia, în braţele tale ca un om se ţine;

Bucură-te, că ai hrănit pe Cel ce hrăneşte toată suflarea cu negrită bunătate;

Bucură-te, că Cel mai înainte de veci de la tine cu lapte se hrăneşte;

Bucură-te, că prin tine fiinţa omenească se uneşte cu focul dumnezeirii;

Bucură-te, că întru cuptorul tău, Hristos Domnul, ca o Azimă de pâine s-a copt;

Bucură-te, strigăm ţie, Stăpână, cu credinţă neindoită;

Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condacul al 7-lea:

Cel ce fără de amestecare bărbătească om a se face din Fiica lui David bine a voit, ca iarăşi să zidească chipul său cel stricat de patimi, la noi se coboară în chip minunat şi Păstor Bun în staulul Tatălui se arată, ca pe toată oaia cea cuvântătoare, rătăcită în prăpăstiile păcatului, aflând-o şi pe umeri ridicând-o, la chemarea cea dintâi iarăşi o aduce şi cu puterile cereşti o împreunează, cu care într-un glas şi noi, mulţumitori fiind, strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Ancoră tare şi nemişcată pe tine te avem Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ceea ce de la înger ai primit cuvântul şi, prin cuvânt, darul de a fi Maică a Cuvântului. Prin tine celor de pe pământ, Dumnezeu s-a arătat întrupându-Se întru unire neamestecată. Să nu ne ruşinăm Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbeşte spre rugăciunea celor ce strigă ţie acestea:

Bucură-te, Maică a Atotstăpânitorului, ceea ce una străluceşti cu frumuseţea fecioriei;

Bucură-te, că ai primit întru împărtăşirea materiei pe cel fără de materie;

Bucură-te, că cel ce s-a sălăşluit în tine, Unul se cunoaşte purtător de trup Dumnezeu şi Om desăvârşit;

Bucură-te, Lumină Sfântă că prin tine Lumina în lume a venit;

Bucură-te, ceea ce prin Naşterea ta ne întorci din întunericul necunoş-tinţei;

Bucură-te, Casă a slavei, Munte Sfânt al lui Dumnezeu;

Bucură-te, Mireasă curată, Camară şi Biserică a sfinţeniei;

Bucură-te, că Cel ce S-a sălăşluit în tine, rai de desfătare pe tine nouă te-a lucrat;

Bucură-te, că Făcătorul, în chip minunat, trup din sângele tău cel fecio-resc a primit;

Bucură-te, că pântecele tău a ruşinat cugetul cel tiranesc al vrăjmaşului celui vechi;

Bucură-te, că Pruncul tău cu mâna Sa a cercetat vizuina cea pierzătoare de suflete a aspidelor;

Bucură-te, că Acela pe potrivnicul cel mândru l-a surpat şi sub picioarele credincioşilor l-a pus;

Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condacul al 8-lea:

În Marea Roşie s-a arătat lui Israel chipul Maicii Fecioare, prin Moise cel văzător de Dumnezeu. Acolo apele s-au despicat ca să iasă Israel din robie, iar aici trupul Fecioarei primeşte, mai presus de fire, pe Cel ce la zidere a despărţit apele, ca să scoată din robia păcatului pe cel căzut din făgăduinţă. Pentru aceasta, cu inimă mulţumitoare, întru unime a cugetului, strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Biserică şi Uşă a Domnului cea neumblată eşti, Marie. Palat şi Scaun al Împăratului tuturor. Fecioară Preacinstită, prin tine Dumnezeu s-a arătat celor ce dormeau în întuneric. Tu ai născut pe Soarele Dreptăţii Cel ce luminează pe tot omul zidit după chipul şi cu mâna Sa. Pentru aceasta, cu totul lăudată, ceea ce ai agonisit către Dânsul îndrăzneală, ca o maică, şi prin aceasta Lui neîncetat te rogi pentru noi, ţie îţi strigăm cu bucurie:

Bucură-te, una întru toate neamurile Fecioară curată, Locaş al Dumnezeirii;

Bucură-te, cea cu totul fără prihană, nearsă de focul Luminii celei nea-propiate;

Bucură-te, că Hristos, Piatra cea din capul unghiului, din tine muntele cel netăiat S-a tăiat;

Bucură-te, Crin cu porfira Duhului celui dumnezeiesc vopsită;

Bucură-te, că în mijlocul spinilor ai înflorit şi de bună mireasamă ai umplut pe cei ce te măresc pe tine;

Bucură-te, Munte sfânt şi de Dumnezeu umblat;

Bucură-te, Rug însufleţit şi nears;

Bucură-te, ceea ce eşti una lumii Pod către Dumnezeu;

Bucură-te, care treci pe cei morţi la viaţa veşnică;

Bucură-te, nestricată Fecioară care ai născut mântuirea sufletelor noastre;

Bucură-te, ceea ce ai prefăcut întristarea Evei în bucurie;

Bucură-te, că ne-ai scos pe noi din blestemul cel de demult, prin Naşterea ta;

Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condacul al 9-lea:

Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul Născut, din cea Prea Curată a ieşit cu trup, negrăit întrupându-Se. Din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-Se, pentru noi, nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela toată făptura, ca pe Domnul şi Izbăvitorul, îl lăudăm cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cel ce pe cea Binecuvântată o ai numit Maică a Ta, ai venit la patimi prin sfatul cel de bună voie, strălucind pe Cruce. Şi vrând să cauţi pe Adam cel căzut, ai grăit îngerilor: „Bucuraţi-vă împreună cu Mine, că s-a aflat drahma cea pierdută”. Cel ce toate cu înţelepciune le-ai făcut, Mântuitorule, dă-ne nouă har a preaslăvi pe Maica Ta cu cântare:

Bucură-te, Zidul şi Acoperământul celor ce aleargă la tine;

Bucură-te, că binecuvântare tuturor marginilor, pe Hristos, ca pe o floare ai adus;

Bucură-te, că în tine s-a sălăşluit Lumina cea neînserată a slavei Tatălui;

Bucură-te, ceea ce lumea ai luminat cu razele dumnezeirii;

Bucură-te, cea înfrumuseţată cu podoaba bunătăţilor;

Bucură-te, ceea ce eşti cu daruri dăruită;

Bucură-te, ceea ce ai primit strălucirea Duhului;

Bucură-te, că pe tine mai de demult rugul în Sinai, cel aprins şi nears, te-a închipuit;

Bucură-te, că Fecioară ai născut şi Fecioară ai rămas, mai presus de gând;

Bucură-te, că te-ai făcut Maică a Celui ce a strălucit din Tatăl;

Bucură-te, că pe Acesta fără dureri de maică L-ai născut;

Bucură-te, că pe tine, cu dreaptă credinţă, Maică a lui Dumnezeu te propovăduim;

Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condacul al 10-lea:

Unde vrea Dumnezeu se biruieşte rânduiala firii, căci precum în Sinai rugul aprins fiind n-a ars, tot aşa şi Fecioara a născut pe Fiul lui Dumnezeu şi Fecioară a rămas, mai presus de cuvânt şi de cuget. Minunea Naşterii Tale, Hristoase, limba omenească a o spune nu poate. Că prea slăvită fiind zămislirea, necuprinsă cu mintea este şi Naşterea. Pentru aceasta, toţi cu frică şi cu cutremur să strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Ceea ce eşti visteria Învierii noastre, Fecioară de Dumnezeu Născătoa-re, pe cei ce nădăjduiesc spre tine, Prealăudată, scoate-i din groapă şi din adâncul greşelilor. Că tu pe cei vinoveţi păcatului, născând Mântuirea, i-ai mântuit de păcat. Ţie celei ce mai înainte de Naştere ai fost Fecioară, şi în Naştere Fecioară, şi după Naştere iarăşi Fecioară, cu umilinţă îţi cântăm:

Bucură-te, că Dreptatea şi Izbăvirea nouă ne-ai născut;

Bucură-te, că slobodă de blestem firea strămoşului o ai făcut;

Bucură-te, că toţi proorocii pe tine mai înainte arătat te-au vestit;

Bucură-te, că una te-ai aflat Curată, desăvârşit fără prihană;

Bucură-te, Nor luminos al Apei celei vii;

