sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Acatistele lunii noiembrie (II)

11 noiembrie

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:

Folositor şi ajutător mare te-ai arătat lumii în primejdii, Mucenice, că pe mulţi ai izbăvit de pagube: pe furi urmărind, pierderile depărtându-le şi celor ce aleargă la tine cu credinţă împlinind cererea lor; pentru aceasta te rugăm, fii milostiv şi nouă care îţi cântăm: Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

Icosul 1:

Întrupându-se cuvântul lui Dumnezeu s-a luminat făptura, şi printr-Însul a izvorat mulţimea mucenicilor, care au pătimit până la sânge, făcându-se apărători celor neputincioşi; pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, stea neapusă;

Bucură-te, rază de nematerialnic foc;

Bucură-te, lumina celor păgubiţi;

Bucură-te, căderea celor răpitori;

Bucură-te, taina care destăinuieşti nelegiuirea;

Bucură-te, stavilă care opreşti rătăcirea;

Bucură-te, stâlp care împiedici necuviinţa;

Bucură-te, adânc care pierzi lacomia;

Bucură-te, suflare care întăreşti inimile celor suferinzi;

Bucură-te, mâna care descoperi prădăciunile;

Bucură-te, lanţ care fereci pe făptuitorul celor rele;

Bucură-te, negură care întuneci gândurile necurate;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 2-lea:

Biruitor grabnic te-ai făcut prigonitorilor celor care voiau a răpi munca săracului amărat de soartă şi a stinge fiinţa lui, fiind ameninţat de întâmplări; pentru aceasta strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Să nu se învrednicească nelegiuiţii a ne supune sub picioarele lor, Sfinte, când se pornesc asupra noastră ca valurile mării ce vin spumegând pe aripile vânturilor turbate; ci să cadă ca spicele ţarinii de faţa ta şi noi să te binecuvântăm, zicând:

Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;

Bucură-te, căderea nelegiuitilor vrăjmaşi;

Bucură-te, îngrădirea nesăţioaselor fiare;

Bucură-te, înfrânarea mândrilor răpitori;

Bucură-te, că se cutremură cei ce calcă poruncile tale;

Bucură-te, că se ticăloşesc cei ce nu cinstesc minunile tale;

Bucură-te, că se chinuiesc cei ce nu cheamă într-ajutor numele tău;

Bucură-te, că se tulbură cei ce te amărăsc;

Bucură-te, că se laudă cei ce îţi mulţumesc ţie;

Bucură-te, că de mila ta toată făptură se veseleşte;

Bucură-te, că de îngrozirea ta toţi cei ce au greşit se pocăiesc;

Bucură-te, izbăvitorul celor umiliţi;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 3-lea:

Dreptatea şi pacea având în cugetul tău, ai părăsit tabara Frigiei, nemaiputând suferi ca să vezi închinăciunea la idoli. Pentru aceasta, suindu-te la munte, cu post şi rugăciuni ţi-ai curăţit sufletul de păcate şi te-ai întărit în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, cantând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Păgânii, nemairăbdând urmările tale cele sfinte, prin care se defăima înţelăciunea lor cea idolească, căci propovăduind credinţa lui Hristos poporului şi dovedind că El este Dumnezeu, Care face minuni, iar nu pietrele şi arama, te-au supus la chinuri pe care le-ai primit cu dragoste. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce ai fost frecat peste tot trupul cu târsâne;

Bucură-te, cel ce pe urmă ai fost ars cu foc;

Bucură-te, cel ce ai răbdat usturimea ciulinilor;

Bucură-te, că ai fost străpuns peste tot cu suliţe;

Bucură-te, că ai suferit pe tâmplele tale ciocane de fier;

Bucură-te, că şi alte munci ai suferit cu răbdare;

Bucură-te, că n-ai cârtit împotriva lui Dumnezeu pentru pătimirea ta;

Bucură-te, mai ales, ca te-ai luptat cu bucurie împotriva trupului şi a sângelui;

Bucură-te, că Alexandria s-a îngrozit de credinţa ta cea tare;

Bucură-te, că tiranii erau mustraţi de cutezarea ta;

Bucură-te, ca, nemaiavând cu ce te mai spăimânta, au poruncit să fii tăiat cu sabia;

Bucură-te, că mulţi din privitori te binecuvântam zicând: Bucură-te, Mina, mult pătimitorule!

Condacul al 4-lea:

Fericita credinţă a Răsăritului ridicând în sfârşit crucea între popoarele păgâne, după căderea tiranilor vrăjmaşi ai creştinătăţii, s-a zidit în Alexandria biserica ta, Sfinte, de către un iubitor de Hristos cetăţean, în vremea lui Constantin împăratul; şi acolo au fost aduse rămăşiţele moaştelor tale, cărora ne închinăm cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Glas ridicând către tine strigăm: Grăbeşte-te, Sfinte, a ne apăra; nu ne dezlipi nădejdile de mila ta cea mare; că unde vom năzui afară de tine să ne liniştim, după noianul păcatelor noastre, după Mântuitorul şi preacurata lui Maică, decât la tine cel ce ai pătimit cu dragoste pentru Hristos şi pentru a noastră mântuire; tinde-ţi mâna ta spre noi, Mucenice, ca să te binecuvântăm zicând:

Bucură-te, aflătorul lucrurilor pierdute;

Bucură-te, aducătorul lor în starea în care au fost;

Bucură-te, lauda cetăţenilor cinstiţi cu fapta;

Bucură-te, fericirea neguţătorilor cu bune măsuri;

Bucură-te, păzitorul nedormit al satelor şi al oraşelor care suferă de pagube;

Bucură-te, scăparea celor ameninţaţi de văpaie şi de vifor;

Bucură-te, uşurarea popoarelor ce se amărăsc de năvălirile grozave şi de asuprelile nedrepte;

Bucură-te, povăţuitorul drumeţilor ce te cer în ajutor;

Bucură-te, izbăvirea oamenilor de moartea năprasnică;

Bucură-te, scăparea corăbiilor cuprinse de vijelie şi de furtuni;

Bucură-te, mângâierea a tot sufletul asuprit şi amărât;

Bucură-te, şi al nostru apărător grabnic în suferinţe;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 5-lea:

Hrană de mântuire vieţii noastre trimite-ne nouă, Sfinte, de la Dumnezeu, ca să nu pierim de mulţimea patimilor ce se îndesesc în noi cu prisosinţă, că păcătoşi suntem; dar care păcat sau ce mulţime de greşeli poate covărşi vreodată nemărginita milostivire a lui Dumnezeu, având rugători cetele mucenicilor? Cu acelea împreună cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Înima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi, zice împăratul şi Proorocul David. Pentru aceasta, smerindu-ne până la moarte, cădem către tine, Mare Mucenice Mina, să te rogi lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii ca să ne liniştească durerile, biruind pe vrăjmaşii care se luptă iîmpotriva legilor Lui. Apropie-te, dar, Sfinte, apropie-te de noi cei ce pătimim ca să slăvim minunile tale, cântând:

Bucură-te, mijlocitor fierbinte al celor suferinzi către Dumnezeu;

Bucură-te, stăruitor grabnic către Dânsul;

Bucură-te, ajutor puternic pentru cei ce păzesc poruncile Lui;

Bucură-te, nădejde neruşinată a creştinilor;

Bucură-te, tămâie bineprimită la cer în rugăciune;

Bucură-te, vas ales al Sfintei Treimi;

Bucură-te, cel ce nu voieşti răutăţile oamenilor;

Bucură-te, cel ce plângi pentru nepriceperea lor;

Bucură-te, cel ce pururea îi indemni la fapte bune;

Bucură-te, că îi povăţuieşti a vietui în unire şi dragoste;

Bucură-te, că pe mulţi i-ai adus la pocăinţă;

Bucură-te, că pentru toţi te rogi pururea;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 6-lea:

Evreul, care era asuprit de creştin, prin tăinuirea banilor ce îi lăsase spre păstrare la el până la întoarcerea sa, s-a botezat văzând minunea, când I-ai descoperit adevărul; iar creştinul, îngrozindu-se de fapta ce făcuse spre vătămarea sufletului pentru iubirea de argint, s-a pocăit, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Pe călcătorul de jurământ creştin şi vicleanul prieten al iudeului, ieşind din biserica ta, unde mărturisise neadevărul, că nu are ştiinţă de acei bani, l-a răpit calul; şi, pierzând în cale inelul şi o cheiţă, tu te-ai arătat femeii lui acasă cu ele, ca să trimită bărbatului ei aurul iudeului, precum a şi urmat şi îndată s-a descoperit vicleşugul. De aceea cântăm tie:

Bucură-te, vădirea vicleşugului tăinuit;

Bucură-te, aflarea aurului răpit;

Bucură-te, ruşinarea faptelor rele;

Bucură-te, amărăciunea urmării lor;

Bucură-te, împlinirea datoriilor credinţei;

Bucură-te, creştinătorul iudeului rătăcit;

Bucură-te, pocăinţa creştinului pierdut;

Bucură-te, lauda Bisericii Răsăritului;

Bucură-te, întristarea neamului iudeilor;

Bucură-te, că prin a ta minune s-a arătat puterea darului;

Bucură-te, că prin a ei lucrare două suflete s-au izbăvit;

Bucură-te, vrednicule lăudător al lui Hristos;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 7-lea:

Lanţurile fermecătoare ale diavolului cu care înfăşură sufletele cele slabe spre a le trage la el, cum s-ar putea sfărâma, de nu am avea cugetul lucrător spre mântuire? Acesta dar, întărindu-se de către puterea Sfinţilor Mucenici aleşi de Dumnezeu, risipeşte negura înşelăciunii şi dezleagă legăturile vicleanului prin pocăinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Slavă Ţie, Împărate Sfinte, Dumnezeule atotputernice, Care dintre noi oamenii şi pentru noi ai ales pe Sfinţii Tăi Mucenici şi Apostoli, ca să ne izbăvească de cursele vrăjmaşului şi să ne împărtăşească de bunătăţile Tale cele nemărginite; ca în acest chip să se preaslăvească numele Tau cel întru tot Sfânt, şi să cântăm:

Bucură-te, Mina cel de toţi iubit;

Bucură-te, Mucenic preafericit;

Bucură-te, luptător neostenit;

Bucură-te, viteaz neobosit;

Bucură-te, cuget neprihănit;

Bucură-te, privighetor neadormit;

Bucură-te, doctor iscusit;

Bucură-te, judecător nemituit;

Bucură-te, sprijinitor nepărtinitor;

Bucură-te, dar nesfârşit;

Bucură-te, de daruri dătătorule;

Bucură-te, de multe minuni făcătorule;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 8-lea:

Numele tau, mai mult decât oricare altul dintre sfinţi, s-a făcut creştinilor mai dorit, Mina, pentru aflarea grabnică şi îndestulătoare a orice păgubiri suferite de dânşii. Pentru care şi astăzi pătimind cei ce stau înaintea icoanei Tale cu credinţă se roagă a te milostivi spre ei, mângâindu-i şi îndeplinind cererea lor, ca să-ţi aducă laudă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Obosiţi de valurile întâmplărilor ce vin asupra noastră, nu ne putem lupta şi nici nu suntem vrednici de milostivire, pentru că pocăinţă nu avem, adâncindu-ne în gânduri şi fapte urâte; pentru aceasta cădem înaintea ta, să ne izbăveşti de ispitele ce ne apasă şi să ne întăreşti în dragostea lui Dumnezeu, ca să scăpăm de vrăjmaşi şi să-ţi cântăm:

Bucură-te, turn de tărie;

Bucură-te, rază de bucurie;

Bucură-te, ancoră tare;

Bucură-te, zid de scăpare;

Bucură-te, gând întăritor;

Bucură-te, liman izbăvitor;

Bucură-te, lumină sfântă;

Bucură-te, armă nebiruită;

Bucură-te, înger ceresc;

Bucură-te, dar dumnezeiesc;

Bucură-te, apărătorul creştinilor;

Bucură-te, miluitorul săracilor;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 9-lea:

Patimile cu care tu ai pătimit să ne fie în ajutorul patimilor noastre şi rănile trupului tău acoperământ durerilor ce ne tulbură toată odihna. Dă-ne dar, în primejdii, răbdarea ta Sfinte, ca prîntr-însa să dobândim mântuirea sufletului şi întărirea neputinţelor noastre spre a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cu sângele tău cel curs pentru dragostea lui Hristos, spală întinăciunea păcatelor noastre, Preafericite, şi cu mulţimea minunilor schimbă cugetele celor ce ne prigonesc, spre a nu fi osândiţi cu nedreptate şi să nu întunece adevărul pricinilor, ce avem după a lor plăcere, că tu esti cel care descoperi toate nelegiuirile şi ţie se cuvine a cânta:

Bucură-te, mângâierea celor asupriţi în judecăţi;

Bucură-te, biruinţa ostaşilor ce se luptă pentru credinţă;

Bucură-te, pământ roditor de fapte bune;

Bucură-te, floare frumoasă din părţile Siriei;

Bucură-te, mărgăritar ales de Dumnezeu;

Bucură-te, trandafir mirositor între spinii idoleşti;

Bucură-te, piatră scumpă din comorile Egiptului;

Bucură-te, dar prin care s-a împlinit menirea magilor de la Răsărit;

Bucură-te, cedru crescut între cedrii Libanului;

Bucură-te, câmp adăpat de apele Iordanului;

Bucură-te, strajă neadormită a mănăstirilor din Muntele Sfânt;

Bucură-te, povăţuitor osârdnic al celor ce merg la mormântul Mântuitorului;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 10-lea:

Rămăşiţele călătorului omorât de gazda făcătoare de rău, spre a-i lua aurul cu care mergea la biserica ta, tăindu-l în bucăţi şi îngropându-l în grădina sa, tu le-ai dezgropat a doua zi, întrupându-l precum a fost şi dându-i viaţă. De aceasta minune îngrozindu-se ucigaşul, a căzut la picioarele tale cu lacrimi, rugându-se să nu-l pierzi. Iar călătorul trezit ca din vis după moarte. a dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zadarnică a fost sârguinţa vinovatului de a ascunde uciderea străinului pe care, înnoptând la dânsul, l-a găzduit; ca tu urmându-i nevăzut, pentru dragostea ce avea către tine, te-ai arătat a doua zi ca un ostaş împărătesc, cerând să-ţi dea pe călător; despre care, tăgăduind că ar avea ştiinţă, tu i-ai descoperit fapta şi l-ai mustrat cumplit. Pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, minune mai presus de toate minunile;

Bucură-te, cel care ai primit darul de a întrupa şi a da viaţă trupului tăiat în bucăţi;

Bucură-te, că vinovatul s-a îngrozit de puterea ta;

Bucură-te, că cel ucis, necunoscând de ce este mustrat acela, s-a spăimântat;

Bucură-te, că fapta aceasta n-ai voit să o descoperi îndată;

Bucură-te, că prin iconomia ta amândoi se găseau în uimire;

Bucură-te, cel prin care călătorul şi-a îndeplinit voinţă, închinându-se ţie;

Bucură-te, că şi făgăduinţei lui a urmat, aducând în biserica ta mari daruri;

Bucură-te, mângâietorule al tuturor celor ce aleargă la tine;

Bucură-te, mărite izbăvitor al celor ce te cinstesc;

Bucură-te, înzestrătorule al fetelor sărace;

Bucură-te, uşurătorule al celor căzuţi în datorii grele;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 11-lea:

Taina aceasta a sfintei pronii, care prin tine s-a săvârşit, Mina, putându-se reface trupul cel tăiat în bucăţi al călătorului ucis şi a fi adus iarăşi la viaţă, este de nepătruns; pentru care, minunându-ne de darul ce ţi s-a dat ţie de la Dumnezeu, cu credinţă cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Iubitorul de sine Eutropie, făgăduind un vas de argint pentru biserica ta, şi facând două deopotrivă, acel cu numele tau I s-a părut mai frumos decât acel pentru dânsul; drept care a hotărât să-l oprească pentru sine. Tu însă nesuferind înşelpciunea aceasta, ai luat vasul de la sluga lui când se spăla în corabie şi cu dânsul împreună l-ai ţinut în mare până când s-a mustrat Eutropie însuşi de lăcomia sa. Pentru aceasta cântăm tie:

Bucură-te, că îndată ai scos pe sluga cu vasul din mare;

Bucură-te, că sluga s-a înfăţişat stăpânului sau întreg şi nevătămat;

Bucură-te, că el, mulţumind lui Dumnezeu, a şi dus vasul la biserică;

Bucură-te, mustrătorul lui Eutropie pentru îndrăzneala ce făcuse;

Bucură-te, îndreptătorul purtării sale celei lacome;

Bucură-te, scăparea slugii de la moarte pentru nevinovăţia sa;

Bucură-te, că prin aceasta ai vrut sa arăţi puterea adevaratei credinţe;

Bucură-te, că pentru faptă, iar nu pentru lucru ai înfrânt voinţa cea rea;

Bucură-te, că lui Dumnezeu s-a adus prin aceasta laudă;

Bucură-te, că numele Lui s-a preaslăvit prin facerea minunilor tale;

Bucură-te, că pentru dânsul ai pătimit ca să şi biruieşti cu Dansul;

Bucură-te, Mucenice prea folositorule;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 12-lea:

Văzându-se Sofia, o femeie oarecare din părţile Fecozaliei, care venea la biserica ta să se închine, ameninţată a fi batjocorită pe cale de către un oştean, a cerut de la tine ajutor cu glas, şi îndată ai izbăvit-o de năvălirea aceluia, vădindu-l cu ruşine către mai mulţi; după care femeia a dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Şchiopul şi o femeie mută, care de mult timp stăteau lângă biserica ta cu alţi bolnavi, aşteptând vindecarea, te-au văzut la miezul nopţii, zicând: Şchiopule, scoală pe femeia aceea şi mergi de aici; la care cuvinte, mâhnindu-se şchiopul, pentru că s-a crezut depărtat de la tine, nu făcea nici o miscare; tu însă repetând porunca, el a trebuit să asculte şi îndată s-au văzut amândoi vindecaţi; pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, că şchiopul spăimântându-se a fugit;

Bucură-te, că muta, spăimântându-se, a vorbit;

Bucură-te, că şi alţi bolnavi ai tămăduit;

Bucură-te, că pe necredincioşi i-ai smerit;

Bucură-te, că pe iubitorii de Hristos i-ai veselit;

Bucură-te, că pe străini i-ai adăpostit;

Bucură-te, că pe flămânzi i-ai hrănit;

Bucură-te, că pe văduve le-ai miluit;

Bucură-te, apărătorul celor din primejdii;

Bucură-te, îndestulătorul celor prădaţi;

Bucură-te, izbăvitorul Sofiei;

Bucură-te, mângâietorul celor asupriţi;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 13-lea: (de trei ori)

O, preafericite Mucenice Mina, asculta rugăciunea noastra ce-ţi aducem din toata inima, ca să ne izbavesti pe noi de boli şi de primejdii, spre a cinsti pomenirea ta şi a marturisi minunile, pe care cu puterea Sfântului Duh le faci noua celor ce cu credinta cantam: Aliluia!

Apoi iarasi se zice Icosul 1:

Întrupându-se cuvântul lui Dumnezeu s-a luminat făptura, şi printr-Însul a izvorat mulţimea mucenicilor, care au pătimit până la sânge, făcându-se apărători celor neputincioşi; pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, stea neapusă;

Bucură-te, rază de nematerialnic foc;

Bucură-te, lumina celor păgubiţi;

Bucură-te, căderea celor răpitori;

Bucură-te, taina care destăinuieşti nelegiuirea;

Bucură-te, stavilă care opreşti rătăcirea;

Bucură-te, stâlp care împiedici necuviinţa;

Bucură-te, adânc care pierzi lacomia;

Bucură-te, suflare care întăreşti inimile celor suferinzi;

Bucură-te, mâna care descoperi prădăciunile;

Bucură-te, lanţ care fereci pe făptuitorul celor rele;

Bucură-te, negură care întuneci gândurile necurate;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

şi Condacul1:

Folositor şi ajutător mare te-ai arătat lumii în primejdii, Mucenice, că pe mulţi ai izbăvit de pagube: pe furi urmărind, pierderile depărtându-le şi celor ce aleargă la tine cu credinţă împlinind cererea lor; pentru aceasta te rugăm, fii milostiv şi nouă care îţi cântăm: Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

Şi apoi se face otpustul.

După aceea se zice această Rugăciune foarte folositoare şi grabnic ajutătoare către Sfântul Mare Mucenic Mina:

O, Preasfinte şi întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, şi de minuni făcătorule; primeşte această rugăciune de la mine nevrednicul robul tau, căci către tine, ca la un adevarat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor şi ajutător preaminunat, scap eu ticălosul şi către Sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinţi ma rog ţie: Vezi, Sfinte, paguba mea, vezi sărăcia şi ticăloşia mea; vezi bubele şi rănile trupului şi sufletului meu. De aceea mă rog ţie, Fericite şi Sfinte Mina, grăbeşte-te de mă ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi mă sprijineşte pe mine robul tau. Ia aminte la suspinele mele şi nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul şi scârbitul, că ştiu, Sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai şi pătimit munci grele şi chinuri înfricoşătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferinţe astăzi vieţuieşti luminat şi ai aflat dar de la Dumnezeu. Fiindcă ne-am încredinţat că şi după mutarea ta din viaţa aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfântă biserica ta şi cu credinţă ţi s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor şi nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, şi tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, în pagube fiind şi alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile şi ajutorul tau m-au facut şi pe mine, ticălosul şi scârbitul, ca să alerg la ajutorul tau. Am auzit de negutăţorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vadit pe ucigaşul său şi l-ai scos din paguba lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o!, minune, ca şi din mort şi tăiat în bucăţi, tu l-ai vindecat şi l-ai facut sănătos.

Asemenea şi lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur ţinut în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot aşa şi femeia Sofia, care venea spre închinăre în sfânt locaşul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostaşul acela ce o silea spre păcat, dar şi pe ostaş după cuviinţă l-ai certat. La fel şi şchiopul care venea la sfântă biserica ta spre închinare, cu rugăciunea îndată l-ai tămăduit. Asemenea şi femeii celei mute, i-ai deschis graiul şi vorbea curat. De asemenea atunci când iudeul dăduse prietenului sau creştin o pungă cu galbeni, pe care creştinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în biserica ta, tu, nu numai ca ai izbăvit pe creştin de jurământ, dar şi evreul, vazând minunea ta, a crezut întru tine şi a venit la credinţa creştină. Aceste minuni ale tale, Sfinte, m-au făcut pe mine a crede că la orice facere de bine eşti gata ajutător şi grabnic folositor şi minunat. De ceea încredinţat sunt ca tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credinţă ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta şi eu cred că tu acelaşi eşti, Sfinte, ca atunci şi astăzi, ca oricine a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru aceasta şi eu acum, fiind scârbit şi în pagubă, alerg către tine cu credinţă şi cu lacrimi, îngenunchind, şi mă rog ţie, Sfinte şi Mare Mucenice Mina, ca să te rogi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mine păgubaşul şi scârbitul, celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat şi te-a întărit şi te-a primit în cereştile locaşuri. Către Acela roagă-te ca să fiu şi eu ajutat şi miluit pentru rugăciunile tale, şi din pagube şi necazuri izbăvit, ca să laud şi bine să cuvântez şi sa slăvesc întru tot lăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

11 noiembrie

Acatistul Sfântului Teodor Studitul

Se zic rugăciunile începătoare, apoi:

Condacul 1:

Condacul 1:

Pe păstorul Bisericii, cel înfrumuseţat cu virtuţi dumnezeieşti, care cu tăria dragostei cereşti s-a împreunat şi prin ea a izvorât lumii apa vie a teologiei, să-l lăudam după vrednicie. Căci ca un fiu al Luminii pentru slava Sfintei Treimi şi tainele mântuirii s-a nevoit muceniceşte, iar acum dăruieşte luminare şi har de la Hristos celor ce cântă cu credinţă: Bucură-te, Sfinte Teodor, Mărturisitorule cel Mare al Icoanei Iubirii dumnezeieşti!

Icosul 1.

În oglinda poruncilor neîncetat privind, te-ai curăţit desăvârşit de patimi şi ai primit, Părinte, luminarea Duhului Sfânt. Iar inima ta ţi-ai făcut-o cămară de nuntă şi icoană de pururea închinare lui Hristos, iar prin negrăite faceri de minuni ai pogorât în lume binecuvântarea Tatălui ceresc. Pentru aceasta, cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, inimă întărită de Cuvântul lui Dumnezeu;

Bucură-te, vedere adâncită de raza nepătrunsă a Duhului;

Bucură-te, auzire înfricoşată a trâmbiţei veşniciei;

Bucură-te, simţire de taină a dragostei Sfintei Treimi;

Bucură-te, prăznuire duhovnicească a Învierii;

Bucură-te, îndulcire prin credinţă de mireasma raiului;

Bucură-te, gustare cu cutremur a Pâinii Vieţii;

Bucură-te, îngropare cu Hristos în ţarina smereniei;

Bucură-te, cuget de foc ce păzeşti hotarul voii dumnezeieşti;

Bucură-te, părtaş cu duhul la suferinţele şi bucuriile aproapelui;

Bucură-te, râvnă nebiruită în păzirea fără prihană a Bisericii pământeşti;

Bucură-te, pătimire de bunăvoie pe Crucea Iubirii;

Bucură-te, Sfinte Teodor, Mărturisitorule cel Mare al Icoanei Iubirii dumnezeieşti!

Condacul al 2-lea:

Moştenirea sfântă de neam ai înmulţit-o şi de tânăr

te-ai arătat iscusit în dumnezeieştile Scripturi şi dogme, încât închideai gurile ereticilor şi hulitorilor de Sfintele Icoane. Iar după Sinodul al şaptelea a toată lumea te-ai alipit cu duhul de Sfinţitul Platon şi unchiul tău după mamă, unul dintre dumnezeieştii Părinţi care au întărit biruinţa dreptei credinţe. Pentru aceasta, cinstim împreună cu tine Preacuratul Chip al Domnului şi ne închinăm Lui, cântând: Aliluia!

Icosul 2-lea:

Împreună cu fraţii tăi Iosif şi Eftimie ai urmat, Fericite, Sfântului Platon, îmbrăţişând, ca mai înainte Părinţii tăi, viaţa călugărească. Atât de mult ţi-ai dăruit voia Domnului încât te nevoiai cu bărbăţie în post şi osteneli, tuturor slujind ca lui Hristos Însuşi. Iar jertfa cea bineplăcută Sfintei Treimi rodea întru tine sfinţenie de taină, spre mângâierea celor ce cântă:

Bucură-te, legare a voii cu smerenia lui Hristos;

Bucură-te, râvnă a sărăciei cu duhul;

Bucură-te, alergare spre cele mai grele şi de jos ascultări;

Bucură-te, pământ stropit cu lacrimile harului;

Bucură-te, urcare prin sfinte nevoinţe a muntelui Fericirilor;

Bucură-te, suflet întinerit prin închinarea voii lui Dumnezeu;

Bucură-te, inimă păzită de conştiinţa ochiului dumnezeiesc neadormit;

Bucură-te, ajutor al celor neputincioşi şi bolnavi;

Bucură-te, subţiere prin viaţa cea aspră a grosimii cugetului;

Bucură-te, înstrăinare de cele lumeşti pentru dragostea Sfintei Treimi;

Bucură-te, că de ea umplându-te, o mărturiseai prin dragostea frăţească;

Bucură-te, suflet străluminat prin ascultare şi spovedanie curată;

Bucură-te, Sfinte Teodor, Mărturisitorule cel Mare al Icoanei Iubirii dumnezeieşti!

Condacul al 3-lea:

Prin pocăinţă şi mărturisire îţi găteai inima ca să primeşti focul ceresc al Duhului. Totdeauna îţi alegeai o parte din zi spre cugetarea de Dumnezeu, ca singur stând înaintea Lui, cu minte netulburată şi neamestecată cu cele pământeşti să-I aduci slujbă în taină, cântând Sfintei Treimi cu îngereştile cete: Aliluia!

Icosul 3-lea:

Străluceai, Părinte, de ungerea Sfântului Duh, încât mulţi se sărguiau să te urmeze, ca să se împărtăşească împreună cu tine de mirul virtuţilor şi harul dumnezeiesc, pentru care şi noi cu dragoste îţi cântăm:

Bucură-te, neîncetată pomenire de Dumnezeu;

Bucură-te, izvor de lacrimi pururea curgător;

Bucură-te, viaţă care curge cu Hristos în Dumnezeu;

Bucură-te, înfrânare minunată şi cu înţelepciune rânduită;

Bucură-te, acoperire a faptelor bune întru risipirea slavei deşarte;

Bucură-te, primire ca de la Domnul a mustrărilor şi iertării părintelui duhovnicesc;

Bucură-te, întărire prin credinţă şi înălţare prin nădejde;

Bucură-te, stare neclintită de închinare înaintea Sfintelor Cărţi;

Bucură-te, păzitor al predaniei şi rânduielilor Sfinţilor Părinţi;

Bucură-te, râvnitor cu duhul în a urma Sfântului Vasile cel Mare;

Bucură-te, că asemeni lui ai luminat ca un stâlp de foc cărările mântuirii;

Bucură-te, Sfinte Teodor, Mărturisitorule cel Mare al Icoanei Iubirii dumnezeieşti!

Condacul al 4-lea:

Te-ai făcut, Părinte Teodor, prin fapte şi cugete dumnezeieşti bucuria Cuviosului Platon, care te-a silit, împreună cu Sfântul Patriarh Tarasie să primeşti treapta preoţiei. Căci nu se cuvine să fie ascunsă lumina lui Hristos sub obroc, ci ca o făclie să strălucească în sfeşnicul Bisericii, spre întărirea tuturor celor ce cu credinţă şi cu dragoste cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4-lea:

Slăbit de osteneli şi bătrâneţe, Cuviosul Platon ţi-a încredinţat jugul egumeniei, pe care abia te-ai înduplecat a-l primi, neputându-te împotrivi voinţei fraţilor iubitori ai vieţuirii tale fericite. Atunci ai început Părinte şi mai mari nevoinţe spre pildă tuturor, punându-ţi în multe chipuri, cu cuvântul şi cu fapta, sufletul spre mântuirea aproapelui.;

Bucură-te, iconom credincios al Mântuitorului;

Bucură-te, călăuză şi doctor al sufletelor;

Bucură-te, purtătorule cu darul lui Hristos al Crucii aproapelui;

Bucură-te, vedere a fratelui curăţită de raza iubirii cereşti;

Bucură-te, povăţuire cu dreaptă socoteală a fiilor duhovniceşti;

Bucură-te, râvnire îngerească a făgăduinţelor şi rânduielilor călugăreşti;

Bucură-te, îndreptătorule al cugetelor strâmbe şi răzvrătite;

Bucură-te, suferire cu mulţumire a cârtirii şi ocărilor;

Bucură-te, grijă doar de cele plăcute lui Dumnezeu;

Bucură-te, tămăduire a neputinţelor sufleteşti şi trupeşti;

Bucură-te, răbdare cu bărbăţie în necazuri;

Bucură-te, vas al milei şi îndurării părinteşti;

Bucură-te, Sfinte Teodor, Mărturisitorule cel Mare al Icoanei Iubirii dumnezeieşti!

