sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Acatistele lunii august (I)

1 august

Acatistul Înălţării Sfintei Cruci (scoaterea Cinstitului lemn al cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci); 7 mai - Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer; 14 Septembrie - Înălţarea Sfintei Cruci;

Condacul 1:

De trei ori fericită şi preacinstită Cruce, ţie ne închinăm credincioşii şi te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălţare; ci ca o pavăză şi armă nebiruită, ocroteşte şi acoperă cu darul tău, pe cei ce cântă:

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Icosul 1:

Îngerii din cer în chip nevăzut înconjoară cu frică Crucea cea de viaţă purtătoare şi, văzând-o că dă credincioşilor har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează şi stau zicând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii;

Bucură-te, slava Bisericii;

Bucură-te, că izvorăşti tămăduiri cu îndestulare;

Bucură-te, că luminezi marginile lumii;

Bucură-te, lemn de viaţă mirositor şi visteria minunilor;

Bucură-te, preafericită şi de daruri dătătoare;

Bucură-te, că eşti dumnezeiesc aşternut picioarelor;

Bucură-te, că te-ai aşezat spre închinarea tuturor;

Bucură-te, pahar plin de curată băutură;

Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;

Bucură-te, prin care se binecuvântează zidirea;

Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 2-lea:

Văzându-se Elena pe sineşi întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: lucrul cel preadorit sufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele; căutând însă arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, cântă: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Cunoştinţa cea necunoscută mai înainte, împărăteasa cunoscând-o, a strigat către cei ce slujeau: din sânurile pământului siliţi-vă în grabă a afla şi Crucea a mi-o da, către care privind cu frică a zis, cântând aşa:

Bucură-te, semnul adevăratei bucurii;

Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem;

Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă;

Bucură-te, ceea ce Te-ai arătat cu stele închipuită;

Bucură-te, Cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului;

Bucură-te, scară pe înălţime rezemată, mai înainte arătată;

Bucură-te, lumina îngerilor cea cu alinare închipuită;

Bucură-te, rana demonilor cea mult suspinată;

Bucură-te, odor veselitor al Cuvântului;

Bucură-te, stingătoarea focului rătăcirii;

Bucură-te, Cinstită Cruce, apărătoare a deznădăjduiţilor;

Bucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 3-lea:

Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredinţare a tuturor şi pe cea fără de glas şi moartă, spre viaţă o a sculat, înfricoşătoare privire celor ce vor a culege mântuire, când cântă aşa: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având Elena arma cea nebiruită, a alergat către fiul său; iar el, tare săltând îndată, Crucea cea prea mare cunoscând-o, se bucură şi cu săltările ca şi cu nişte cântări, zicea către Dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, vasul luminii;

Bucură-te, Cinstită Cruce, vistierul vieţii;

Bucură-te, dătătoarea darurilor Duhului;

Bucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare;

Bucură-te, masă care ţii ca pe o jertfă pe Hristos;

Bucură-te, viţă care porţi Strugurele cel copt care dă vinul cel tainic;

Bucură-te, că păzeşti sceptrurile împăraţilor;

Bucură-te, că zdrobeşti capetele balaurilor;

Bucură-te, strălucită cunoştinţă a credinţei;

Bucură-te, păzitoarea a toată lumea;

Bucură-te, binecuvântarea Lui Dumnezeu către muritori;

Bucură-te, mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 4-lea:

Dumnezeiască râvnă întru sine luând Elena, cu osârdie a căutat şi a aflat Crucea care în pământ era ascunsă şi pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ca chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume şi toţi de luminare umplându-se şi ca şi către o stea alergând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăţi, în mâinile cele sfinte înălţată, pe care lăudând-o au zis:

Bucură-te, raza Soarelui celui gândit;

Bucură-te, izvorul Mirului celui nedeşertat;

Bucură-te, chemarea lui Adam şi a Evei;

Bucură-te, omorârea stăpânitorilor iadului;

Bucură-te, că înălţându-Te împreună acum, pe noi ne înalţi;

Bucură-te, că închinându-te pe suflete le sfinţeşti;

Bucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită;

Bucură-te, tăria nevoitorilor cea preaiubită;

Bucură-te, Cinstită Cruce, mustrarea evreilor;

Bucură-te, lauda credincioşilor;

Bucură-te, prin care s-a surpat iadul;

Bucură-te, prin care a răsărit Darul;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 5-lea:

Lemnul cel de Dumnezeu dăruit, privindu-l toţi, la acoperământul lui acum să alergăm şi ca pe o armă ţinându-l, printr-însul să biruim taberele vrăjmaşilor şi, pipăind pe cel nepipăit, cu bucurie să cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzut-a lumina din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru care şi biruind mulţimea vrăjmasilor, s-a sârguit de a descoperit lemnul Crucii şi a zis către dânsul unele ca acestea:

Bucură-te, marginea sfatului celui negrăit;

Bucură-te, tăria poporului celui binecuvântat;

Bucură-te, cel ce înfrângi taberele vrajmaşilor;

Bucură-te, cel ce arzi cu văpaia de demoni;

Bucură-te, sceptrul ceresc al împărăteştii oşti;

Bucură-te, arma nebiruită a iubitoarei de Hristos oşti;

Bucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor;

Bucură-te, ceea ce ocârmuieşti sufletele oamenilor;

Bucură-te, izbăvitoarea multor răutăţi;

Bucură-te, dăruitoarea multor bunătăţi;

Bucură-te, prin care saltă purtătorii de Hristos;

Bucură-te, prin care iudeii se tânguiesc;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 6-lea:

Scară până la cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toţi suindu-i de la pământ spre înălţimea cerului, ca să locuiască împreună şi totdeauna cu cetele îngerilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt şi ştiind ei a cânta: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Lumină, Mântuitorule, strălucind peste toţi cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau jos; iar portarii iadului nesuferind raza Ta, ca nişte morţi au căzut şi cei ce s-au izăbvit de dânşii, acum, văzând Crucea, cânta aşa:

Bucură-te, învierea celor omorâţi;

Bucură-te, izbăvirea celor ce se tânguiesc;

Bucură-te, deşertarea visteriilor iadului;

Bucură-te, câştigarea desfătării raiului;

Bucură-te, toiag care pe oastea Egipteană o ai cufundat;

Bucură-te, că iarăşi pe poporul israelitean l-ai adăpat;

Bucură-te, lemn însufleţit, a tâlharului mântuire;

Bucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioşilor mirosire;

Bucură-te, hrana celor ce flămânzesc întru Duhul;

Bucură-te, pecetea pe care oamenii o au luat;

Bucură-te, Cinstită Cruce, uşa tainelor;

Bucură-te, prin care se revarsă râuri Dumnezeieşti;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 7-lea:

Moise, vrând preamult truditul neam a-l mântui din stricăciune, te-ai dat lui ca un toiag, dar te-ai cunoscut lui şi semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a spăimântat, Cruce Cinstită, de tăria ta, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Cel ce demult a dat lege văzătorului de Dumnezeu în Sinai, de voie pe Cruce s-a pironit pentru cei fără de lege, de bărbaţii cei fără de lege şi blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, că puterea Crucii văzând-o toţi acum să cânte:

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;

Bucură-te, îndreptarea celor robiţi de patimile lumeşti;

Bucură-te, înnoirea învierii Lui Hristos;

Bucură-te, dumnezeiască desfătare a monahilor;

Bucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioşii;

Bucură-te, Lemn de prooroci grăit a fi pe pământ sădit;

Bucură-te, ajutorul împărăţiei împotriva vrăjmaşilor;

Bucură-te, apărare tare a cetăţii;

Bucură-te, a Dreptului Judecător arătare;

Bucură-te, a greşiţilor osândire;

Bucură-te, Cinstită Cruce, sprijinirea sărmanilor;

Bucură-te, Cinstită Cruce, îmbogăţirea săracilor;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 8-lea:

Străină minune văzând, străină viaţă să vieţuim, mintea la cer înălţând-o; că pentru aceasta Hristos pe Cruce s-a pironit şi cu trupul a pătimit, vrând a-i atrage la Sine pe cei ce-I cântă Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Tot a venit din înălţime, avându-şi Dumnezeirea, singur Cuvântul cel mai înainte de veacuri şi, născându-Se din Fecioara Maică şi lumii arătân-du-Se om smerit şi Crucea primind, a făcut vii pe cei ce cântă Lui:

Bucură-te, Cinstită Cruce, arma păcii;

Bucură-te, semnul călătorilor;

Bucură-te, înţelepciunea şi întărirea celor ce se mântuiesc;

Bucură-te, nebunia şi sfărâmarea celor ce se dosădesc;

Bucură-te, sad bine rodit, nemuritor şi de viaţă purtător;

Bucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră;

Bucură-te, că împreunezi pe cele de pe pământ cu cele de sus;

Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;

Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stricat;

Bucură-te, prin care mâhnirea s-a pierdut;

Bucură-te, bogăţia bunătăţilor celor înmiite;

Bucură-te, lauda credincioşilor cea de mii de ori numită;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 9-lea:

A căzut tabăra demonilor cea cu tot felul de săgeţi întrarmată şi neamul evreilor s-a ruşinat, văzând ei că de către toţi cu dor Crucea este închinată şi că de-a pururea izvorăşte tămăduiri celor ce cântă: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Râurile cugetelor celor de rea credinţă s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase; căci, cu adevărat, nu se pricep cum şi cruce ai suferit şi de stricăciune ai scăpat; iar noi, învierea slăvind-o, cântăm:

Bucură-te, înălţimea înţelepciunii Lui Dumnezeu;

Bucură-te, adâncimea Proniei Lui;

Bucură-te, necunoştinţa necuvântătorilor bârfitori;

Bucură-te, pierderea nebunilor de stele vrăjitori;

Bucură-te, că arăţi învierea Lui Hristos;

Bucură-te, că pătimirile Lui le înnoieşti;

Bucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiţi ai dezlegat;

Bucură-te, ceea ce intrările Raiului le-ai deschis;

Bucură-te, Cinstită Cruce, cea de toţi cei drept-credincioşi cinstită;

Bucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică;

Bucură-te, Cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc;

Bucură-te, de-a pururea ajutătoare a celor ce se roagă ţie;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 10-lea:

Lumea vrând a o mântui, împodobitorul lumii la dânsa S-a pogorât în chip de negrăit şi, întrupat fiind, Crucea a suferit şi pentru noi pe toate ca noi le primeşte; pentru aceea şi izbăvindu-ne pe noi, de la toţi aude: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid nebiruit şi dumnezeiesc al lumii te înţelegem, o, purtătoare de viaţă Cruce; că Făcătorul cerului şi al pământului pe tine gătindu-te, îşi întinde mâinile - străină auzire - şi pe toţi învaţă a cânta:

Bucură-te, temeiul dreptei credinţe;

Bucură-te, biruinţa creştinilor;

Bucură-te, că pe Amalec cel gândit l-ai înfrânt;

Bucură-te, că de mâinile lui Iacov mai înainte te-ai închipuit;

Bucură-te, că tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit;

Bucură-te, că tu glasurile cele de prooroci grăite le-ai împlinit;

Bucură-te, că ai purtat pe Mântuitorul tuturor;

Bucură-te, că ai stricat pe stricătorul sufletelor;

Bucură-te, prin care cu îngerii ne-am unit;

Bucură-te, prin care cu lumina ne-am strălucit;

Bucură-te, că cinstindu-te, ţie ne închinăm;

Bucură-te, că strigând, ţie glăsuim;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 11-lea:

Cântarea toată se micşorează, vrând a urma mulţimii minunilor tale, fiindcă de-ţi vom aduce ţie, o preacinstită Cruce, mulţime de laude, nimic vrednic nu împlinim, faţă de cele ce ai dat nouă, dar cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruieşte Crucea aceasta de viaţă dătătoare; că lumina cea nematerialnică a primit-o şi spre Dumnezeiască cunoştinţă pe toţi povăţuieşte şi, înălţându-se acum, pe mintea noastră o înalţă a cânta acestea:

Bucură-te, luminătorul cel ce te arăţi celor ce sunt întru întuneric;

Bucură-te, stea, care străluceşti lumea;

Bucură-te, fulger, care orbeşti pe ucigaşii Lui Hristos;

Bucură-te, trăsnet, care slăbănogeşti pe cei necredincioşi;

Bucură-te, că ai strălucit cetele dreptmăritorilor;

Bucură-te, că ai risipit capiştele idolilor;

Bucură-te, al căreia chip din cer s-a arătat;

Bucură-te, al căreia dar pe vicleşuguri le-a gonit;

Bucură-te, ceea ce însemnezi omorarea trupului;

Bucură-te, ceea ce omori pornirea patimilor;

Bucură-te, pe care Hristos s-a răstignit;

Bucură-te, prin care toată lumea s-a mântuit;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 12-lea:

Har voind Hristos a da oamenilor, mâinile pe lemn Îşi întinde şi neamurile toate le cheamă şi Împărăţia Cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie şi cu credinţă cântă cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând cântarea Ta, Te lăudăm cu dor pe Tine lemnul Domnului ca pe un însufleţit; că pe tine pironindu-se cu trupul Cel ce stăpâneşte peste puterile cele de sus, ne-a sfinţit, ne-a mărit şi ne-a învăţat a zice acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, arma cea înţelegătoare;

Bucură-te, sfântă privire a Sfinţilor;

Bucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor şi a drepţilor;

Bucură-te, purtătoare de lumină, meşteşugire a Lui Hristos;

Bucură-te, frumuseţea şi cununa dreptcredincioşilor ocârmuitori;

Bucură-te, stăpânirea şi întărirea cuvioşilor preoţi;

Bucură-te, podoaba cea prealăudată a adevărului;

Bucură-te, începutul cel preabun al mânutuirii;

Bucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor;

Bucură-te, izgonirea agarenilor;

Bucură-te, făclie a luminii celei nestricate;

Bucură-te, veselia sufletului meu;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 13-lea:

O, întru tot cântat Lemn pe care a fost răstignit Hristos, Cuvântul cel mai Sfânt decât Sfinţii, primind rugăciunile noastre, de toată primejdia pe toţi izbăveşte-ne şi de chinurile veşnice scapă pe cei ce cântă Lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Îngerii din cer în chip nevăzut înconjoară cu frică Crucea cea de viaţă purtătoare şi, văzând-o că dă credincioşilor har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează şi stau zicând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii;

Bucură-te, slava Bisericii;

Bucură-te, că izvorăşti tămăduiri cu îndestulare;

Bucură-te, că luminezi marginile lumii;

Bucură-te, lemn de viaţă mirositor şi visteria minunilor;

Bucură-te, preafericită şi de daruri dătătoare;

Bucură-te, că eşti dumnezeiesc aşternut picioarelor;

Bucură-te, că te-ai aşezat spre închinarea tuturor;

Bucură-te, pahar plin de curată băutură;

Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;

Bucură-te, prin care se binecuvântează zidirea;

Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

şi Condacul 1:

De trei ori fericită şi preacinstită Cruce, ţie ne închinăm credincioşii şi te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălţare; ci ca o pavăză şi armă nebiruită, ocroteşte şi acoperă cu darul tău, pe cei ce cântă:

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Rugăciune:

Doamne, Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărtu-risesc înaintea Ta, întru acestă zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit şi ai luat moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele, că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe şi cu fărădelegile mele cele rele. De aceea mă rog bunătă-ţii Tale celei nemărginite, ca să mă faci şi pe mine părtaş sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni şi morţii Tale celei de viaţă făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc, prin Darul Tău, să câştig şi eu asemnea Ţie, pentru dra-gostea Ta, precum Tu cel milostiv le-ai răbdat pentru mântuirea mea, întărindu-mă pururea cu aceeaşi putere şi răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulţumitorii evrei.

De aceea întăreşte-mă, Doamne, ca să pot ridica cu bucurie de astăzi înainte Crucea Ta cu deplină pocăinţă. Întristarea morţii Tale să o simt, precum au simţit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi şi mironosiţele femei. Şi-mi viază simţirile mele cele sufleteşti, ca să cunoască moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut şi zidirile cele neînsufleţite, care s-au mişcat la răstignirea Ta; cum Te-a cunoscut talharul cel credincios şi, rugându-ţi-se, l-ai primit în Rai.

Dă-mi, Doamne, şi mie,tâlharului celui rău darul Tău, precum ai dat atunci aceluia şi iartă păcatele mele pentru Sfintele Tale Patimi şi mă pri-meşte prin pocăinţă împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti. Asemenea fă cu toţi creştinii, vii şi morţi, precum se roagă Ţie în toate zilele Sfânta Biserică şi le lasă lor toate păcatele şi-i învredniceşte pe ei de Împărăţia Ta şi să vadă Lumina Ta şi să mărească slava Ta. Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi zic către Dânsa: mărire Ei pentru dragostea Ta;

Bucură-te preacinstită Cruce a Lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus ţintuit. Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ţinut rodul vieţii ce ne-a mântuit din moartea păcatului;

Bucură-te toiagul cel tare ce ai sfărâmat uşile iadului. Bucură-te cheia împărătească ce ai deschis uşa Raiului. Mă bucur şi eu pentru că văd pe vrajmaşii Tăi surpaţi jos, iar pe prietenii Tăi că împărăţesc în ceruri. Pe vrăjmaşii Tăi biruiţi de puterea Ta, iar pe creştinii ce ţi se închină înarmaţi cu puterea Ta. O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri şi necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea cum pot eu să fug de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să-mi pară grele chinurile văzând pe Stăpânul meu că le iubeşte şi le cere şi le socoteşte Lui de mare cinste? Ruşine-mi este, cu adevărat, de mă voi în-trista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii, sau de ispitele ce-mi aduc dia-volii, trupul şi gândul meu cel rău, sau pentru sărăcia şi bolile ce-mi vin din voia Lui Dumnezeu, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să mă apropie mai mult de El; pentru ca să-L slăvesc şi să mă pedepsesc în aceas-tă viaţă pentru binele meu, pentru ca să mă odihnesc cu mai multă mărire întru împărăţia Lui cea veşnică. Şi de vreme ce este aşa, înmulţeşte-mi, Doamne, ostenelile, ispitele şi durerile, dar să-mi înmulţeşti împreună şi să-mi prisoşeşti şi răbdarea şi puterea, ca să pot răbda toate câte mi s-ar întâmpla. Pentru că recunosc că sunt neputincios de nu mă vei întări, orb de nu mă vei lumina, legat de nu mă vei dezlega, fricos de nu mă vei face îndrăzneţ, rău de nu mă vei preface în bun, pierdut de nu mă vei ierta, rob de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

5 august

Acatistul Sfântului Ioan Iacob Hozevitul

Condacul 1:

Cuviosului Ioan, Părintelui nostru cel mult cinstit, cântare de laudă să-i aducem, că prin multă nevoinţă de cămara cerească s-a învrednicit, iar prin pilda vieţii sale pe toţi ne învaţă să urmăm, cu dragoste şi credinţă, Mântuitorului Hristos. Pentru aceea îi cântăm:

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Icosul 1:

Făcătorul îngerilor şi al oamenilor, purtătorul de grijă al tuturor, din pruncie te-a rânduit în grija bunicii tale, spre ocrotire şi povăţuire. Aceasta, cu dor de pustnicie trăind toată viaţa, a fost dăruită de Dumnezeu că să împlinească dragostea părinţilor tăi trupeşti, iar tu sfinte, ai fost chemat să împlineşti dorinţa vieţii ei; pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, viaţă de ofrandă;

Bucură-te, singurătate împlinită;

Bucură-te, nevoinţă luminată;

Bucură-te, căutarea iubirii părinteşti;

Bucură-te, aflarea Tatălui Ceresc;

Bucură-te, dobândirea mântuirii Fiului;

Bucură-te, gustarea mângâierii Duhului;

Bucură-te, ocrotitul Maicii Domnului;

Bucură-te, prietenul de taină al sfinţilor;

Bucură-te, văzătorul veşniciei;

Bucură-te, căndelă a Bisericii;

Bucură-te, sol de veghe al neamului tău;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 2-lea:

Din tinereţe ai vieţuit duhovniceşte şi ai împlinit lipsa dragostei părinteşti cu iubirea dumnezeiască, descoperindu-te în chip minunat, pentru căre slăvim pe Dumnezeu şi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Luminat de credinţă, întărit de nădejde, îmbogăţit de iubire sfântă, ai dorit tinereţea veşnică din tinereţile tale; astfel ţi-ai îndreptat sufletul către Dumnezeu, pentru căre îţi cântăm unele că acestea:

Bucură-te, cel hrănit cu Scripturile;

Bucură-te, cel curăţit cu lacrimile pocăinţei;

Bucură-te, cel povăţuit de Sfinţii Părinţi;

Bucură-te, cel luminat cu rugăciunea;

Bucură-te, cel trecut prin focul ispitelor;

Bucură-te, următorule al Sfinţilor trei Tineri;

Bucură-te, aflarea tinereţii veşnice;

Bucură-te, dobândirea vârstei înţelepte;

Bucură-te, lucrarea faptelor bune;

Bucură-te, căutarea raiului ceresc;

Bucură-te, ascultarea dumnezeieştilor cuvinte;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 3-lea:

Singurătatea din copilărie ţi-a luminat-o Hristos cu grija de mântuirea sufletului, odorul de mare preţ, iar lipsa fraţilor trupeşti ţi-a împlinit-o cu mângâieri duhovniceşti; de aceea, mulţumind lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Făgăduinţele monahiceşti le-ai împlinit cu sfinţenie după îndemnul dumnezeiescului Duh căre zice: „Faceţi făgăduinţe şi le împliniţi Domnului”; astfel, făcându-te ascultător ai vieţuit în feciorie şi în sărăcie de bună voie, pentru căre te cinstim cu unele că acestea:

Bucură-te, ascultătorul tuturor;

Bucură-te, mângâierea celor săraci;

Bucură-te, hrănitorul străinilor;

Bucură-te, slujitorul părinţilor;

Bucură-te, sfătuitorul fraţilor;

Bucură-te, ajutătorul bolnavilor;

Bucură-te, iubitorul fecioriei;

Bucură-te, paza conştiinţei;

Bucură-te, rugăciune fierbinte;

Bucură-te, priveghere îndelungată;

Bucură-te, ajunare cu folos;

Bucură-te, povăţuire nevinovată;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 4-lea:-lea:

Mintea şi sufletul ţi le-ai curăţit cu rugăciunea şi pocăinţa, făcând din peştera ta poartă către cer, căci împreună cu tine şi îngerii cântau: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Dorind mai multă linişte sufletească, te-ai îndreptat către Dumnezeu prin rugăciune, şi ai împreunat petrecerea în peşteră cu postul, biruind iadul gândurilor deşarte, pentru căre îţi cântăm aşa:

Bucură-te, dor de linişte;

Bucură-te, dor de curăţie sufletească;

Bucură-te, dor de pustnicie;

Bucură-te, dor de smerenie;

Bucură-te, dor de locuri sfinte;

Bucură-te, dor de patria cerească;

Bucură-te, dor de sfinţenie;

Bucură-te, dor de lumină necreată;

Bucură-te, cel ce ai unit peştera cu cerul;

Bucură-te, prietenul îngerilor;

Bucură-te, vorbitorule cu Dumnezeu;

Bucură-te, rugătorule pentru noi oamenii;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 5-lea:

Dorind să moşteneşti Împărăţia lui Dumnezeu, ai părăsit patria ta pământească şi te-ai sălăşluit în Ţara Sfântă, că să te închini la locurile de nevoinţă ale proorocilor, ale apostolilor şi ale altor următori ai lui Hristos că şi în cer să cânţi împreună cu ei: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Locurile petrecerii Domnului Hristos pe pământ ţi-au fost că nişte îndemnări căre te-au povăţuit către viaţa veşnică din dorinţa iubitoare de Dumnezeu, pentru căre îţi cântăm aşa:

Bucură-te, căutătorul Ţării Sfinte;

Bucură-te, aflarea Locurile Sfinte;

Bucură-te, locuitorul Hozevei;

Bucură-te, văzătorul Betleemului;

Bucură-te, iubitorul Iordanului;

Bucură-te, îndrăgirea Galileei;

Bucură-te, închinătorule la Ghetsimani;

Bucură-te, pelerinul Golgotei;

Bucură-te, lăudătorul Învierii;

Bucură-te, iubitorul Taborului;

Bucură-te, căutarea Eleonului;

Bucură-te, prietenul cerului;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 6-lea:

Vieţuind în valea Iordanului ţi-ai petrecut viaţa că pe o treaptă a urcuşului ceresc, mereu în osteneli duhovniceşti, având în suflet dor de linişte şi cer şi rugându-te pentru pământeni cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Cu suflet pururea mulţumitor te-ai socotit fericit pentru sălăşluirea vremelnică în Ţara Sfântă; de aceea, cu bucurie ai cântat mereu laude lui Dumnezeu, iar noi strigăm ţie aşa:

Bucură-te, că ai înţeles taina Iordanului;

Bucură-te, că ai cinstit Botezul;

Bucură-te, că te-ai rugat Botezătorului;

Bucură-te, că ai slăvit pe Mântuitorul;

Bucură-te, că ai chemat pe Mângâietorul;

Bucură-te, că ai preamărit Treimea;

Bucură-te, că ai iubit Biserica;

Bucură-te, că te-ai însoţit cu pocăinţa;

Bucură-te, că ai îndrăgit nevoinţa;