Bucură-te, că tu ai plouat nouă celor desnădăjduiţi pe Hristos, Ploaia nestricăciunii;

Bucură-te, cea pecetluită cu Fecioria, de Dumnezeu aleasă;

Bucură-te, că pe mâinile tale ai purtat pe Cel ce poartă toate;

Bucură-te, Izvor de tămăduiri, care adapi sufletele noastre cele însetate;

Bucură-te, că pe Pricinuitorul mântuirii nouă L-ai născut;

Bucură-te, că un Ipostas în două firi, pe Dumnezeu întrupat ai născut, Curată;

Bucură-te, că Cel Unul Binecuvântat în tine cu trupul, după Ipostas, s-a unit ca un Milostiv;

Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condacul al 11-lea:

Împăratul Cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pământ S-a arătat şi cu oamenii a petrecut. Din Fecioară Curată trup luând şi cu trupul pentru noi pătimind, un Fiu este îndoit în fire, dar nu în feţe. Pentru aceasta, pe Acesta, Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit cu adevărat propovăduindu-L, mărturisim pe Hristos, Domnul, cântându-I cântare: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Fecioară Nenuntită care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, cea cu totul fără prihană, ceea ce asculţi rugăciunile robilor tăi şi dăruieşti tuturor curăţire de greşeli, primeşte de la noi nevrednicii şi multpăcătoşii aceste cântări de laudă:

Bucură-te, că prin Naşterea ta a încetat întristarea strămoşilor;

Bucură-te, că din din tine a ieşit Domnul tuturor ca o curgere prea limpede a nemuririi;

Bucură-te, că mai înainte Iacov, prin taină, cu ochii minţii pe Dumnezeu cel întrupat din tine a văzut;

Bucură-te, că mai înainte a spus Ghedeon zămislirea şi David a tâlcuit Naşterea ta;

Bucură-te, că s-a pogorât ca roua pe lână, Cuvântul, în pântecele tău;

Bucură-te, că Isaia acum dănţuieşte văzând născut din tine pe Dumnezeu şi Omul;

Bucură-te, că pe Acesta mărindu-L pe tine te fericim;

Bucură-te, Maică a lui Emanuel Cel Nou, care este cu noi;

Bucură-te, că din curatele tale sângiuri s-a închegat trupul Ziditorului a toate;

Bucură-te, ceea ce pe Mărgăritarul - Hristos din fulgerul cel dumnezeiesc L-ai născut;

Bucură-te, că pornirea morţii celei mâncătoare o ai oprit cu Naşterea ta;

Bucură-te, că pe tine cea cu ciucuri de aur minunat împodobită, Stapânul, ca pe o maică, de-a dreapta Sa te-a aşezat;

Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condacul al 12-lea:

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi ai răbdat de bună voie Crucea şi îngroparea cea de trei zile, Care cu moartea pe moarte ai călcat şi Învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Multmilostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru pe cei ce-Ţi cântă Ţie: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

De tine se bucură, ceea ce eşti plină de daruri, toată făptura, soborul îngerilor şi neamul omenesc. Ceea ce eşti Biserică sfinţită şi Rai cuvântă-tor, lauda fecioriei din care Dumnezeu S-a întrupat şi Prunc S-a făcut, şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile L-a lucrat. Pentru aceasta, toată făptura de tine bucurându-se, ţie, Fecioară, îţi cântă aşa:

Bucură-te, odorul cel de mare preţ, a toată lumea;

Bucură-te, Fagurele cel purtător de viaţă care izvorăşti dulceaţa mântu-irii;

Bucură-te, că neamul lui Adam prin tine la fericirea cea mai presus de lume s-a ridicat;

Bucură-te, că strămoaşei Eva te-ai făcut îndreptare, născând pe Începătorul Vieţii;

Bucură-te, că mai înaltă decât heruvimii cu adevărat te-ai arătat;

Bucură-te, că tu una ai primit pe Dumnezeu Cel neîncăput în pântecele tău;

Bucură-te, Zid şi Liman creştinilor, şi folositoare grabnică;

Bucură-te, Holdă nearată care ai odrăslit Spicul cel dătător de viaţă;

Bucură-te, Biserică a lui Dumnezeu, Chivot şi Cămară însufleţită, şi Uşă cerească;

Bucură-te, Luminătoare cu raze de aur, Făclie şi Lumină neapropiată;

Bucură-te, Cămara lui Dumnezeu cea desfătată, Chivotul Legii Noi şi Năstrapă aurită;

Bucură-te, Sicriu al Dumnezeieştii sfinţenii şi Locaş sfânt al împreunării Cuvântului cu mine, omul;

Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condacul al 13-lea:

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că pe Unul din Treime ai născut negrăit, îndoit în fire fiind şi îndoit în lucrare, şi Unul în Ipostas. La tine cădem şi Ţie ne rugăm, Stăpână, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeului nostru pentru cei ce se închină ţie cu credinţă, că să ne izbăvească pe noi de toată tulburarea vrăjmaşului şi de toată întrista-rea; că pe tine te avem toţi nădejde de mântuire şi mijlocitoare tare către Dânsul. Moştenirea şi robii Lui suntem, Maică Fecioră, şi prin tine Lui aducem cântare de laudă: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

De pe Cruce Fiul tău şi Dumnezeul nostru, în suferinţele Sale cele de pe urmă, ca un chivernisitor al celor ce aveau sa fie, prin cuvânt, ţi-a încredinţat ţie fiu pe ucenicul Său cel iubir, pe Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul, iar prin el şi pe noi toţi, cei dreptslăvitori ne-a făcut fii şi fiice ai tăi, după har. Pentru aceasta, avându-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Maică purtătoare de grijă cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, Gavriil a zis ţie, Fecioară, Bucură-te;

Bucură-te, că împreună cu glasul aceluia s-a întrupat Stapânul tuturor;

Bucură-te, Sicriul cel Sfânt după cum te-a numit dreptul David;

Bucură-te, că te-ai arătat mai desfătată decât cerurile;

Bucură-te, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău;

Bucură-te, că pe tine te-am dobândit folositoare;

Bucură-te, că pe tine te avem întru ispite mântuire;

Bucură-te, ceea ce eşti Lăcaş cinstit al Stăpânului;

Bucură-te, ceea ce ne ridici pe noi din prăpastia cumplitei desnădăjduiri;

Bucură-te, Izvorul Darului, Scară şi Uşă Cerească;

Bucură-te, Sfeşnic şi Năstrapă cu aur poleită;

Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condacul 1:

Pe ceea ce este slava a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul a născut, Uşa cea cerească, pe Maria Fecioara să o lăudăm, cântarea celor fără de trup şi podoaba credincioşilor, că aceasta s-a arătat Cer şi Biserică Dumnezeirii. Acesteia ca unei ocrotitoare a creştinătăţii şi purtătoare de grijă a călugărilor cântare de mulţumire aducem noi nevredinicii strgând cu umilinţă dintru adâncul sufletului:

Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!

Rugăciune:

O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti mai presus decât heruvimii şi mai cinstită decât serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria tuturor celor necăjiţi; dă-ne mângâiere şi nouă, celor ce suntem în necazuri că afară de tine altă scăpare şi ajutor nu avem. Tu singură eşti mijlocitoarea bucuriei noastre şi ca Maica lui Dumnezeu şi Maica milostivirii, stând înaintea prestolului Preasfintei Treimi, poţi să ne ajuţi nouă. Că nimeni din cei ce se roagă ţie cu credinţă nu este ruşinat.

Auzi-ne şi acum în ziua necazului nostru pe noi cei ce cădem înaintea icoanei tale şi cu lacrimi ne rugăm ţie. Alungă de la noi toate necazurile şi nevoile ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viaţă şi prin atot-puternica ta mijlocire nu ne lipsi pe noi nici de veşnica şi nesfârşita bucurie întru împărăţia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Amin!

Acatistul Maicii Domnului Floarea Smereniei

Condacul 1:

Celei mai smerite Împărătese, a lumii şi a îngerilor, îi aducem cereri, mulţumiri şi laude, că s-a învrednicit a fi cea mai frumoasă floare a omenirii, întru care a binevoit Dumnezeu a Se face Om, pentru mântuirea noastră. Iar tu, Floarea smereniei, Maică Preacurată, dăruieşte-ne nouă din smerenia ta, ca să-L primim pe Dumnezeu în sufletele noastre!