Condacul al 5-lea:

De păcatele şi obiceiurile rele ale oamenilor plângeai cu inima şi te întristai pentru necinstirea legii lui Dumnezeu. Însă mai vârtos când vedeai molima păcatului răspândindu-se ca fulgerul din pricina fărădelegilor celor puşi să conducă poporul, te aprindeai de dumnezeiască râvnă şi îi mustrai pe faţă, nebăgând în seamă îngrozirile lor. Pe desfrânatul împărat Constantin, necinstitor al sfintelor rânduieli, l-ai despărţit cu sabia de foc a Cuvântului de trupul Bisericii, pentru care ai suferit surghiunul şi urgia lui, înarmat cu tăria cântării de taină: Aliluia!

Icosul 5-lea:

Privind la mărturisirea şi viaţa ta ca la o carte în care s-a scris Cuvântul lui Dumnezeu, mulţi s-au îmbărbătat şi au pătimit muceniceşte împreună cu tine pentru adevăr şi dragostea lui Hristos. Iar crudul împărat şi vasul fărădelegii a fost sfărâmat de mâna Olarului, căci prin purtarea Lui de grijă ochii celui ce nu voia să vadă lumina duhovnicească au fost lipsiţi şi de lumina firească.;

Bucură-te, răbdare şi bărbăţie neclintită;

Bucură-te, râvnă îngerească pentru Biserica lui Hristos;

Bucură-te, porumbel al păcii de Sus;

Bucură-te, purtare a crucii ca semn al dragostei dumnezeieşti;

Bucură-te, mărturisitorule cinstit de patriarh şi împărăteasa Irina;

Bucură-te, că încetând prigoana, ai adunat oile cele risipite;

Bucură-te, că ai fost chemat povăţuitor în Sfânta Mânăstire a Studiţilor;

Bucură-te, vas al purtării de grijă dumnezeieşti;

Bucură-te, iubire ce te asemeni cu iubirea Tatălui ceresc;

Bucură-te, Părinte, naştere de viaţă întru Hristos;

Bucură-te, că ai născut la viaţa îngerească mii de fii duhovniceşti;

Bucură-te, Sfinte Teodor, Mărturisitorule cel Mare al Icoanei Iubirii dumnezeieşti!

Condacul al 6-lea:

Ca un altar viu de închinare prin care pământul strigă după milostivirea de Sus te-ai arătat lumii, Cuvioase Părinte. Şi toţi la tine alergau, care râvneau sfintelor tale nevoinţe. Iar tu, cu porunci şi canoane învăţindu-i şi îngrădindu-i, te osteneai a-i păzi sub acoperământul harului, ca rugăciunea lui Hristos să înflorească în inimi: Aliluia!

Icosul 6-lea:

Biserica lui Dumnezeu ai adăpat-o cu izvoarele învăţăturilor tale, Sfinte Teodor, ca un râu plin de apele înţelepciunii şi ai veselit-o cuvântările tale. Iar rânduiala binecuvântată lăsată Studiţilor s-a ţinut in multe mânăstiri, până în ziua de astăzi, spre rodire duhovnicească şi lauda de cinste a vieţii monahiceşti. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, cer pământesc în noian de smerenie;

Bucură-te, martor al văzutelor şi nevăzutelor;

Bucură-te, liturghisitor al voii dumnezeieşti;

Bucură-te, atingere de har ce opreşti curgerea păcatului;

Bucură-te, pământ împreunat cu cele cereşti;

Bucură-te, strajă neadormită a comorilor duhovniceşti;

Bucură-te, zugrav şi cântăreţ iscusit al sfinţeniei de taină;

Bucură-te, punte peste abisul neiubirii;

Bucură-te, pază a simţurilor şi închinare lui Hristos a cugetelor;

Bucură-te, alăută a Duhului, ce preamăreşti pe Maica lui Dumnezeu;

Bucură-te, lauda fecioriei şi podoaba mântuirii de obşte;

Bucură-te, fericită neagonisire şi ascultare ce surpi cursele vrăjmaşe;

Bucură-te, Sfinte Teodor, Mărturisitorule cel Mare al Icoanei Iubirii dumnezeieşti!

Condacul al 7-lea:

Răpind împărăţia grecească Nichifor prigonitorul, l-a adus iarăşi pe Iosif cel izgonit din Biserică şi a poruncit să i se dea slujba preoţiei. Pentru aceasta, Cuvioase, l-ai mustrat pe împărat, iar el s-a mâniat şi te-a surghiunit împreună cu fratele tău Iosif, fericitul Platon şi mulţi alţi călugări din mânăstirea Studiţilor. Atunci cu o inimă l-aţi preaslăvit pe Dumnezeu, bucurându-vă a pătimi pentru El şi a cânta: Aliluia!

Icosul 7-lea:

De momelile şi îngrozirile tiranului nu te-ai tulburat, Părinte, ci l-ai sfătuit cu tărie să facă pocăinţă pentru păcate, să adune cele risipite şi aşa să meargă la război. Dar cuvântul nerodind în inima lui, prin ochiul cel a toate văzător i-ai proorocit pieirea, iar noi îţi cântăm:

Bucură-te, cărbune al evlaviei după cele sfinte;

Bucură-te, jertfă vie închinată lui Dumnezeu;

Bucură-te, privelişte îngerilor şi oamenilor;

Bucură-te, chip înfricoşător demonilor;

Bucură-te, senin al bucuriei duhovniceşti;

Bucură-te, inimă pecetluită cu Crucea Domnului;

Bucură-te, smirnă a dorului dumnezeiesc;

Bucură-te, făclie a înţelepciunii de Sus;

Bucură-te, mucenic şi nevoitor de fiecare zi;

Bucură-te, vedere de taină a Chipului lui Hristos;

Bucură-te, cântec lăuntric al Sfântului Chip;

Bucură-te, gură a slavei Sfintei Treimi;

Bucură-te, Sfinte Teodor, Mărturisitorule cel Mare al Icoanei Iubirii dumnezeieşti!

Condacul al 8-lea:

Dreptcredinciosul împărat Mihail a adus pace bisericilor şi te-a intors cu cinste din surghiun. În aceea vreme s-a mutat la Domnul vrednicul de laudă Platon, ale cărui sfinte moaşte cu patriarhul şi tot clerul le-aţi sărutat şi îngropat cu cinste, cântând: Aliluia!

Icosul 8-lea:

Doar doi ani ai vieţuit cu fraţii în linişte după răposarea părintelui tău Platon, căci vifor cumplit s-a abătut asupra Bisericii din partea lui Leon Armeanul, cel cu nume şi năravuri de fiară. Căci prin viclenie şi înşelăciuni a răpit împărăţia de la Mihail, făcătorul său de bine, şi adunând pe ajutătorii relei credinţe, a început a huli sfintele icoane şi a defăima pe cei ce le cinstesc, pentru care, Părinte, cu întraripată vitejie l-ai mustrat.;

Bucură-te, lucrare de taină a moştenirii Sfântului Platon;

Bucură-te, legământ al veşnicei iubiri de fiu;

Bucură-te, vas plin de părinteasca binecuvântare;

Bucură-te, cinstire a sfintelor moaşte cu adâncă închinare;

Bucură-te, că împăratul Mihail a schimbat porfira cu rasa monahicească;

Bucură-te, cuvânt de foc ce arzi cuvintele deşarte şi hulitoare;

Bucură-te, cuget mistuit de râvna Bisericii lui Dumnezeu;

Bucură-te, făclie a Duhului ce risipeşti umbra ereziilor iudaizante;

Bucură-te, împreună răstignit cu Hristos după omul lăuntric;

Bucură-te, că ai arătat icoana lui Hristos nedespărţită de Dânsul;

Bucură-te, cinstitor al chivotului Chipului lui Dumnezeu;

Bucură-te, apostol al tainei Întrupării dumnezeieşti;

Bucură-te, păzire a hainei Bisericii, ţesută cu darul de Sus;

Bucură-te, Sfinte Teodor, Mărturisitorule cel Mare al Icoanei Iubirii dumnezeieşti!

Condacul al 9-lea:

„Nu dumnezeirea cea nevăzută şi neajunsă se închipuie cu vopsele, nici pe acelea sau lemnul le cinstim, ci zugrăvim Chipul lui Dumnezeu Celui Întrupat, Căruia ne închinăm şi pe Care Îl slăvim”, ai strigat Împăratului. Apoi, luând sabia duhovnicească, l-ai oprit a judeca şi porunci în cele ale Bisericii, din sânul Căreia singur se izgonise prin călcarea dumnezeieştilor predanii, nevrednic să cânte împreună cu sfinţii: Aliluia!

Icosul 9-lea:

Izgonit cu necinste de împărat, iar prigoana înteţindu-se şi văzând pe cei răucredincioşi cum ardeau sau batjocoreau sfintele Icoane, nu ai vrut doar în taină a fi cinstitor de Dumnezeu, ci de praznicul Duminicii Stâlpărilor, ai poruncit fraţilor să ia în mâini sfintele icoane şi în jurul mânăstirii, cu mare glas să cânte lui Hristos: „Preacuratului Tău Chip ne închinăm, Bunule…”, şi alte cântări de biruinţă.;

Bucură-te, sfetnicule şi mângâierea patriarhului Nichifor;

Bucură-te, înainte-vedere a biruinţei dreptei credinţe;

Bucură-te, dar şi proorocire a cumplitei căderi a vrăjmaşilor ei;

Bucură-te, izvor de lacrimi ce adapi ţarina cu roua Veşniciei;

Bucură-te, stâlp al răbdării neclintit de momeli şi îngroziri;

Bucură-te, gură de aur a Cuvântului care pe toţi îi întăreşti în credinţă;

Bucură-te, râu al învăţăturilor bune, neoprit de lanţuri şi prigoane;

Bucură-te, că ai fost hrănit cu chinuri pentru sfintele icoane;

Bucură-te, că prin rugăciunile şi scrisorile tale pe mulţi ai întors din rătăcire;

Bucură-te, nădejde în Dumnezeu ce biruie foamea şi setea, frigul şi arşiţa şi rănile nenumărate;

Bucură-te, că multă vreme nu ai gustat decât Trupul şi Sângele Domnului;

Bucură-te, iubire de Părinte, care pentru fiii săi îşi pune viaţa;

Bucură-te, Sfinte Teodor, Mărturisitorule cel Mare al Icoanei Iubirii dumnezeieşti!

Condacul al 10-lea:

Numai puterea lui Dumnezeu a putut covârşi mulţimea lovirilor de moarte şi chinurilor nenu-mărate pe care trupul tău le-a suferit, ca o icoană vie a lui Hristos răstignit. Căci inima ta curată în unire cu dragostea Lui se sălăşluise, strălucind peste lumea deznădăjduită bucuria sfintei cântări: Aliluia!

Icosul 10-lea:

O unică închinare ai arătat Părinte, icoanei lui Hristos ca şi lui Hristos Însuşi, nu după natură, ci pentru unitatea singurului Său Ipostas. Căci afară de diferenţa de substanţă, prototipul şi icoana sunt una prin asemănare, după mult înţeleptul Dionisie, iar taina icoanei este însăşi taina iconomiei dumnezeieşti.;

Bucură-te, zugrav al comuniunii ipostatice a icoanei cu Hristos, prin asemănare;

Bucură-te, că ai arătat şi că diferenţa naturilor se păstrează;

Bucură-te, că ai lămurit că circumscrierea iconică a lui Hristos e proprie umanităţii Sale;

Bucură-te, că şi necircumscrierea Dumnezeirii ai apărat-o;

Bucură-te, că ai arătat ca nici una, nici alta nu împart Ipostasul unic al lui Hristos;

Bucură-te, că taina Chipului Icoanei ai arătat-o drept însăşi taina persoanei;

Bucură-te, că ai amuţit buzele celor ce nu se închină cinstitelor icoane;

Bucură-te, că pe nepotul împăratului l-ai tămăduit prin mijlocirea icoanei Maicii lui Dumnezeu;

Bucură-te, că întors la rătăcirea dintâi, şi boala i s-a întors;

Bucură-te, că ai întărit că cinstirea icoanei trece la Hristos;

Bucură-te, că ai învăţat că prin icoană Hristos se arată în materie ca printr-o oglindă;

Bucură-te, mărturisire a unicei închinări şi doxologii a Chipului mântuitor;

Bucură-te, Sfinte Teodor, Mărturisitorule cel Mare al Icoanei Iubirii dumnezeieşti!

Condacul al 11-lea:

Ai învăţat, Părinte, că icoana există în potenţă în Hristos, ca o umbră a Arhechipului ei, chiar dacă nu e configurată de o rază de lumină, şi este întipărită în materie ca un sigiliu, chemând prin asemănare pe cei asemenea. Iar aşa cum este o singură închinare la Sfânta Treime pentru unitatea de fiinţă, tot aşa şi la icoana lui Hristos, ca şi Lui Însuşi, pentru identitatea Ipostasului hristic o singură închinare mărturisim. Căci Lui ne închinăm, chiar dacă zugrăvit în icoană, şi Lui Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 11-lea:

Cum închinarea icoanei urcă la Hristos, ne-ai insuflat, dumnezeiescule părinte, să ne apropiem şi să ne închinăm ei cu frică şi cu evlavie, şi să credem că prin ea ne vine un har dumnezeiesc, împărtăşind sfinţire celor ce se apropie de ea cu credinţă. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, închinare adusă lui Hristos Cel închinat în icoană;

Bucură-te, că Ipostasul Cuvântului nu se confundă cu materia, chiar dacă se vede prin ea;

Bucură-te, cinstire a veşnicei frumuseţi a lui Hristos;

Bucură-te, că ai învăţat că nu materia în sine este închinată, ci chipul luminării dumnezeieşti celei ipostatice;

Bucură-te, că ai numit pe dreptcredincioşi icoane vii ale lui Hristos prin asemănarea duhovnicească;

Bucură-te, slavoslovie a Chipului lui Hristos Celui Nefăcut de mână;

Bucură-te, că ai văzut în icoana lui Hristos o unică închinare şi doxologie a Sfintei Treimi;

Bucură-te, că ai arătat ca la Ea se face raportarea unică a tuturor închinărilor;

Bucură-te, cuvânt ce consună cu predania Bisericii soborniceşti;

Bucură-te, că asuprirea a încetat, prigonitorul Leon fiind ucis de ostaşii săi;

Bucură-te, că urmaşul său Mihail, deşi rău credincios, nu prigonea pe binecredincioşi;

Bucură-te, că mărturisitorii dreptei credinţe au fost eliberaţi din surghiun;

Bucură-te, Sfinte Teodor, Mărturisitorule cel Mare al Icoanei Iubirii dumnezeieşti!