Bucură-te, că ai aflat milostivirea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai biruit suferinţa;

Bucură-te, că ai găsit pacea cerească;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule;

Condacul al 7-lea:

Primind harul preoţiei asupra ta, Cuvioase, din dumnezeiască purtare de grijă ai fost rânduit egumen şi povăţuitor al monahilor români de la Iordan, pentru care lăudăm pe Dumnezeu şi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Ca povăţuitor al fraţilor vieţuitori din schitul românesc de la Iordan, nu ai uitat de făgăduinţele monahiceşti, silindu-ţi mereu firea către Înparatia lui Dumnezeu - dorirea cea adevărată, fiind călăuză duhovnicească tuturor fraţilor, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, povăţuitorule cel ales de Dumnezeu;

Bucură-te, părintele celor încredinţaţi spre povăţuire;

Bucură-te, ajutătorul celor slabi;

Bucură-te, celor neştiutori;

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;

Bucură-te, pildă în povăţuire;

Bucură-te, îndemn cu îndelungă răbdare;

Bucură-te, mustrare părintească;

Bucură-te, certare cu folos;

Bucură-te, iertare celor îndreptaţi;

Bucură-te, primirea celor întorşi cu pocăinţă;

Bucură-te, pilduirea tuturor;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 8-lea:

În pustia Hozevei te-ai aşezat ca într-o ţarină bine roditoare de fapte duhovniceşti unde, însoţit de îngeri, ţi-ai sfinţit sufletul, după rânduielile vieţuitorilor de mai înainte, ca împreună cu ei în cer să cânţi: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Având dorinţă de îndreptare sfântă şi sporire duhovnicească, pustia şi chilia în care ai trăit, te-au învăţat cum să-ţi petreci viaţa aceasta departe de grijile cele lumeşti, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, podoaba Bisericii;

Bucură-te, chip îngeresc;

Bucură-te, dumnezeiască dorinţă;

Bucură-te, duhovnicească înaripare;

Bucură-te, cugetare la moarte;

Bucură-te, gândire la veşnicie;

Bucură-te, ostăşie adevărată;

Bucură-te, stăpânire de sine;

Bucură-te, locuitorule în pustie;

Bucură-te, pildă a monahilor;

Bucură-te, râvnitorul liturghiei;

Bucură-te, rug aprins al rugăciunii;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 9-lea:

Oamenii sunt nepricepuţi, iar cuvintele sunt slabe în a arăta cu adevărat râvna şi ostenelile tale, Cuvioase, prin care ai dobândit vieţuirea cerească pe pământ; pentru aceasta noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ca un binecuvântat de Dumnezeu ai fost înzestrat cu darul poeziei, cântând Viaţa veşnică pe care ai dorit-o şi minunatele Locuri Sfinte; de aceea şi noi îţi cântăm:

Bucură-te, alăută în versuri;

Bucură-te, lăudătorul Locurilor Sfinte;

Bucură-te, cântăreţul raiului;

Bucură-te, îndrăgirea poziei;

Bucură-te, lauda monahilor;

Bucură-te, cântarea virtuţilor;

Bucură-te, stihuitor al rugăciunii;

Bucură-te, psaltire şi harpă;

Bucură-te, gând încununat cu cânt;

Bucură-te, poezie înţeleaptă;

Bucură-te, cugetare la cele cereşti;

Bucură-te, râvnirea celor duhovniceşti;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 10-lea:

Toată viaţa ai petrecut-o în osteneală neîncetata şi ai încununat-o cu sfârşit creştinesc, intrând în lumina Împăraţiei Cereşti. Aceasta dorind-o şi noi, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

La adormirea ta, Cuvioase, în chip minunat s-au adunat în peşteră călugări, pelerini credincioşi şi un stol de păsărele, pentru a te petrece până la uşa veşniciei, întristându-se vremelnic pentru mica despărţire. Iar noi, cu evlavie, strigăm către tine aşa:

Bucură-te, vieţuire neîncetată în rugăciune;

Bucură-te, încununare cu sfârşitul creştinesc;

Bucură-te, mutare la viaţa veşnică;

Bucură-te, cel slujit de monahi la înmormântare;

Bucură-te, cel jelit de păsările cerului;

Bucură-te, osteneală preschimbată în odihnă;

Bucură-te, că moartea nu te-a despărţit de noi;

Bucură-te, cel ce tainic te arăţi prietenilor credincioşi;

Bucură-te, dezgropare cu minuni înconjurată;

Bucură-te, făclierul scos de Domnul din mormânt;

Bucură-te, bucurie a obştii credincioşilor;

Bucură-te, mângâere pentru cei din neamul tău;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 11-lea:

Oştile cele cereşti, de îngeri şi de sfinţi, te-au primit într-ale lor pentru ca în cor să-I cânţi Domnului în veci. Acelora ne alăturăm şi noi şi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Mintea fiindu-ţi strajă pentru trupul cel de lut în tot timpul vieţii tale te-ai făcut părtaş cu sfinţii în cereasca locuinţă, pentru care şi noi te lăudăm cântând aşa:

Bucură-te, rugă sfântă către slăvile cereşti;

Bucură-te, râvnă mare izvorâtă din credinţă;

Bucură-te, cunună preabinecuvântată;

Bucură-te, lepădarea grijilor celor lumeşti;

Bucură-te, dobândirea darului mântuitor;

Bucură-te, împlinirea dorinţei sfinte;

Bucură-te, cel ce ai urcat pe muntele fericirilor;

Bucură-te, râvnitorule ca şi Ilie;

Bucură-te, ostenitorule înţelept;

Bucură-te, locuitorule cu sfinţii;

Bucură-te, Cuvioase, mare rugător pentru noi;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 12-lea:

Părinte Ioane, Dumnezeu te-a ales din neamul românesc ca pe o duhovnicească ofrandă şi ai fost arătat lumii ca un semn de întărire în vreme de necazuri pentru toţi binecredincioşii care neîncetat cântă lui: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Pentru vieţuirea ta aleasă şi sfântă te-a proslăvit Dumnezeu şi te-a încununat cu cinste, iar noi, dimpreună cu toţi credincioşii ortodocşi, îţi cântăm unele că acestea:

Bucură-te, fiule al Moldovei;

Bucură-te, frate şi părinte duhovnicesc;

Bucură-te, locuitorul Ţării Sfinte;

Bucură-te, nevoitorul pustiei;

Bucură-te, pregustarea bucuriei cerului;

Bucură-te, sfinţenie arătată în lume;

Bucură-te, rugăciunea în suflet şi în trup;

Bucură-te, că ai unit Crucea cu Învierea;

Bucură-te, întărirea răbdării noastre;

Bucură-te, credinţă lucrătoare prin iubire;

Bucură-te, slujitorule al lui Hristos;

Bucură-te, ajutătorul celor din nevoi;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 13-lea:

O, Cuvioase Părinte Ioane, mult nevoitorule, fii mijlocitorul nostru; auzi-ne pe noi cei ce acum ne rugăm ţie şi ne ajută, ca împreună cu tine să cântăm în ceruri: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Făcătorul îngerilor şi al oamenilor, purtătorul de grijă al tuturor, din pruncie te-a rânduit în grija bunicii tale, spre ocrotire şi povăţuire. Aceasta, cu dor de pustnicie trăind toată viaţa, a fost dăruită de Dumnezeu că să împlinească dragostea părinţilor tăi trupeşti, iar tu sfinte, ai fost chemat să împlineşti dorinţa vieţii ei; pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, viaţă de ofrandă;

Bucură-te, singurătate împlinită;

Bucură-te, nevoinţă luminată;

Bucură-te, căutarea iubirii părinteşti;

Bucură-te, aflarea Tatălui Ceresc;

Bucură-te, dobândirea mântuirii Fiului;

Bucură-te, gustarea mângâierii Duhului;

Bucură-te, ocrotitul Maicii Domnului;

Bucură-te, prietenul de taină al sfinţilor;

Bucură-te, văzătorul veşniciei;

Bucură-te, căndelă a Bisericii;

Bucură-te, sol de veghe al neamului tău;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul 1:

Cuviosului Ioan, Părintelui nostru cel mult cinstit, cântare de laudă să-i aducem, că prin multă nevoinţă de cămara cerească s-a învrednicit, iar prin pilda vieţii sale pe toţi ne învaţă să urmăm, cu dragoste şi credinţă, Mântuitorului Hristos. Pentru aceea îi cântăm:

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Rugăciune către Sfântul Ioan de la Neamţ - Hozevitul:

O, Cuvioase Părinte Ioane, viaţă cerească ai petrecut pe pământ, căci de la Sfântul Botez ai primit numele marelui prooroc Ilie, iar la primirea chipului îngeresc, Sfântului Ioan Botezătorul spre ocrotire ai fost încredinţat. De aceea,ai urmat în viaţa ta pilda lor. Pentru viaţa ta sfântă din pustie, trecând din lumea cea deşartă, Domnul ţi-a odihnit sufletul în strălucirea raiului, iar trupului tău osârduitor i-a dăruit nestricăciunea, arătând în tine slava numelui Său.

Acestea avându-le în minte, noi nevrednicii şi păcătoşii, venim cu umilinţă şi evlavie, rugându-te să nu ne treci cu vederea când alergăm la ajutorul tău.

Sfinte Părinte Ioane,cel ce din pruncie ai fost orfan de părinţi, ajută cu rugăciunea ta pe cei orfani, ca să găsească iubirea părintelui ceresc; cel ce ai fost frate şi vieţuitor în mănăstire, ajută-ne să vieţuim oriunde ca fraţi întru Hristos; cel ce ai făcut din dorul de pustie dor de cerul sfânt, ajută-ne cu rugăciunile tale să căutăm sfinţirea sufletelor noastre pustiite de păcate; cel ce ai fost mult nevoitor, ajută pe cei ce se nevoiesc în dreapta credinţă să înplinească poruncile lui Hristos în viaţa lor, cel ce ai fost fierbine rugător către Dumnezeu, întăreşte rugăciunile noastre, sporind râvna şi evlavia în Biserică; cel ce ai dorit a vieţui în Ţara Sfântă, ajută-ne să sfinţim locurile în care trăim, chemând pururea pe Duhul Sfânt să se sălăşluiască întru noi; cel ce ai coborât prin rugăciunile tale cerul în peşteră, roagă-L pe Hristos să încălzească şi să lumineze cu iubirea Sa peştera inimilor noastre îndepărtate de El; cel ce încă din lumea aceasta ai simţit bucuria şi pacea vieţii veşnice, roagă-L pe Tatăl Ceresc să ne dăruiască bucuria şi pacea Împărăţiei Sale.

Sfinte Părinte Ioane, păzeşte pe bătrâni în dreapta credinţă, pe tineri în viaţă curată şi pe copii în iubire de Dumnezeu şi de părinţi. Ocroteşte cu rugăciunile tale pe săraci şi pe bolnavi, pe văduve şi pe orfani, pe călători şi pe cei robiţi.

Fereşte ţara noastră de primejdii şi de necazuri şi roagă-te pentru întreg poporul binecredincios, ca împreună cu tine să preamărească, prin credinţă şi fapte, pe Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Amin.

6 august

Acatistul Schimbării la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos

Condacul 1:

Alesule Voievod şi Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului şi al pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Faţă întru slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat şi toţi pămân-tenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii aducându-Ţi pentru Schimbarea Ta la Faţă, închinare de mulţumire, împreună cu Petru din suflet Îţi cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Icosul 1:

Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele şi razele Luminii Tale Neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au spăimântat, văzând norul strălucind luminos şi glasul Tatălui auzind, au înţeles taina întrupării Tale şi au cântat aşa:

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale.

Iisuse, Dumnezeul Cel Bun şi puternic, trezeşte-ne pe noi, cei ce dormim în adâncul întunericului şi în somnul păcatului.

Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne şi pe noi din locul întunericului.

Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu Slava Ta, sălăşluieşte-ne şi pe în locaşurile raiului.

Iisuse, Lumina lumii, slobozeşte-ne din mâna celui viclean pe noi cei ce stăm în întuneric. Iisuse, Soarele Dreptăţii, îmbracă-ne în veşmântul adevărului şi al dreptăţii, pe noi cei ce dormim în umbra morţii.

Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 2-lea::

Văzând, Iubitorule de oameni, Doamne, că ucenicii Tăi nu sunt încă luminati şi nu pricep că Tu trebuie să mergi la Ierusalim şi acolo să pătimeşti multe şi să fii omorât, ai început de atunci să le spui că toate acestea trebuIe să le rabzi de bună voie pentru mântuirea noastră. Totuşi, ei nepu-tând întelege dacă sunt de la Dumnezeu sau de la om, după şase zile ai luat cu Tine pe Petru, pe Iacob şi pe Iuan şi i-ai dus pe muntele Taborului, ca să le arăţi, înainte de Cruce, Slava Ta Dumnezeiască, ca şi în timpul patimilor Tale să-Ţi cânte: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelesul cel greu de pătruns al pătimirii Tale cele de bună voie neputând să-l înţeleagă ucenicii Tăi, Doamne, mai înainte de crucea Ta, ai dus pe trei dintre ucenicii Tăi, într-un munte înalt, ca să vadă minunea înfricoşatei Tale Schimbări la Faţă şi Dumnezeiasca Ta Slavă, cea pururea fiitoare, ca atunci când Te vor vedea răstignit să înţeleagă că patima Ta este de bună voie şi să-Ţi cânte aşa:

Iisuse, care de jos ai urcat pe un munte înalt, urcă-ne şi pe noi întru cele de sus, ca să căutăm desfătarea întru cele înalte.

Iisuse, care ai îndepărtat pe Petru şi pe fiii lui Zevedeu de mulţimea grijilor lumeşti, îndepărtează şi mintea noastră de lucrurile pământeşti, ca să învăţăm a ne feri de patimile cele josnice.

Iisuse, care cu multă trudă ai dus pe prietenii Tăi la o înălţime preafrumoasă, învaţă-ne şi pe noi ca prin sudoare şi multă trudă să ne nevoim în toate zilele.

Iisuse, care ai arătat ucenicilor, în tăcerea rugăciunii, Schimbarea Ta la Faţa, învredniceşte-ne acum şi pe noi credincioşii Tăi, să ne luminăm cu dulceaţa cuvintelor Tale.

Iisuse, care ai arătat trei martori ai slavei Tale în liniştea Taborului, dă-ne şi nouă, celor tăcuţi şi goi, să cugetăm totdeauna la Slava Ta.

Iisuse, care pentru Numele Tău s-a veselit Taborul şi Ermonul, dă-ne şi nouă, ca prin chemarea Preadulcelui Tău Nume, să săvârşim urcare la cele înalte.

Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 3-lea:

Aleşii Tăi Apostoli îmbrăcaţi fiind cu putere de sus, Doamne, i-ai urcat în Tabor, ca să înveţe a cânta cele înalte şi să cugete la cele cereşti, iar nu la cele pământeşti. Îmbracă-ne, dar, şi pe noi cei căzuţi întru cele de jos şi biruiţi totdeauna de neputinţele trupului, cu puterea şi slava Ta, ca puterea Ta să lucreze în neputinţele noastre, şi să-Ţi cântăm Ţie cu dragoste: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Vrând ca înainte de Cruce de patima cea de bună voie să descoperi în parte Slava Dumnezeirii Tale, Hristoase, Mântuitorul nostru, ai ales nu-mai trei dintre muritori care să fie martorii acestei Slave: pe Petru care Te-a iubit mai mult decât toţi şi Te-a mărturisit, primul dintre toţi, Fiu al lui Dumnezeu, pe Iacob, care având nădejdea bunătăţilor viitoare, capul sub sabie şi-a plecat şi, astfel, a pus început mucenicilor Tăi şi pe Ioan cel feciorelnic, care mai mult decât toţi, păstrând neprihănirea trupului şi a duhului, a primit har osebit întru vederea unor negrăite descoperiri şi a Slavei Tale Dumnezeieşti. Împreună cu ei primeşte şi de la noi aceste cântări de laudă:

Iisuse Cel ce de la Petru, mai înainte de Schimbarea la Faţă, ai primit mărturisirea, primeşte şi calda mea mărturisire.

Iisuse, Cel ce aceluiaşi Petru, în Tabor, i-ai dat îndrăzneală să vorbească cu Tine, spune şi inimii mele cele paşnice şi bune.

Iisuse Cel ce pe fiii lui Zevedeu, pentru iubirea lor înflăcărată, i-ai numit fiii Tunetului, nu mă birui cu tunetul mâniei Tale.

Iisuse, Cel ce aceloraşi ucenici nu le-ai îngăduit să coboare foc din cer asupra samaritenilor, stinge focul patimilor mele lăuntrice.

Iisuse, ridică-mă împreună cu feciorelnicul Ioan în Taborul cel de sus, întru curăţia trupului şi a sufletului.

Iisuse Cel ce Iacob a băut întâiul Tău pahar, găteşte-mi şi mie loc în rai.

Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 4-lea:

Furtună a fost arătarea Dumnezeirii Tale în muntele Sinai deoarece în tunete şi fulgere ai dat legea slugii Tale Moise; tot aşa şi în Horeb a fost duh de tărie ce despica munţii; vijelie şi foc când Ilie proorocul a vrut să Te vadă, totuşi nu în vijelie, nici în cutremur şi nici în foc nu a fost Domnul, ci în glas de adiere de vânt Ţi-ai arătat Faţa şi Slava Dumnezeirii Tale, precum şi în muntele Taborului ai şezut în faţa lor şi cu bucurie Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind Moise şi Ilie în Tabor cuvintele Tale, că vei sfârşi la Ierusalim, s-au făcut martori la toată lumea, Doamne, că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatăl spre mântuirea oamenilor, aşa cum a mărturi-sit şi glasul Său din cer. Căci Moise a fost chemat din morţi, ca să mărturisească celor ţinuti în iad venirea Ta în lume. Ilie, însă, a fost chemat din rai, ca să spună lui Enoh despre Slava Ta, văzută în Schimbarea Ta la Faţă. Iar noi, mirându-ne de taina arătării proorocilor Tăi în Tabor, cu umilinţă îţi cântăm:

Iisuse, Cel ce ai vrut ca Văzătorul de Dumnezeu Moise să-Ţi privească Faţa Ta, arată-ne şi nouă, în veacul ce va să vie, dulceaţa cea dorită a Feţei Tale.

Iisuse, Cel ce de demult lui Moise i-ai arătat strălucirea Slavei Tale, arată-ne şi nouă, întru Împărăţia Ta, Faţă către faţă, bunătatea cea nespusă a Privirii Tale.

Iisuse, Cel ce în linişte şi în glas de adiere de vânt lin l-ai învăţat pe Ilie descoperirea Ta, învaţă-ne şi pe noi, în chip minunat şi în linişte, nepătimirea dumnezeiască.

Iisuse, Cel ce l-ai adus pe robul Tău Ilie în rai, în car de foc nearzător, ridică-ne şi pe noi, în chip minunat, la înălţimea desăvârşitei vieţuiri.

Iisuse, Cel ce de demult în multe chipuri ai grăit proorocilor, iar în Ta-bor le-ai vestit moartea Ta, hrăneşte cu cuvintele vieţii veşnice şi sufletele noastre cele flămânde.

Iisuse, Cel ce prin gura a doi martori ai descoperit ucenicilor taina Schimbării Tale la Faţă, aprinde şi credinţa noastră cea rece cu adierile cele negrăite ale Duhului Sfânt.

Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 5-lea:

Stelei celei izvorâtoare din Dumnezeu Te-ai asemănat prin strălucirea negrăită a Preacuratului Tău Trup, Dătătorule de Lumină, Doamne, când, apropiindu-Te de ucenicii Tăi care dormeau, ai înălţat Tatălui Tău, pe înălţimea muntelui, rugăciunea Ta de împăcare. Atunci s-a luminat Faţa Ta ca soarele şi îmbrăcămintea s-a făcut mai albă decât zăpada. Apostolii, trezindu-se, au văzut Slava Ta, a Unuia Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr şi stând cu frică Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzându-Te Apostolii Tăi în Tabor, având chip de om şi Schimbându-Te la Fată întru Slavă Dumnezeiască şi vorbind cu Moise şi cu Ilie despre sfârşitul Tău, au înţeles puterea Ta cea pururea fiitoare şi Dumnezeirea ascunsă sub acoperământul trupului, s-au spăimântat auzind cele grăite şi s-au desfătat de vederea Dumnezeieştii Tale Slave. Dar numai atât au văzut cât a putut să încapă vederea ochilor trupeşti, iar noi împreună cu dânşii Îţi cântăm:

Iisuse, Cel ce ai stălucit ucenicilor Tăi Dumnezeiasca şi nespusa Ta Slavă, stăluceşte în inimile noastre Lumina Ta cea pururea fiitoare.

Iisuse, Cel ce ai împărtăşit pe întâistătătorii legii şi harului cu Lumina Ta cea mai presus de lume, prin acea împărtăşire adună mintea noastră ce rătăceşte pururea.

Iisuse, Cel ce în Tabor ai dezgolit puţin fulgerul Dumnezeirii Tale, ascuns în trup, dezvăluie căderile în păcat, ascunse în conştiinţa noastră cea ticăloasă.

Iisuse, Cel ce cu razele Luminii celei necreate ale Trupului Tău ai lumi-nat muntele Sfânt, luminează cu lumind poruncilor Tale şi sufletele noas-tre cele întunecate.

Iisuse, Cel ce prin Schimbarea la Faţă ai luminat marginile lumii, lumi-nează-ne şi ne înfrumuseţează şi pe noi cei întunecaţi.

Iisuse, Cel ce prin strălucirea Luminii Tale din Tabor ai curăţat precum zăpada pe ucenicii Tăi, curăţeşte-ne şi ne înnoieşte şi pe noi cei întunecaţi.

Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 6-lea:

Văzând binecuvântata şi mântuitoarea Ta grăire, Hristoase, Dumnezeul nostru, împreună cu Moise şi cu Ilie pe muntele Taborului, ucenicii Tăi Petru, Iacob şi Ioan s-au bucurat foarte. Petru având glasul plin de iubire Dumnezeiască a zis: „Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, vom face aici trei colibe: Ţie una şi lui Moise una, şi lui Ilie una”. Noi însă, nevrednicii, nu cutezăm a Te întreba, ci cu smerenie Te rugăm pentru milă şi cu glas tremurând Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Nor luminos a strălucit în Tabor spre însemnare la toată lumea. Petru vorbea despre colibe, glasul Părintelui vestea Descoperirea şi venirea Duhului Sfânt i-a umbrit pe Apostoli şi vâful muntelui l-a înconjurat. Aceştia şi mai mult s-au înfricoşat şi, intrând cu frică în nor, au simţit nepătrunsa Ta Dumnezeire şi cu multă îndrăzneală Ţi-au cântat unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce pe Israel, de demult în pustie l-ai condus cu stâlpul de nor, Însuţi şi acum arată-ne calea în împărăţia Ta.

Iisuse, Cel ce pe Apostolii Tăi, în Tabor, cu nor luminos i-ai învăluit, acopere-ne şi pe noi cu roua Duhului Tău Cel Sfânt.

Iisuse, Cel ce locuieşti în ceruri, în Biserică nefăcută de mâini, arată-ne şi nouă biserica dătătoare de lumină şi umbra preacurată a Dumnezeirii Tale.

Iisuse, Cel ce nu ai vrut pe pământ corturi făcute de mâini, zideşte-ne cortul cel lăuntric, cu bun chip, al Duhului Sfânt, cu care să mergem la ceruri.

Iisuse, Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, îmbracă-ne şi pe noi cei dezbrăcaţi cu haina ţesăturii Dumnezeieşti a neprihănirii şi curăţiei.

Iisuse, Cel ce ai întins cerul ca o piele, îmbracă-ne şi pe noi cei răniţi în haina luminoasă ca zăpada a cereştii Tale frumuseţi.

Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 7-lea:

Vrând să descopere taina cea din veac ascunsă a Dumnezeirii Tale, Hristoase, Părintele Tău ceresc, acum, iarăşi, precum la Iordan, în timpul Botezului, a vestit că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, şi astfel, cu glas, din nor, a mărturisit zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, pe Acesta să-L ascultaţi”. Iar Apostolii, înfricoşându-se, au căzut cu faţa la pământ, cântându-Ţi: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Nouă şi preaslăvită descoperire s-a făcut în Tabor, Stăpâne Doamne, când Apostolii înşişi, văzători şi slugi, auzind glasul Părintesc şi tunet din nori s-au spăimântat şi o nouă revăsare de lumină deodată i-a luminat şi, privindu-se unul pe altul, s-au mirat şi, căzând cu faţa la pământ, Ţie, Stăpâne, închinându-se, Ţi-au adus aceste laude:

Iisuse, Cel ce eşti Chipul Prealuminat al Ipostasului Părintesc, schimbă viaţa noastră cea întunecată şi necurată.

Iisuse, Cel ce eşti strălucirea Slavei Părinteşti, luminează sufletele noastre cele căzute şi afundate în întuneric.

Iisuse, Cel ce eşti minunat şi înfricoşător în Slava Dumnezeirii Tale, înnoieşte vederea noastră cea duhovnicească stricată prin păcat.

Iisuse, Prealine, Cel ce eşti plin de iubire, prin strălucirea cea nespusă a Trupului Tău, toată necurăţia sufletelor noastre fă-o mai albă decât zăpada.