Icosul 1:

Îngerii, înaintea oamenilor, ţi s-au închinat, Fecioară smerită şi de toţi lăudată, iar Arhanghelul Gavriil a fost trimis să-ţi spună vestea cea de taină, pe care ţi-a dezvăluit-o Dumnezeu numai ţie:

Bucură-te, Maica Smereniei;

Bucură-te, Fecioara aleasă ca o floare a omenirii;

Bucură-te, ceea ce eşti şi vei fi cea mai lăudată;

Bucură-te, Maica Domnului;

Bucură-te, Împărăteasa îngerilor;

Bucură-te, cea pentru care Dumnezeu a umplut lumea cu icoane făcătoare de minuni;

Bucură-te, Poarta Întrupării;

Bucură-te, veşnic arătătoarea Pruncului Dumnezeiesc;

Bucură-te, răsadul cel bun, urmaşa Evei;

Bucură-te, împlinirea aşteptărilor celor de demult;

Bucură-te, mirarea cetelor îngereşti;

Bucură-te, Maică smerită a lui Dumnezeu;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 2-lea:

Viaţa Maicii Sfinte a fost un neîntrerupt „Aliluia", pentru care îngerii s-au înfricoşat şi capul şi-au plecat, recunoscând-o pe dânsa drept Împărăteasa lor preaslăvită, cea mai frumoasă floare înflorită în toată omenirea.

Icosul al 2-lea:

Coborându-se Fecioara de mică în adâncurile nebănuite de noi ale smereniei, Domnul a binecuvântat-o mai mult decât pe toţi şi prin glasurile îngereşti şi omeneşti o laudă aşa:

Bucură-te, Măicuţa durerilor;

Bucură-te, ceea ce suspini pentru toate sufletele;

Bucură-te, ceea ce te bucuri de mântuirea noastră;

Bucură-te, ceea ce ai zis: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău";

Bucură-te, chipul desăvârşit al smereniei;

Bucură-te, Învăţătoarea noastră întru ale tăcerii şi modestiei;

Bucură-te, ceea ce ne dai speranţă şi putere pe calea nevoinţei;

Bucură-te, cel mai frumos palat al lui Dumnezeu;

Bucură-te, întâia biserică sfinţită;

Bucură-te, cutremurarea iadului;

Bucură-te, Izgonitoarea setei de răzbunare;

Bucură-te, Încurajatoarea celor nebăgaţi în seamă de lume;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 3-lea:

Lacrimile Preacuratei s-au făcut pentru noi izvor de bunătăţi, de milă şi de har, curgând nesecat prin icoanele sale lăsate lumii. Iartă-ne, Măicuţa noastră, a oropsiţilor, pentru durerile pe care ţi le pricinuim prin greşelile noastre. Pentru toate lacrimile sfinte vărsate pentru noi, Îi cântăm cu smerenie Fiului tău: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Nimeni nu a mai plâns pe pământ şi în cer mai cu durere decât Maica lui Dumnezeu. Şi nu numai la moartea Fiului ei pe Cruce, când prin inimă i-a trecut sabie, după proorocie, ci şi atunci când a văzut moartea sufletească a fiecăruia dintre noi, iar lacrimile ei au rodit bucurie şi întoarcere la Dumnezeu a multora, pentru care îi cântăm Fecioarei aşa:

Bucură-te, smerenie înlăcrimată;

Bucură-te, ceea ce te bucuri pentru întoarcerea noastră la Dumnezeu;

Bucură-te, cea mai cinstită fiică a Evei;

Bucură-te, ceea ce porţi cel mai frumos şi mai slăvit nume, Marie;

Bucură-te, Împărăteasa care nu trece cu vederea pe niciuna din slugile sale;

Bucură-te, smerenie în laudă;

Bucură-te, Ghiocelul omenirii;

Bucură-te, după cum ţi-a spus Arhanghelul;

Bucură-te, cu o bucurie mai mare decât a Evei în Rai;

Bucură-te, mai mult decât Sfânta Elena la găsirea Crucii;

Bucură-te, alături de Fiul tău, în cer;

Bucură-te, strigătul de biruinţă al Evei celei mult-întristate;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 4-lea:

Noi nu putem răbda cât ai răbdat tu pentru omenire. Noi nu putem înţelege durerile sufletului tău smerit, o, Maică. Iartă-ne puţinătatea credinţei, a nădejdii şi a dragostei şi primeşte din partea noastră, ca dar, cântarea către Fiul tău: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Cei care au crezut că te-au înţeles pe deplin s-au cufundat în mândrie şi înşelare, iar cei care s-au smerit, îngenunchind înaintea icoanei tale, au primit de la Dumnezeu, prin tine, revărsarea harului. De aceea îţi mulţumim, grăind:

Bucură-te, răbdarea fără cârtire;

Bucură-te, smerenie nepoticnită;

Bucură-te, taină adâncită şi neînţeleasă;

Bucură-te, Împărăteasa noastră cea plină de bunătate şi dăruire;

Bucură-te, Maică Sfântă ce împodobeşti bisericile cu icoana ta;

Bucură-te, prietena omenirii;

Bucură-te, rugătoarea noastră în cer;

Bucură-te, sufletul cel mai strălucitor;

Bucură-te, ceea ce te-ai transformat în bucuria credincioşilor;

Bucură-te, ocrotirea noastră;

Bucură-te, cea nedescrisă de cuvinte;

Bucură-te, Maică, în faţa căreia graiul omenesc se retrage neputincios;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 5-lea:

Nu e nimeni care să nu fi auzit de numele tău cel sfânt, Preacurată Fecioară Maria. Cei care nu l-au cinstit, mult au pierdut, iar cei care l-au păstrat în inimă cu evlavie, închinându-ţi-se ca Maicii lui Dumnezeu, au fost răsplătiţi de Fiul tău cu împlinirea rugăciunilor, la vreme potrivită. De aceea noi, credincioşii, îi cântăm Fiului tău împreună cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Pământul s-a umplut de biserici, dintre care nenumărate poartă hramul tău, al preasfintelor tale sărbători, Fecioară Maria. Ele sunt buchetul de flori pe care ţi-l oferim împreună cu rugăciunile noastre dinaintea icoanelor tale. Ajută-ne, Maică a Domnului şi a noastră, ca să ne păstrăm credinţa iubitoare, neschimbată, până la sfârşit, şi să-ţi putem cânta în veşnicie aşa:

Bucură-te, ajutătoarea noastră de zi cu zi;

Bucură-te, darul nostru de la Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce ne-ai fost dată ca Maică;

Bucură-te, că suntem nevrednici de mila ta cea mare;

Bucură-te, că fără tine ne-am poticni la vreme de încercare;

Bucură-te, miluitoarea noastră cea fără părtinire şi neobosită;

Bucură-te, sporitoarea darurilor date nouă de Dumnezeu;

Bucură-te, înţelepţirea noastră neştiută;

Bucură-te, Rai înflorit pe pământ;

Bucură-te, perla ascunsă, cu chip blând;

Bucură-te, cea îmbrăcată pururea în haina cea strălucitoare a smereniei;

Bucură-te, ceea ce ne înţelegi dorurile şi durerile;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 6-lea:

Milioane de minuni au răsărit, ca stelele pe cerul lumii, prin mijlocirea ta, Fecioară. Ele nu se opresc până la sfârşitul lumii, până la ultimul strigăt al vreunui credincios către tine. Uimiţi de bunătatea ta, îngerii Îi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Viaţa fiecărui creştin este presărată cu minuni ale Maicii Domnului, ştiute şi neştiute. De multe ori, Preacurata nu aşteaptă cererea noastră, pentru a ne ajuta, ci fiind o Maică plină de iubire şi răbdare, ne îndreaptă pe calea mântuitoare, dorind să ajungem biruitori alături de Fiul ei şi de dânsa, în Raiul redeschis. Plini de cucernicie, ştiind că de multe ori am uitat să-i mulţumim Fecioarei Maici, noi îi cântăm acum aşa:

Bucură-te, bucură-te cu bucurie nesfârşită;

Bucură-te, ceea ce ne dăruieşti bucurii duhovniceşti;

Bucură-te, Maica izvorâtoare de minuni;

Bucură-te, ceea ce ne deschizi ochii sufletului asupra bunătăţilor netrecătoare;

Bucură-te, că ne scoţi din valurile lumii şi ne duci spre pacea lină;

Bucură-te, ceea ce ne ajuţi să ne ruşinăm de păcatele noastre;

Bucură-te, vas ales al smereniei;

Bucură-te, că ne sprijini la necaz, ca să înţelegem mâna Proniei în toate;

Bucură-te, templul cel slăvit al Duhului Sfânt;

Bucură-te, Maica bucuriei, smereniei şi răbdării;

Bucură-te, cea mult cântată şi mult lăudată;

Bucură-te, Fecioara cu cel mai bun nume;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 7-lea:

Atunci când frica şi jalea vor cuprinde omenirea, la Judecata de Apoi, când cărţile îngerilor se vor deschide şi nu va fi loc de fugă pentru nimeni, şi atunci mila ta va îmbrăţişa făptura, încât tu vei mijloci la Dreptul Judecător pentru iertarea păcatelor noastre, Născătoare de Dumnezeu. Temându-ne de clipele acelea, alături de îngerii cei buni cântăm cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

La tine nu este pedeapsă fără timp de îndreptare, la tine nu este faţă îndelung întoarsă de la cei păcătoşi, la tine nu este oprire a izvorului minunilor, Fecioară Maria. De aceea noi, cei păcătoşi, te strigăm să ne ajuţi, să ne schimbăm viaţa, să urmăm calea pocăinţei şi să îţi cântăm:

Bucură-te, Maică a milei;

Bucură-te, ceea ce ne ajuţi întotdeauna;

Bucură-te, fericire în smerenie;

Bucură-te, Fecioară strălucitoare;

Bucură-te, Maica Soarelui veşnic;

Bucură-te, Apărătoarea noastră în faţa Dreptului Judecător;

Bucură-te, Floare între florile Raiului;

Bucură-te, mâna întinsă păcătoşilor;

Bucură-te, ceea ce plângi pentru păcatele noastre;

Bucură-te, izvor de pocăinţă;

Bucură-te, Maică a creştinilor, lăsată nouă de Hristos;

Bucură-te, mângâierea noastră;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 8-lea:

Cu câtă seninătate ai stat, Maică, înaintea încercărilor vieţii, învelindu-te cu haina dragostei de Fiul tău şi Dumnezeu şi împodobită fiind cu o cunună de smerenie neţărmuită. Pentru aceasta, îngerii ţi-au slujit şi îţi slujesc cu bucurie, cântând Fiului tău preaiubit: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Aşa a binevoit Dumnezeu, ca să Se facă Om şi să aibă drept Maică pe cea mai frumoasă şi mai smerită dintre fecioarele lumii, pe Maria, fiica Anei. Îţi mulţumim, Doamne, că prin dânsa Tu ai căutat spre noi, ca să ne afli. Căci noi suntem oile cele pierdute, care suspină să le găseşti, grăind către Maica Ta aşa:

Bucură-te, mărgăritarul cel mai de preţ al pământului;

Bucură-te, lună între stelele Raiului;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu (Theotokos);

Bucură-te, cea anunţată de proorocii din vechime;

Bucură-te, ceea ce ai fost lăudată de Elisabeta;

Bucură-te, bucuria păstorilor veniţi la iesle;

Bucură-te, uimirea magilor veniţi din Răsărit;

Bucură-te, cea către care dreptul Simeon s-a închinat şi a profeţit;

Bucură-te, ceea ce ai plecat în Egipt, la sfatul îngerului;

Bucură-te, cea sub ochii căreia a crescut Pruncul dumnezeiesc;

Bucură-te, iubire de mamă pentru neamul creştinilor;

Bucură-te, cea mult cinstită de către Sfinţii Apostoli;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 9-lea:

Dorind să-ţi arate cinstea şi supunerea pe care ţi le poartă, Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, a săvârşit prima Sa minune la îndemnul tău părintesc, Fecioară Maria, pe când vă aflaţi la o nuntă din Cana Galileii. Îţi mulţumim deci, ajutătoarea noastră, începătoarea minunilor, şi cu umilin-ţă Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Pentru mila şi ruga ta, Fecioară, Domnul a transformat apa în vinul cel bun, în Cana Galileii, învăţându-ne că aşa va fi pentru noi, cei păcătoşi, trecerea de la moarte la viaţă. Ne închinăm ţie, Maică şi Fecioară, şi te lăudăm grăind:

Bucură-te, cea plină de milă şi de har;

Bucură-te, ceea ce nu ne treci cu vederea de-a lungul vieţii noastre;

Bucură-te, rugătoarea noastră puternică;

Bucură-te, cea ale cărei rugăciuni sunt mereu ascultate;

Bucură-te, Preasfântă care ai pogorât cerul pe pământ;

Bucură-te, deschizătoarea uşii milei;

Bucură-te, smerenie îmblânzitoare;

Bucură-te, gând curat împodobit cu modestie;

Bucură-te, lacrima sfinţită a pământului;

Bucură-te, cea care te-ai făcut pricina celei dintâi minuni a lui Iisus;

Bucură-te, ajutătoarea familiilor creştine;

Bucură-te, ocrotitoarea copiilor;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 10-lea:

În lumea aceasta durerea nu conteneşte, suspinul nu se opreşte. Bucuria este trecătoare şi prea puţină pentru sufletele noastre însetate de veşnicie. Multă mângâiere şi alinare primim noi de la icoana Fecioarei Maria, rugându-ne cu credinţă. Bucuria cea veşnică să o ceri pentru noi, Fecioară, ca să putem cânta Domnului în vecii nesfârşiţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Exemplu de smerenie şi de răbdare ne este nouă Maica Preasfântă. Când suntem copleşiţi şi însinguraţi ne ridicăm ochii spre icoana dânsei, ştiind că nu ne-a părăsit. Te rugăm să ne dăruieşti din dulceaţa smereniei şi blândeţii tale, Fecioară, şi să ne ancorezi în răbdare până la sfârşitul vieţii noastre pământeşti, iar noi să te lăudăm aşa:

Bucură-te, oglindă străvezie a Raiului;

Bucură-te, ceea ce muţi din loc munţii neputinţelor noastre;

Bucură-te, curcubeul păcii şi al speranţei;

Bucură-te, alinătoarea inimilor obosite;

Bucură-te, ajutorul sărmanilor răbdători;

Bucură-te, minune tăinuită în smerenie;

Bucură-te, Maică a curăţiei sufleteşti;

Bucură-te, mânăstire în care a locuit Hristos;

Bucură-te, duioşie negrăită;

Bucură-te, preafericită şi multlăudată Fecioară;

Bucură-te, puritate neîntrecută de îngeri;

Bucură-te, ceea ce ne dai minunile ca o ploaie de primăvară;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 11-lea:

Ne smerim înaintea ta, Împărăteasă a blândeţii şi a bunătăţii şi îţi aducem în dar rugăciunile noastre nevrednice. Ştim că nu le vei trece cu vederea, ci le vei înfăţişa Fiului tău ca pe darurile celor trei Crai, cerându-I pentru noi milă, har şi pocăinţă. Dă-ne, Maică, rugăciunea neîncetată a inimii curate, ca să-I cântăm şi pe pământ, şi în cer, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Tânjeşte sufletul nostru, Maică, după rugăciunea cea fără oprire a inimii, pe care tu ai avut-o, învăluită în smerenia ta adâncită. Nu ne lăsa, Maică, dorul neîmplinit, ci ajută-ne să ne transformăm în vase ale harului, în sfeşnice nestinse, ca împreună cu femeile mironosiţe şi cu cetele nenumărate ale tuturor Sfinţilor să te putem lăuda neîntrerupt, cântând:

Bucură-te, Maică a rugăciunii smerite;

Bucură-te, ceea ce nu ţi-ai curmat rugăciunea plină de iubire;

Bucură-te, Fecioară Maria, mijlocitoarea rugăciunii inimii;