Condacul al 12-lea:

Neplecându-se împăratul Mihail a primi dreapta credinţă, ai ieşit, Sfinte, din mijlocul poporului înşelat cu eresul lipsirii de icoane şi întru nevoinţele monahiceşti ai petrecut până la fericitul tău sfârşit. Iar în boală grea căzând, toţi alergau să se împărtăşească de cuvântul şi binecuvântarea ta cea de pe urmă, iar la trecerea ta să cânte împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12-lea:

Puţin înainte de a muri, întărit de Sus ai slujit Sfânta Liturghie, Cuvioase Teodor, apoi i-ai mângâiat pe cei ce plângeau, îndemnându-i să păzească credinţa dreaptă şi viaţa binecredincioasă. Atunci ai dat tuturor sărutarea de pe urmă şi ai poruncit ucenicilor să cânte cu lumânări în mâini cântarea de ieşire a sufletului. Pe care îngerii lui Dumnezeu l-au condus înaintea Scaunului Stăpânului, precum s-a arătat în vedenie fericitului Ilarion.;

Bucură-te, bună mireasmă a pătimirilor pentru Hristos;

Bucură-te, grabnic ajutătorule şi de minuni făcătorule;

Bucură-te, că prin ungerea cu untdelemnul binecuvântat de tine, mireasa cea greu bolnavă s-a sculat sănătoasă;

Bucură-te, că primitorul de străini Leon, chemând numele tău, a rămas nevătămat de fiara sălbatică;

Bucură-te, că prin semnul crucii şi rugăciunea de certare a duhului îndată ai izgonit pe diavol din femeia ce greu pătimea;

Bucură-te, că puterea grozavă a focului ce cuprinsese o casă a

stins-o scrisoarea ta;

Bucură-te, că aruncând-o cu credinţă în flăcări, femeia a aflat izbăvire;

Bucură-te, că şi altădată la chemarea numelui tău, ploaie mare s-a pornit peste fânul aprins;

Bucură-te, că aşa ai scăpat pe cei nevinovaţi de mânia ostaşilor;

Bucură-te, că pe cel înşelat de hulitori l-ai certat în vis, îndreptându-l spre a primi mântuitoarele cuvinte;

Bucură-te, că şi la mormântul tău se săvârşeau multe tămăduiri şi mulţi se făceau sănătoşi doar privind la icoana ta;

Bucură-te, izbăvitorule al celor chinuiţi de duhuri necurate, frică, otravă şi tot felul de boli;

Bucură-te, Sfinte Teodor, Mărturisitorule cel Mare al Icoanei Iubirii dumnezeieşti!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinte Teodor cel minunat în înţelepciune şi cu viaţa în toate chipurile înfrumuseţat, ajută-ne şi pe noi să punem început bun pocăinţei şi să răbdăm cu credinţă toate încercările acestei vieţi, iar prin mila lui Dumnezeu să atingem limanul nepătimirii şi dragostei. Aşa Sfinte, ajută-ne să ne îndreptăm viaţa prin mărturisire curată şi cuviincioasă împărtăşire cu Trupul şi Sângele Domnului, încât la Judecată să nu fim aflaţi afară din Împărăţia Iubirii, ci împreună cu tine să cântăm Sfintei Treimi: Aliluia! (de trei ori)

Apoi Icosul 1 şi Condacul 1.

13 noiembrie / 27 ianuarie

Acatistul Sfântului Ioan Gură de Aur

După obişnuitul început, se zic: Condacele şi Icoasele.

Condacul 1:

Pe luminătorul a toată lumea, pe stâlpul şi întărirea Bisericii, pe povăţuitorul pocăinţei, pe doctorul şi tămăduitorul bolnavilor, pe apărătorul şi părtinitorul celor necăjiţi, pe Ioan, trâmbiţa cea de aur sunătoare, gura cea de miere izvorâtoare, pe dascălul şi învăţătorul nostru, veniţi binecredincioşilor să-l lăudăm. Să aprindem făcliile dragostei celei luminătoare şi către dânsul să cădem, aducându-i această cântare: Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prea-luminate învăţătorule a toată lumea!

Icosul 1:

Luminătorule şi învăţătorule, Părinte, cel ce cu învăţăturile tale ai luminat pe toată lumea, luminează-ne şi pe noi cu rugăciunile tale, ca să-ţi aducem această cântare de laudă:

Bucură-te, Ioane, fericite slujitor al Domnului Iisus Hristos;

Bucură-te, că din copilărie ai fost binecredincios;

Bucură-te, că din gura ta râuri de învăţătură au izvorât;

Bucură-te, că prin tine Dumnezeu S-a proslăvit;

Bucură-te, că prin minunile tale înţelepţii s-au ruşinat;

Bucură-te, că prin învăţăturile tale multă lume s-a învăţat;

Bucură-te, că înţeleptul Artemie prin tine s-a botezat;

Bucură-te, că poporul de bucurie către tine a strigat;

Bucură-te, că ai fugit de slava omenească;

Bucură-te, că ai iubit viaţa monahicească;

Bucură-te, al necăjiţilor mângâietor;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 2-lea:

După trecerea din viaţa aceasta a maicii tale, ai împărţit averea săracilor şi, părăsind lumea, te-ai sălăşluit în mănăstire, unde, după multe nevoinţe şi osteneli, te-ai învrednicit a vorbi cu Apostolii Ioan şi Petru, al căror dar ai dobândit, şi cu care împreună cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Dar de la Dumnezeu ai primit, Sfinte Ioane, a lega şi a dezlega păcatele oamenilor; dezleagă dar şi lanţul greşelilor noastre şi cu dragostea lui Dumnezeu ne leagă, ca, unindu-ne cu dragoste unul cu altul, să mărturisim pe Dumnezeu în Treime şi pe tine să te lăudăm aşa:

Bucură-te, Ioane, că în chip îngeresc te-ai îmbrăcat;

Bucură-te, că în mănăstire fiind tu, multe osteneli ai răbdat;

Bucură-te, că pe monahul cel căzut tu l-ai ridicat;

Bucură-te, că darul lui Dumnezeu prin tine a lucrat;

Bucură-te, noule Daniile, că minunată vedenie ai avut;

Bucură-te, căci cu Apostolii Ioan şi Petru ai vorbit;

Bucură-te, că de la Petru cheile împărăţiei ai luat;

Bucură-te, că Ioan prin scrisoare te-a îmbărtat;

Bucură-te, că de la Apostoli ai primit sărutare sfântă;

Bucură-te, că răbdarea ta a fost nemărginită;

Bucură-te, al pocăinţei povăţuitorule;

Bucură-te, al bunei credinţe învăţătorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 3-lea:

Minunata vedenie ce ţi s-a arătat ţie, Părinte, a vazut-o şi bătrânul Isihie, îmbunătăţitul monah; şi, povestind fraţilor celor iscusiţi, se minunau de acest dar pe care te-ai învrednicit a-l primi şi cu bucurie slăveau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Dumnezeu S-a proslăvit prin facerea minunilor tale, Părinte, că pe mulţi i-ai vindecat cu rugăciunile tale; pe Arhelau de lepră l-ai curăţit, monahului Ioan ochiul i I-ai luminat şi pe femeia Cristiana, o, ai scăpat de boală, pe leul cel cumplit cu crucea l-ai omorât; iar noi, acest noian de minuni auzind, te lăudăm, Părinte, zicând aşa:

Bucură-te, doctorul trupului cel fără de plată;

Bucură-te, cel ce toate bolile degrab le-ai vindecat;

Bucură-te, luminătorul ochilor trupeşti şi sufleteşti;

Bucură-te, mustrătorul celor fărădelege;

Bucură-te, povăţuitorul celor greşiţi;

Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;

Bucură-te, lauda ierarhilor cea preafericită;

Bucură-te, că întrarmat cu puterea Crucii, duhurile rele ai certat;

Bucură-te, că nepreţuita diademă a preoţiei de la Hristos, o, ai luat;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 4-lea:

Se cădea ca lumina aprinsă să fie pusă în sfeşnic ca să lumineze tuturor. Pentru aceasta, prin rânduiala lui Dumnezeu, ai fost adus din pustie în cetate, în slujba Bisericii aşezat şi prin porunca îngerului sfinţit ai fost. Iar la hirotonia ta un porumbel pe deasupra capului tîu zbura, pe care văzându-l Flavian patriarhul, împreună cu cei ce erau de faţă, cu frică şi cu bucurie au strigat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Supunându-te voii lui Dumnezeu ai lăsat pustia şi pe monahii cei împreună vieţuitori, pe care văzându-i plângând pentru despărţirea ta i-ai mângâiat cu mireasma învăţăturii tale şi i-ai îndemnat să aibă dragoste între ei. Iar noi, de bucurie pentru alegerea ta, te lăudăm, zicând aşa:

Bucură-te, învăţătorul nostru cel blând şi sfânt;

Bucură-te, cel ce prin rânduiala lui Dumnezeu ai primit darul cinstitei arhierii;

Bucură-te, podoaba curăţiei, mărturisită de arătarea cea minunată a porumbelului celui alb;

Bucură-te, că de a ta vedenie toţi s-au spăimântat;

Bucură-te, că poporul de bucurie slavă Domnului a dat;

Bucură-te, că pentru sufletele omeneşti grijă ai purtat;

Bucură-te, căci cu dulci cuvinte pe toţi i-ai învăţat;

Bucură-te, că pentru dulceaţa cuvintelor de popor ai fost iubit;

Bucură-te, că o femeie Gură de Aur te-a numit;

Bucură-te, al sufletelor omeneşti îngrijitorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 5-lea:

Multe sunt minunile tale, Părinte Ioane, căci pe pruncul femeii Zvela cu semnul Crucii l-ai tămăduit şi pe femeia cea cu cumplita sa boală, o, ai tămăduit cu acelaşi semn al biruinţei şi prin stropirea apei, o, ai ridicat, şi de eresul cel pierzător de suflet i-ai scăpat, căci căzând căpiştea a omorât pe toti ereticii care huleau asupra ta, iar ceilalti s-au botezat şi cu bucurie slăveau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Doctorule şi învăţătorule, Părinte, tămăduieşte patimile sufletelor şi trupurilor noastre şi ne învaţă cum să ne păzim de smintelile ereticilor care şi azi hulesc Biserica. Iar tu, prin învăţătura ta, să-i întorci la dreptmăritoarea credinţă, ca unindu-ne prin dragoste să te lăudăm pe tine aşa:

Bucură-te, doctore, ca pe fiul Zvelei l-ai scăpat de fierbinţeală;

Bucură-te, că pe femeia ereticului, o, ai mântuit de boală;

Bucură-te, că femeia cu bărbatul ei de eres s-au lepădat;

Bucură-te, că primind ei semnul Crucii în Biserică au intrat;

Bucură-te, că ereticii asupra ta s-au tulburat;

Bucură-te, că tu pentru eretici lui Dumnezeu te-ai rugat;

Bucură-te, că ereticii, pentru hulă, pedeapsă au primit;

Bucură-te, că prin învăţăturile tale ereticii rămaşi s-au botezat;

Bucură-te, că foştii eretici cu creştinii au cântat;

Bucură-te, al Bisericii lui Hristos păzitorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 6-lea:

Pentru minunile şi învăţăturile tale, Părinte, ai fost chemat de Arcadie împăratul la scaunul păstoresc al Ţarigradului, fără de voia ta; însă silit fiind de porunca împăratului, ai primit scaunul patriarhal, iar boierii, împreună cu poporul, te-au primit cu dragoste şi cu bucurie toţi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Nu ne pricepem ce să lăudăm mai mult, Părinte, vrednicia pentru care ai fost ales sau răbdarea pe care ai avut-o după primirea scaunului, căci pe cât au fost de mulţi primitorii, pe atât s-au înmulţit şi potrivnicii; pentru aceasta şi noi, voind a uni amândouă laudele, te lăudăm, zicând:

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, că pentru minunile tale erai de tot poporul lăudat;

Bucură-te, că pentru învăţăturile tale la scaunul patriarhal ai fost ridicat;

Bucură-te, că împăratul Arcadie mult te-a iubit;

Bucură-te, că tot Ţarigradul cu bucurie te-a primit;

Bucură-te, că de sfântul sobor patriarh ai fost sfinţit;

Bucură-te, că pe scaunul patriarhal cu cinste ai fost suit;

Bucură-te, că fără osebire, pe toţi i-ai învăţat;

Bucură-te, că eresurile şi toată răutatea, o, ai dezrădăcinat;

Bucură-te, că şi pe împărăteasa Eudoxia, pentru lacomie, o, ai mustrat;

Bucură-te, că văduvelor şi săracilor ai fost părtinitor;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 7-lea:

Mustrat-ai, Sfinte Ioane, pe Pavlichie lacomul, cel ce răpise banii, văduvei celei sărace, şi pe împărăteasa Eudoxia, pentru că luase via văduvei, om ai certat; pentru aceasta ai fost urât de toţi cei ce lucrau fărădelegea, iar săracii şi năpăstuiţii, pentru dreptatea ce le făceai, te lăudau şi pe Dumnezeu slăveau, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Împlinitu-s-au cu tine, Sfinte Părinte, cuvintele Mântuitorului, căci tu pentru dreptate ai fost urât, grăit de rău şi izgonit de zavistnicii care pizmuiau faptele tale cele bune, printre care, Teofil cel zavistnic, care a izgonit şi împrăştiat pe nedreptate mulţime de călugări, şi împărăteasa Eudoxia, de la care multe ai pătimit; iar noi, răbdarea ta văzând, te lăudam, zicând aşa:

Bucură-te, Sfinte Ioane, căci cu tine cuvintele Mântuitorului s-au împlinit;

Bucură-te, că pentru dreptate de Teofil ai fost urât;

Bucură-te, primitorul călugărilor celor izgoniţi;

Bucură-te, părtinitorul văduvelor şi al săracilor celor asupriţi;

Bucură-te, că pentru via văduvei, ca şi Ilie, pe împărăteasă ai mustrat;

Bucură-te, că împărăteasa cu mare mânie asupra ta s-a ridicat;

Bucură-te, că Sfântul Epifanie la izgonirea ta nu s-a învoit;

Bucură-te, că după proorocia ta, pe cale a murit;

Bucură-te, că şi a lui Epifanie proorocie cu tine s-a împlinit;

Bucură-te, că împărăteasa cu Teofil, pentru a ta izgonire s-au sfătuit;

Bucură-te, al cuvântului lui Dumnezeu propovăduitorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 8-lea:

Izgonit fiind, Sfinte, stăteai în casele patriarhale, împreună cu episcopii cei ce erau cu tine, şi te mirai de răutatea lui Teofil şi de schimbarea împăratului cu mânie asupra ta, şi ai zis: „Fratilor, rugaţi pe Dumnezeu pentru mine şi nu vă depărtaţi de la bisericile voastre, că mie mi s-a apropiat vremea de primejdii şi, multe necazuri primind, mă voi duce de aici, iar voi pomeniţi-mă şi pe mine în rugăciunile voastre, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Adunându-se sobor nedrept asupra ta, Sfinte, şi învoindu-se împăratul Arcadie cu dânşii, a crezut clevetirilor lor, şi judecat fiind tu la izgonire, te-au dat ostaşilor; care, pe ascuns luându-te, au mers la mare, înotând spre Prenet. Atunci de năprasnă s-a facut cutremur mare în cetate, şi au căzut o parte din palatele împărăteşti, din care pricină înspăimântându-se împăratul, şi de zarva mulţimii a poruncit să te întoarcă înapoi. Alergând poporul înaintea ta, te lăuda, spunând unele ca acestea:

Bucură-te, Părinte Ioane, cel ce ai fost izgonit pe nedrept;

Bucură-te, că pe ascuns ai fost tu scos afară din cetate;

Bucură-te, că pentru tine poporul mare zarvă a facut;

Bucură-te, că de cutremur o parte din palate s-au surpat;

Bucură-te, că Teofil cu toţi ai lui din cetate au fugit;

Bucură-te, că împărăteasa Eudoxia de spaimă s-a îmbolnăvit;

Bucură-te, păstorule bun, cel ce nu laşi oile tale;

Bucură-te, că împăratul a poruncit să te întoarcă din cale;

Bucură-te, că poporul după tine multe lacrimi a vărsat;

Bucură-te, că întorcându-te înapoi iarăşi scaunul ţi-ai luat;

Bucură-te, căci cu cântări de psalmi ai fost întâmpinat;

Bucură-te, că intrând în biserica lui Dumnezeu te-ai rugat;

Bucură-te, al oilor lui Hristos preabunule păstor;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 9-lea:

Ieşit-a întru întâmpinarea ta poporul, cu cântări şi cu faclii ducându-te în biserică, unde, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate cele primite, te-ai rugat pentru cei credincioşi. Vino, Sfinte Părinte, şi în mijlocul nostru şi te roagă pentru noi cei ce te lăudăm pe tine şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

După întoarcerea ta, ai păstorit oile lui Hristos până la o vreme, şi iar s-a ridicat furtuna şi prigoana asupra ta. Căci prin îndemnul împărătesei Eudoxia ai fost scos din biserică şi de oameni răi ai fost urmărit ca să te omoare, şi pe ascuns ai fost dus până la mare şi de iubiţii tăi episcopi petrecut, şi dându-le sărutarea cea mai de pe urmă, te-ai despărţit de dânşii. Iar ei, după tine plângând, ne-au învăţat să te lăudăm, zicând unele ca acestea:

Bucură-te, că Biserica lui Hristos bine, o, ai cârmuit;

Bucură-te, Sfinte Ioane, că, puţin trăind, ani îndelungaţi ai împlinit;

Bucură-te, că Biserica lui Dumnezeu lumii, o, ai vestit;

Bucură-te, că a doua oară Eudoxia asupra ta s-a tulburat;

Bucură-te, că iarăşi sobor nedrept pentru tine s-a adunat;

Bucură-te, căci cu nedreptate din Biserică ai fost scos;

Bucură-te, că multe chinuri ai răbdat pentru Domnul Hristos;

Bucură-te, că episcopii şi poporul tău pentru tine cu amar au plâns;

Bucură-te, căci cu necinste în surghiun de ostaşi ai fost dus;

Bucură-te, că după izgonirea ta foc de la jertfelnic a ieşit;

Bucură-te, al Bisericii lui Hristos luminătorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 10-lea:

Ostaşii, din porunca împăratului, multă răutate îţi făceau, ducându-te prin vreme de ploaie şi prin frig, că doar vei muri pe cale. Şi slăbind foarte tare, într-o noapte, stând la rugăciune, ţi s-au arătat Petru şi loan, apostolii, care, întărindu-te, au zis: „Bucură-te, păstorule bun, de chinuri răbdătorule, căci trimişi suntem de Stăpânul Hristos să te mângaâiem în răbdarea ta; căci după puţin vei trece la odihnă, ca în veci să te bucuri dimpreună cu noi, cântând: Aliluia!”.

Icosul al 10-lea:

Pentru dragostea ta, Părinte, doi preoţi şi un diacon au mers cu tine în surghiun, şi au văzut pătimirea ta şi pe Sfinţii Apostoli care ţi s-au arătat. Iar la Comani ajungând, Sfântul Vasilisc, Episcopul Comanilor, ţi s-a arătat şi ţi-a zis: „Nădăjduieste, frate Ioane, căci mâine vom fi împreuna înaintea Împăratului slavei”! Aşa ca, prin rânduiala lui Dumnezeu, ai rămas în Biserica Sfântului Vasilisc, în care ai slujit, si, împărtăşindu-te cu Sfintele Taine, ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Dă-ne acum, Sfinte, şi nouă darul tau, ca să avem dragoste şi răbdare în necazuri, ca să te putem lăuda, zicând:

Bucură-te, nevoitorule, că în izgonire multe necazuri ai răbdat;

Bucură-te, că Petru şi Ioan ca să te mângâie iarăşi s-au arătat;

Bucură-te, că doi preoţi şi un diacon, cu tine împreună au răbdat;

Bucură-te, că în Comani la Biserica Sfântului Vasilisc ai stat;

Bucură-te, căci cu mare sfinţenie în acea biserică ai liturghisit;

Bucură-te, că, mulţumind pentru toate, cu Sfintele Taine te-ai împărtăşit;

Bucură-te, că, culcându-te, lui Dumnezeu te-ai rugat;

Bucură-te, că sufletul tău în mâinile Domnului l-ai dat;

Bucură-te, că prin chinuri călătoria ţi-ai săvârşit;

Bucură-te, că toti sfinţii în cer cu mare cinste te-au primit;

Bucură-te, al Împărăţiei lui Dumnezeu moştenitorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 11-lea:

Săvârşindu-ţi călătoria nevoinţelor tale, Părinte, te-ai mutat cu bucurie către cele cereşti, iar mult chinuitul tău trup s-a îngropat cu cinste de iubiţii tăi ucenici lângă moaştele Sfântului Vasilisc, în Comani. Întorcându-se ucenicii pe mare, au mers la Roma Sfântul Inochenţie, şi, toate cele despre tine spunându-le lui şi împăratului Onorie, aceştia se minunau de răutatea zavistnicilor. Însă, după tine vărsând lacrimi, slăveau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Înştiinţându-se Sfântul Inochenţie şi împăratul Onorie de pedepsele ce ai pătimit de la împărăteasa Eudoxia şi de la zavistnicii episcopi, au înfricoşat prin scrisoare pe Arcadie împăratul, care, văzându-se înşelat, a pedepsit pe toţi parasii tăi; iar el, pocăindu-se şi pentru tine plângând, te laudă, zicând unele ca acestea:

Bucură-te, Sfinte Ioane, dascălul nostru cel bun şi învăţător desăvârşit;

Bucură-te, că darurile Sfinţilor Apostoli ţi-au fost drept moştenire;

Bucură-te, ca, răbdând nedreptatea, acum te bucuri de fericire;

Bucură-te, că după tine cetatea cu amar a plâns;

Bucură-te, că şi mie, de dorul tau, inima mi se frânge;

Bucură-te, gură de privighetoare veşnic cântătoare;

Bucură-te, că învăţătura ta luminează lumea ca un soare;

Bucură-te, că mulţi, recunoscându-şi greşelile, s-au pocăit;

Bucură-te, că zavistnicii tăi cu rea moarte au murit;

Bucură-te, al greşiţilor ce se pocăiesc iertătorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 12-lea:

După îndelungată vreme, binecredinciosul împărat Teodosie a socotit într-un cuget cu Sfântul Proclu patriarhul să aducă Sfintele Tale moaşte din Comani la Ţarigrad, spre mângâierea poporului. Trimişii, fiind fără multă evlavie, n-au putut ridica acea nepreţuită comoară, dar, venind altii şi făcând îndelungate rugăciuni, cu multă evlavie au ridicat sfintele tale rămăşiţe omeneşti, pe care le-au dus la împărăteasca cetate, cântând cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Ieşit-a întru întâmpinarea moaştelor tale, Sfinte Ioane, împăratul cu toată suita şi patriarhul cu tot clerul său, precum şi intreg poporul, cu făclii aprinse şi miresme de multe feluri. Când au ajuns la casa văduvei, sfintele tale moaşte s-au oprit, ca semn că tu eşti Părintele vaduvelor şi al săracilor. După aceea, în biserica cea mare ducându-le şi în scaunul tău punându-le, gura ta cea veşnic grăitoare a dat pace tuturor şi împărătesei Eudoxia iertare, la care cuvinte, tot poporul spăimântându-se, la pămant a căzut şi cu mare evlavie te lăuda, zicând:

Bucură-te, că împăratul cu toată suita în cale ţi-a ieşit;

Bucură-te, că toată cetatea cu bucurie te-a primit;

Bucură-te, că rugăciunii împăratului te-ai plecat;

Bucură-te, căci cu mare cinste scaunul iarăşi ţi-ai luat;

Bucură-te, că pe tot poporul I-ai binecuvântat;

Bucură-te, că Eudoxia prin gura ta iertare a luat;

Bucură-te, că sfintele tale moaşte sunt aşezate;

Bucură-te, că celor ce aleargă la tine le dai iertare de păcate;

Bucură-te, că pe bolnavi de orice boală îi tămăduieşti;

Bucură-te, că pentru păcătoşii ce se pocăiesc milă mijloceşti;

Bucură-te, chezăşuitorul nostru către Dumnezeu şi mijlocitorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 13-lea:

O, Prefericite Părinte Ioane, bunule şi nepomenitorule de rău, după cum ai primit rugăciunea împăratului Teodosie şi te-ai plecat a merge în cetatea lui şi pe popor l-ai binecuvantat, dând iertare celor ce ţi-au greşit, aşa şi acum vino în mijlocul nostru şi ne binecuvintează pe toţi şi cu rugăciunile tale dobândeşte-ne iertarea păcatelor, ca toţi să ne mântuim şi împreună cu tine ta cântăm: Aliluia! (de trei ori).

Apoi Icosul 1 şi Condacul 1.

14 noiembrie

Acatistul Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:

Luminătorule al dreptei credinţe, sprijinul Bisericii şi învăţătorule, podoaba monahilor, apărătorul cel nebiruit al teologilor, făcătorule de minuni Grigorie, lauda Tesalonicului, propovăduitorule al harului, roagă-te pururea să se mântuiască sufletele noastre.

Pe păstorul Tesalonicului, cel prea vrednic

Şi pe Luminătorul Bisericii cel prealuminat

Să-l lăudăm în cântări dumnezeieşti;

Căci s-a arătat locaş al luminii celei nepătrunse

Şi dăruieşte luminare şi har îmbelşugat

Tuturor celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Grigorie!

Icosul 1:

Înger în lume, văzător al celor de sus, te-ai arătat Grigorie preafericite şi cu viaţa ta cea dumnezeiască te-ai învrednicit de daruri îngereşti; pentru aceea, minunăndu-ne de strălucirea ta, Părinte, strigăm:

Bucură-te, cel prin care lumina dumnezeiască străluceşte;

Bucură-te, cel prin care întunericul a fost alungat;

Bucură-te, pajişte prea bine mirositoare a înţelepciunii;

Bucură-te, părtaş al învăţăturii celei prea bune;

Bucură-te, înălţime neajunsă cu privirea a celor înalte;

Bucură-te, adănc neatins al darurilor duhovniceşti;

Bucură-te, că eşti strălucire a Bisericii;

Bucură-te, că te-ai arătat întărire ortodocşilor;

Bucură-te, al credinţei luminător prea luminat;

Bucură-te, făclie de nepătruns a harului;

Bucură-te, prin care grăitorii de nebunii vor tăcea;

Bucură-te, prin care grăitorii de Dumnezeu se vor bucura;

Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 2-lea:

Ochii sufletului tău, din tinereţe, Părinte, la Hristos Împăratul ridicându-ţi, ţi-ai întors faţa ta de la curţile împărăteşti şi slava celor pământeşti ai părăsit, şi cu nevoinţe duhovniceşti urmând pe Domnul, ai auzit: Aliluia!

Icosul 2:

Toată ştiinţa cea din afară ai dobândit, prea fericite, ca un cunoscător şi prea înţelept; dar te-ai arătat, mai apoi, înfocat iubitor al frumuseţii celei nepieritoare a înţelepciunii lui Dumnezeu, Grigorie, înţelepţind cu dumnezeieştile tale cuvinte, pe cei care cu evlavie strigăm către tine:

Bucură-te, carte a purtărilor celor cuvioase;

Bucură-te, vistierie a luminii celei nematerialnice;

Bucură-te, pom cel mult roditor cu rădăcini de lumină;

Bucură-te, al evlaviei binemirositor laur;

Bucură-te, floare de amarant răsărită din lucrarea cea tainică;

Bucură-te, finic plin de roadele rodirii celei sufleteşti;

Bucură-te, că ţi-ai întors faţa de la rătăcirea cea din lume;

Bucură-te, că ai primit harul cel dăruit de Dumnezeu;

Bucură-te, slujitor preafierbinte al lui Hristos;

Bucură-te, cel ce eşti mai presus de tot ce este stricăcios;

Bucură-te, cel ce ai făcut să vieze puterile sufletului;

Bucură-te, cel ce ai omorât năvălirile patimilor;

Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 3-lea:

Te-ai îmbrăcat cu putere Sfântă în Athos, luând schima monahicească şi în slăbiciunea trupului, te-ai supus pe tine la nevoinţe, Grigorie fericite, strigând Celui ce te întărea pe tine: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Strălucind cu isihia şi cu nevoinţă stăruitoare, în toate faptele şi vieţuirea ta, şi prin rugăciunea minţii te-ai unit cu Mântuitorul în taină, umplându-te de lumina dumnezeiască şi luminând pe cei ce strigă către tine:

Bucură-te, candelă a isihiei;

Bucură-te, pilda a înfrânării;

Bucură-te, lucrător al rugăciunii minţii;

Bucură-te, comoară a vieţuirii adevărate;

Bucură-te, vas de mare preţ al suflării Mântuitorului;

Bucură-te, gură de Dumnezeu purtătoare a vorbirii Duhului;

Bucură-te, că ai trecut dincolo de hotarele stricăciunii;

Bucură-te, că vezi slava lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce vezi lumina cea dumnezeiască;

Bucură-te, cel ce vezi pe Dumnezeu şi eşti văzut de Acesta;

Bucură-te, cel ce ai zădărnicit nebuneştile tâlcuiri;

Bucură-te, cel ce ai alungat grozave ameninţări;

Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 4-lea:

Trăind în linişte, ca un înger, Părinte, te-ai umplut de dumnezeiasca strălucire, şi fiind plin de lumina dumnezeiască, ai ieşit din Athos ca un soare, Grigorie, de Dumnezeu înţelepţitule, încălzindu-i pe cei care strigă ţie: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Cu dumnezeiesc cuvânt, cu puterea înţelepciunii şi cu învăţăturile Sfinte, ai respins, cugetătorule de Dumnezeu, învăţătura cea rea a lui Varlaam, minunându-i pe toţi cu harul tău, arătându-te învăţător dumnezeiesc celor ce strigă către tine acestea:

Bucură-te, liră a evlaviei;

Bucură-te, cădere a necredincioşilor;

Bucură-te, mare învăţător al Bisericii;

Bucură-te, cel plin de strălucire dumnezeiască nematerialnică;

Bucură-te, cuvântător prea înţelept al învăţăturilor celor drepte;

Bucură-te, sabie cu două tăişuri împotriva tuturor vrăjmaşilor;

Bucură-te, cel ce tai din radacină neghinele cugetului;

Bucură-te, grădinar al virtuţilor cereşti;