Iisuse, Lumina fără Început, în Lumina Ta din Tabor, arată-ne şi nouă Lumina Tatălui.

Iisuse, Lumina cea neschimbată în lumina cea nevăzută a împărăţiei Tale, arată-ne şi nouă lumina Duhului.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 8-lea:

În chip minunat şi străin, Ţi s-au arătat Moise şi Ilie în Tabor, Stăpâne Doamne, văzând închipuirea Ipostasului Dumnezeiesc şi vorbind despre patima Ta cea de bună voie ce îţi stătea înainte. Acoperindu-i pe ei norul cel luminos şi încetând glasul din cer, Slava Domnului s-a luat de la ucenicii Tăi, iar ei Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul ai fost întru cele de sus Cuvinte al lui Dumnezeu, când Te-ai Schimbat la Faţă în Tabor, dar nici de cele de jos nu Te-ai despărţit. Iar când proorocii au plecat şi vederea Dumnezeiască s-a sfârşit, Tu Te-ai apropiat de ucenicii Tăi, ce căzuseră de spaimă la pământ şi, atingându-i cu mâna le-ai zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi”. Iar ucenicii, deschizând ochii şi nevăzând pe nimeni, afară de Tine, s-au bucurat foarte şi mulţumind lui Dumnezeu, Ţi-au cântat aşa:

Iisuse, Cel ce ai cuvintele Vieţii veşnice, fii totdeauna cu noi în călătoria pământească.

Iisuse, Cel ce ne-ai săturat pe noi cu privirea Dumnezeirii Tale, nu ne lăsa pe noi singuri întru slujirea Ta.

Iisuse, Cel ce mai înainte de Cruce ne-ai lămurit Taina patimilor Tale de voie, dă-ne nouă totdeauna să ne amintim de pătimirea Ta.

Iisuse, Cel ce ne-ai arătat, mai înainte de moarte, Slava Ta, dă-ne nouă să înţelegem totdeauna îndumnezeirea Trupului Tău.

Iisuse, Chipul cel neschimbat al Celui ce Este, înnoieşte în sufletele noastre privirea chipului şi asemănării Tale.

Iisuse, Cel ce eşti pecetea cea asemenea Tatălui, însemnează în trupurile noastre bunătatea cea nespusă a chipului Tău.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 9-lea:

Toată firea s-a înfricoşat, văzând preaslăvita Schimbare la Faţă în Tabor, Hristoase Mântuitorule: Îngerii stând nevăzut cu frică şi cu cutremur, Ţi-au slujit Ţie, cerurile s-au spăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând Slava Domnului. Muntele Tabor care până atunci era întunecat şi fumegând s-a acoperit cu un nor luminos pentru că pe el au stat preacuratele Tale picioare. Iar ucenicii Tăi Doamne, neputând suferi să vadă Faţă Ta au căzut la pământ, acoperindu-şi feţele, până când sfârşindu-se vedenia Tu Însuţi i-ai ridicat şi ei Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei deşerţi de înţelepciune, nefiind luminaţi de har, nu pot pri-cepe taina preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă. Pentru aceasta, când ai coborât cu ucenicii din munte, ai poruncit prietenilor Tăi nimănui să nu spună din ceea ce au văzut, până când Fiul Omului nu se va scula a treia zi din mormânt. Şi ei tăcând nu au spus nimănui nimic în acele zile, din cele ce au văzut şi au auzit, dar în inima lor Ţi-au cântat aşa:

Iisuse, Cel ce pe nor de foc ai fost purtat izbăveşte-ne cu lumina Ta de toată întinăciunea sufletească.

Iisuse, Cel ce Te-ai îmbrăcat în întregul Adam, luminează firea noastră cea întunecată.

Iisuse, Cel ce ai desfătat pe ucenicii Tăi cu strălucirea Dumnezeirii Tale, desfătează-ne şi pe noi totdeauna cu cuvintele învăţăturii Tale.

Iisuse, Cel ce ai luminat pe ucenicii Tăi prin norul dătător de rouă, luminează-ne şi pe noi totdeauna cu razele preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă.

Iisuse, Cel ce ai sfinţit Taborul cu preacuratele Tale picioare, îndrep-tează picioarele noastre spre a sluji Ţie pururea.

Iisuse, Cel ce cu nevinovatele Tale mâini ai arătat ucenicilor să urce în muntele Tău, îndreptează şi mâinile noastre în lucrarea faptelor celor bune.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai Schimbat la Faţă în Tabor pentru noi, Doamne, ca să ne faci vrednici de Slava Ta cerească şi să schimbi trupul smereniei noastre, ca să fie asemenea Slavei Tale la învierea cea de obşte şi în Împărăţia Ta cea veşnică, pe care ai gătit-o, de la facerea lumii, celor ce Te iubesc pe Tine, de care să ne învredniceşti şi pe noi, precum pe Moise şi pe Ilie i-ai învrednicit în Tabor să Te vadă Faţă către faţă şi să-Ţi cântăm cu toţi sfinţii cântarea veşnică: Aliluia!

Icosul 10:

Împărate preaveşnic toate le-ai făcut spre mântuirea noastră. Pentru noi ai primit Preacuratul trup din Preasfânta Fecioară Maria şi al venit în lumea aceasta având chip de rob. Tot aşa Te-ai Schimbat la Faţă pe muntele cei sfânt, ca să luminezi întunericul din lăuntrul nostru, al celor ce stăm în întunericul şi în umbra morţii şi să ne faci pe noi, din fii ai mâniei, fiii Tăi preaiubiţi. Pentru aceasta cu mulţumire Îţi cântăm:

Iisuse, pe Tabor chipul robului l-ai schimbat, ca pe noi să ne faci din robi ai păcatului fiii lui Dumnezeu.

Iisuse, chiar trupul Tău l-ai dat la moarte, ca firea noastră cea căzută să o prefaci prin Tine.

lisuse, Cel ce în Tabor ai arătat frumuseţea cea negrăită a împărăţiei Tale, întăreşte în noi pacea şi adevărul Duhului Sfânt.

Iisuse, Cel ce prin strălucirea Dumnezeiască a trupului Tău toată făptura ai îndumnezeit-o, înnoieşte-ne şi pe noi prin îndumnezeirea trupului la a doua Ta venire.

Iisuse, Cel ce ce în Tabor ai arătat focul Dumnezeirii Tale, arde cu foc nematerialnic şi păcatele noastre.

Iisuse, Cel ce ai hrănit acolo cu preadulcile Tale cuvinte pe ucenicii Tăi, sfinţeşte şi sufletele noastre cele flămânde cu Sfintele Tale Taine.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 11-lea:

Cântare de umilinţă aducem Ţie noi nevrednicii, pentru Schimbarea Ta la Faţă şi strigăm: dă-ne nouă, robilor Tăi, înălţimea vieţuirii cereşti şi strălucirea Slavei Dumnezeieşti celei pururea fiitoare, iar cu inimă curată învredniceşte-ne, în chip gândit, să iesim la muntele Tău cel sfânt şi să vedem cu ochii minţii preaslăvita Schimbare la Faţă, ca să-Ţi cântăm în chip luminos: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Fiind Lumină Nepătrunsă şi Dătălor de Lumină, Iisuse, Lumina cea pu-rurea fiitoare şi fără de început, Lumina Ta ai adus-o în lume, pentru că ai urcat cu Preacuratul Tău Trup în muntele Taborului şi acolo ai arătat ucenicilor Tăi Lumina cea Necreată şi Dumnezeiască şi chipul Slavei Părinteşti. Acestei lumini, mai presus de fire, să ne faci şi pe noi părtaşi, ca să-Ţi cântăm din adâncul sufletului unele ca acestea:

Iisuse Hristoase, Lumina cea Adevărată, întăreşte sufletele noastre, cu cugete bune, în toate zilele călătoriei noastre pământeşti.

Iisuse, împărate, Lumina cea fără început, aprinde din nou făclia cea stinsă a sufletului până în ziua sfârşitului nostru.

Iisuse, Lumină Lină, care dai viaţă, trimite sufletelor noastre lumină şi viaţă în ceasul cel înfricoşător al morţii noastre.

Iisuse, Lumină Sfântă, care luminezi şi arzi, scoate-ne atunci din bezna întunericului.

Iisuse, Lumina Preadulce şi Preasfântă însoţeşte-ne către lumina palatului Tău ceresc printre vămile amare ale văzduhului.

Iisuse, Lumina cea mai luminoasă decât orice soare, luminează-ne în strălucirea sfinţilor Tăi, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 12-lea:

Dăruieşte-ne, Doamne Iisuse, harul Tău, pe care în Tabor l-ai dat aleşi-lor Tăi ucenici Petru, Iacob şi Ioan şi ne primeşte pe noi ca şi pe aceia, ca îmbrăcaţi cu putere de sus şi luminaţi de Duhul Sfânt, având inima curată şi duhul înnoit, să urcăm în Taborul cel gândit, mergând din putere în putere, nevoindu-ne mai mult în post şi rugăciune şi petrecând întru neprihănire, să-Ţi cântăm cu vrednicie: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând Preacurata Schimbare la Faţă preaslăvim Dumnezeiasca Ta Slavă arătată în Tabor, ne închinăm Dumnezeirii şi Puterii Tale şi credem cu Petru că Tu eşti cu adevărat Hristos Fiul Dumnezeului Celui Viu, care ai venit în lume să mântuieşti pe cel păcătoşi şi cântăm împreună cu Apostolii, din adâncul sufletului: bine este să fim noi aici împreună cu Tine. Pentru aceasta nu ne ruşina pe noi, cei neputincioşi şi învechiţi în trup, care credem întru Tine ci ne acoperă cu Lumina Dumnezeieştii Tale străluciri pe cei ce cu dragoste Îţi cântăm Ţie:

Iisuse, Soarele Cel Neapus, care ai răsărit în Tabor, luminează-ne cu Dumnezeiasca Ta strălucire.

Iisuse, Lumina cea ne ajunsă, care Te-ai arătat întru Schimbarea Ta la Faţă, încălzeşte-ne cu împărtăşirea harului Tău.

Iisuse, Biserica Veşnică a Ierusalimului Ceresc, sălăşluieşte-ne în Cortul Tău Dumnezeiesc. Iisuse, Floarea cea binemirositoare a Raiului, înmiresmează-ne şi pe noi cu aromatele sfinţeniei şi ale curăţiei.

Iisuse, Focul cel curăţitor, Care ai vrut să curăţeşti cerul şi pământul de orice întinăciune, curăţeşte-ne şi pe noi de toată întinăciunea trupului şi a duhului.

Iisuse, Piatra cea preţioasă, Care ai luminat Sionul cel de Sus cu frumu-seţe Dumnezeiască, învredniceşte-ne şi pe noi să vedem această frumuseţe.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 13-lea:

O, Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce în Tabor ai strălucit cu Slava Dumnezeiască, primeşte acum această puţină rugăciune a noastră, precum ai primit în muntele cel sfânt închinarea ucenicilor Tăi, aşa şi pe noi învredniceşte-ne să ne închinăm preaslăvitei Tale Schimbării la Faţă, ca strălucind în lumina faptelor bune, să se lumineze prin Tine întunericul păcatului ce locuieşte în noi şi să ne arătăm vrednici moştenitori ai împă-răţiei Tale celei veşnice, unde cu toţi sfinţii să-Ţi cântăm: Aliluia. (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele şi razele Luminii Tale Neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au spăimântat, văzând norul strălucind luminos şi glasul Tatălui auzind, au înţeles taina întrupării Tale şi au cântat aşa:

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale.

Iisuse, Dumnezeul Cel Bun şi puternic, trezeşte-ne pe noi, cei ce dor-mim în adâncul întunericului şi în somnul păcatului.

Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne şi pe noi din locul întunericului.

Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu Slava Ta, sălăşluieşte-ne şi pe în locaşurile raiului.

Iisuse, Lumina lumii, slobozeşte-ne din mâna celui viclean pe noi cei ce stăm în întuneric. Iisuse, Soarele Dreptăţii, îmbracă-ne în veşmântul ade-vărului şi al dreptăţii, pe noi cei ce dormim în umbra morţii.

Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul 1:

Alesule Voievod şi Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului şi al pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Faţă întru slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat şi toţi pămân-tenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii aducându-Ţi pentru Schimbarea Ta la Faţă, închinare de mulţumire, împreună cu Petru din suflet Îţi cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Rugăciune:

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru Care locuieşti întru Lumina Cea nepătrunsă, şi eşti Strălucire Slavei Tatălui şi Chip al Ipostasulul Său! Pentru că a venit plinirea vremii, Tu, pentru mila cea nespusă faţă de neamul omenesc cel căzut, Te-ai micşorat, chip de rob luând, Te-ai smerit pe Sine, ascultător fiind chiar până la moarte. Totuşi, înainte de Cruce şi de patima cea de bună voie, în muntele Taborului, Te-ai schimbat la Faţă, întru Slava Ta Dumnezeiască, înaintea sfinţilor Tăi ucenici şi Apostoli, ca atunci, când Te vor vedea răstignit şi dat morţii, să priceapă că patima este de bună voie şi Dumnezeiască. Învredniceşte-ne şi pe noi pe toţi să prăznuim Preacurata Schimbare la Faţă cu inimă curată şi cu minte neîntinată, să urcăm în muntele Tău cel Sfânt, în sălaşul Sfintei Slavei Tale, unde este glasul curat al celor ce prăznuiesc, glasul nespusei bucurii, ca acolo, împreună cu Sfinţii, Faţă către faţă, să vedem Slava Ta, în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale şi să preaslăvim Preasfânt Numele Tău, îm-preună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţă Făcătorul Tău Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

7 august

Acatistul Sfintei Teodora de la Sihla

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Veniţi toţi cei iubitori de Hristos cu credinţă şi cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe a petrecut şi lumină sihaştrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu şi să cinstim pe cuvioşii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Icosul 1:

Îngerească râvnă din tinereţe având, Teodora, părinţii şi familia părăsind, departe de lume ai fugit şi lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriţii, cu laude te cinstim:

Bucură-te, mlădiţă sfântă care prin sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;

Bucură-te, căci glasul Evanghelie Lui ai ascultat;

Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;

Bucură-te, că slava veacului de acum, o, ai trecut cu vederea;

Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;

Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;

Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;

Bucură-te, mlădiţă tânără cu rod preafrumos;

Bucură-te, mieluşea blândă a lui Hristos;

Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;

Bucură-te, a sfinţilor pustnici vrednică următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 2-lea::

La marea stăruinţă a părinţilor tăi te-ai căsătorit; dar prea scurtă vreme în căsătorie ai vieţuit. Pe soţul tău la un gând cu tine l-ai adus, căci părăsind lumea, amândoi la viaţa monahicească v-aţi dus şi lui Dumnezeu aţi cantat: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

La Mănăstirea Vărzăreşti cu bătrâna stareţă Paisia ai vieţuit şi pildă de ascultare tuturor călugăriţelor ai fost, pentru care cu laude te cinstim:

Bucură-te, Teodora, că prin ascultare şi smerenie lui Hristos ai urmat;

Bucură-te, că şi Mântuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a răscumpărat;

Bucură-te, că prin ascultare şi tăierea voii, muceniţă te-ai arătat;

Bucură-te, că prin ascultare, smerenie ai câştigat;

Bucură-te, că prin rugăciune şi tăierea voii tale, partea Mariei ai ales;

Bucură-te, că prin smerenie şi ascultare, roadele mântuirii ai cules;

Bucură-te, că ascutarea şi rugăciunea ţi-au fost bogăţie;

Bucură-te, că aceasta înţelegand-o, cunună sfântă ţi-ai ales ţie;

Bucură-te, că ascultarea şi rugăciunea, mintea ţi-ai luminat;

Bucură-te, că venind prigoana turcilor, la pustie cu stareţa ta ai plecat;

Bucură-te, că pustia şi liniştea v-au fost folositoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 3-lea:

Ajungând în pustie cu stareţa Paisia, aceasta întru Domnul a adormit, iar tu singură rămânând, fără de nici o mângâiere, cu rugăciunea ta te întăreai şi din inimă cântai lui Dumnzeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

După adormirea fericitei tale stareţe Paisia, către locaşurile părinteşti ai socotit să vii şi un loc de linişte în Munţii Neamţului ţi-ai ales. Pentru care noi, nevrednicii, cinstind a ta dorinţă, cu evlavie te lăudăm:

Bucură-te, că loc de linişte şi de pustnicie ai căutat;

Bucură-te, că pentru aceasta stareţului Varsanufie al Sihastriei ai cerut sfat;

Bucură-te, că după sfătuirea lui, în pustia Sihlei ai plecat;

Bucură-te, că acolo ajungând, din inimă lui Dumnezeu ai mulţumit;

Bucură-te, că foarte te-ai bucurat de acel loc liniştit;

Bucură-te, că în peştera cea de sub stâncă ai locuit;

Bucură-te, că acolo cu măcriş şi cu verdeţurile pustiei te-ai hrănit;

Bucură-te, că duhovnicul tău, ieroschimonahul Pavel, aici te-a găsit;

Bucură-te, că prin duhovniceşti sfaturi te-a sfătuit;

Bucură-te, că de Preacuratele Taine te-ai învrednicit;

Bucură-te, că nevoinţa pustniciei cu mare dragoste, o, ai primit;

Bucură-te, că iubitorilor de linişte ai fost vrednică următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 4-lea:

Ziua şi noaptea petrecând în rugăciunea cea cu lacrimi şi în cugetările cele duhovniceşti, din inimă suspinând lăudai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Petrecând vreme îndelungată în pustia Sihlei, cu lacrimi duhovniceşti mai mult decât cu hrană trupului te întăreai şi cu nădejdea veşnicelor bucurii te mângâiai. Pentru care şi noi, nevrednicii, te lăudăm:

Bucură-te, că prin rugăciunea neîncetată dragostea lui Dumnezeu ai câştigat;

Bucură-te, că pe treptele urcuşului duhovnicesc te-ai ridicat;

Bucură-te, că pe treapta făptuirii morale repede ai ajuns;

Bucură-te, că pe treapta vederii sfinte te-ai suit;

Bucură-te, că pe treptele îndumnezeirii prin har ai urcat;

Bucură-te, că şi din îndumnezeirea cea după har ai gustat;

Bucură-te, că inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adăpai;

Bucură-te, că sufletul tău cu nădejdea veşnicelor bunătăţi îl mângâiai;

Bucură-te, că trupul tău cu puţină hrana îl hrăneai;

Bucură-te, că din verdeţurile pustiei şi din apă puţin gustai;

Bucură-te, că ochii minţii pururea priveau bunătăţile viitoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 5-lea:

Multe ispite şi năluciri de la draci ai întâmpinat, fericită Teodora, dar având în sufletul tău dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit şi pentru toate ai cântat lui Dumnezeu laudă de mulţumire: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Având mintea luminată de Preasfântul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stânga şi cele de-a dreapta, care de multe ori năvăleau asupra ta. Căci, prin darul lui Dumnezeu, cunoscând vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugăciune cu lacrimi către Dumnezeu ai alergat. Pentru care şi noi cu evlavie te lăudăm:

Bucură-te, stâncă duhovnicească, care de vânturile viclenilor draci nu te-ai clintit;

Bucură-te, că având darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit;

Bucură-te, căci cu multă smerenie lui Dumnezeu te rugai;

Bucură-te, căci din adâncul inimii tale către El strigai;

Bucură-te, că frigul, foamea şi singuratatea, pentru Hristos ai răbdat;

Bucură-te, că liniştea şi rugăciunea pe tine te-au ajutat;

Bucură-te, că postirea şi înfrânarea nu le-ai împuţinat;

Bucură-te, că neîncetată rugăciune cu umilinţă, tărie ţi-a dat;

Bucură-te, că prin rugăciune fierbinte ai biruit;

Bucură-te, că prin nevoinţele duhovniceşti ai sporit;

Bucură-te, că prin trezvia minţii pururea ai fost rugătoare;

Bucură-te, că prin post şi rugăciune, sfinţilor sihaştri ai fost următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 6-lea:

Şaizeci de ani ai petrecut în pustia Sihlei în post şi rugăciune, răbdând cu bărbăţie nevoinţele pustniciei, şi din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Duhovnicul tău, Părintele Pavel, venea din când în când la tine, aducându-ţi pesmeţi şi altă hrană pustnicească. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai şi sfaturi duhovniceşti îi cereai, pe care în inimă le scriai. Pentru care şi noi, văzând a ta iscusinţă, te lăudăm:

Bucură-te, că din copilarie Sfintele Scripturi le-ai citit;

Bucură-te, căci cu învăţăturile Sfinţilor Părinţi pe tine te-ai întărit;

Bucură-te, că învăţăturile Sfinţilor Părinţi în viaţă te-au călăuzit;

Bucură-te, că viaţa pustnicilor ai căutat;

Bucură-te, că învăţăturile lor pe tine te-au luminat;

Bucură-te, că prin rugăciune şi prin citire, trezvia minţii ai câştigat;

Bucură-te, că Mântuitorului pururea te-ai rugat;

Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea o lăudai;

Bucură-te, că pe ea pururea mijlocitoare către Mântuitorul o aveai;

Bucură-te, că în desăvârşire prin rugăciunile ei sporeai;

Bucură-te, că şi în rugăciunile sfinţilor pururea ai cerut;

Bucură-te, sfântă, către Sfânta Treime pururea rugătoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 7-lea:

Mângâiatu-te-ai cu nădejdea veşnicelor bucurii şi toate luptele şi ispitele veacului de acum cu bărbăţie de suflet le-ai primit, căci muntele s-a deschis prin rugăciunea ta, iar tu cu mulţumire cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Toate ispitele şi luptele care de la lume, de la trup şi de la diavol asupra ta au venit, cu darul şi cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi şi suspin din adâncul inimii rugându-te, ai luat le le El îndurare; de aceea şi noi, cu smerenie te lăudăm:

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, sluga lui Hristos cea preaînţeleaptă;

Bucură-te, că având milă de la El, ai mers pe calea cea dreaptă;

Bucură-te, că de la El pururea ajutor ai luat;

Bucură-te, slugă înţeleaptă care pururea Lui ai urmat;

Bucură-te, că toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;

Bucură-te, că Iisus Hristos ţi-a fost tie mângâierea;

Bucură-te, duhovnicească albină, care mierea Duhului Sfânt ai adunat;

Bucură-te, că în cugetarea cuvintelor Domnului, mare dulceaţă ai aflat;

Bucură-te, duhovnicească privighetoare, care pururea lui Hristos ai cântat;

Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare, care pururea pe Hristos ai lăudat;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 8-lea:

Avut-ai pururea în minte Patericul şi învăţăturile celor ce în pustie au locuit şi cu desăvârşirea s-au împodobit. De aceea şi tu cu mare dragoste în urma lor ai alergat şi lui Dumnezeu din toată inima ai cântat: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ajuns-ai la adânci bătrâneţi, locuind în pustia Sihlei, şi postind patruzeci de zile te-ai pregătit pentru viaţa viitoare. De aceea şi noi, înţelegând minunata ta nevoinţă, te lăudăm:

Bucură-te, căci cu îndelungată răbdare în pustia Sihlei ai vieţuit;

Bucură-te, că având candela rugăciunii aprinsă în inimă, aşteptai pământescul sfârşit;

Bucură-te, că în credinţa roditoare Domnul te cheamă la Sine;

Bucură-te, că din inimă doreai să sfârşeşti cu bine;

Bucură-te, că împărtăşirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai;

Bucură-te, că pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai;

Bucură-te, că Bunul Dumnezeu rugăciunea ta a auzit;

Bucură-te, că de sufletul tău El s-a îngrijit;

Bucură-te, că prin nişte păsări pe tine te-a descoperit;

Bucură-te, că acele păsări în trapeza Sihastriei, pe geamul deschis intrau;

Bucură-te, că pentru tine pâine de pe masă luau;

Bucură-te, căci cu pâinea în cioc spre Sihla zburau;

Bucură-te, că Dumnezeu a vrut să te descopere prin aceste zburătoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 9-lea:

Văzând călugarii din Sihastria ca păsările au luat pâine de pe masă şi zburau cu ea numai spre Sihla, s-au luat după ele, iar păsările se opreau, ca şi cum i-ar fi aşteptat. Şi aşa, prin aceste păsări, te-au găsit pe tine, pentru care laudă au dat lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ajuns-au fraţii care urmăreau păsările, odată cu noaptea, în pustia Sihlei, unde deodată au văzut între stânci o lumină mare şi, venind mai aproape, lumina a dispărut şi le-ai spus: „Părinţilor, aruncaţi-mi o haină”, şi unul dintre fraţi ţi-a aruncat rasa ca să te îmbraci; iar noi, mirându-ne de această descoperire a ta, glăsuim:

Bucură-te, Cuvioasă Teodora care în pustie ai îmbătrânit;

Bucură-te, că în mare sărăcie ai vieţuit;

Bucură-te, că şi hainele de pe tine toate au putrezit;

Bucură-te, că Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;

Bucură-te, că pe fraţii care la tine au venit i-ai rugat;

Bucură-te, că le-ai zis: „Să vină duhovnicul Antonie neîntârziat”;

Bucură-te, că fraţii aceea cu bucurie la Sihăstria au alergat;

Bucură-te, că pe duhovnicul Antonie despre tine l-au înştiinţat;

Bucură-te, că el auzind foarte s-a bucurat;

Bucură-te, că luând de la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;

Bucură-te, că ajungând duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit şi cuminecat;

Bucură-te, maică smerită, a pustiei luminătoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 10-lea:

Arătându-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasă Teodora, ca pe o luminătoare a pustiei Sihlei; pentru care monahii şi fratii Sihastriei au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Îngropat-au cu mare evlavie părinţii şi fratii Sihastriei sfântul tău trup în peştera unde te-ai nevoit. Auzind binecredincioşii creştini, la sfintele tale moaşte alergau, cu credinţă şi evlavie închinându-se, şi te lăudaă, zicând aşa:

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care cu vieţuirea ta pustia Sihlei o ai sfinţit;

Bucură-te, căci cu sfintele tale moaşte pustia Sihlei, o, ai împodobit;

Bucură-te, că sfintele tale moaşte multă vreme în pustia aceasta au luminat;

Bucură-te, căci prin Pronia lui Dumnezeu în altă parte s-au mutat;

Bucură-te, că în amintirea ta, o bisericuţă de lemn s-a zidit;

Bucură-te, că această bisericuţă cu hramul „Schimbării la Faţă” s-a sfinţit;

Bucură-te, că de peste o sută de ani creştinii spre peştera ta călătoresc;

Bucură-te, că pentru evlavia ta pururea se ostenesc;

Bucură-te, că şi biserica sfântului Ioan Botezătorul aproape de peştera ta s-a zidit;

Bucură-te, că în Schitul Sihla mulţi călugari s-au nevoit;

Bucură-te, maică a poruncilor Evangheliei păzitoare;

Bucură-te, sfântă a nevoinţelor pustniceşti următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 11-lea:

Toate cetele de monahi şi monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasă Teodora, şi, aducându-şi aminte de nevoinţele tale, cu credinţă laudă pe Dumnezeu, Care pe tine te-a întărit a urma cuvioşilor părinţi şi a cânta Lui: Ailuia!

Icosul al 11-lea:

Auzit-a vestea sfinţiei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care în lume ţi-a fost soţ, care, venind la Sihla şi aflând peştera ta, cu multe lacrimi şi suspine a început a zice către tine aşa:

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din tinereţe pe Hristos ai iubit;

Bucură-te, că părăsind lumea în această peşteră ai venit;

Bucură-te, că şi pe mine la viaţa călugărească m-ai îndemnat;

Bucură-te, că sfatul şi îndemnul tău am urmat;

Bucură-te, că pentru aceasta duhovniceşte m-am bucurat;

Bucură-te, că după plecarea din lume, înapoi nu te-ai mai uitat;

Bucură-te, că lui Hristos cu mare nevoinţă ai urmat;

Bucură-te, că în pace şi sfinţenie călătoria ai săvârşit;

Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;

Bucură-te, că pentru dragostea Lui în toată vremea te-ai nevoit;

Bucură-te, maică a vieţii pustniceşti râvnitoare;

Bucură-te, a pustiei sfântă locuitoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 12-lea:

Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasă Teodora, şi ţi-a ajutat până la sfârşit a sluji Lui în pustnicească nevoinţă. Pentru care, în toată viaţa ta, din inimă l-ai cântat:

Icosul al 12-lea:

Trecut-au peste o sută de ani şi numai stâncile de la Sihla cu peştera ta mărturisesc vieţuirea cea pusticească în care în atâţia ani ai vieţuit. Şi astăzi, mulţime de monahi, precum şi mare mulţime de credincioşi aleargă cu sete duhovnicească să vadă peştera în care te-ai nevoit şi să-ţi ceară sfintele tale rugăciuni în ajutorul lor; pentru care şi noi, te cinstim cu aceste smerite laude:

Bucură-te, Teodora, că nevoinţele vieţii pustniceşti le-ai răbdat;

Bucură-te, că prin post şi rugăciune în toată vremea te-ai înarmat;

Bucură-te, că până azi binecredincioşii creştini ţi se închină;

Bucură-te, a lui Hristos cerească albină;

Bucură-te, că mierea cea duhovnicească în sufletul tău, o, ai purtat;

Bucură-te, că pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit;

Bucură-te, că El cu al Său dar te-a miluit;

Bucură-te, că prin vieţuirea ta ca o lumină ai strălucit;

Bucură-te, că fecioarelor celor înţelepte ai urmat;

Bucură-te, că numai fericirea cea veşnica ai căutat;

Bucură-te, că tuturor poruncilor lui Hristos ai fost împlinătoare;

Bucură-te, că dreapta credinţă ai făcut-o roditoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

O, preacuvioasă Maică Teodora, fiind acum în ceata înţeleptelor fecioare şi având îndrăzneală către Preaînaltul nostru Mântuitor adu-ţi aminte şi de noi, nevrednicii, care suntem în acest veac petrecând în lupte, în ispite şi în necazuri, ca prin sfintele tale rugăciuni să aflam şi noi milă şi îndurare de la Dumnezeu, învrednicindu-ne a-I cânta Lui în veci: Aliluia!

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Îngerească râvnă din tinereţe având, Teodora, părinţii şi familia părăsind, departe de lume ai fugit şi lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriţii, cu laude te cinstim:

Bucură-te, mlădiţă sfântă care prin sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;

Bucură-te, căci glasul Evanghelie Lui ai ascultat;

Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;

Bucură-te, că slava veacului de acum, o, ai trecut cu vederea;

Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;

Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;

Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;

Bucură-te, mlădiţă tânără cu rod preafrumos;

Bucură-te, mieluşea blândă a lui Hristos;

Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;

Bucură-te, a sfinţilor pustnici vrednică următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

şi Condacul 1:

Veniţi toţi cei iubitori de Hristos cu credinţă şi cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe a petrecut şi lumină sihaştrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu şi să cinstim pe cuvioşii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

După aceea zicem această rugăciune:

Rugăciune:

O, preacuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos ai iubit şi pentru dragostea lui în toată viaţa ta te-ai nevoit; multe nevoinţe şi ispite ai suferit şi în viaţa cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulţimea înfrânării şi a lacrimilor celor duhovniceşti sufletul tău l-ai luminat, şi în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit; pustia Sihlei cu viaţa ta, o, ai sfinţit şi pildă sihaştrilor te-ai făcut. Iar Preabunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfinţenia vieţii tale a descoperit-o şi ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat. De aceea şi noi, nevrednicii, cu evlavie şi cu credinţă cerem sfintele tale rugăciuni şi te chemăm: Roagă-te Preaînduratului nostru Mântuitor ca şi noi, păcătoşii, în vremea vieţii noastre şi în vremea sfârşitului nostru să dobândim mila şi mântuirea Lui, spre a slăvi şi a ne închina în veacul de acum şi în cel viitor Tatălui şi al Fiului şi a Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

8 august / 26 iulie

Acatistul Cuviosului Moise Ungurul (penrtu ajutor în patima desfrânării şi în toată lupta cu trupul)

Tropar, glas 3:

Ca un alt Iosif, al curăţiei şi al fecioriei iubitor, cinstitule şi la fel cu îngerii, Moise, cu cântări sfinte te cinstim noi, păcătoşii; cu sârguinţă ne rugăm ţie: roagă pe Hristos Domnul, să vindece patimile noastre şi să ne dăruiască nouă mare milă.

Condac, glas 3:

Întru cele înalte spre singurul Dumnezeu căutând, urând toate cele pământeşti, nepurtând grijă de trup, la chinuri cu bărbăţie te-ai dat; de aceea, foamea, setea, legăturile, zăvorârea în temniţă, cu putere în toata fapta bună, fără cârtire ai răbdat; iar bătaie, scurgere de sânge şi tăiere de mădular, pentru curată fecioria ta, cu bărbăţie ai purtat. Şi acum, cu cetele feciorelnice stând în faţa Sfintei Treimi, de toate ispitele, roagă să fie izbăviţi cei ce-ţi strigă ţie: bucură-te, Moise, fericite părinte!

Condacul 1:

Biruitorule făcător de minuni, cel ce eşti plin de Duhul Sfânt, cuvioase pă-rinte Moise, minunat nevoitor şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, care ai îndrăzneală la Domnul, de toate nevoile ne izbăveşte, căci cu bucurie în inimi te chemăm:

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Icosul 1:

Făcătorul Îngerilor şi Domnul Puterilor te-a arătat, minunate, Înger în trup şi rugător credincioşilor. Alergând la ajutorul tău, acestea cu bucurie îţi aducem:

Bucură-te, cu a îngerilor curăţie asemănându-te;

Bucură-te, preabunule învăţător al monahilor;

Bucură-te, stea minunată a fecioriei;

Bucură-te, împlinitorule cu râvnă al postului şi al înfrânării;

Bucură-te, chip luminos al blândeţii şi al smereniei;

Bucură-te, cel ce eşti credincioşilor mângâiere;

Bucură-te, ocrotitor ceresc al pământenilor;

Bucură-te, cel ce ai luat jugul cel bun;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Condacul al 2-lea:

Văzând Domnul curăţia inimii tale, te-a ales spre a cunoaşte slava cea cerească. Când laolaltă cu cei doi fraţi ai tăi, în oraşul Kiev te-ai mutat şi sfinţilor „purtători de pătimiri” Boris şi Gleb cu osârdie ai slujit, atunci tu, fricite, în rugăciuni ai stăruit, pe cât poate un tânăr puternic, voind sfinţilor să te asemeni. Pentru acestea, cu bucurie ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Având mintea purtătoare de Dumnezeu, o, cuvioase părinte Moise, prin minunata pronie Dumnezeiască, la râul Alt, oastea lui Sviatopolk a ucis pe fratele tău, Gheorghe, împreună cu sfântul „purtător de pătimiri” Boris. Tu însă, singur scăpând de la moarte, ai venit în oraşul Kiev la Predislava, sora lui laroslav şi, ajungând acolo, te rugai Domnului întru nevoinţă. Noi, cei ce slăvim pe Dumnezeu care te-a izbăvit, îţi grăim ţie acestea:

Bucură-te, început al înţelepciunii, care frica de Domnul ţi-ai pus-o ca dreptar al vieţii;

Bucură-te, căci niciodată n-ai întristat pe Îngerul Păzitor;

Bucură-te, rază a luminii dumnezeieşti;

Bucură-te, crin cu bună mireasmă a fecioriei şi a veşniciei;

Bucură-te, căci cu credinţa cea adevărată ai bineplăcut lui Hristos Dom-nul;

Bucură-te, neadormit rugător către Maica Domnului;

Bucură-te, grabnicule vindecător al neputinţelor noastre;

Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 3-lea:

Cu putere de sus, dăruită ţie, şi cu îndelungă răbdare fiind tu prea împodobit, când te vedeai la mâini şi la picioare ferecat cu lanţuri grele şi păzit foarte, de iubire către Dumnezeu ardeai neîncetat, cântând aşa: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Fierbinte şi bună evlavie având, ai fost ispitit de o oarecare femeie tânără foarte bogată, al cărei bărbat, cu Boleslav la război plecând, nu s-a mai întors; aceea, primind în minte vederea bunătăţii tale, s-a aprins de poftă trupească de către tine; însă tu toate răbdând, te rugai. De acestea, cu frică minunându-ne, cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, că de la vârstă fragedă te-ai dat slujirii lui Dumnezeu;

Bucură-te, care pe Cel Unul mai mult decât toate ai iubit;

Bucură-te, căci trupul, duhului l-ai supus;

Bucură-te, răbdătorule a toate, pentru Domnul;

Bucură-te, cel ce cu vitejie ai înfruntat viclenia văduvei;

Bucură-te, mergătorule pe calea cea strâmtă a Evangheliei;

Bucură-te, podoabă sfântă a Lavrei Pecerska - Kiev;

Bucură-te, că prin tine Domnul Se slăveşte;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Condacul al 4-lea:-lea:

Furtună de gânduri a adus neruşinata văduvă peste biserica sufletului tău, tulburându-l, cuvioase, văzând că eşti rob credincios lui Hristos; pentru aceasta şi noi, cătând la furtuna de patimi şi nevoi ridicată pe marea vieţii, scăpăm la limanul rugăciunilor tale, cântând lui Hristos Domnul: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Auzind şi văzând sfânta-ţi vieţuire, lumea se uimeşte de puterea harului care iese din gura ta, proslăvind pe Domnul; pentru aceasta, şi noi, cu bucurie te cinstim:

Bucură-te, minunat ales al lui Dumnezeu;

Bucură-te, care slava deşartă a lumii acesteia ai socotit-o gunoi;

Bucură-te, că sufletul tău pentru preadulcele Iisus l-ai pus;

Bucură-te, că înaintea Prestolului Domnului, împreună cu Puterile Cereşti şezi;

Bucură-te, înălţătorule către nepătimire;

Bucură-te, cuvioase părinte, că în răbdare eşti nebiruit;

Bucură-te, părtaş al Luminii Neînserate;

Bucură-te, atrăgătorule puternic al darului Dumnezeiesc;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Condacul al 5-lea:

Stea izvorâtoare de Dumnezeu s-a arătat lumii viaţa ta, cuvioase părinte Moise, căci, mai mult decât orice ai iubit neprihănirea trupească şi duhovnicească şi, pentru aceste chinuri vremelnice, ai nădăjduit să fii izbăvit de chinurile veşnice, cântând cu mulţumire Domnului: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Văzând vrăjmaşul neamului omenesc a ta curată şi sfântă trăire, mai vârtos a înfierbântat pe văduvă, care te-a îmbrăcat în haine scumpe şi, cu mâncăruri dulci hrănindu-te, cu neruşinare te trăgea la lucru necuviincios; tu, însă, părinte sfinte, cu mai multă râvnă te rugai şi posteai. Pentru toate, îţi cântăm acestea:

Bucură-te, ostaş bun al lui Hristos;

Bucură-te, al sfintei Biserici laudă şi bucurie;

Bucură-te, cel ce de har Dumnezeiesc eşti plin;

Bucură-te, căci nu numai cu cuvântul, ci şi cu multe fapte ne înveţi;

Bucură-te, ajutătorule grabnic al celor împovăraţi de felurite nevoi şi is-pite;

Bucură-te, alesule al lui Hristos, făcător de minuni;

Bucură-te, că în fapte de vitejie, trăirea pământească ai săvârşit;

Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit să vezi slava lui Dumnezeu;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Condacul al 6-lea:

Se propovăduieşte în toată lumea bărbăţia duhovnicească a faptelor tale, fericite, căci nici un preţ n-ai pus pe această viaţă. Ticăloasa femeie, cu foamea a pus la cale să te omoare, azvârlindu-te în temniţă. Alţii, însă, te îndemnau, grăindu-ţi: „Cine nu va râde de nebunia ta; mai bine supune-te acestei femei!” Iar tu, fericite, ai răspuns: „Toată această împărăţie urăsc, pentru Cel de sus”, - cântând Domnului: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

Ai strălucit aici în trup stricăcios cu lumină cerească, grăind cuvintele Evangheliei: „Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului”. Aceleaşi şi noi îţi cântăm:

Bucură-te, părinte, cu lumina faptelor tale bune ai prealuminat lumea;

Bucură-te, cel ce focul iubirii pentru Hristos în tine ai purtat;

Bucură-te, ajutor grabnic în nevoi;

Bucură-te, cel ce eşti îngeresc trăitor;

Bucură-te, că nu ţi-ai lipit inima de desfătarea lumească;

Bucură-te, rugătorule pentru cei ce cinstesc sfânta pomenirea ta;

Bucură-te, cuceritorule al odihnei veşnice;

Bucură-te, moştenitor al bunătăţilor nespuse;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Condacul al 7-lea:

Având dorire să placi Domnului cu viaţa şi credinţa nestinsă, ai fost îm-brăcat în chipul îngeresc monahicesc de către un ieromonah de la Sfântul Munte Athos; pentru strălucirea sfintelor tale fapte, cu râvnă te mărim şi lui Hristos Domnul Care te-a proslăvit, Îi cântăm: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

O nouă răutate a arătat femeia cea vicleană când, în nebunia sa, a poruncit să te facă famen, tu ca un mort şedeai întins, abia mai având puţină suflare în tine. Cu frică şi evlavie ne aducem aminte de îndelunga ta răbdare, te fericim, lăudându-te cu acestea:

Bucură-te, că focul dragostei de Dumnezeu în inima ta nestins ai păstrat;

Bucură-te, învăţător preabun al vitejiei şi trezviei;

Bucură-te, călăuzitorule către mântuire al credincioşilor;

Bucură-te, cel ce eşti mai tare ca diamantul în răbdare, căci sângele tău ca o porfiră împodobeşte Biserica;

Bucură-te, că la cuviosul Antonie, să slujeşti Domnului ai venit;

Bucură-te, cel ce cu minunile tale ai preaslăvit Lavra Pecerska;

Bucură-te, că ai supus voia ta voii Tatălui Ceresc;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 8-lea:

Străină minune află cei ce aleargă la tine, fericite Moise, căci, cu darul biruinţei asupra patimilor ai fost dăruit. Asemănându-te lui Moise cel dintâi, care cu toiagul minuni a făcut, aşa tu, cu toiagul, patima fratelui ai vindecat. Noi însă, mulţumind pentru toate Domnului, Care cu o asemenea tărie te-a dăruit, cu dragoste cântăm: Aliluia,

Icosul al 8-lea:

Plin de toate darurile Dumnezeieşti, petrecând în peşteră zece ani, în tăcere, ai strălucit cu lumină cerească asemenea îngerilor şi ai primit să fii văzător de Dumnezeu, învrednicindu-te de fericirea celor curaţi cu inima, cuvioase părinte Moise. Pentru toate acestea, cu cuviinţă te chemăm:

Bucură-te, căci prin tine Dumnezeu dăruieşte izbăvire din patimi;

Bucură-te, fericite, cel ce eşti plinitor cu inimă curată al poruncilor;

Bucură-te, că vrednic ai fost să vezi lumina Dumnezeiască;

Bucură-te, rugător neîncetat pentru sufletele noastre;

Bucură-te, cel ce deprinderile sfinţilor Părinţi purtători de Dumnezeu ţi-ai însuşit;

Bucură-te, laudă înaltă a cuvioşilor;

Bucură-te, că întru smerenie te-ai desăvârşit;

Bucură-te, că adormirea ta, Sfânta Biserică o proslăveşte;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească se minunează de înălţimea curăţiei tale, Biserica iarăşi te preamăreşte, căci tăinuitor al harului Dumnezeiesc te-ai arătat şi să vezi faţă către faţă pe Dumnezeu te-ai învrednicit. Iar noi, totdeauna, împreună cu tine cântăm: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei mult-grăitori nu se pricep să spună despre curăţia ta, fericite, iar noi, de dragoste fiind biruiţi, îndrăznim a-ţi cânta astfel de laude:

Bucură-te, întăritorul neputincioşilor;

Bucură-te, mângâierea celor întristaţi şi îndureraţi;

Bucură-te, al celor buni povăţuitor;

Bucură-te, pentru curăţia feciorească de Dumnezeu încununat;

Bucură-te, iubitor fierbinte al slavei Dumnezeieşti;

Bucură-te, că ai înmulţit talantul dat ţie;

Bucură-te, că din toată inimal pe Hristos Dumnezeu L-ai iubit;

Bucură-te, candelă care luminezi inimile celor care te pomenesc;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Condacul al 10-lea:

Dorind să-ţi izbăveşti sufletul, ai nesocotitit trupul tău. În Lavra Pecerska, a sfântului Antonie, sfârşitul călătoriei pământeşti încheind, cu moarte evlavioasă şi sfântă te-ai săvârşit şi, ca un biruitor, nu cu oamenii, dar cu îngerii cânţi Domnului: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Cu răbdarea ca un zid îngrădindu-te, te-ai arătat slujitor credincios lui Hristos Împăratului Ceresc şi pe calea cea strâmtă viaţa ţi-ai petrecut. Şi noi, cu dragoste cinstind pomenirea adormirii tale şi dobândirea sfintelor tale moaşte, te fericim, cântând aşa:

Bucură-te, al nostru reazem biruitor;

Bucură-te, slobozitor al celor ispitiţi, care te cheamă în rugăciuni;

Bucură-te, cel ce în bucuria Domnului ai intrat prin multe suferinţe;

Bucură-te, cel care ţi-ai spălat sufletul cu multe lacrimi;

Bucură-te, căci cuvântul apostolului: „dragostea îndelung rabdă”, ai împlinit;

Bucură-te, moştenitor cu sfinţii al fericirii raiului;

Bucură-te, care dai ajutor celor de departe şi celor de aproape;

Bucură-te, fericite locuitor al lumii cereşti;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător

Condacul al 11-lea:

Cântare de acatist îţi aducem spre laudă şi mărire, cuvioase părinte Moise, săvârşind cu râvnă sfânta pomenirea ta. Tu însă, cu milă primeşte puţina noastră rugăciune, fii nouă apărător, acoperitor şi rugător către Domnul. Iar noi, aducându-ne aminte de bineplăcută vieţuirea ta şi de faptele cele mult-nevoitoare, cântăm Ziditorului Celui Ce te proslăveşte: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Asemenea unei făclii dătătoare de lumină sunt cinstitele şi tămăduitoarele tale moaşte. Fiind vădite prin minuni, cucernice părinte Moise, lumină neînserată răsărindu-ne nouă, cu acestea, din inimă, cu veselie strigăm ţie:

Bucură-te, pentru că în viaţa veşnică ai intrat prin moartea vremelnică;

Bucură-te, doctor al lui Ioan cel multpătimitor;

Bucură-te, crin crescut pe pământ, pentru grădinile raiului;

Bucură-te, lucrător al viei cereşti;

Bucură-te, măslin cu rod îmbelşugat, din grădina lui Iisus;

Bucură-te, slava cuvioşilor părinţi de la Pecerska;

Bucură-te, liman lin al celor învăluiţi de patimi;

Bucură-te, cel ce eşti de Dumnezeu preaslăvit în toată lumea;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 12-lea:

Cu harul dăruit ţie de Dumnezeu, slobozeşti de necurate patimi pe tot omul ce cu dragoste şi credinţă aleargă la sprijinul tău. Iar noi, lui Dumnezeu, Care ni te-a dăruit grabnic şi milostiv tămăduitor, cu mulţumire îi cântăm: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Cântând viaţa ta, cea asemenea cu a îngerilor, te fericim, părinte Moise, căci la Domnul, rugător pentru noi fiind, apărător şi povăţuitor pe calea mântuirii, cu umilinţă îţi grăim aşa:

Bucură-te, preabun rugător pentru lume;

Bucură-te, că nu doar monahilor, dar şi mirenilor, calea către cer ai lumi-nat;

Bucură-te, că inimile tuturor cu dragostea le atragi;

Bucură-te, prin mulţime de minuni eşti proslăvit de Dumnezeu;

Bucură-te, călătorule, care la patria cerească ai ajuns;

Bucură-te, răbdător în suferinţe, precum Iov cel din vechime;

Bucură-te, pururea în ispite ajutător;

Bucură-te, al lumii har dumnezeiesc tămăduitor;

Bucură-te, căci de tine se bucură Îngerii şi oamenii Îl slăvesc pe

Dumnezeu;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Condacul al 13-lea:

O, preaminunat lucrător şi sfânt făcător de minuni, cuvioase părinte Moise, această puţină cântare de slavă, cu dragoste şi laudă îţi aducem. Cu milă primeşte şi roagă pe Dumnezeu şi Făcătorul a toate să ne dăruiască mântuire sufletească şi sănătate trupească, celor care cântăm cu credinţă Domnului: Aliluia. (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Făcătorul Îngerilor şi Domnul Puterilor te-a arătat, minunate, Înger în trup şi rugător credincioşilor. Alergând la ajutorul tău, acestea cu bucurie îţi aducem:

Bucură-te, cu a îngerilor curăţie asemănându-te;

Bucură-te, preabunule învăţător al monahilor;

Bucură-te, stea minunată a fecioriei;

Bucură-te, împlinitorule cu râvnă al postului şi al înfrânării;

Bucură-te, chip luminos al blândeţii şi al smereniei;

Bucură-te, cel ce eşti credincioşilor mângâiere;

Bucură-te, ocrotitor ceresc al pământenilor;

Bucură-te, cel ce ai luat jugul cel bun;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

şi Condacul 1:

Biruitorule făcător de minuni, cel ce eşti plin de Duhul Sfânt, cuvioase părinte Moise, minunat nevoitor şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, care ai îndrăzneală la Domnul, de toate nevoile ne izbăveşte, căci cu bucurie în inimi te chemăm: Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Rugăciune:

O, preaminunate şi purtătorule de Dumnezeu, părinte Moise, bineplăcutule al lui Hristos şi mare făcător de minuni, la tine, cu smerenie cădem şi ne rugăm: dă-ne să fim părtaşi ai dragostei tale pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, ajută-ne să plinim voia Domnului în simplitatea inimii şi, cu smerenie, poruncile Domnului să săvârşim fără de păcat. Caută cu milosârdie spre sufletele credincioşilor şi ai tăi cinstitori, care aleargă cu credinţă la mila şi ajutorul tău.

Auzi-ne, preabunule plăcut lui Dumnezeu, pe noi, rugătorii tăi şi nu ne lepăda pe noi, cei ce avem nevoie de izbăvire şi care-ţi aducem cântare vrednică, fericindu-te. Părinte Moise, luminător al curăţiei, care proslăveşti pe Dumnezeu în Sfânta, fără de început Treime, te lăudăm şi slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.