Bucură-te, smerenie dezvăluită de Dumnezeu;

Bucură-te, Preacinstită Maică, noua Evă minunată;

Bucură-te, cea pe care şarpele cel vechi nu a putut să o ademenească;

Bucură-te, învingătoarea ispitelor prin smerenie şi iubire;

Bucură-te, prietena celor ce se ostenesc în rugăciuni şi privegheri;

Bucură-te, întăritoarea mânăstirilor ortodoxe;

Bucură-te, Floare neîntinată şi neveştejită a fecioriei şi smereniei;

Bucură-te, ceea ce ne îndemni la Împărtăşania cu Trupul şi Sângele Fiului tău iubit;

Bucură-te, Maica Mântuitorului lumii;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 12-lea:

Nu îndrăznim să privim chipul tău preafrumos din icoană, în care străluceşti ca o Împărăteasă a lumii. Cu capul plecat te rugăm, Maică a noastră, să nu ne lipseşti în viaţa cea veşnică de vederea chipului tău minunat şi a Fiului tău Celui biruitor. Primeşte, Doamnă şi Stăpână, firava noastră rugă, din inimă zdrobită, ca glasul nostru să se poată împleti în eternitate cu cel îngeresc într-un neoprit: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Inima noastră plânge, Maică, după vederea ta neîncetată, ca Doamnă şi Împărăteasă în Rai, alături de Dumnezeu, de Îngeri şi de Sfinţi. Ajută-ne şi învaţă-ne să urcăm acolo, pe treptele rugăciunii smerite, având darul discernământului, pentru care să îţi mulţumim cu umilinţă:

Bucură-te, Doamna noastră preacinstită;

Bucură-te, strălucire plină de iubire;

Bucură-te, ceea ce ai bucurat pe părinţii tăi cei credincioşi;

Bucură-te, cântec în acorduri de smerenie şi har;

Bucură-te, ciocârlia lumii, ceea ce te-ai înălţat cel mai mult spre Soarele neapus;

Bucură-te, privighetoare ce ne alini dorurile cele curate ale inimii;

Bucură-te, slava şi frumuseţea omenirii;

Bucură-te, scară împodobită spre cer;

Bucură-te, psaltire alungătoare a demonilor;

Bucură-te, cea mai strălucitoare biserică a noastră;

Bucură-te, Regina Îngerilor şi a Sfinţilor;

Bucură-te, ceea ce ne aştepţi în Raiul lui Hristos;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 13-lea:

O, Floarea smereniei, Maica bunătăţii şi a iubirii neţărmuite, Fecioară Maria, ajută-ne pe calea acestei vieţi, dăruindu-ne răbdare şi rugăciune smerită, cuget plecat şi ochi deschişi ai sufletului, ca să te putem slăvi pururea în Raiul duhovnicesc, unde ne aştepţi cu dragoste, de-a dreapta Fiului tău. Şi atunci, mântuiţi, să-I putem cânta Lui, neîncetat: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1 şi Icosul 1.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:

Preasfântă Fecioară, Floare a smereniei, bunătăţii şi a dragostei curate, Sfeşnic strălucitor şi plin de har, primeşte puţina noastră rugăciune şi nu ne ruşina în cererile noastre.

Ştim că nu avem Fericirea inimii curate, pentru a-L vedea pe Dumnezeu, şi nici Fericirea celor smeriţi, pentru a fi mângâiaţi de harul necreat. De asemenea, nici de celelalte Fericiri, propovăduite de Fiul tău, nu ne-am apropiat. Nefericiţi şi zbuciumaţi, singuri vinovaţi de nefericirea noastră, strigăm către tine, Maică şi Învăţătoare a noastră, ca să ne ajuţi să urcăm pe cele nouă trepte ale Fericirilor, către Fiul tău Dumnezeiesc, de care nu vrem să ne lipsim nici acum şi nici în vecii cei fără de timp.

Primeşte această zdrobire a inimii noastre sălbăticite şi cere pentru noi mila cerească şi puterea de a ne recunoaşte şi spovedi cu sinceritate păcatele cele de voie şi pe cele fără de voie, ca să ne putem împărtăşi cu Sfintele Taine, cele dăruite nouă spre viaţa veşnică.

Nu ne uita, Maică a creştinilor, Maica noastră, bucuria noastră în întristări şi sprijinitoarea noastră în necazuri şi dă-ne curajul mărturisirii dreptei-credinţe prin fapte bune, în toate zilele vieţii noastre. Amin!

Rugăciune de mulţumire către Maica Domnului:

Nu ne vom opri elanul inimii numai la cereri şi laude, ci dorim din tot sufletul să-ţi mulţumim pentru întreg ajutorul văzut şi nevăzut, Regină înfrumuseţată, Preasfântă Maică a Împăratului făpturii.

Ne adăugăm mulţumirea la izvorul de recunoştinţă al tuturor credincioşilor, care curge neîncetat spre tine şi spre Fiul tău, fiind plin de lacrimi de bucurie pentru rugăciunile ascultate şi pentru inima odihnită la lumina Adevărului veşnic.

Îţi mulţumim cu smerenie, înaintea icoanei tale, Preacinstită Maică!

Îţi mulţumim cu lacrimi, cu rugăciuni, cu acatiste şi cu cântări duhovniceşti!

Îţi mulţumim în fiecare zi a vieţii noastre, cu gândul plin de recunoştinţă! Amin!

Acatistul Maicii Domnului, Preacinstita Egumenă a Mănăstirilor din toată lumea

Condacul 1:

Celei alese de la întemeierea lumii, Preasfintei Fecioare, Născătoarea de Dumnezeu, ca celeia ce cu adevărat a născut pe Iisus Hristos Mântuitorul şi Domnul nostru, ca Stăpână a toată lumea, care mult iubeşte neamul Cuvioşilor lui Hristos şi care ia sub acoperământul ei cel stăpânitor sfintele lor mânăstiri, îi aducem cântări de laudă. Iar tu, Preacinstita egumenă a mânăstirilor, păzeşte-ne şi ne mântuieşte, ca să-ţi strigăm: Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Egumenă a mânăstirilor din toată lumea!

Icosul 1:

Îngeri în trup fiind toţi Cuvioşii Părinţi şi Cuvioasele Maici, care din veac au strălucit întru sfinţenie pe calea Ortodoxiei, au păşit la locaşurile cereşti sub strălucirea cinstitei şi de-viaţă-făcătoarei Cruci a lui Hristos, au străbătut calea pământească, valea plângerii şi a durerii, sub Acoperământul stăpânitor al Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, Egumenă a vieţii monahale, căreia împreună cu aceştia cu bucurie îi cântăm:

Bucură-te, preacinstita Egumenă a mânăstirilor;

Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre;

Bucură-te, păzitoarea Muntelui Athos;

Bucură-te, bucuria şi slava celor ce-L urmează pe Hristos;

Bucură-te, dumnezeiască mângâiere a pustnicilor;

Bucură-te, că prin mijlocirea ta oamenii se mântuiesc;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale lumea se sfinţeşte;

Bucură-te, cea întru Dumnezeu stăpâna limbilor nenumărate;

Bucură-te, Călăuzitoare spre lăcaşurile Raiului;

Bucură-te, începutul bun şi sfârşitul slăvit al vieţii tuturor sfinţilor;

Bucură-te, curgerea dumnezeiască a bucuriei sfinte;

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Egumenă a mânăstirilor din toată lumea!

Condacul al 2-lea:

Văzând îngreunată calea mântuirii pentru toţi Cuvioşii Săi, Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit şi a binecuvântat-o pe Maica Sa să-şi întin-dă dumnezeiescul Acoperământ al egumeniei peste toate mânăstirile Sfântului Munte Athos şi peste toţi monahii şi monahiile din toată lumea care caută mântuire, ca văzând aceasta, toţi cei ce se mântuiesc întru cuvioşie şi sfinţenie neîncetat să-I cânte Mântuitorului şi Dumnezeului nostru, cu mulţumire şi credinţă: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Având minte dumnezeiască toţi Preacuvioşii Părinţi şi preacuvioasele Maici din tot sufletul au iubit slava cerească, iar lumea aceasta cu toate lucrurile ei au dispreţuit-o, urmând numai lui Hristos, călăuziţi de-a pururea de Fecioara Cerească pe care, văzând-o prin credinţă în chipul icoanelor ei sfinte, cu umilinţă o mărim aşa:

Bucură-te, mijlocitoarea mântuirii noastre;

Bucură-te, bucuria noastră în viaţa aceasta şi în cea de apoi;

Bucur’ă-te, a tuturor mânăstirilor minunată ziditoare;

Bucură-te, iconoama milostivă a obştilor călugăreşti;

Bucură-te, floarea înfloririlor dumnezeieşti;

Bucură-te, bucuria învierii a toată lumea;

Bucură-te, podoaba monahismului ortodox;

Bucură-te, Maică a Mântuitorului nostru;

Bucură-te, că L-ai născut cu trupul tău pe Biruitorul iadului;

Bucură-te, că pe Athos ai plantat grădină duhovnicească;

Bucură-te, că ai călăuzit la Rai pe cei ce trăiau în cuvioşie;

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Egumenă a mănăstirilor din toată lumea!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui de Sus umbreşte pe toţi cei ce trăiesc în cuvioşie, în sfin-ţenie şi dreptate, şi care au fugit la sfintele mânăstiri, iar acolo în chipul îngeresc au luat jugul cel lin al lui Hristos, ducând întru sfinţenie toată viaţa lor, cântând neîncetat către Dumnezeul cel Întreit: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având dorinţă mare de mântuire mulţimea Cuvioşilor şi a Cuvioaselor, săvârşeşte acum, sub scutul minunat al dumnezeieştii egumenii a Maicii lui Dumnezeu, faptele mântuirii în mânăstiriie vieţii de obşte, în lavre, în schituri, în chinovii, în chilii, în peşteri şi în toată lumea ortodoxă, cântându-i celei ce străluceşte între sfinţi, cu laudă, unele ca acestea:

Bucură-te, că din mijlocul lumii celei rele ne aduni;

Bucură-te, ziditoare duhovnicească a mântuirii noastre;

Bucură-te, că mântuirea neamului celui căzut al lui Adam prin tine a venit;

Bucură-te, că ai născut pe Mântuitorul Iisus în chip negrăit;

Bucură-te, preacinstit chip al călugăriei sfinte, care şi pe noi ne mântuieşti;

Bucură-te, neprihănită Egumenă a cinului călugăresc;

Bucură-te, biruinţa credinţei ortodoxe şi tăria cea duhovnicească;

Bucură-te, Maica Domnului şi după dar şi a noastră;

Bucură-te, că eşti către toţi sfinţii binevoitoare;

Bucură-te, uşa milostivirii pentru cei ce se căiesc;

Bucură-te, nădejdea celor ce cu Domnul trăiesc;

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Egumenă a mânăstirilor din toată lumea!

Condacul al 4-lea:

Părăsind viforul valurilor iubirii de păcate, Cuvioşii Părinţi şi Cuvioasele Maici au iubit mai mult calea spinoasă a mântuirii, trăind în suferinţe şi lipsuri de tot felul pentru împărăţia lui Dumnezeu cea Cerească, împodobind cu viaţa lor plăcută lui Dumnezeu multe părţi ale lumii, unde au întemeiat sfintele chinovii obşteşti pentru mântuire, pururea cântându-I lui Hristos, Dumnezeul nostru: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind cuvintele sfinte ale lui Hristos din Evanghelie, aleşii Cerului au urât toate cele deşarte ale lumii acesteia şi având pe Egumena cea Milostivă acoperitoare a toate sfintele mânăstiri din toată lumea, au pornit pe calea cea strâmtă, au purtat jugul lin al lui Dumnezeu Mântuitorul nostru şi prin viaţa lor s-au asemănat sfinţilor îngeri luminând ca stelele cerului; pentru aceasta pururea strigă Maicii Preacurate:

Bucură-te, Preaînţeleaptă Egumenă a monahismului ortodox;

Bucură-te, mântuire a sufletelor noastre;

Bucură-te, stâlpul fecioriei şi oceanul milei;

Bucură-te, veşnica trăire a bucuriei Raiului;

Bucură-te, scăparea păcătoşilor ce se căiesc;

Bucură-te, comoara săracilor pustnici;

Bucură-te, că acoperi cu dragoste toată lumea;

Bucură-te, că prin curăţia ta lacrimi ai adus demonilor pe veci;

Bucură-te, bucuria dumnezeiască a îngerilor şi a oamenilor;

Bucură-te, a credinţei ortodoxe bună nădejde;

Bucură-te, Maica Domnului şi a noastră mângâiere;

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Egumenă a mânăstirilor din toată lumea!

Condacul al 5-lea:

Petrecând drepţii O viaţă strâmtorată pentru Dumnezeu, cu gândul la Împărăţia Cerească se bucură în Domnul cu sfinţii îngeri în veci; noi însă, ai lor confraţi şi împreună-lucrători pe calea mântuirii, prin mila lui Dumnezeu ne mântuim în sfintele mânăstiri, cântând cântare lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzut-au aleşii Domnului că mărirea şi fericirea lumii acesteia sunt repede trecătoare, bogăţia e nestatornică frumuseţea veştejitoare, iar suferinţele, deznădejdile, strâmtorările şi toată întâmplarea cea rea şi la sfârşit moartea cea de neocolit însoţesc totdeauna viaţa aceasta. Prin lumina credinţei au privit veşnicele locaşuri ale Raiului şi au iubit calea îngustă şi anevoioasă a vieţii monahale, unde Preasfânta Născătoare de Dumnezeu întru Domnul veghează ca egumenă, conducându-şi la mântuire fiii duhovniceşti şi pe toţi cei ce-i cântăm:

Bucură-te, bună ajutătoare a mântuirii sufletelor noastre;

Bucură-te, bucuria Raiului pentru cei din necaz şi întristare;

Bucură-te, a Sfântului Munte Athos luminătoare;

Bucură-te, apărătoarea tuturor bunurilor pământeşti;

Bucură-te, sigură scăpare a celor ce se pocăiesc;

Bucură-te, liman lin care pe cei din primejdii mântuieşti;

Bucură-te, a mânăstirii şi a bisericii Lavrei Pecerska întemeitoare şi a Mânăstirii Poceaevului ocrotitoare;

Bucură-te, iconoama Marii Lavre a lui Atanasie din Athos;

Bucură-te, Testamentul Noului Sion, carte a lui Hristos;

Bucură-te, că dreptcredincioşilor calea spre Rai le-ai arătat;

Bucură-te, că pe toţi sfinţii într-o unire i-ai adunat;

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Egumenă a mânăstirilor din toată lumea!

Condacul al 6-lea:

Propovăduitori ai vieţii harice şi îngereşti arătându-se în trup cuvioşii părinţi: Antonie cel Mare, Pahomie, Macarie, Teodosie şi toţi ceilalţi Cuvioşi Părinţi şi Maici, pilda vieţii lor urmând, multe cete de Cuvioşi au devenit moştenitori ai locaşurilor cereşti împreună cu toţi sfinţii; şi noi, urmând lor şi trăind în trupuri stricăcioase, îngereşte îi cântăm Mântuito-rului lumii cu glas de laude: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

A răsărit chipul vieţii îngereşti pentru toţi cei ce caută mântuirea departe de toate deşertăciunile lumii cu marea pildă a lui Hristos Mântuitorul şi Dumnezeul nostru şi a Preacuratei Sale Matci, a înaintemergătorului Ioan şi a mulţimii de sfinţi; această pildă a vieţii lor o urmează toţi Cuvioşii sub puternica îndrumare a Preacinstitei Egumene, Stăpâna lumii, Născătoarea de Dumnezeu, pururea Fecioara Maria pe care cu toţii o lăudăm împreună cu sfinţii:

Bucură-te, minunată Egumenă a clerului dreptcredincios;

Bucură-te, veşnica mântuire a vieţii celor fără de prihană;

Bucură-te, călăuza cea bună pe calea vieţii lor sfinte;

Bucură-te, că orfanilor şi bolnavilor scut puternic le eşti;

Bucură-te, că celor ce se nevoiesc în viaţă sfântă cununi le găteşti;

Bucură-te, că pe cei drepti îi iubeşti şi pe cei ce se pocăiesc de păcate îi miluieşti mereu;

Bucură-te, că iubirea ta de oameni se aseamănă cu iubirea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că prin tine în Domnul toată făptura se mântuieşte;

Bucură-te, că prin tine toată întinăciunea se curăteşte;

Bucură-te, bucuria dumnezeieştii bucurii;

Bucură-te, acoperământul şi mântuirea lumii întregi;

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Egumenă a mânăstirilor din toată lumea!

Condacul al 7-lea:

Vrând să lămurească calea către Cer, Domnul nostru Iisus Hristos a dat binecuvântare Maicii Sale să fie egumenă peste toate mânăstirile ortodoxe din toată lumea, călăuzind mulţimile lor în care cu adevărat se caută mântuirea şi se cântă Izbăvitorului nostru: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Viaţă nouă, în chipul vieţii îngereşti au arătat Cuvioşii Părinţi şi Cuvioasele Maici, pentru că lepădând lucrurile diavoleşti şi urâte, au păşit pe calea ce duce la Cer, calea Împăratului Slavei, a lui Iisus Hristos Dumnezeul nostru, Calea Crucii. Conduşi fiind ei pe această cale de Maica Domnului, îndrumătoarea vieţii lor cuvioase, ca mucenici fără vărsare de sânge au suferit toate pentru împărăţia lui Dumnezeu pe care, dobândind-o laudă aduc Preacinstitei şi Preaslăvitei lor Egumene cântând împreună cu noi:

Bucură-te, Maica Domnului, a Judecătorului, a Atotdreptului;

Bucură-te, cea aleasă din veci pentru egumenie;

Bucură-te, că ai preaînălţat toată făptura prin a trupului curăţie;

Bucură-te, că ai împodobit Cerurile prin sfinţenia sufletului;

Bucură-te, a împărăţiei Cereşti sfântă evlavie;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară, crinul cel duhovnicesc al monahismului ortodox;

Bucură-te, Ceea ce pentru toţi creştinii te rogi cu osârdie;

Bucură-te, că aleşilor sfinţi le eşti puternică temelie;

Bucură-te, limanul cel lin pentru călătorii;

Bucură-te, odihna bătrânilor cu viaţă fericită;

Bucură-te, că în cer, pe pământ şi în iad eşti cunoscută;

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Egumenă a mânăstirilor din toată lumea!

Condacul al 8-lea:

Viaţă minunată au avut aleşii lui Hristos. Lepădând lucrurile şi plăcerile trupeşti, au iubit mai mult calea spinoasă a Crucii, trăind întocmai ca îngerii şi împreună cu fiarele, în locuri pustii, în ostroave, în crăpăturile munţilor şi în peşteri unde au şi zidit, cu voia lui Dumnezeu, sfinte mânăstiri în care au înălţat glas heruvimic lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Dumnezeul cel Atotputernic întru totul a locuit în minţile şi inimile celor aleşi ai Săi. Domnul i-a scos din mijlocul lumii păcătoase, sălăşluindu-i în sfintele mânăstiri, ca în ele să laude Numele Său cel sfânt împreună cu sfinţii îngeri şi cu Stăpâna Născătoare de Dumnezeu în vecii vecilor. Preabuna Maică a Domnului cu întelepciune veghează ca egumenă, scăpând din nevoi şi întristări pe cei ce cu umilinţă îi cântă:

Bucură-te, Ceea ce eşti mai cinstită decât toate făpturile lumii;

Bucură-te, că eşti mai dulce decât toate şi că eşti Maica lui Dumnezeu;

Bucură-te, acoperământul sfânt al vieţii noastre;

Bucură-te, izvorul dumnezeiesc al dulceţii Raiului;

Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre şi pacea noastră;

Bucură-te, că după Dumnezeu eşti nădejdea noastră în viaţa pământească;

Bucură-te, dumnezeiască mângâiere a lumii;

Bucură-te, că pe tine te laudă toate oştile cereşti;

Bucură-te, că de toţi sfinţii după vrednicie eşti lăudată;

Bucură-te, că eşti uşa pocăinţei de toţi căutată;

Bucură-te, că eşti grabnic ajutătoare a mântuirii mele;

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Egumenă a mânăstirilor din toată lumea!

Condacul al 9-lea:

Toţi sfinţii au nesocotit cu totul înţelepciunea cea lumească, arătându-se unii nebuni pentru Hristos, fugind, rătăcind, în lume neavând nicăieri odihnă pentru trup, şi aceasta numai pentru câştigarea împărăţiei Cerului pe care au şi dobândit-o. Şi noi urmându-le lor în viaţă, în fapte şi în dragoste către Domnul, îi lăudăm îngereşte, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritori ai înţelepciunii dumnezeieşti s-au arătat Cuvioşii: Antonie cel Mare, Pahomie, Macarie Egipteanul, Onufrie, Eftimie, Sava cel Sfinţit şi toţi stareţii osârduitori şi sfinţi ai tuturor sfintelor mânăstiri ortodoxe, care au strălucit cu mare sfinţenie prin viaţa lor pilduitoare, îngereşte vieţuind pe pământ şi călăuzind spre mântuire, prin viaţa şi cuvintele lor, mulţimea ucenicilor, adevăraţi robi ai lui Hristos, adunaţi din toată lumea prin bunăvoinţa Sfintei Treimi sub puternica egumenie a Stăpânei Născătoare de Dumnezeu, pe care o lăudăm cu tărie şi credinţă:

Bucură-te, Fiică întru-tot-iubită a Părintelui Ceresc;

Bucură-te, că pentru sfinţenia ta te-ai învrednicit să fii Maica Fiului lui Dumnezeu;

Bucură-te, Preafrumoasă Mireasă pururea Fecioară;

Bucură-te, că eşti cea mai bogată în dragoste, în cer şi pe pământ;

Bucură-te, că iubeşti monahismul, fiind mai cinstită decât heruvimii;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, că eşti mai presus decât serafimii;

Bucură-te, privind răbdarea cea minunată a Sfinţilor Mucenici;

Bucură-te, pentru preaînţeleapta ceată a Sfinţilor Apostoli;

Bucură-te, a tuturor sfinţilor oblăduitoare;

Bucură-te, în străduinţele cele bune, puternică ajutătoare;

Bucură-te, nădejde de întărire şi zid de mântuire;

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Egumenă a mânăstirilor din toată lumea!

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuiască neamul omenesc Domnul nostru Iisus Hristos S-a pogorât din Cer în valea plângerii şi a durerilor, iar cu viaţa Sa şi cu Patimile Sale este pildă pentru sfinţii care doresc să ajungă la odihna cea veşnică, cerească, întru cuvioşie, sfinţenie şi dreptate, lăudându-L cu glasuri îngereşti: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Dumnezeiesc zid s-a arătat Preacinstita Egumenă ocrotind, mântuind şi acoperind toate mânăstirile din Muntele cel Sfânt al Athosului şi din toată lumea până la ziua Judecăţii înfricoşate a lui Hristos, miluind cu mila sa cea de Maică pe Cuvioşii care pururea îi laudă milele cu smerenie, cântându-i aşa:

Bucură-te, Preasfântă Maică Egumenă;

Bucură-te, izvorul învierii duhovniceşti;

Bucură-te, că toată lumea o acoperi şi din primejdii pe toţi cei ce te cheamă îi izbăveşti;

Bucură-te, că a Bisericii lui Hristos bucurie preacurată eşti;

Bucură-te, slava şi cununa Proorocilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, că eşti mai dulce decât Raiul şi mai frumoasă decât Cerurile;

Bucură-te, că eşti pildă pentru viaţă sfântă;

Bucură-te, că ai dragoste către alesul prin sorţi, Sfântul Munte Athos;

Bucură-te, podoaba Ierusalimului şi a Sionului ceresc;

Bucură-te, Maica Milostivului Judecător în ziua Judecăţii;

Bucură-te, că pentru lume ai vărsat râuri de lacrimi;

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Egumenă a mânăstirilor din toată lumea!

Condacul al 11-lea:

Cântare de umilinţă îţi aduc ţie toţi sfinţii în locaşurile cereşti ale Raiului împreună cu sfinţii îngeri, lăudând şi preamărind Sfânta Treime, cântând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Sfinte Dumnezeule... şi Aliluia! şi noi, trăitorii creştini, văzând acestea şi înţelegând că ochii minţii şi ai sufletului nostru, cu umilinţă şi credinţă neîncetat strigăm Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Luând Lumina dătătoare-de-viaţă a creştinătăţii şi strălucind din veacuri împreună cu toţi sfinţii, precum la început, aşa păşesc şi acum soboarele Preacuvioşilor pe calea cea cerească a vieţii lor plăcute lui Dumnezeu, strigând Atotputernicei lor Egumene, cu bucurie, laudele acestea:

Bucură-te, că în mânăstirea mântuirii ne aduni pe noi;

Bucură-te, că acoperitoare şi ocrotitoare te avem în nevoi;

Bucură-te, că adevăratul chip al smereniei ne dăruieşti;

Bucură-te, că ne îmbraci cu virtuţile cele cereşti;

Bucură-te, Conducătoare a tuturor mânăstirilor;

Bucură-te, că vieţile monahilor şi ale monahiilor cu iubirea şi cu binecuvântarea ta le cinsteşti;

Bucură-te, că pentru ceata monahilor, şi în lupta cu satana eşti grabnică ajutătoare;

Bucură-te, eliberarea celor robiţi;

Bucură-te, mângâierea plăcută a celor întristaţi;

Bucură-te, Maică bună a orfanilor;

Bucură-te, dumnezeiesc ocean de îndurare;

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Egumenă a mânăstirilor din toată lumea!

Condacul al 12-lea:

Preadulcele nostru Mântuitor pururea dă Harul Său sfinţilor Săi robi, care în cuviosie şi în sfinţenie se ostenesc pe calea vieţii pământeşti. Căci acum adunarea Sfinţilor şi a Sfinţiţilor Cuvioşi Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe cântă neîncetat în locaşurile cereşti Preasfintei Treimi împreună cu toate Puterile Cereşti, iar noi, urmând pildele lor, îi strigăm lui Dumnezeu cel minunat întru sfinţii Săi cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând toate milele şi îndurările arătate nouă de Domnul Iisus Hristos şi de Preasfânta Sa Maică, Marea Egumenă trimisă ca cinstită apărătoare a mânăstirilor şi a monahilor şi monahiilor din toată lumea, ne bucurăm dumnezeieşte şi ne veselim pentru Cuvioşii şi Cuvioasele care s-au învrednicit să intre în cetele care au ajuns în Împărăţia Cerească; cu sfintele lor rugăciuni, nădăjduim să noi în curăţie desăvârşită sub Acoperământul Sfânt al Maicii Egumene cereşti, ca să ajungem la uşa Raiului pe care din milă să ne-o deschidă preamilostiva Maică. Pentru aceasta nu vom tăcea şi pururea laude ca acestea îi vom aduce:

Bucură-te, că ai născut mântuirea cea veşnică;

Bucură-te, a mântuirii noastre ajutătoare;

Bucură-te, a mânăstirilor Egumenă preaîndurătoare;

Bucură-te, că eşti preamilostivă şi tare apărătoare;

Bucură-te, că acoperi toată lumea cu Acoperământul tău;

Bucură-te, hrănitoare a orfanilor, a văduvelor şi a săracilor;

Bucură-te, că porţi grijă de toţi oamenii;

Bucură-te, bucuria strămoşilor noştri Adam şi Eva;

Bucură-te, liman lin al mântuirii tuturor;

Bucură-te, ocrotitoarea şi izbăvitoarea din orice nevoi şi primejdii;

Bucură-te, că îngerii şi oamenii te laudă în cor;

Bucură-te, Preasfântă Născătoate de Dumnezeu, Egumenă a mânăstirilor din toată lumea!

Condacul al 13-lea:

O, prealăudată Maică a lui Dumnezeu şi a noastră Egumenă, Preamărită Stăpână Născătoare de Dumnezeu, primeşte aceste fierbinţi rugăciuni ale noastre, pe care din tot sufletul ţi le aducem acum şi ne învredniceşte ca vieţuind noi cu bună cuviinţă în cinul călugăresc cel după chipul îngeresc, să ajungem în Împărăţia Cerului şi împreună cu cetele îngereşti şi cu cele ale tuturor sfinţilor, neîncetată cântare de laudă să aducem Preasfin-tei Treimi, Dumnezeul nostru, în vecii vecilor strigând: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Îngeri în trup fiind toţi Cuvioşii Părinţi şi Cuvioasele Maici, care din veac au strălucit întru sfinţenie pe calea Ortodoxiei, au păşit la locaşurile cereşti sub strălucirea cinstitei şi de-viaţă-făcătoarei Cruci a lui Hristos, au străbătut calea pământească, valea plângerii şi a durerii, sub Acoperământul stăpânitor al Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, Egumenă a vieţii monahale, căreia împreună cu aceştia cu bucurie îi cântăm:

Bucură-te, preacinstita Egumenă a mânăstirilor;

Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre;

Bucură-te, păzitoarea Muntelui Athos;

Bucură-te, bucuria şi slava celor ce-L urmează pe Hristos;

Bucură-te, dumnezeiască mângâiere a pustnicilor;

Bucură-te, că prin mijlocirea ta oamenii se mântuiesc;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale lumea se sfinţeşte;

Bucură-te, cea întru Dumnezeu stăpâna limbilor nenumărate;

Bucură-te, Călăuzitoare spre lăcaşurile Raiului;

Bucură-te, începutul bun şi sfârşitul slăvit al vieţii tuturor sfinţilor;

Bucură-te, curgerea dumnezeiască a bucuriei sfinte;

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Egumenă a mânăstirilor din toată lumea!

şi Condacul 1:

Celei alese de la întemeierea lumii, Preasfintei Fecioare, Născătoarea de Dumnezeu, ca celeia ce cu adevărat a născut pe Iisus Hristos Mântuitorul şi Domnul nostru, ca Stăpână a toată lumea, care mult iubeşte neamul Cuvioşilor lui Hristos şi care ia sub acoperământul ei cel stăpânitor sfinte-le lor mânăstiri, îi aducem cântări de laudă. Iar tu, Preacinstita egumenă a mânăstirilor, păzeşte-ne şi ne mântuieşte, ca să-ţi strigăm: Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Egumenă a mânăstirilor din toată lumea!

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi a noastră Egumenă:

O, preacurată Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Maica noastră Egumenă a tuturor sfintelor mânăstiri ortodoxe din toată lumea şi din Sfântul Munte, primeşte smeritele noastre rugăciuni şi le du la Atotmilostivul nostru Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre cu harul Său; caută cu ochiul tău cel milostiv şi cere de la Domnul mântuirea noastră, că fără mijlocirea ta la îndurarea şi purtarea de grijă a Mântuitoruiui nostru şi Fiului tău noi smeriţii şi nevrednicii, nu putem ajunge la adevărata mân-tuire, căci am pângărit viaţa noastră în deşertăciuni lumeşti. Iată, se apro-pie timpul secerişului lui Hristos şi vine ziua Judecăţii celei înfricoşate. Noi însă, păcătoşii, pierim în adâncul păcatelor pentru fărădelegile noastre cele rele, trăind în viaţa aceasta ca şi cum noi nu am muri niciodată. Preamilostivă Stăpână şi Egumena noastră, arată-te nouă chezăsuitoare a binelui şi a mântuirii noastre şi nu ne lăsa pe noi, că diavolul urmăreşte în fiecare zi pierzarea sufletelor noastre, ca să ne arunce în prăpăstiile şi întunecimile iadului, în infernul clocotitor de focul cel nestins; toată nădejdea noastră la tine o punem, Maica lui Dumnezeu, ca prin bine primită rugăciunea ta către Fiul tău şi Dumnezeul nostru, să dobândim împărăţia cea Cerească, unde, împreună cu Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, cu toate Puterile Cereşti şi cu toţi sfinţii cei ce au bineplăcut Milostivuiui Dumnezeu, să ne bucurăm şi să ne veselim în veci. Amin!