Bucură-te, cel mult în cuvântul harului;

Bucură-te, cel blând în toate şi fără răutate;

Bucură-te, cel ce arzi pricinile patimilor;

Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 5-lea:

Cu limba ta grăitoare de cuvinte dumnezeieşti, în Sinod cu adevărat ai înfăţişat dogmele cele Sfinte, Grigorie, ca unul ce ai fost de aceeaşi simţire cu Părinţii, împreună cu care strigi: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Ierarh cugetător de Dumnezeu, vistierie a virtuţilor şi tainic trăitor al dumnezeieştilor înălţări, ai fost cu dumnezeiască alegere păstor al Tesalonicului, dumnezeiesc şi înţelept, cuvioase, auzind de la noi acestea:

Bucură-te, gura teologilor;

Bucură-te, tărie a ortodocşilor;

Bucură-te, canon cel preadrept al preoţilor;

Bucură-te, icoană de Dumnezeu făurită a păstorilor;

Bucură-te, trâmbiţa dumnezeiască a învăţăturilor celor Sfinte;

Bucură-te, izvor de Dumnezeu izvorât, care izvorăşti apa cea nouă;

Bucură-te, strălucit arhipăstor al Tesalonicului;

Bucură-te, apărător dumnezeiesc al ortodoxiei;

Bucură-te, slujitor al luminii dumnezeieşti;

Bucură-te, învăţător al vieţii celei neprihănite;

Bucură-te, cel ce curaţeşti intinăciunea sufletelor;

Bucură-te, cel ce trezeşti râvna credincioşilor;

Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 6-lea:

Propovăduitor al luminii dumnezeieşti, cu cuvinte dumnezeieşti ai devenit, ca unul ce ai fost părtaş al acesteia încă din viaţa aceasta, şi ai întunecat cu strălucirea cuvintelor pe cei care împotriva acesteia au ridicat glasul, pe toţi trezindu-i la adevăr, Grigorie, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucind in Sinod, ca un luminat teolog, cu gura înţelepiunii celei de negrăit, ai învăţat că fiinţa lui Dumnezeu este de neîmpărtăşit, dar lucrarea lui Dumnezeu se împărtăşeşte celor ce strigă, Părinte:

Bucură-te, mare arătător al celor Sfinte;

Bucură-te, dumnezeiescule arătător de Dumnezeu;

Bucură-te, tâlcuitorule al strălucirii celei de sus;

Bucură-te, strălucitule scriitor al îndumnezeirii;

Bucură-te, dumnezeiescule îndrumător al trezviei minţii;

Bucură-te, călăuzitorule al rugăciunii celei dinlăuntru nerătăcite;

Bucură-te, că te-ai umplut de daruri dumnezeieşti;

Bucură-te, cel ce ai văzut strălucirea lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce întuneci patimile înţelepţilor;

Bucură-te, temelie a dogmelor ortodoxe;

Bucură-te, izvor de ape dumnezeieşti;

Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 7-lea:

Mare între ierarhi cu adevărat te-ai arătat, Grigorie înţelepte, descoperitor al celor dumnezeieşti, ca unul ce ai dus viaţa ca a Apostolilor şi te-ai împodobit cu minunatele lor înfăptuiri, Cuvioase, şi pe toţi ai sculat să cânte: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Nectar dumnezeiesc nematerialnic şi mană hrănitoare de suflet şi miere din piatra izvorâtă, cum a spus David Împăratul, sunt întocmirile cuvintelor tale, Grigorie preaminunate, bucurându-i pe cei ce strigă unele ca acestea:

Bucură-te, limba preadulce;

Bucură-te, vedere dumnezeiască;

Bucură-te, următor al Mântuitorului şi cel de un chip cu El;

Bucură-te, râvnitor al Părinţilor şi cu ei împreună sălăşluitor;

Bucură-te, cerească boare care împrospătezi sufletele;

Bucură-te, duhovnicească rouă care ne răcoreşti pe noi;

Bucură-te, mireasmă Sfântă a vieţuirii celei curate;

Bucură-te, hrana desăvârşită a ospăţului sufletesc;

Bucură-te, vas al nectarului celui nemuritor;

Bucură-te, mustrător al mincinoaselor învăţături;

Bucură-te, far dumnezeiesc al celor înţelepţi;

Bucură-te, călăuză a popoarelor ortodoxe;

Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 8-lea:

Har străin s-a dat, îmbelşugat în revărsare, buzelor tale, arătătorule de Dumnezeu, din tine un râu mare ca din Rai izvorând, Grigorie, care uda Biserica toată, strigând Domnului: Aliluia!

Icosul al8-lea:

Muntele Athosului, Părinte, împreună cu Tesalonicul, vestesc strălucitele tale lupte, şi toată Biserica credincioşilor te cinsteşte ca pe un dumnezeiesc arătător al înţelesului Luminii celei mai presus de minte, prin care luminezi pe cei ce strigă:

Bucură-te, gura cea purtătoare de lumină;

Bucură-te, vasul cel purtător de mir;

Bucură-te, organ al strălucirii celor trei sori;

Bucură-te, ţarina desăvârşită a isihiei;

Bucură-te, casă de Dumnezeu luminată a lucrării celei dumnezeieşti;

Bucură-te, bogăţie de neînchipuit a vieţii în duh;

Bucură-te, că ai primit daruri dumnezeieşti;

Bucură-te, că ai răsturnat vorbăria deşartă a lui Varlaam;

Bucură-te, cel prin care Athosul este cinstit;

Bucură-te, faima strălucită a Tesalonicului;

Bucură-te, putere neclintită a Ortodoxiei;

Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 9-lea:

Râuri din pântecele tale curg, prin tainica revărsare din cer, cum a spus Mântuitorul, Părinte Cuvioase Grigorie, adăpând inimile însetate cu apa vieţii, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cu uşurinţă, Părinte, ai îndurat feluritele încercări, pentru mărturisirea cea bună, şi precum aurul în foc încercat fiind tuturor, ai strălucit urcând spre cele mai bune pe cei care cu evlavie îţi strigă ţie acestea:

Bucură-te, piatră a curajului;

Bucură-te, stâncă a răbdării;

Bucură-te, cel ce nu te înfricoşezi de a ispitelor năvală;

Bucură-te, cel care ai stins focul patimilor;

Bucură-te, zid de neclintit al Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, făclie mult luminoasă a poporului binecredincios;

Bucură-te, că ai îndurat necazurile cu bucurie;

Bucură-te, că Domnului te-ai înfăţişat cu slavă;

Bucură-te, propovăduitor al tainelor lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce dai credincioşilor cele mântuitoare;

Bucură-te, al sufletelor iconom dumnezeiesc;

Bucură-te, prieten preaîndumnezeit al lui Hristos;

Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 10-lea:

Cu cuvintele gurii tale, credinţa ortodoxă se propovăduieşte în Duhul cel Dumnezeiesc; căci dumnezeieştilor Părinţi de altădată împreună vieţuitor şi împreună simţitor făcându-te, graiurile lor laolaltă le-ai pus, Cuvioase, strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cu razele luminii celei necreate hrănindu-te, a celei ce a strălucit pe Tabor, slava şi frumuseţea şi strălucirea acesteia le descri cu Sfinţenie, şi-I trezeşti, Sfinte, spre împărtăşire de ea pe cei care strigă acestea:

Bucură-te, al luminii celei necreate tainic cunoscător;

Bucură-te, al patimilor ucigătoare de suflet izbăvitor;

Bucură-te, al slavei celei viitoare pregustare;

Bucură-te, al sufletelor celor întristate mângâiere;

Bucură-te, că ai arătat nebuna înţelepciune a lui Varlaam;

Bucură-te, că ai făcut cunoscută bucuria Duhului;

Bucură-te, podoabă dumnezeiască a Arhiereilor;

Bucură-te, vistierie luminoasă a teologiei;

Bucură-te, oglindă a luminii celei nemateriale;

Bucură-te, seceră a învăţăturilor celor străine;

Bucură-te, bucurie a ortodocşilor şi cinste;

Bucură-te, cel ce faci să plece fruntea duşmanilor;

Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 11-lea:

Cu înaltă cugetare şi cu înţelepciune dumnezeiască ai propovăduit măreţiile lui Dumnezeu şi faci să crească darurile roadelor celor dumnezeieşti ale Duhului, Grigorie, celor curaţi cu duhul, de care se împărtaşesc cei ce strigă: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Luminătoare cu razele virtuţilor s-a arătat viaţa ta, Grigorie grăitorule de Dumnezeu şi plină de lumină cu adevărat învăţătura ta, fericite, căci lui Dumnezeu îi duci cu învăţăturile tale pe toţi cei care strigă unele ca acestea:

Bucură-te, izvor al învăţăturii;

Bucură-te, temelie a ortodoxiei;

Bucură-te, pilda de vieţuire Sfântă;

Bucură-te, diademă a bisericii celei Sfinte;

Bucură-te, minunat tâlcuitor al vieţii de curăţenie;

Bucură-te, grăitor Sfânt al cuvântului Harului;

Bucură-te, cel care curăteşti toată întinăciunea sufletelor;

Bucură-te, că îndrepţi pe a mântuirii cale;

Bucură-te, făclie a strălucirilor celor nemateriale;

Bucură-te, luminător al cunoştinţelor celor de sus;

Bucură-te, prin care Biserica dănţuieşte;

Bucură-te, prin care tot credinciosul se bucură;

Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 12-lea:

Har dumnezeiesc cere, şi mântuirea sufletelor, Grigorie, înţelepte ierarhe, pentru cei ce vin la tine cu evlavie şi cinstesc luptele tale cele strălucite, căci ca un slujitor luminat străluceşti celor ce strigă: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând suferinţele tale şi dumnezeieştile lupte, pe care le-ai săvârşit pentru Biserică, ceata binecredincioşilor totdeauna te laudă pe tine, Grigorie, şi cu gură mulţumitoare, strigă către tine neîncetat unele ca acestea:

Bucură-te, tărie a Bisericii;

Bucură-te, neîntrecut vorbitor al credinţei;

Bucură-te, cel care ai ruşinat pe vorbăreţul Achindin;

Bucură-te, cel care ai arătat puterea cea dăruită de Dumnezeu;

Bucură-te, cel care împreună cu Apostolii sălăşluieşti, ca unul ce le-ai urmat în toate;

Bucură-te, luceafăr strălucitor al Tesalonicului;

Bucură-te, dulceaţă a sufletului meu;

Bucură-te, luptător dumnezeiesc al ortodoxiei;

Bucură-te, strălucire a bisericii tale celei cinstite;

Bucură-te, dulce strălucire a poporului tău credincios;

Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 13-lea:

O, dumnezeiescule Părinte, cunoscător al tainelor celor negrăite, Grigorie, culme a Părinţilor, primeşte vocile poporului tău, şi dăruieşte acoperământul tău tuturor; căci cu credinţă alergăm şi Sfintei Treimi strigăm: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se zice iarăşi

Icosul întâi:

Înger în lume, văzător al celor de sus, te-ai arătat Grigorie preafericite şi cu viaţa ta cea dumnezeiască te-ai învrednicit de daruri îngereşti; pentru aceea, minunăndu-ne de strălucirea ta, Părinte, strigăm:

Bucură-te, cel prin care lumina dumnezeiască străluceşte;

Bucură-te, cel prin care întunericul a fost alungat;

Bucură-te, pajişte prea bine mirositoare a înţelepciunii;

Bucură-te, părtaş al învăţăturii celei prea bune;

Bucură-te, înălţime neajunsă cu privirea a celor înalte;

Bucură-te, adănc neatins al darurilor duhovniceşti;

Bucură-te, că eşti strălucire a Bisericii;

Bucură-te, că te-ai arătat întărire ortodocşilor;

Bucură-te, al credinţei luminător prea luminat;

Bucură-te, făclie de nepătruns a harului;

Bucură-te, prin care grăitorii de nebunii vor tăcea;

Bucură-te, prin care grăitorii de Dumnezeu se vor bucura;

Bucură-te, Părinte Grigorie!

şi Condacul întâi:

Luminătorule al dreptei credinţe, sprijinul Bisericii şi învăţătorule, podoaba monahilor, apărătorul cel nebiruit al teologilor, făcătorule de minuni Grigorie, lauda Tesalonicului, propovăduitorule al harului, roagă-te pururea să se mântuiască sufletele noastre.

Pe păstorul Tesalonicului, cel prea vrednic

Şi pe Luminătorul Bisericii cel prealuminat

Să-l lăudăm în cântări dumnezeieşti;

Căci s-a arătat locaş al luminii celei nepătrunse

Şi dăruieşte luminare şi har îmbelşugat

Tuturor celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Grigorie!

15 noiembrie

Acatistul Sfântului Paisie Velicikovski (Paisie de la Neamţ) - Sfânt şi de Dumnezeu purtător Parinte! - a trăit între anii 1722 şi 1794

Condacul 1

Între Sfinţii Părinţi ai fost biruitor, cel ce în această lume decăzută spre părinteasca îmbrăţişare a cuvioşilor celor din vechime ne călăuzeşti, ca o punte peste adâncul necredinţei. O, fraţilor, nu plângeţi, ci vă veseliţi, căci avem un neclătit îndrumător:

Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Icosul 1

Ca înger în trup ai crescut din fragedă pruncie, pururea pe buze psalmi având şi a inimii bătaie dumnezeiască slujbă. Pentru tinereasca ta neîntinare mărire aducându-I lui Dumnezeu, aceste laude îţi cântăm:

Bucură-te, a îngerilor şi a sfinţilor uimire;

Bucură-te, căci mulţi au fost chemaţi, tu însă ai fost ales;

Bucură-te, cel ce ai semănat cu lacrimi, pentru a secera cu bucurie;

Bucură-te, cel ce din pruncie ai iubit curăţia şi tăcerea;

Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 2-lea:

Căutând să cunoşti ceea ce întrece cunoştinţa, încă din tinereţile tale ai dorit să primeşti tunderea cea călugărească. Atât de fierbinte ţi-era dorul după Dumnezeu, încât toţi cei ce te priveau ori auzeau de tine erau uimiţi de râvna şi de iubirea ta de linişte, şi toţi Îl măreau pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

În tinereţe ai primit pregătire în cetatea Kievului şi ai fost învăţat despre lucrurile acestei lumi, despre dumnezeii cei păgâni şi filozofi, însă dorind cunoaşterea celeilalte lumi, ai lepădat toate învăţăturile, cu năzuinţa de a intra la îngereasca şcoală a călugăriei. Din pricina aceasta îţi cântăm ţie:

Bucură-te, că din neamul tău ca un ales te-ai înălţat;

Bucură-te, că numai ştiinţa lui Dumnezeu ai voit să o înveţi;

Bucură-te, cel ce ai dorit să devii monah, dându-ţi seamă de neştiinţa ceasului morţii;

Bucură-te, care nu ai dorit doar înţelepciunea limbii;

Bucură-te, cel ce de dragul Adevărului ai pătimit;

Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 3-lea:

Cu râvna arzătoare te-ai aplecat asupra sfintelor cărţi ale Părinţilor, udând şi răsădind cu grijă fiecare cuvânt în caldul pământ al inimii tale. Părăsindu-i pe toţi cei dragi şi lumea, îndelungată viaţă de peregrinări ai început, căutând un învăţător duhovnicesc. Cu lacrimi stropindu-ţi calea, pururea îi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Vărsând lacrimi ca mirul cel de mult preţ şi rugându-te cu inima înfrântă, neştiind încotro să purcezi, ţi s-a aprins în suflet dorul de peregrinare şi astfel ai plecat din cetatea Kievului, călătorind cu duhul întristat ca un biet străin şi căutându-ţi patria cea cerească. De la Domnul ai primit smerita cugetare şi dreapta socoteala, aşa că-ţi strigâm ţie acestea:

Bucură-te, pelerin al râvnei şi răbdării;

Bucură-te, cel care cu lacrimi amare ai adăpat sâmânţa dragostei lui Dumnezeu;

Bucură-te, dârz şi neclintit iubitor al adevărului;

Bucură-te, că numai în ceruri ţi-ai sfârşit amarnica ta călătorie;

Bucură-te, pelerin de filocalică înţelepciune;

Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 4-lea:

În lung şi în lat ai căutat prin mănăstiri un părinte duhovnicesc şi un bătrân care să se necăjească cu tine şi să-ţi deschidă cu drag cealaltă lume, însă nici unul n-ai aflat. Luptând împotriva furtunii cugetelor de îndoială, călătoria pământească ţi-ai continuat-o, pururea strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Plângând fără de mângâiere, maica ta s-a pogorât întru adâncă supărare la dorinţa ta de a muri monahiceşte acestei lumi, însă tu n-ai pregetat a urma Părinţilor de demult pe calea cea strâmtă către ceruri, apoi, precum a-i deschide o carte, ochii inimii ei de lumea Sfinţilor Părinţi au fost deschişi, călăuzind-o şi pe dânsa către viaţa cea călugărească. Aşadar, acum aceste laude îţi cântăm:

Bucură-te, cel pe care nici un lanţ al lumii acesteia nu te-a încătuşat;

Bucură-te, cel ce maica ţi-ai slobozit-o din grozăvia acestei lumi;

Bucură-te, cel care pământul cel rece al Rusiei cu ale tale fierbinţi rugăciuni l-ai încălzit;

Bucură-te, cel ce în cuptor ai fost încercat şi te-ai arătat a fi lămurit;

Bucură-te, vas de neîncetată rugăciune;

Bucură-te, apărător al căilor Părinţilor celor din vechime;

Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 5-lea:

În curăţie iubindu-L pe Dumnezeu din tinereţile tale, o, minunate Paisie, împreună cu prietenii tăi ai făcut un neclintit jurământ: ca niciodată să nu sălăsluieşti în mănăstiri în care-i slavă, tihnă şi trupească înlesnire, ci sărăcia lui Hristos s-o urmezi. Ai scuturat astfel toată apăsarea pământească şi cu dumnezeiască dragoste bătând puternici, pe aripi de post şi rugăciune spre Soarele dreptăţii te-ai înălţat, strigând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Al sufletului ochi fiindu-ţi fără ascunzişuri, ca un adevărat ucenic al lui Hristos întreaga făţărnicie ai urât şi răstignindu-te lumii, tot binele cel pământesc ai lepădat, spre a păşi pe urmele Stăpânului. Ajuns-ai astfel cuvios al celor cuvioşi, călăuzindu-ţi ucenicii pe calea ce tu, o, ai bătătorit. De mână îndreaptă-ne, rugamu-ne, şi pe noi, cei orbiţi de patimi şi ologiţi de trândăvie, dar care cu dragoste îţi cântăm:

Bucură-te, suflet curat, neîntinat de aluatul fariseilor şi al saducheilor;

Bucură-te, israelit adevărat în care nu este vicleşug;

Bucură-te, iubitor al chipului călugăresc nemăsluit;

Bucură-te, căci aflat-ai cea ce cu frângere de inimă ai căutat;

Bucură-te, ale cărui comori şi inimă au fost cu Dumnezeu în ceruri;

Bucură-te, cel care cu bogate haine de nuntă fiind înveşmântat, n-ai avut nevoie de zdrenţele murdare ale Mariei în deşert;

Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 6-lea:

Până la Sfântul Munte al Athosului cercetând în singuratică vieţuire de lipsuri şi chinuri, acolo te-ai sălăşluit. Suferit-ai foame, sete, boală şi necaz, însă nicăieri tânjita legătură dintre un fiu şi al său duhovnicesc părinte nu era de aflat. Năvălirile patimilor, diavoli şi chiar moarte înfruntând, nicicând n-ai încetat a striga: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Departe lepădând înşelăciunea diavolească şi asupra tuturor ispitelor făcându-te biruitor, ai fost cercetat din a lui Dumnezeu făgăduinţă de către cel ce întru monahism te-a tuns, de Stareţul Vasile, care învăţându-te felurite vieţuiri călugăreşti, a plecat, singur lăsându-te iarăşi. Noi, cei care fii sub mantie îţi suntem, ţie astfel îţi strigăm:

Bucură-te, cel care suferit-ai cu trupul pentru ca să încetezi a mai păcătui;

Bucură-te, mare binefăcător al Muntelui Athos;

Bucură-te, mirarea îngerilor şi diavolească rană;

Bucură-te, nevoitor care ai înaintat din putere în putere;

Bucură-te, căci în a ta sărăcie aveai lumea întreagă;

Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 7-lea:

Pe când duceai viaţă de osteneală şi în Sfântul Munte Athos, dorind a descoperi taina cea din veac ascunsă, ţi-a fost trimis de Dumnezeu un împreună-nevoitor. Poruncile lui Dumnezeu truditu-te-ai cu dânsul a le face şi într-un suflet fiind, şi voile în faţa celuilalt tăindu-şi-le fiecare, ai dragostei adevărate pentru Dumnezeu moştenitori amândoi v-aţi făcut, strigând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Având deplină pace în nevoinţă, ostenindu-te, arzând cu duhul şi în desăvârşită smerenie şi dragoste de Dumnezeu înaintând, ai fost cercetat de mulţi care doreau să fie ucenicii tăi şi împotriva voinţei tale îngăduitu-i-ai pe toţi aceşti copii ai tăi care nădăjduiau spre ale tale iubitoare îndrumari (povăţuiri), înmulţească-ţi-se fiii, aşa încât împreună să ne socoteşti chiar şi pe noi, cei care-ţi cântăm ţie:

Bucură-te, cel ce vrerea proprie, o, ai tăiat şi ai ajuns voia lui Dumnezeu;

Bucură-te, al tradiţiei Apostolilor moştenitor;

Bucură-te, înnoitorul vieţii de obşte;

Bucură-te, cel ce te-ai silit a lua prin străduinţă Împărăţia cerurilor;

Bucură-te, cel ce inimă îndurerată cu dragoste, o, ai îmbrăţişat;

Bucură-te, cel ce cu smerită cugetare pe toţi i-ai povăţuit;

Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 8-lea:

Dobândind o turmă de ucenici care lumea cea deşartă a o părăsi şi cugetele spre lucrurile cele dumnezeieşti a le îndrepta au dorit, fost-ai ales de către Dumnezeu al fiilor păstor. Căutat-ai o dată un părinte duhovnicesc, acum însă tu esti duhovnicescul părinte care la ceruri ne înalţi pe noi, cei ce lui Dumnezeu îi strigăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Întărind viaţa cea de obşte, din copierea vechilor scrieri ale părinţilor ai făcut ţintă de căpătâi a mănăstirii. Pururea căutând un sălaş în care să te adânceşti în lumea marilor Sfinţi Cuviosi locuitori în pustie, dorit-ai din inimă să pregăteşti spre tipărire manuscrise călugăreşti, de dragul viitorilor căutători de Dumnezeu şi al nostru, care cu pocăinţă îţi cântăm:

Bucură-te, iubitor părinte al celor alungaţi şi singuri;

Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu;

Bucură-te, mult-pătimitorule;

Bucură-te, cel care te-ai jertfit pentru copiii tăi;

Bucură-te, răsăritul cel nou al vieţii călugăreşti;

Bucură-te, cel ce cu lacrimile tale ai adăpat pomul cel adormit al stăreţiei;

Bucură-te, blând mustrător al sufletelor pe care le-ai îndemnat spre porţile raiului;

Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 9-lea:

Cetele îngereşti în ceruri neîncetat te măresc, căci în cinul călugăresc atât de mulţi ai adus, încât mănăstirea ta s-a umplut până peste margini. Ai pornit, astfel, spre pământul Moldovei ca să durezi o cetate monahicească, pururea învăţându-ţi fiii în rugăciunea inimii şi în smerenie. Aşa povăţuieşte-ne pe calea mântuirii şi pe noi, cei ce lui Dumnezeu îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Urmând chinurile lui Hristos şi pe urmele cuviosilor celor din vechime păşind, ai fost căpetenie biruitoare în războiul cel duhovnicesc, având rugăciunea ca sabie şi scrierile Sfinţilor Părinţi ca ochi ai sufletului prin care ţi s-a dăruit vedere dincolo de această lume. Pentru aceasta îţi strigăm:

Bucură-te, cel care ai urmat paşii Sfântului Antonie cel Mare;

Bucură-te, reziditor al vieţii chinoviale ca pe vremea Sfântului Pahomie cel Mare;

Bucură-te, cel ce în nord Tebaida Egiptului ai reînviat-o;

Bucură-te, cel în care toată nevoinţa creştinească s-a cuprins;

Bucură-te, mângâietor al călugărilor necăjiţi din vremurile de pe urmă;

Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 10-lea:

În anii de osteneli, noapte şi zi, cu pană de copist ai întocmit scrierea cea duhovnicească ce se cheamă Filocalia. Cum inima ta odihnă a aflat în aceste duhovniceşti învăţături de neîncetată rugăciune lăuntrică, tăcere şi nevăzut război, şi noi preţuim osteneală ta de iubire şi lui Dumnezeu îi strigăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Văzând măreţia ostenelilor tale şi harul dat ţie de către Dumnezeu, inimile ni se fac neputincioase. Cum oare în viaţa cea fără de sfârşit parte cu tine să avem noi, cei ce poruncile tale am dispreţuit? Ai milă de noi, cei năruiţi, care cu jale îţi strigăm şi zicem:

Bucură-te, cel ce pană de copist în cerneala smereniei ai înmuiat-o;

Bucură-te, cel care cuvintele Sfinţilor Părinţi pe zapisul inimii le-ai înscris;

Bucură-te, cel ce mintea Părinţilor ai dobândit;

Bucură-te, cel care cărţile duhovniceşti ca pe holdele de grâu le-ai secerat;

Bucură-te, căci precum o albină strangând nectar, dulcile ziceri ale Părinţilor celor din vechime le-ai adunat;

Bucură-te, culegător al „florilor de câmp” de filocalică înţelepciune;

Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 11-lea:

Duioase cântări eu, deşi nevrednic, ţie îţi dăruiesc, căci a cui inima poate să nu-ţi cânte lin, cu lacrimi, auzind de a ta Sfântă viaţă; căci şi sufletul când s-a despărţit de trup după o întreagă viaţă de paşnică amărăciune, n-a încetat a cânta: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Cunoscând mai dinainte ziua grabnicei tale plecări către cealaltă lume, ostenelile nevoinţei tale nu le-ai împuţinat, ci sporitu-le-ai din dragoste pentru Dumnezeu. Ai plecat de la noi, unit fiind cu Dumnezeu, o, Sfânt Părinte al nostru şi învăţător. Noi, ai tăi fii duhovniceşti, orfani rămaşi acum, nu încetăm a cânta:

Bucură-te, văzător care mai dinainte zărit-ai când vei pleca spre cealaltă lume;

Bucură-te, căci pentru singurul lucru care trebuie ai vieţuit şi ai murit;

Bucură-te, că văzându-ţi pletele albite de patristica înţelepciune, ţie ne închinăm;

Bucură-te, cel care cu Dumnezeu te-ai conţopit;

Bucură-te, cel ce trimis-ai ucenici să semene mintea Părinţilor;

Bucură-te, sămânţă înfloritoare de străveche înţelepciune;

Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 12-lea:

Deşi de cuvintele tale cele dulci şi de a ta faţă luminoasă am fost lipsiţi a le privi, că singură mângâiere în necazuri avem a ta cerească mijlocire şi moştenirea ta cea fără de sfârşit ce vine spre a noastră caldă îmbrăţişare. Osteneală de dragoste neclintiţi ţinând, lui Dumnezeu îi strigăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

În patria ta cerească te-ai unit acum de-a pururi cu ai tăi iubiţi învăţători, Părinţii din vechime. Cum în lumea cea mai presus de ceruri a îngerilor şi a sfinţilor te afli, rugamu-te de scaunul lui Hristos să te apropii pentru a sufletelor noastre mântuire, aceste cântări zicându-ţi:

Bucură-te, căci urmele tale ce duc către Împărăţia cerurilor vom urma;

Bucură-te, că Dumnezeu a descoperit frumuseţea rugăciunii tale;

Bucură-te, căci nu eşti din aceasta lume;

Bucură-te, al mănăstirilor înnoitor şi insuflarea călugărilor;

Bucură-te, cel ce ai reaprins lumina stăreţiei, lasând lanţ viu de ucenici;

Bucură-te, căci pe acest pământ fiind, mintea şi inima ţi-erau în ceruri;

Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 13-lea:

O, mult lăudate şi prea fericite Părinte Paisie, primeşte această smerită rugăciune a noastră, fiind ferit prin smerenie urcată pe învăţăturile Sfinţilor Părinţi către înălţimile rugăciunii, ajută-ne pe noi, care nu ştim cum să ne ostenim şi cum să ne rugam. Îndură-te de noi, ucenicii tăi cei fărâmaţi, învătându-ne dragostea de cele bune şi slobozindu-ne de chinurile cele viitoare pe toţi cei ce lui Dumnezeu îi cântăm: Aliluia! (de trei ori)

După aceasta se zic iarăşi Icosul 1: „Inger în trup crescut-ai...” şi Condacul 1: „Intre Sfinţii Părinţi biruitor...” şi se face otpustul.

NOTĂ: Acest acatist a fost alcătuit în limba engleză de doi tineri monahi ai Mănăstirii „Monks Lagoon” - Alaska, aşezământ dependent de Mănăstirea „Sfântul Gherman” din Alaska, fondată de Părintele Serafim Rose. Traducerea s-a realizat după varianta publicată în revista „Orthodox Word”, nr. 179/1994, pg. 256. Acatistul a fost publicat în revista „Epifania” nr. 3, 4, 5/1998.

15 noiembrie

Acatistul Sfinţilor Gurie, Samon şi Aviv - Sfinţi mucenici!

După obişnuitul început se zice:

Condacul 1:

Aleşilor făcători de minuni şi mărturisitori ai credinţei în Hristos, Gurie, Samone şi Avive, cinstind pomenirea voastră cu cântări de laudă, vă lăudăm ca pe apărătorii şi mijlocitorii celor obijduiţi. Deci voi, având îndrăzneală către Domnul, scăpaţi-ne din toată nevoia şi necazuri, căci cu credinţă şi dragoste vă cântăm: Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor obijduiţi apărători.

Icosul 1:

Îngeri în trup, asemeni la număr cu Sfânta Treime, de dragoste Sfântă arzând, idolii i-aţi nimicit, credinţa în Hristos aţi întărit, pe Sfânta Treime aţi proslăvit, iar noi lăudând nevoinţele voastre vă cântăm aşa:

Bucuraţi-vă, ai buneicuviinţe străluciţi luminători;

Bucuraţi-vă, ai superstiţiilor păgâneşti aspri mustrători;

Bucuraţi-vă, întărirea adevăratei credinţe;

Bucuraţi-vă, stâlpii Bisericii sfinte;

Bucuraţi-vă, nădejdea şi apărarea celor credincioşi;

Bucuraţi-vă, frica şi ruşinarea celor necredincioşi;

Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor obijduiţi apărători.

Condacul al 2-lea:

Văzând necredinţa locuitorilor Edesei, sfinţii Gurie şi Samon s-au retras în pustie, ferindu-se de stăpânitorul veacului acestuia şi de toate ispitirile lui şi, sârguincios slujeau lui Dumnezeu, zi şi noapte cântându-l: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Minte înţeleaptă având sfinţii mucenici, s-au ostenit spre slava lui Dumnezeu, superstiţiile păgâneşti mustrându-le, iar pe cei ce căutau adevărul, pe calea cea bună îndreptându-i, pe mulţi necredincioşi i-aţi întors la Dumnezeul Cel adevărat, de aceea vă zicem acestea:

Bucuraţi-vă, servitorii adevăratei cinstiri de Dumnezeu;

Bucuraţi-vă, că aţi dezrădăcinat slujirea celui rău;

Bucuraţi-vă, că întunericul necredinţei l-aţi mustrat;

Bucuraţi-vă, că înşelaciunea idolească aţi surpat;

Bucuraţi-vă, minunaţi mărturisitori ai iui Hristos;

Bucuraţi-vă, făclii ai credinţei Ortodoxe;

Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor obijduiţi apărători.

Condacul al 3-lea:

Înzestrati cu putere de Sus, Mucenicii nu s-au speriat de prigonitorii dreptei credinţe, porunca lui Antonie păgânul au dispreţuit-o, preaslăvind credinţa în Hristos, şi deşi întemniţaţi fiind au cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Având credinţa în Hristos mai tare ca diamantul şi cu puterea ei întrarmându-vă, bărbăteşte aţi suferit sfinţilor mucenici, lanţuri, închisoare şi chiar moartea. De aceea lăudându-vă curajul vă fericim aşa:

Bucuraţi-vă, ai credinţei Ortodoxe mărturisitori;

Bucuraţi-vă, ai împărăţiei cerurilor moştenitori;

Bucuraţi-vă, a sfinţilor mucenici, laudă;

Bucuraţi-vă, a răbdătorilor de chinuri, slavă;

Bucuraţi-vă, ai sfintei Biserici întărire;

Bucuraţi-vă, ai neamul creştinesc împodobire;

Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor obijduiţi apărători.

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri îndoielnice cuprinzându-l, păgânul împărat Liciniu, a pornit o prigoană sângeroasă împotriva creştinilor, iar tu, Avive, plin de curaj, nu te-ai temut, ci cu credinţă tare ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Auzind împăratul Liciniu, despre nevoinţele tale, mucenice Avive, şi mărturisirea credinţei, s-a umplut de mânie şi a poruncit să fii chinuit până la moarte, ca potrivnic împăratului. Tu însă, auzind despre aceasta, de bunăvoie ai mers la chinuri şi cu bucurie ai suferit frigerea cu foc, de aceea, mirându-ne de bărbăţia ta te lăudăm astfel:

Bucură-te, luptătorul credinţei, neînfricoşat;

Bucură-te, al lui Hristos ostaş adevărat;

Bucură-te, că ai fost spânzurat pe pom, pentru Cel răstignit pe Cruce;

Bucură-te, cel jupuit cu căngi de fier până la sânge;

Bucură-te, că celor scărbiţi le dai mângâiere;

Bucură-te, ajutătorul celor ce rabdă în tacere;

Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor obijduiţi apărători.

Condacul al 5-lea:

Asemenea cu stelele de pe tăria cerului, sunteti sfinţilor mucenici, cu lumina vieţii voastre creştineşti aţi izgonit întunericul necredinţei păgâneşti şi pe mulţi i-aţi îndreptat spre adevăr. De aceea cu evlavie, cinstindu-vă pomenirea, cu mulţumire cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Văzând locuitorii oraşului Edesa multele minuni care veneau de la moaştele sfinţilor mucenici Gurie, Samon şi Aviv, cetăţenii Edesei s-au bucurat mult şi din toată inima au slăvit pe Domnul, iar noi serbând pomenirea voastră, sfinţilor mucenici, cu umilinţă vă lăudăm astfel:

Bucuraţi-vă, apărătorii celor pe nedrept prigoniţi;

Bucuraţi-vă, a robilor lui Hristos, prieteni nedespărţiţi;

Bucuraţi-vă, că pe cei în lanţuri şi temniţă, îi păziţi;

Bucuraţi-vă, că pe prigonitori îi înţelepţiţi;

Bucuraţi-vă, a celor ce plâng, dulce mângâiere;

Bucuraţi-vă, de moarte napraznica, izbavire;

Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor obijduiţi apărători.

Condacul al 6-lea:

De Sus aţi primit Harul ca să ajutaţi celor ce sunt încercaţi, înţelepţilor şi atotlăudaţilor mucenici, căci pe fetiţa aceea de la moarte aţi scăpat-o. Voi sunteţi slava Edesei şi bucuria lumii, de aceea noi cântăm Domnului: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

Din robia vrăjmaşului, izbăveşte-ne Doamne lisuse, pentru rugăciunile celor ce au pătimit, ca să lăudăm ajutorul lor, nefiind robiţi de patimi trupeşti şi sufleteşti; precum ai izbăvit pe Eufimia din groapa în care a aruncat-o Gotul, bărbatul ei, ca să vă cântăm aşa:

Bucuraţi-vă, că pe femeia nevinovată, de la moarte aţi scăpat-o;

Bucuraţi-vă, că tirania călăilor, astfel aţi călcat-o;

Bucuraţi-vă, că acţiunea răului soţ, aţi mustrat;

Bucuraţi-vă, că şi pe acesta, să creadă l-aţi învăţat;

Bucuraţi-vă, că pentru dânsa aţi cerut îndurare;

Bucuraţi-vă, străjeri vajnici, ai celor ce vă fac serbare;

Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor obijduiţi apărători.

Condacul al 7-lea:

Vrând iubitorul de oameni Dumnezeu, să arate mila poporului Său, a păstrat moaştele sfinţilor mucenici întregi şi făcătoare de minuni, de la care credincioşii primesc râuri de vindecare, cântând lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

Ştiindu-vă pe voi mijlocitori şi făcători de minuni, locuitorii oraşului Edesa au construit o biserică în cinstea voastră, în care au pus sfintele voastre moaşte, ca toţi cei ce sufără, să capete ajutorare; iar noi, având aceeaşi nădejde tare în ajutorul vostru, vă aducem cântările acestea:

Bucuraţi-vă, că de neputinţe trupeşti şi sufleteşti ne vindecaţi;

Bucuraţi-vă, că pe demoni, în numele Domnului îi alungaţi;

Bucuraţi-vă, ai harului evanghelic, binevestitori;

Bucuraţi-vă, ai Darului Dumnezeiesc, cinstiţi purtători;

Bucuraţi-vă, că pentru Domnul, multe chinuri aţi pătimit;

Bucuraţi-vă, că întru sfinţii Lui minunat aţi strălucit;

Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor, obijduiţi apărători.

Condacul al 8-lea:

Straniu şi de temut pentru necredincioşi e să audă despre minunile ce se fac la moaştele voastre: neputincioşii se lecuiesc, patimile se vindecă şi cei răi se îmblânzesc. Noi având nădejde în ajutorul vostru, cu credinţă cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

Plini de toate virtuţile, pentru care aţi şi fost cinstiti cu slavă lui Dumnezeu, sfinţilor mucenici, luaţi aminte la rugăciunile credincioşilor, care va cinstesc pomenirea şi de la care auziţi acestea:

Bucuraţi-vă, cei săraci cu duhul, că a voastră este împărăţia cerurilor;

Bucuraţi-vă, că aţi plâns, iar acum gustaţi mângâiere;

Bucuraţi-vă, cei blânzi ca pământul drept moştenire veţi căpăta;

Bucuraţi-vă, cei flămânzi şi setoşi de dreptate, că vă veţi sătura;

Bucuraţi-vă, cei milostivi, că sunteţi deja miluiţi;

Bucuraţi-vă, cei curaţi cu inima, că pe Dumnezeu îl priviţi;

Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, rabdatori de chinuri şi celor, obijduiti apărător.

Condacul al 9-lea:

Toate năpastiile ce cădeau asupra cetăţii Edesei, le-aţi întors, sfinţilor mucenici, deci şi acum, nu ne părăsiţi pe noi umilii şi păcătoşii, ci ne întăriţi întru dreapta credinţă şi în unirea duhului, că toţi, cu o gură şi cu o inimă, să strigăm Domnului Celui ce v-a proslăvit: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Pe ritorii cei binevorbitori îi vedem ca pe niste peşti fără de glas, sfinţilor mucenici, că nu se pricep, cum în pustie cu duhul aţi trăit, iar între oameni cu multe nevoinţe aţi strălucit. Noi, bucurându-ne că avem aşa povăţuitori şi rugători, vă lăudăm, zicându-vă:

Bucuraţi-vă, ai Scripturilor sfinte, chimvale răsunătoare;

Bucuraţi-vă, că pentru noi în cer, ne sunteţi ajutoare;

Bucuraţi-vă, ai iudeilor şi elinilor, luminători;

Bucuraţi-vă, ai lui Hristos cel înviat, binevestitori;

Bucuraţi-vă, ai blândeţii şi înfrânării învăţători;

Bucuraţi-vă, ai minciunii şi furtului, mustrători;

Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor, obijduiţi apărători.

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuiţi pe cetăţenii Edesei de lupul cel inchipuit - vrăjmaşul diavol, i-aţi sfătuit în tot chipul să rămână statornici în credinţă, să nu se înfricoşeze de ameninţările vrăjmaşului, ci, şi în năpastii şi scârbe, să mulţumească lui Dumnezeu, cântându-l: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Zid puternic şi adăpost sigur, sunteţi sfinţilor mucenici, celor ce recurg la ajutorul vostru, de aceea cu inimă smerită vă cântăm:

Bucuraţi-vă, cei ce sunteţi bucuria tuturor scârbiţilor;

Bucuraţi-vă, adăpostul şi eliberarea tuturor asupriţilor;

Bucuraţi-vă, a văduvelor şi orfanilor ocrotire;

Bucuraţi-vă, de erezii şi dezbinări, a noastră îngrădire;

Bucuraţi-vă, căci şi păgânii, de viaţa voastră se uimesc;

Bucuraţi-vă, că creştinii, de numele vostru se veselesc;

Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor, obijduiţi apărători.

Condacul al 11-lea:

Cântare de mulţumire aducând Domnului şi pentru noi, vă rugăm sfinţilor mucenici: nu ne părăsiţi pentru păcatele noastre, cereţi îndurare de la Domnul, tuturor celor ce îi cântăm din toată inima: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Lăudând pe cei trei mucenici luminaţi, credincioşilor, să ne ferim de certuri şi dezbinări, de discordii şi separări în Biserica Ortodoxa şi să păstrăm unirea duhului întru legătura păcii şi din adâncul inimii să cântăm aşa:

Bucuraţi-vă, trâmbiţe răsunătoare ai bunei vestiri;

Bucuraţi-vă, lire duioase ai vestitei mântuiri;

Bucuraţi-vă, ai dreptăţii, tari şi buni apărători;

Bucuraţi-vă, ai nedreptăţii neclintiţi distrugători;

Bucuraţi-vă, că soţilor credincioşi, bine şi pace le dăruiţi;

Bucuraţi-vă, că pe soţii cei laşi şi cruzi îi pedepsiţi;

Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, răbdători de chinuri şi celor, obijduiţi apărători.

Condacul al 12-lea:

Ştiind că sunteţi dăruiţi de Dumnezeu, serbându-vă amintirea, sfinţilor mucenici, recurgem la ajutorul vostru cel grabnic si, cu chipurile voastre ca şi cu un zid ne îngrădim, de aceea vă lăudăm, sfinţilor mucenici, iar lui Dumnezeu îi cântăm: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Lăudând viaţa voastră minunată şi sfârşitul vostru mucenicesc, vă rugăm răbdătorilor de chinuri: Gurie, Samon şi Aviv, fiţi-ne buni ajutători, binecuvântaţi-ne cu pace şi dragoste, daţi-ne credinţă tare, viaţă curată şi frică de Dumnezeu, ca, păstrând liniştea sufletească să cântăm cu bucurie:

Bucuraţi-vă, linistea şi bucuria celor în necaz răbdători;

Bucuraţi-vă, frica şi mirarea celor răi şi asupritori;

Bucuraţi-vă, că pe femeia nevinovată, de la moarte aţi scăpat;

Bucuraţi-vă, că pe crudul ei soţ, aspru l-aţi condamnat;

Bucuraţi-vă, că numele voastre au mulţi cinstitori;

Bucuraţi-vă, ai familiei creştine patroni şi apărători;

Bucuraţi-vă, Gurie, Samone şi Avive, rabdatori de chinuri şi celor, obijduiti apărător.

Condacul al 13-lea:

O, sfinţilor mucenici, Gurie, Samon şi Aviv, primiţi această cântare de laudă şi rugăciunile noastre sârguincioase, mijlociţi pentru noi la Dumnezeu să ne ferească de toată răutatea, vrăjmăşia, dezbinarea şi de toata boala şi nenorocirea, ca cu dragoste cinstindu-vă, pururea să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia. (de trei ori)

Apoi Icosul 1 şi Condacul 1.

Rugăciune:

O, sfinţilor mucenici şi marturisitori ai lui Hristos, Gurie, Samon şi Aviv, mijlocitori şi rugători pentru noi înaintea lui Dumnezeu.

Privindu-vă chipul, întru smerenia inimilor noastre, vă rugăm, auziţi-ne rugăciunile noastre ale nevrednicilor şi păcătoşilor robi, care suntem în necazuri, scârbe şi năpastii şi, trecând cu vederea greşalelele noastre cele fără de număr, arătaţi-ne îndurarea voastră, ridicaţi-ne din adâncul păcatelor, luminaţi-ne mintea, îmblânziţi inimile ticăloase şi rele, depărtaţi dintre noi zavistia, vrăjmăşia şi dezbinarea şi luminaţi-ne cu pace, dragoste şi frică de Dumnezeu.

Rugaţi-vă Domnului ca să acopere păcatele noastre cu îndurările Sale. Să ocrotească Sfânta Sa Biserică de necredinţă, erezii şi dezbinări. Ţării noastre să-i dăruiască pace, belşug şi zile bune, ţarinilor noastre rodire bogată, soţilor dragoste şi înţelegere, copiilor ascultare şi supunere, celor asupriţi răbdare, iar asupritorilor frică de Dumnezeu; celor scârbiţi, mângâiere, celor binedispuşi, înfrânare.

Pe noi pe toţi să ne acopere cu mâna Sa atotputernică şi să ne izbăvească de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de foc, de sabie şi de năvălirea altor neamuri, de războiul cel dintre noi şi de moarte napraznică.

Sfinţii Săi îngeri să ne înconjoare şi să ne păzească de tot răul aici, iar după trecerea noastră din viaţă, să ne ajute să trecem cu bine vămile văzduhului si, neosândiţi să ajungem în faţa tronului Domnului slavei, unde cetele îngereşti împreună cu toţi sfinţii, pururea slăvesc PreaSfântul şi de mare cuviinţă numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin.