sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Acatiste speciale fără dată (IX)

Acatistul Maicii Domnului „Potirul Nesecat” (foarte folositor pentru cei care suferă de patima alcoolului)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!

Troparul

Veniti dreptslăvitorilor creştini, la dumnezeiescul şi minunatul chip al Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, care satură inimile celor credincioşi din Potirul Nesecat al milostivirii Sale şi arată minuni poporului celui binecinstitor. Acestea vazând şi auzind, cu duhul prăznuind, cu căldură să-I strigăm: Stăpână Preamilostivă, tămăduieşte neputinţele şi patimile noastre, rugând pe Fiul Tău, Hristos, Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre!

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Cinstitul tău chip, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ne-a fost dăruit ca o izbăvire aleasă şi minunată, căci prin descoperirea Lui ne slobozeşte de neputinţele sufleteşti şi trupeşti şi de întâmplarile cele mâhnicioase, pentru aceasta laudă de mulţumire Îţi aducem, Apărătoare Preamilostiva. Tu, dar, Stăpână, numită de noi „Potirul Nesecat”, aplecându-te cu bunăvoinţă către suspinele şi strigătele noastre cele izvorâte din inimă, dăruieşte izbăvire celor ce suferă de boala beţiei, ca să-Ţi cântăm cu credinţă: Bucură-te, Stăpână, Potir Nesecat, care ne astâmperi setea cea duhovnicească!

Icosul 1:

Oştile îngereşti şi cetele drepţilor Te slăvesc neîncetat, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare, mijlocitoarea multpăcătosului neam creştinesc, pe care vazându-L cufundat în nelegiuiri şi în păcate, îi dăruieşti spre mângâiere şi mântuire milostivire prin deosebitele tale icoane făcătoare de minuni, care precum stelele cerului, pot fi văzute în tot pământul. Cazând noi către aceea dintre ele numita „Potirul Nesecat”, din adâncul sufletului te chemăm astfel:

Bucură-te, sălaşul Dumnezeirii cel neajuns;

Bucură-te, mirarea cea neîncetata a oamenilor;

Bucură-te, Ceea ce prin întristări tămăduieşti neputinţele noastre;

Bucură-te, căci prin întristari tămăduieşti neputinţele noastre;

Bucură-te, căci prin descoperirea lor înveseleşti inimile noatre cele mâhnite;

Bucură-te, împăcarea prea minunată a oamenilor cu Dumnezeu;

Bucură-te, că ne trimiţi de sus milostivire prin icoanele Tale făcătoare de minuni;

Bucură-te, Stăpână, Potir Nesecat, care ne astâmperi setea duhovnicească!

Condacul al 2-lea:

Văzând, Prea Sfânta Stăpână, întristarea inimii, chinurile duhovniceşti şi pocăinţa nemincinoasă a celor ce sunt supuşi patimii celei pierzătoare a beţiei, ai binevoit să arăţi oraşului celui plăcut lui Dumnezeu, Serpuhov, milostivirea Ta, prin descoperirea icoanei Tale prea minunate, „Potirul Nesecat”, pentru ca toţi cei care cad la ea cu credinţă şi cu inima smerită, dobândind vindecarea de cumplita lor boală să Îi strige din adâncul inimilor lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelegând, prin întreita arătare în vis a cuviosului Varlaam, porunca de a merge în oraşul cel iubit de Dumnezeu, Serpuhov, un oarecare om, supus patimii beţiei, a aflat acolo în mănăstire sfânta ta icoană, numită „Potirul Nesecat”. Drept aceea, văzând atâta purtare de grijă pentru noi, păcătoşii, cu evlavie Îţi grăim unele ca acestea:

Bucură-te, că prin oamenii cei evlavioşi ne descoperi mărirea minunilor Tale;

Bucură-te, călăuză clarvăzătoare, care la arăţi unora ca aceştia calea mântuirii;

Bucură-te, îndrumătoarea noastră cea bună, care cu dragoste ne apropi de Tine;

Bucură-te, căci ne îndemni la recunoştinţă pentru binefacerile Tale;

Bucură-te, ceea ce preschimbi întristarea noastră în bucurie;

Bucură-te, că ne înveseleşti cu nădejde neclintită;

Bucură-te, căci nimiceşti patimile noastre cele pierzătoare;

Bucură-te, Stăpână, Potir Nesecat, care ne astâmperi setea duhovnicească!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui Prea Înalt şi harul Stăpânei curăţit l-au pe un oarecare om cuprins de patima beţiei atunci când, având picioarele slăbănogite, mergea în oraşul Serpuhov, împlinind astfel porunca Maicii Domnului, vestită lui în vis de către cuviosul Varlaam, stareţul mănăstirii de acolo; ajungând el în acest oraş, a aflat icoana Prea Curatei, care l-a vindecat îndată de suferinţa sa duhovnicească şi trupească, plecându-l să Îi strige din adâncul sufletului, cu mulţumire, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având ca izvor pururea curgător potirul cel Nesecat al râurilor cereşti, nu numai credincioşii din Serpuhov, ci şi dreptslăvitorii creştini din alte oraşe şi locuri, care au venit către minunatul Tau chip, numit „Potirul Nesecat”, primind înaintea lui tămăduire, Ţi s-au închinat cu graiuri pline de recunoştinţă ca acestea:

Bucură-te, scăldătoare în care se afundă toate necazurile noastre;

Bucură-te, potirul prin care primim bucuria mântuirii;

Bucură-te, Ceea ce vindeci neputinţele noastre duhovniceşti şi trupeşti;

Bucură-te, că ne stingi patimile prin puterea rugăciunilor Tale;

Bucură-te, că dai cele de folos celor ce Îţi cer ajutorul;

Bucură-te, că dăruiesti tuturor daruri nenumărate;

Bucură-te, că ne deschizi comoare milostivirii;

Bucură-te, că ai inima plină de milă faţă de cei căzuţi;

Bucură-te, Stăpână, Potir Nesecat, care ne astâmperi setea duhovnicească!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri necredincioase având întru sine, dar cu pocăinţă sinceră venind la nespusa Ta milostivire, cei cuprinşi de patima beţiei capătă tămăduire şi, din adâncul inimii, spun Celui Născut din Tine, Mântuitorul nostru: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind Domnul mâhnirea adâncă, vaiete şi plânsul soţiilor şi mamelor, copiilor şi rudelor celor tulburaţi cu firea de patima beţiei, le-a dăruit, Stăpâna, icoana Ta, prin care toţi cei care se apropie, capătă mângâiere duhovnicească şi-Ţi grăiesc cu lacrimi unele ca acestea:

Bucură-te, Mieluşeaua care ai născut Mielul Cel ce a ridicat păcatele lumii;

Bucură-te, potir ce, pentru noi, te umpli de bucurie din Izvorul Cel fără de moarte;

Bucură-te, că eşti mângâierea mamelor celor cuprinse de mâhnire;

Bucură-te, nădejdea celor fără de nădejde;

Bucură-te, apărătoarea plină de har a celor ce vin la Tine;

Bucură-te, bucuria şi înveselirea celor necăjiţi;

Bucură-te, Ceea ce potoleşti patimile cele izvorâte din beţie;

Bucură-te, că întinzi mâna celor ce au nevoie de ajutorul Tău;

Bucură-te, Stăpână, Potir Nesecat, care ne astâmperi setea duhovnicească!

Condacul al 5-lea:

Ca pe o stea de la Dumnezeu purcezătoare, ne-ai arătat nouă, o, Împărăteasa a lumii, prea cinstita Ta icoană, pe care văzând-o, ne rugăm din inimă, cu credinţă, grăindu-ţi: „Născătoare de Dumnezeu, tămăduieşte beţia şi orice altă boală sufletească şi trupească a celor aflaţi în suferinţă, iar pe cei credincioşi învaţă-I să Îi aducă lui Dumnezeu cântare de laudă: Aliluia!”!

Icosul al 5-lea:

Văzând, Maica de Dumnezeu Născătoare, minunile preaslăvite şi semnele uimitoare venite nu numai de la icoana Ta cea descoperită în oraşul Serpuhov, ci şi de la cele zugrăvite întocmai cu această icoană, cădem la ele cu smerenie şi zicem:

Bucură-te, grabnică mijlocitoare, ajutătoarea celor ce aleargă la Tine cu sârguinţă;

Bucură-te, Ceea ce asculţi cu bunăvoinţă rugăciunile noastre;

Bucură-te, Ceea ce ai luminat oraşul Serpuhov cu binecuvântarea Ta;

Bucură-te, că împrejurimile Moscovei au arătat slava minunilor Tale;

Bucură-te, Comoară Nesecată de tămăduiri pentru toţi cei aflaţi întru nevoi;

Bucură-te, Ocrotitoare atotputernică a celor ce lucrează pentru dobândirea trezviei;

Bucură-te, Bună ajutătoare a celor ce se luptă împotriva lumii, a trupului, a diavolului şi a beţiei;

Bucură-te, Apărătoare grabnică a dreptcredincioşilor celor ce trăiesc în lume;

Bucură-te, Stăpână, Potir Nesecat, care ne astâmperi setea duhovnicească!

Condacul al 6-lea:

Propovăduind, Născătoare de Dumnezeu, minunile săvârşite prin icoana Ta cea numita „Potirul Nesecat”, Te rugăm cu lacrimi: O, Prea Curată, izbăveşte-ne pe noi toţi de patima băuturii fără de măsură a vinului, de căderea în păcat şi învaţă-ne înfrânârea pe noi, cei ce ne sârguim să Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Străluceşti de lumina slavei dumnezeieşti, Fecioară, Pruncă Dumnezeiască, uitându-te cum Copilul, Dumnezeu Cel mai înainte de veci, Domnul nostru Iisus Hristos stă în cupă ca într-un potir Nesecat, precum Te vedem zugrăvită în icoana „Potirul Nesecat” care este sortită ca, în chip tainic, să dăruiască izbăvire de patima beţiei celor ce cu credinţă vin să I se închine. De aceea, cu lacrimi Îţi aducem aceste rostiri neîncetate:

Bucură-te, cea de care se bucură şi pe care o prăznuieşte neamul omenesc;

Bucură-te, că slava Ta este mai mare decât ţi-o pot aduce laudele celor pământe şi celor cereşti;

Bucură-te, că prin chipul tainic al Fiului în potir, ne descoperi taina Dumnezeieştii Euhariştii;

Bucură-te, Ceea ce ne arăţi în chip minunat Mielul Cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte;

Bucură-te, Potir al vietii şi al nemuririi, care ne duci la porţile vieţii veşnice;

Bucură-te, că adapi sufletele noastre cele însetate din izvorul nestricăciunii şi al bucuriei;

Bucură-te, căci în bunătatea Ta nemărginită nu lepezi nici pe cei mai dispreţuiţi şi mai prigoniţi;

Bucură-te, căci din milostivirea Ta îi răpeşti din groapa pieririi pe cei fără de nădejde;

Bucură-te, Stăpână, Potir Nesecat, care ne astâmperi setea duhovnicească!

Condacul al 7-lea:

Vrând un oarecare om să Îţi mulţumească, Stăpâna, Maica lui Dumnezeu, pentru vindecarea de suferinţa beţiei, a împodobit icoana Ta prea minunată ce se găseşte în oraşul Serpuhov, cântând din toată inima sa: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Minune nouă vedem, Stăpână, prin sfânta Ta icoană, căci un oarecare om, cuprins de suferinţa beţiei, robul lui Dumnezeu Ştefan, venind la mijlocirea Ta cea de Maică, s-a izbăvit de boala lui cea grea, pentru aceasta, cu mulţumire, Ţi-a împodobit icoana cu daruri de mult preţ şi căzând la ea, cu lacrimi grăia unele ca acestea:

Bucură-te, că eşti izvorul cel dătător de Viaţă al vindecărilor;

Bucură-te, Potirul ceresc al darurilor dumnezeieşti;

Bucură-te, rău de vindecare cel de-a pururea curgător;

Bucură-te, că eşti marea care îneci toate patimile noastre;

Bucură-te, Ceea ce cu mâinile Tale de Maică ridici pe cei ce cad zdrobiţi de greutatea păcatului beţiei;

Bucură-te, că primeşti darurile recunoştinţei;

Bucură-te, căci înveseleşti inimile celor binecredincioşi;

Bucură-te, că împlineşti toate cererile noastre cele bune;

Bucură-te, Stăpână, Potir Nesecat, care ne astâmperi setea duhovnicească!

Condacul al 8-lea:

Străin lucru şi cu anevoie de crezut le este celor necredincioşi să audă că la sfânta Ta icoană „Potirul Nesecat” se săvârşesc minuni şi tămăduiri dumnezeieşti. Noi însă bineştiind cuvântul Tău, ce l-ai rostit către întâia icoană ce Te înfăţişa, anume că: „Harul Celei Ce s-a născut din Mine şi al Meu vor fi cu această icoană”, credem că şi cea numită „Potirul Nesecat” izvorăşte harul Tău. De aceea, plecându-ne cu evlavie, o sărutăm, cantând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Toată nădejdea lor în Tine şi-o pun, Stăpână, cei ce suferă de patima beţiei. Pogoară-Te spre neputinţele şi patimile noatre, căci cine ne va scoate pe noi, păcătoşii, din groapa pieririi, a sărăciei duhovniceşti şi trupeşti, fără numai Tu, Stăpână. De aceea, plecându-ne genunchii în faţa preacuratului Tău chip, îţi grăim unele ca acestea:

Bucură-te, Ceea ce nu îţi întorci faţa de la rugăciunile păcătoşilor;

Bucură-te, căci trimiţi ajutorul Tău ceresc ce Te cheamă;

Bucură-te, Ceea ce arăţi adâncimea milostivirii Tale către toţi păcătoşii;

Bucură-te, Ceea ce îi îmbărbătezi pe cei fără de nădejde şi cu totul deznădăjduiţi;

Bucură-te, căci întinzi mână de ajutor celor supuşi patimilor pricinuite de beţie;

Bucură-te, căci prin daruri pline de har îi mângâi pe cei ce suferă cu răbdare;

Bucură-te, Ceea ce vindeci neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti;

Bucură-te, că ne-ai învăţat să socotim întru nimic bucuriile cele deşarte ale acestei lumi;

Bucură-te, Stăpână, Potir Nesecat, care ne astâmperi setea duhovnicească!

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească se minunează, Doamne, de lucrarea Ta cea plină de milostivire, căci ai dăruit mult păcătosului neam omenesc, o, Apărătoare şi ajutătoare prea puternică. Ea se pleacă spre neputinţele noastre şi ne slobozeşte de groaznica patimă a beţiei, învăţând pe cei credincioşi să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei înţelepţi nu ştiu, Stăpână, să laude dupa cuviinţă slăvita descoperire a icoanei Tale. Cu atât mai mult noi, păcătoşii, cu buzele noastre întinate, nu vom putea să aducem Apărătoarei noastre laude după cuviinţă. Însă văzând nenumaratele minuni înfăptuite prin icoana Ta, bucurându-ne cu duhul şi cu inima, Îţi zicem:

Bucură-te, Ceea ce izvorăşti minuni de la sfântul Tău chip;

Bucură-te, că degrab ne izbăveşti de nenorociri şi de întristări;

Bucură-te, că îi ruşinezi pe cei ce nu Te primesc;

Bucură-te, că îi păzeşti de orice rău pe cei ce cad la Tine;

Bucură-te, Ceea ce cu blânda Ta strălucire izgoneşti întunericul păcatului şi ceata patimilor noastre;

Bucură-te, Ceea ce umpli sufletele noastre de iubire pentru Tine şi pentru Fiul Tău;

Bucură-te, că ne îndreptezi cu înţelepciune pe calea pocăinţei;

Bucură-te, că ne eşti mijlocitoare osârdnică pentru răspunsul cel bun înaintea Dreptului Judecător;

Bucură-te, Stăpână, Potir Nesecat, care ne astâmperi setea duhovnicească!

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuieşti, o, Maică a lui Dumnezeu, mulţimea ce suferă de boala beţiei, ne-ai dăruit icoana Ta cea preaminunată, pentru ca toţi cei cuprinşi de această patimă să poată veni la chipul Tău făcător de minuni şi primind lecuire, cu umilinţă să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid eşti şi pavăză, o, Maică a lui Dumnezeu, celor ce suferă de boala beţiei şi tuturor ce vin la Tine cu grăbire şi cinstesc cu evlavie sfânta Ta icoana. Căci ne-a dăruit-o Domnul, Dătătorul bunătăţilor, spre ajutor şi vindecare de patimile aducătoare de moarte îndemnându-ne astfel să Îţi cântăm acestea:

Bucură-te, alinarea mâhnirilor noastre şi nădejdea celor deznădăjduiţi;

Bucură-te, vindecarea suferinţelor noastre sufleteşti şi trupeşti;

Bucură-te, Ceea ce prin curăţia Ta cureţi întinăciunea noastră;

Bucură-te, căci prin harul Tău luminezi nemernicia noastră;

Bucură-te, că îmbraci în nestricăciune stricăciunea noastră cea trupească;

Bucură-te, Ceea ce prin mijlocirea Ta ne întăreşti în rugăciune;

Bucură-te, că întăreşti toată neputinţa noastră;

Bucură-te, că grabnic risipeşti norul patimilor ce ne înconjoară;

Bucură-te, Stăpână, Potir Nesecat, care ne astâmperi setea duhovnicească!

Condacul al 11-lea:

Cântarea noastră, ce cu smerită dragoste şi osârdie o aducem Ţie, n-o trece cu vederea, Prea Curată şi nu-Ţi intoarce faţa de la cei fără nădejde ce pătimesc din pricina beţiei, ci ajută-I pe ei şi pe noi să ne curăţim de toată întinăciunea păcatului şi să putem cânta cu vrednicie şi cu dreptate lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie dătătoare de Lumină Te vedem, Prea Sfântă Fecioară, căci sfântul Tău chip goneşte cu razele harului Tău ceata păcatelor şi ne îndrumă spre calea luminoasă a virtuţii pe noi, cei ce cu credinţă Îţi grăim acestea:

Bucură-te, căci prin acoperământul Tău ne izbăveşti de deşertăciunea acestei lumi mult răzvrătite;

Bucură-te, că ne ajuţi să alungăm neliniştea patimilor trupeşti;

Bucură-te, Ceea ce pui în inimile noastre gândurile cele bune;

Bucură-te, că aduci lumină în cugetul cel întinat;

Bucură-te, că îi izbăveşti pe cei cuprinşi de suferinţa chinuitoare a beţiei;

Bucură-te, că îi chemi pe aceştia la pocăinţă nefăţarnică şi la înţelepciune;

Bucură-te, Ceea ce îmbunezi sufletele celor înrăiţi;

Bucură-te, că mântuieşti pe cei ca Te cheamă în ajutor şi slăvesc numele Tău;

Bucură-te, Stăpână, Potir Nesecat, care ne astâmperi setea duhovnicească!

Condacul al 12-lea:

Harul lui Dumnezeu, care este dăruit prin icoana Ta, Potirul Nesecat, îi apropie de ea, Stăpână, pe toţi cei întristaţi şi oropsiţi: văduve, bătrâne, şi mai ales pe toţi cei cuprinşi de suferinţa beţiei, care niciodată nu pleacă deşerţi de la Tine, Prea Curată, de la Potirul Nesecat al darurilor Tale Dumnezeieşti, o, Prea milostivă, şi vindecare deplină primind de la chipul Tău făcător de minuni, Îi cântăm cu mulţumire Domnului: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând minunile şi marea Ta milostivire arătată celor cuprinşi de patima beţiei, Te rugăm, Stăpână, mântuieşte şi povăţuieşte-ne pe cărarea cea dreaptă şi nu ne lăsa pe noi, cei ce căutăm ocrotirea Ta si Îţi zicem acestea:

Bucură-te, Ceea ce chemi pe toţi la înfrânarea de la beţie;

Bucură-te, că prin roua milostivirii Tale îi slobozeşti pe aceştia de patima băutului fără măsură a vinului;

Bucură-te, Ceea ce eşti tămăduirea veşnică a celor ce suferă din pricina greului păcat al beţiei;

Bucură-te, Ajutătoare grabnică a celor ce se chinuiesc din pricina patimilor;

Bucură-te, îmbărbătarea minunată a celor împuţinaţi cu duhul;

Bucură-te, că eşti bucuria negrăită a celor buni la suflet;

Bucură-te, că îi smereşti pe cei trufaşi;

Bucură-te, Ceea ce ridici pe cei smeriţi şi le doreşti tuturor mântuirea;

Bucură-te, Stăpână, Potir Nesecat, care ne astâmperi setea duhovnicească!

Condacul al 13-lea: (de trei ori)

O, Prea milostivă Maică a Prea dulcelui nostru Domn Iisus Hristos! Ascultă această rugăciune a noastră şi ne izbăveşte de toate nevoile sufleteşti şi trupeşti, dar mai ales slobozeşte-i pe cei cuprinşi de suferinţa beţiei, pe robii Tăi (numele), ca să nu piară aceştia cuprinşi de rău, ci, mântuiţi fiind prin Tine, să Îi aducă lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Oştile îngereşti şi cetele drepţilor Te slăvesc neîncetat, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare, mijlocitoarea multpăcătosului neam creştinesc, pe care vazându-L cufundat în nelegiuiri şi în păcate, îi dăruieşti spre mângâiere şi mântuire milostivire prin deosebitele tale icoane făcătoare de minuni, care precum stelele cerului, pot fi văzute în tot pământul. Cazând noi către aceea dintre ele numita „Potirul Nesecat”, din adâncul sufletului te chemăm astfel:

Bucură-te, sălaşul Dumnezeirii cel neajuns;

Bucură-te, mirarea cea neîncetata a oamenilor;

Bucură-te, Ceea ce prin întristări tămăduieşti neputinţele noastre;

Bucură-te, căci prin întristari tămăduieşti neputinţele noastre;

Bucură-te, căci prin descoperirea lor înveseleşti inimile noatre cele mâhnite;

Bucură-te, împăcarea prea minunată a oamenilor cu Dumnezeu;

Bucură-te, că ne trimiţi de sus milostivire prin icoanele Tale făcătoare de minuni;

Bucură-te, Stăpână, Potir Nesecat, care ne astâmperi setea duhovnicească!

şi Condacul 1:

Cinstitul tău chip, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ne-a fost dăruit ca o izbăvire aleasă şi minunată, căci prin descoperirea Lui ne slobozeşte de neputinţele sufleteşti şi trupeşti şi de întâmplarile cele mâhnicioase, pentru aceasta laudă de mulţumire Îţi aducem, Apărătoare Preamilostiva. Tu, dar, Stăpână, numită de noi „Potirul Nesecat”, aplecându-te cu bunăvoinţă către suspinele şi strigătele noastre cele izvorâte din inimă, dăruieşte izbăvire celor ce suferă de boala beţiei, ca să-Ţi cântăm cu credinţă: Bucură-te, Stăpână, Potir Nesecat, care ne astâmperi setea cea duhovnicească!

Dupa aceea zicem această:

Rugăciune:

O, Prea milostivă Stăpână! Pentru a dobândi apărarea Ta cădem acum la Tine. Caută spre rugăciunile noastre, auzi-ne cu milostivire pe noi: soţiile, copiii, maicile celor împătimaţi de boala cea grea a beţiei, fraţii şi surorile noastre, care din această pricină sunt căzuţi de la Maica noastră, Biserica lui Hristos, şi deci de la mântuire şi-i tămăduieşte pe aceştia! O, milostivă Maică a lui Dumnezeu, atinge-te de inimile lor şi scoate-i degrabă din căderile de păcate, adu-i la înfrânarea cea mântuitoare. Roagă-L pe Fiul Tău, Hristos Dumnezeu nostru, să ne ierte greşelile, să nu Îşi întoarcă milostivirea de la zidirea Sa şi să ne întărească în trezvie şi înţelepciune. Primeşte, Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile maicilor ce revarsă şiroaie de lacrimi pentru copii lor, ale soţiilor ce plâng pentru soţii lor, ale copiilor, orfanilor şi neputincioşilor părinţi şi ale noastre, ale tuturor celor ce cădem la icoana Ta, pentru ca să ajungă, prin rugăciunile Tale, acest strigat al nostru la Tronul Celui Prea Înalt. Acoperă-ne şi ne păzeşte ca să nu fim robiţi de cel viclean şi de toate cursele vrăjmaşilor, ajută-ne în ceasul cel cumplit al morţii, ca, prin rugăciunile Tale, să trecem vămile văzduhului. Izbăveşte-ne de osânda cea veşnică şi mijloceşte ca milostivirea lui Dumnezeu să ne acopere în vecii vecilor cei nesfârşiţi. Amin!

Acatistul Maicii Domnului, povăţuitoarea copiilor

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!

Apoi se zic troparele acestea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii: Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut Om.

Şi s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi s-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi după Scripturi.

Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.

Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor.

Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin!

Doamne miluieşte (de 12 ori) Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare: făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine, şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule. Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule. Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de 3 ori)

Doamne miluieşte (de 3 ori). Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Icoasele şi condacele:

Condacul I

O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, care ai ascultat de atâtea ori dumnezeieştile învăţături pe care le-a propovăduit Preaiubitul tău Fiu, ajută-i pe toţi părinţii binecredincioşi, ca şi pe toţi cei care au grijă de creşterea sufleteas­că şi trupească a copiilor, să priceapă cuvintele pline de putere ale Sfintei Scripturi, ca să se poată ruga ţie: Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Icosul I

Nu poate limba omenească să spună cuvinte mai minunate decât cele pe care le-a rostit Fiul tău, cuvinte care strălucesc ca nişte făclii pe paginile Evangheliei. Ca să îndrăgească aceste cuvinte, o, Născătoare de Dumnezeu, acoperă-i cu harul tău pe copii şi pe cei care se roagă ţie pentru ei:

Povăţuieşte copiii să fie săraci cu duhul, ca a lor să fie Împărăţia cerurilor;

Povăţuieşte copiii să fie flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aşa se vor sătura;

Povăţuieşte copiii să fie blânzi, că aşa vor moşteni pământul;

Povăţuieşte copiii să fie milostivi, că aşa se vor milui;

Povăţuieşte copiii să fie curaţi cu inima, că aşa Îl vor vedea pe Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii să fie făcători de pace, că aşa fii ai lui Dumnezeu se vor chema;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 2-lea:

Minunate sunt lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu şi minunate sunt virtuţile pe care le dobândesc credincioşii, virtuţi pe care le cerem şi pentru părinţii şi pentru copiii care Îi înalţă lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Tu, Fecioară, sălaş al virtuţilor şi ocrotitoare a celor ce duc lupta cea grea cu patimile şi cu diavolii, ascultă rugăciunile noastre, ale celor ce ne rugăm ţie:

Povăţuieşte copiii să iubească cele bune şi toate virtuţile creştineşti;

Povăţuieşte copiii să împlinească cu smerenie poruncile Domnului;

Povăţuieşte copiii, hrănindu-i cu laptele înţelepciunii dumnezeieşti;

Povăţuieşte copiii să asculte îndrumările bune pe care le primesc;

Povăţuieşte copiii să fie înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii;

Povăţuieşte copiii să vadă în toţi oamenii chipul lui Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 3-lea:

Mulţi copii au rămas orfani şi nu are cine să le arate dragostea părintească. Ia-i în ocrotirea ta, încălzind inimile celor din jurul lor pentru a-i creşte cu dragostea pe care numai tu le-o poţi insufla, pentru ca ei să Îi cânte lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Pentru toţi copiii orfani sau părăsiţi de părinţi, care plâng după dragostea părintească, răbdând foame, sete şi frig, şi pe care vrăjmaşul diavol i-a întinat cu nenumărate patimi, ca şi pentru copiii noştri, ne rugăm ţie, Preasfântă Maică, ştiind cât de puternică este ocrotirea ta:

Povăţuieşte copiii să caute dragostea la Cel ce este Dragoste;

Povăţuieşte copiii să înţeleagă că Părintele Ceresc este adevăratul lor Părinte;

Povăţuieşte copiii, tămăduindu-le rănile şi mângâindu-le prea multele dureri;

Povăţuieşte copiii, trimiţând o rază de lumină peste sufletele lor suferinde;

Povăţuieşte copiii, alinându-le tristeţea şi dăruindu-le să cunoască bucuria;

Povăţuieşte copiii ca să afle calea mântuirii;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 4-lea:

„Femeie, iată fiul tău!“, ţi-a zis de pe cruce Mântuitorul, arătând spre Sfântul Apostol Ioan, ucenicul iubit, dar şi spre fiecare din creştinii care, lupta cea bună ducând, nu se lasă biruiţi, ci Îi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Să se bucure credincioşii şi să se veselească şi nimeni să nu le stea împotrivă, ştiind că mare ajutor au de la Maica Domnului nostru, Maica rugăciunii şi a evlaviei, care ascultă cu îndurare cererile înălţate din adâncul inimii:

Povăţuieşte copiii să-ţi cânte „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!“;

Povăţuieşte copiii, aducându-i la cunoştinţa minunilor tale;

Povăţuieşte copiii, vădindu-te Maică a lor şi a celor ce te laudă;

Povăţuieşte copiii să Îl iubească pe Hristos, Mântuitorul lumii;

Povăţuieşte copiii să facă voia Fiului Tău şi Dumnezeului nostru;

Povăţuieşte copiii, crescându-i ca pe nişte fii ai Părintelui Ceresc;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 5-lea:

De tine se bucură toată făptura, cerul şi pământul, îngerii şi sfinţii care stau împrejurul tău şi îi ocrotesc pe aleşii tăi, fiindu-le zid de apărare împotriva celor ce îi împiedică să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

În această lume, în care ispititorul ne aduce înainte chipuri ale fărădelegii, mare nevoie avem de chipurile celor plăcuţi lui Dumnezeu care au mers pe calea cea îngustă şi au primit răsplata mult dorită; şi noi, ştiind aceasta, te rugăm:

Povăţuieşte copiii, cu sfinţii cei din veac, care s-au învrednicit a vedea slava lui Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii, cu soborul Apostolilor care au răspândit Evanghelia până la marginile pământului;

Povăţuieşte copiii, cu Sfinţii Ierarhi care dascăli ai dreptei credinţe au fost şi minuni au săvârşit;

Povăţuieşte copiii, cu cetele Mucenicilor care prin botezul sângelui au luat cununa nemuririi;

Povăţuieşte copiii, cu Sfinţii Preacuvioşi care prin nevoinţă îngeri în trup s-au arătat;

Povăţuieşte copiii, cu toţi Sfinţii la care alergăm pentru rugăciune şi ajutor;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 6-lea:

Cine nu va înţelege frumuseţea Bisericii? Cine va voi să se afle în afara ei, văzând lumina pe care o răspândeşte? Numai cei ce aleg întunericul, întunecaţi de mândrie diavolească, şi nu vor să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

De mare dar s-au învrednicit la Botez copiii care au devenit mădulare ale Bisericii prin unirea cu Hristos. Sfântă Fecioară Maria, Maică a Domnului, ca să-i înveţi să nu se lipsească de binefacerile acestui dar, ne rugăm ţie aşa:

Povăţuieşte copiii să rămână până la sfârşitul vieţii în dreapta credinţă;

Povăţuieşte copiii ca vieţuind în ea, roade bineplăcute lui Dumnezeu să aducă;

Povăţuieşte copiii să iubească slujbele Sfintei Biserici şi să nu se lipsească de dulceaţa lor;

Povăţuieşte copiii să citească Sfintele Scripturi şi cărţile de folos duhovnicesc;

Povăţuieşte copiii să respingă sfaturile mincinoase ale necredincioşilor;

Povăţuieşte copiii să stea tari împotriva învăţăturilor urâte lui Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 7-lea:

O, Preasfântă Fecioară, roagă-L pe Iubitorul de oameni Dumnezeu să trimită peste copii darurile Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul buneicredinţe, ca să te cinstească şi să cânte împreună cu noi: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Având poruncă şi putere de la Dumnezeu să ducem o viaţă de sfinţenie şi înţelegând aceasta ca pe o chemare de căpătâi, îndrăznim a ne ruga ţie:

Povăţuieşte copiii să primească darurile Mângâietorului;

Povăţuieşte copiii ca în tot locul să împlinească voia Fiului lui Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii să urce în fiecare zi pe scara virtuţii;

Povăţuieşte copiii să se arate vrednici să fie număraţi în ceata aleşilor tăi;

Povăţuieşte copiii ca din tinereţe să se gândească la moarte, pentru a gusta adevărata viaţă;

Povăţuieşte copiii ca prin rugăciune şi purtarea crucii să se sfinţească;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 8-lea:

Mulţi dintre cei care şi-au pus nădejdea în puterile lor, şi nu în Dumnezeu, au căzut în patimi şi şi-au întinat sufletele, dar noi, nădăjduind în ajutorul tău, ne rugăm ţie să păzeşti curăţia copiilor, ca să cânte lui Dumnezeu până la sfârşitul vieţii: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ştiind că vrăjmaşul diavol nu conteneşte a căuta să-i rupă pe oameni de trăirea duhovnicească, încercând să spurce până şi curăţia sufletească a copiilor asupra cărora stă binecuvântarea lui Dumnezeu, te rugăm, o, Maică a lui Dumnezeu:

Povăţuieşte copiii cum să trăiască pentru ca la Înfricoşătoarea Judecată să fie izbăviţi de veşnicele chinuri;

Povăţuieşte copiii să deosebească ce este bine de ce este rău în faţa lui Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii să urască păcatul şi toată fărădelegea;

Povăţuieşte copiii să se ferească de necuratele şi ucigătoarele patimi;

Povăţuieşte copiii să fie preaînţelepţi împotriva meşteşugirilor diavoleşti;

Povăţuieşte copiii să privegheze şi să se roage ca să nu cadă în ispită;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 9-lea:

Ştiind că mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte, ne rugăm ţie, Maică Preasfântă, degrabă să-i ridici cu milostivirea ta pe copiii care din lucrarea vrăjmaşului vor aluneca în păcat, ca să Îi cânte lui Dumnezeu cu zdrobire de inimă: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Prea mult a suferit fiul risipitor când, lepădându-se de tatăl său, şi-a risipit viaţa departe de casa sa, şi mult s-a veselit când a fost primit înapoi cu braţele deschise. Te rugăm, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ca ori de câte ori vor cădea în păcat să îi ridici pe copiii pentru care cădem la milostivirea ta:

Povăţuieşte copiii ca în tot locul să se ferească de cursele vrăjmaşului;

Povăţuieşte copiii ca, de vor cădea în ispite, fără şovăială să se ridice;

Povăţuieşte copiii ca, de se vor rătăci, fără zăbovire să se întoarcă la Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii ca, de se vor întina, prin botezul lacrimilor de pocăinţă să-şi curăţească sufletele;

Povăţuieşte copiii ca prin spovedanie curată să ia dezlegare de păcate;

Povăţuieşte copiii ca după fiecare poticnire să pună iarăşi început bun mântuirii;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 10-lea:

Nu poate mintea omenească să priceapă cu uşurinţă pentru ce Dumnezeu îngăduie încercarea copiilor prin boală şi suferinţă. Pentru aceasta, avându-te pe tine grabnică ajutătoare, alergăm la tine şi te rugăm să le alini suferinţele cu darul tău, ca să nu uite a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Dumnezeu, Cel ce rânduieşte toate spre mântuirea oamenilor şi nimic nu se întâmplă fără voia Sa, îngăduie ca bolile să întunece bucuria copiilor şi să o preschimbe în întristare, iar noi, cunoscând că nu este încercare în care să nu-ţi poţi arăta puterea, Maică Preamilostivă, strigăm către tine:

Povăţuieşte copiii să primească încercările cu nădejde în Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii să ceară vindecarea de la Doctorul sufletelor şi al trupurilor;

Povăţuieşte copiii să poarte fără cârtire crucea bolii, dacă aceasta e voia lui Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii cum să dobândească cununa răbdării;

Povăţuieşte copiii să nu se lase biruiţi de deznădejde;

Povăţuieşte copiii să nădăjduiască în mila Părintelui Ceresc;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 11-lea:

Nepricepuţi şi lipsiţi de darul povăţuirii ştiindu-ne, ne îndreptăm inimile spre tine, Preasfântă Fecioară, ca luminaţi de tine să-i învăţăm pe copii să ducă o viaţă curată şi sfântă, o viaţă în care să se vadă lucrarea lui Dumnezeu, ca să cântăm cântarea de slavă: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Nu dorim pentru copii doar bunătăţile degrab trecătoare ale lumii acesteia, ci mai ales bunătăţile cele duhovniceşti, care nu se vor lua de la ei. Pentru aceasta ne rugăm ţie:

Povăţuieşte copiii să-L iubească pe Dumnezeu ca pe Părintele lor;

Povăţuieşte copiii să-i iubească pe oameni ca pe fraţii lor;

Povăţuieşte copiii să închine Domnului fiecare zi a vieţii lor;

Povăţuieşte copiii să mărturisească prin fapte bune dreapta credinţă;

Povăţuieşte copiii să fie temple vii ale Duhului Sfânt;

Povăţuieşte copiii ca lumina lor să lumineze înaintea oamenilor astfel încât aceştia să se îndrepte spre Dumnezeu;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 12-lea:

Deşartă este lumea aceasta, cu toate plăcerile ei cele amăgitoare, şi deşarte sunt gândurile celor care nu însetează după Împărăţia cea veşnică, după Raiul unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, în care au ajuns cei care au cântat cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Maică iubitoare de fii, care străluceşti cu putere lângă tronul Fiului tău, mijloceşte pentru toţi copiii care nu au fost botezaţi, ca să primească lumina Naşterii celei de Sus, iar cei care au primit-o să trăiască o viaţă de evlavie, pentru ca să le fie deschisă poarta spre Împărăţia cerurilor:

Povăţuieşte copiii să dorească moştenirea vieţii veşnice;

Povăţuieşte copiii să meargă pe calea cea strâmtă a poruncilor spre Ierusalimul cel ceresc;

Povăţuieşte copiii să caute bucuria celor scrişi în Cartea Vieţii;

Povăţuieşte copiii să păzească cuvântul lui Dumnezeu, ca să fie părtaşi fericirii Raiului;

Povăţuieşte copiii să se nevoiască pentru dobândirea mântuirii;

Povăţuieşte copiii să ducă o viaţă aleasă pentru a pregusta bunătăţile vieţii veşnice;

Povăţuieşte copiii, Preasfântă Fecioară, arătându-te Maică a celor care te cinstesc!

Condacul al 13-lea:

O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, care te-ai arătat făcătoare de minuni pentru a-i ajuta pe cei ce au alergat la tine, acoperă-i cu sfântul tău acoperământ pe copiii pentru care ne rugăm să meargă pe calea mântuirii, ca să cântăm împreună cu Sfinţii: Aliluia! (de trei ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul 1 (Nu poate limba omenească...) şi Condacul 1 (O, Preasfântă Fecioară...).

Acatistul pentru împăcarea celor învrăjbiţi - la icoana „7 Săgeţi"

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Alesei Fecioare Maria, Celei mai presus de toate fiicele pământului, Maicii Fiului lui Dumnezeu pe care l-a dat pentru mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: caută la viaţa noastră cea mult necăjită, aminteşte-ţi durerile şi suferinţele pe care le-ai îndurat, ca Una ce eşti de o fire cu noi şi fă cu noi după milostivirea ta, ca să strigăm ţie: Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Icosul 1:

Îngerul care binevestise păstorilor din Bethleem naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu mulţime de oaste cerească a lăudat pe Dumnezeu zicând:”Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Iar tu, Maică lui Dumnezeu, neavând unde să îţi pleci capul, căci nu mai era acolo loc de găzduire, ai născut pe Fiul tău, cel Unul-Născut în peşteră şi înfăşându-L L-ai culcat în iesle. Cunoscând astfel amărăciunea inimii tale îţi cântăm acestea:

Bucură-Te, Ceea ce pe Fiul tău mult iubit cu suflarea-ţi L-ai încălzit;

Bucură-Te, că pe Pruncul cel dinainte de veci L-ai înfăşat;

Bucură-Te, căci pe Ţinătorul lumii la pieptul-ţi L-ai alăptat;

Bucură-Te, că peştera în cer o ai prefăcut;

Bucură-Te, Ceea ce altar de heruvimi te-ai făcut;

Bucură-Te, că întru naştere şi după naştere Fecioară ai rămas;

Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 2-lea:

Văzându-l pe Pruncul cel dinainte de veci înfăşat şi în iesle culcat, păstorii din Bethleem, cei veniţi să I se închine, au vestit cuvântul grăit lor de înger despre acest Copil iar Maria a păstrat toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Trecând apoi o săptămână, L-au tăiat împrejur după legea lui Israel, ca pe un prunc de parte bărbătească de opt zile; Luând smerenia şi răbdarea ta, de Dumnezeu Născătoare, Îi cântăm Celui veşnic: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Cugetarea având-o întărită în Dumnezeu şi ţinând Legea Domnului, în a patruzecea zi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, părinţii L-au adus pe Iisus la Ierusalim ca să Îl închine Lui Dumnezeu şi să dea jertfă, precum s-a scris în Legea Domnului, pentru care îţi cântăm acestea:

Bucură-Te, că pe Făcătorul lumii întru împlinirea Legii în templul din Ierusalim L-ai adus;

Bucură-Te, că acolo cu bucurie de către bătrânul Simeon ai fost întâmpinată;

Bucură-Te, ceea ce între femei una eşti curată şi binecuvântată;

Bucură-Te, căci crucea ta, cea cu suferinţe împodobită, cu smerenie o ai purtat;

Bucură-Te, că voia cea dumnezeiască niciodată nu ai călcat;

Bucură-Te, căci prin tine chipul smereniei şi al răbdării l-ai ivit;

Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefacii în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 3-lea:

Întărită cu putere de sus au fost la auzul cuvintelor bătrânului Simeon, cel ce ţi-a grăit, Maică a Domnului: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri iar prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”. Atunci mâhnire mare a străpuns inima Născătoarei de Dumnezeu, ce a strigat cu durere Celui de sus: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având Irod dorinţa să piardă Pruncul, trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflau de la magi. Însă din dumnezeiasca poruncă vestită în vis bătrânului Iosif de către îngerul Domnului, a fugit întreaga familie sfântă în Egipt şi acolo a locuit şapte ani până la moartea lui Irod, pentru care îţi cântăm cu umilinţă:

Bucură-Te, că întreaga strâmtorare a călătoriei o ai răbdat;

Bucură-Te, că toţi idolii ţării egiptului au căzut pentru că tăria Fiului Tău nu o au îndurat;

Bucură-Te, că şapte ani printre păgânii cei necredincioşi ai locuit;

Bucură-Te, Ceea ce împreună cu Pruncul-Copil, Cel dinainte de veci şi cu logodnicul tău în Nazaret ai venit;

Bucură-Te, ceea ce alături de bătrânul dulgher în sărăcie ai trăit;

Bucură-Te, că tot timpul trudindu-ne ţi l-ai petrecut;

Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 4-lea:

Ca un vifor a cuprins-o mâhnirea pe Maica Preacurată, când pe drumul de la Ierusalim, Copilul Iisus nu l-au aflat. Pentru aceasta s-au întors în Ierusalim, căutându-L şi după trei zile L-au aflat în templu şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Iar mama Lui a zis către El: „Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat îngrijoraţi”. Şi El a zis către ei: „De ce oare să mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?” Iar Maica Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-a Născătoarea de Dumnezeu că Iisus, străbătând toată Galileea, învăţa în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor şi s-a dus vestea despre el că pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi El îi vindeca. Dar tu Maica Domnului, te-ai scârbit cu inima cunoscând că degrabă va veni ceasul când Fiul tău se va da jertfă pe Sine din pricina păcatelor lumii, pentru care te fericim, Maică mult-pătimitoare, strigând:

Bucură-Te, ceea ce pe Fiul tău L-ai dat spre slujirea poporului iudeu;

Bucură-Te, Ceea ce inima o ai avut îndurerată, dar supusă a rămas voii lui Dumnezeu;

Bucură-Te, că de potopul păcatelor lumea o ai scăpat;

Bucură-Te, căci capul şarpelui celui demult l-ai sfărâmat;

Bucură-Te, ceea ce pentru Dumnezeu te-ai făcut jertfă vie;

Bucură-Te, cea binecuvâtată, Domnul este cu tine;

Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 5-lea:

Propovăduind împărăţia cerurilor pe pământ, Iisus vădea mândria fariseilor, cei ce se credeau a fi drepţi iar aceştia ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte şi căutând să-L prindă s-au temut de popor pentru că îl socotea prooroc. Văzând acestea, Maica lui Dumnezeu se îndurera pentru Fiul cel iubit, temându-se să nu-l omoare şi striga cu durere: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând unii dintre iudei învierea lui Lazăr, s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus, iar Caiafa care în anul acela era arhiereu le-a zis: „Ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul”. Şi din ziua aceea s-au hotărât ca să-L ucidă; şi noi strigăm către tine Preacurată:

Bucură-Te, că pe al lumii Mântuitor L-ai născut;

Bucură-Te, ceea ce capul mântuirii noastre te-ai făcut;

Bucură-Te, că mai înainte de veci să fii Maica Mântuitorului nostru a fost hotărât;

Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu ce cu pătimirea te-ai logodit;

Bucură-Te, binecuvântată, ceea ce Împărăteasa cerurilor te-ai făcut;

Bucură-Te, ceea ce pururea prin rugăciunea ta ne eşti scut;

Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 6-lea:

Mai întâi propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu, iar în urmă vânzător, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece Apostoli, a mers la arhierei să vândă pe Învăţătorul său. Iar aceştia s-au bucurat foarte şi au făgăduit să îi dea argint. Ci tu, Maica lui Dumnezeu, îndurerată pentru Fiul tău preaiubit ai strigat cu amar Celui de sus: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucit-a ucenicilor lui Iisus ultima cină, unde Învăţătorul le-a spălat picioarele, arătând astfel chipul smereniei şi le-a grăit: „Unul dintre voi mă va vinde, cel ce mănâncă pâinea cu Mine”. Ci noi, împrejur pătimind cu suferinţa Maicii lui Dumnezeu, îi strigăm:

Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu, istovită de al inimii chin;

Bucură-Te, că toate le-ai îndurat în valea aceasta plină de suspin;

Bucură-Te, că în rugăciune liniştea ţi-ai găsit;

Bucură-Te, bucuria celor scârbiţi;

Bucură-Te, a tristeţilor noastre potolite;

Bucură-Te, Ceea ce din tina păcatelor eşti a noastră mântuire;

Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 7-lea:

La Cina cea de taina, voind să-şi arate Domnul Iisus Hristos iubirea pentru neamul omenesc, binecuvântând a frânt pâinea şi dând ucenicilor a zis:”Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu” şi luând paharul şi mulţumind le-a dat zicând: „Beţi din acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”, mulţumind Bunului Dumnezeu pentru negrăita Sa milostivire pentru noi, îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Semn nou al milostivirii Sale a arătat Domnul Ucenicilor Săi făgăduind să le trimită pe Duhul Sfânt, Mângâietorul, carele de la Tatăl purcede şi va mărturisi despre El. Iar ţie Maică a lui Dumnezeu, de doua ori sfinţită de Sfântul Duh îţi strigăm:

Bucură-Te, ceea ce eşti al Duhului Sfânt sălaş;

Bucură-Te, că eşti prealuminat lăcaş;

Bucură-Te, cea în care Dumnezeu Cuvântul şi-a găsit încăpătoare cămară;

Bucură-Te, ceea ce ai rodit dumnezeiesc mărgăritar;

Bucură-Te, că ne deschizi uşile raiului prin naşterea ta;

Bucură-Te, că prin tine semnul milostivirii lui Dumnezeu ne-ai arătat;

Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 8-lea:

Străin şi amar ne-a fost cuvântul, cum printr-un sărut Iuda Iscarioteanul l-a vândut pe Învăţătorul şi Domnul său, iar oştenii cu căpetenia şi slugile iudeilor L-au prins pe Iisus, L-au legat şi L-au dus mai întâi la Anna, mai marele preoţilor iar, apoi, la Caiafa-arhiereul. Iar Maica lui Dumnezeu aşteptând împlinirea sfatului aducător de moarte pentru Fiul Său Cel iubit, striga Celui de sus: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Mai-marii iudeilor L-au dus cu toţii pe Iisus în pretoriu, la Pilat din Pont, învinuindu-l a fi răufăcător; iar Pilat întrebându-L, Le-a răspuns că nu găseşte nici o vină în Dânsul, pentru care îţi strigăm:

Bucură-Te, că de mâhnire inima ţi-a sfâşiat;

Bucură-Te, că pentru Fiul tău lacrimi ai vărsat;

Bucură-Te, ceea ce fără de cârtire ca o roabă a Domnului toate le-ai îndurat;

Bucură-Te, că ai suferit şi ai plâns;

Bucură-Te, Împărăteasă a cerurilor şi a pământului, care rugăciunile robilor tăi le primeşti;

Bucură-Te, căci cu vas plin de harul Duhului Sfânt eşti;

Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 9-lea:

Toate nemurile te fericesc, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, Stăpână şi Maica Izbăvitorului nostru ceea ce prin naşterea ta ai adus bucurie lumii întregi iar mai în urmă amărăciune adâncă te-a cuprins, văzând pe Fiul tău cel preaiubit fiind dat spre batjocură, bătaie şi la moarte. Ci noi, cu umilinţă îţi aducem cântare ţie, Preacurată, cântând Dumnezeului Celui Atotputernic: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei mult-grăitori nu pot a spune toate patimile îndurate de tine, Mântuitorul nostru, atunci când oştenii, împletind cununa din spini, Ţi-au pus-o pe cap şi Te-au îmbrăcat cu o mantie purpurie, zicând: „bucură-te, regele iudeilor”, şi-Ţi dădeau palme. Ci, noi, Maică a lui Dumnezeu, cunoscând suferinţele tale îţi strigăm:

Bucură-Te, că pe Acela pe care L-ai alăptat, muncit fiind L-ai zărit;

Bucură-Te, că încununarea Lui cu spini ai privit;

Bucură-Te, ceea ce patimile Sale împreună cu El ai pătimit;

Bucură-Te, că părăsit de toţi ucenicii săi L-ai ştiut;

Bucură-Te, că osândit de judecători nedrepţi L-ai văzut;

Bucură-Te, ceea ce una eşti curată şi preabinecuvântată între femei;

Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 10-lea:

Voind să Îl scape pe Iisus, Pilat le-a grăit iudeilor: „Avem obiceiul să vă eliberăm un întemniţat, voiţi să vă eliberez pe Regele Iudeilor?”, iar ei au răspuns strigând: „Nu pe El, ci pe Baraba!”. Preamărind pe Milostivul Dumnezeu, care a dat pe Fiul Său Unul născut la moartea pe cruce, pentru a ne mântui de moartea cea veşnică Îi strigăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid şi îngrădire fii nouă, Stăpână, celor care suntem istoviţi de boli şi mâhniri, căci tu însăţi ai primit auzindu-i pe iudei strigând: „Răstigneşte-L!”. Ci, acum, auzi-ne pe noi, cei ce-ţi strigăm:

Bucură-Te, Maică a milostivirii, care de la cei ce pătimesc cumplit, toată lacrima o depărtezi;

Bucură-Te, ceea ce lacrimă de umilinţă ne dăruieşti;

Bucură-Te, că pe cei gata să piară în păcate îi mântuieşti;

Bucură-Te, că niciodată nu ai rămas de ruşine solind pentru creştini;

Bucură-Te, că ne eşti izbăvitoare de patimi;

Bucură-Te, ceea ce inimii înfrânte îi dăruieşti bucurii;

Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 11-lea:

Cântare preaumilită îi aducem Mântuitorului lumii, Cela ce la patimi de bunăvoie a mers, iar crucea şi-a purtat-o pe Golgota spre răstignire şi stăteau lângă crucea lui Iisus, Maica Lui şi sora Maicii Lui, Maria lui Cleopa şi Maria Magdalena. Deci, Iisus văzând pe Maica sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis Maicii Sale: „Femeie, iată Fiul tău!”. Apoi a zis ucenicului: „Iată Maica ta!”. Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. Ci tu, Maica lui Dumnezeu văzând pe Fiul şi Dumnezeul tău pătimind pe cruce, strigai Celui de sus: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

„Lumina mea, Dumnezeule mai înainte de veci şi Făcătorul a toată făptura, Doamne, cum înduri pătimind pe cruce” - aşa grăia plângând Fecioara Preacurată despre naşterea Ta cea străină. „Fiul meu, mai mărită am fost între toate maicile, dar, vai mie, privindu-te acum răstignit mă aprind cu rărunchii”. Ci noi, auzind acestea, vărsăm lacrimi şi îţi strigăm:

Bucură-Te, că de bucurii şi veselie te-ai văduvit;

Bucură-Te, ceea ce pe Fiul tău de bunăvoie pătimind pe cruce l-ai privit;

Bucură-Te, ceea ce pe Copilul tău mult-iubit plin de răni fiind l-ai zărit;

Bucură-Te, Mieluşeaua care Copilul-ţi dus ca pe un miel la tăiere L-ai văzut;

Bucură-Te, că pe Izbăvitorul de rănile duhului şi ale trupului acoperit de răni L-ai zărit;

Bucură-Te, ceea ce Fiul tău înviat din morţi L-ai văzut;

Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 12-lea:

Trimite-ne harul Tău Mântuitorule, Preamilostive, Cela ce pe cruce duhul ţi l-ai dat şi astfel zapisul păcatelor noastre l-ai rupt. „Iată Lumina Mea cea bună, Dumnezeul Meu s-a stins pe cruce”, grăia Fecioara tânguindu-se: „Grăbeşte, Iosife, intră la Pilat şi cere-i să îl scoată de pe cruce pe Învăţătorul tău. Văzându-te plin de răni, fără de nici o slavă dezbrăcat pe cruce fiind, Copilul meu, prin suflet mi-a trecut sabia, după proorocirea Dreptului Simeon” - spunea Maica lui Dumnezeu strigând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, ne închinăm bogăţiei milelor Tale, Stăpâne, „Făptura Tă vrând să o mântuieşti, moarte ai primit” - grăia Preacurata, ci prin Învierea Ta, Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi toţi, care cu umilinţă îi strigăm Maicii Tale Preacurate:

Bucură-Te, că pe Domnul Cel Preabun fără de suflare l-ai zărit;

Bucură-Te, ceea ce ai sărutat trupul Fiului tău preaiubit;

Bucură-Te, că ai privit la lumina ta cum era străpus de moarte şi dezbrăcat;

Bucură-Te, ceea ce apoi mormântului l-ai încredinţat;

Bucură-Te, că trupul Său în giulgiu nou l-ai înfăşurat;

Bucură-Te, ceea ce l-ai văzut înviat;

Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 13-lea: (de trei ori)

O, Maică prealăudată, ceea ce te-ai istovit de amărăciune, stând lângă crucea Fiului şi Dumnezeului tău, ascultă suspinele şi lacrimile noastre şi ne izbăveşte de mâhniri, boli şi moartea cea veşnică pe toţi cei ce nădăjduiesc la nespusa ta milostivire şi strigă lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarăşi Icosul 1 (Îngerul care binevestise păstorilor şi...) şi Condacul 1 (Alesei Fecioare Maria...).

Rugăciune:

O, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, ceea ce pentru curăţia ta şi pentru nenumăratele suferinţe îndurate de tine pe pământ, eşti mai presus decât toate fiicele pământului, primeşte suspinele noastre multîndurerate şi ne păzeşte sub acoperămâtul milostivirii tale, căci alt adăpost şi solire caldă în afară de tine nu avem, ci tu, îndrăznire având către Cel născut din tine, ajută-ne şi ne mântuieşte cu rugăciunile tale ca fără de oprelişti să ajungem în Împărăţia Cerurilor, unde împreună cu toţi sfinţii vom cânta lui Dumnezeu Celui în Treime, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tropar:

Despietreşte inimile noastre cele învrăjbite, Născătoare de Dumnezeu, iar năvălirile celor ce ne urăsc le potoleşte şi toată strâmtorarea sufletului nostru o conteneşte. Ridicând ochii la icoana ta cea sfântă ne umilim în faţa suferinţei şi milostivirii tale pentru noi şi rănile Ţi le sărutăm iar de săgeţile noastre care te străpung ne înfricoşăm. Ci tu Maică preamilostivă, nu ne lăsa să pierim în împietrirea noastră şi din pricina nemilostivirii celor apropiaţi, căci eşti cu adevărat despietrirea inimilor învrăjbite.

Acatistul Izvorului Tămăduirilor Născătoarei lui Dumnezeu

Condacul 1:

Pe fântâna cea pururea curgătoare şi de viaţă dătătoare, pe izvorul cel dumnezeiesc care izvorăşte apele darului, mai presus de cuvânt, cu un glas să-l lăudăm cei ce cerem lui dar, ca cel ce izvorăşte tămăduiri în toate zilele. Pentru aceasta după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem apă cu credinţă şi să zicem rugămu-ne rourează-ne cu darul tău, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Icosul 1:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut fără de sămânţă pe Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte de veci, deschide-mi gura mea spre lauda ta, ca să te slăvesc strigând către izvorul tău unele ca acestea:

Bucură-te, ocean înţelegător care asemenea norilor reverşi minuni peste toată lumea;

Bucură-te, Siloame al doilea, care covârşeşti curgerile Nilului cu revărsarea darului;

Bucură-te, apa care izvorăşti ca dintr-o piatră cu preaslăvire, şi a Iordanului lucrare ai primit;

Bucură-te, mană de mântuire care te faci arătată spre trebuinţa celor ce cer bogata ta apă cu adevărat îndestulătoare;

Bucură-te, izvor din care curge toată bunătatea şi îndestularea de tămăduire;

Bucură-te, că din tine izvorăsc din destul facerile de bine;

Bucură-te, că tuturor le dai celor ce cer, întărire sufletelor şi sănătate trupurilor;

Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 2-lea:

Stăpânul cerului şi al pământului, lucruri minunate şi prea slăvite a săvârşit întru tine, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, pentru că de sus a picurat, arătat, ca o ploaie în pântecele tău, dumnezeiască Mireasă, arătându-te pe tine izvor de tămăduiri, care vindeci pe toţi cei ce-ţi cântă: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Dumnezeiesc izvor ai raiului Fecioară şi Maică cerească pe tine te numim după vrednicie, căci curgerea şi darul izvorului tău au străbătut în cele patru părţi ale pământului, care se acoperă pururea cu străine minuni, din apa ce se dă spre băutură tuturor celor ce cer. Pentru aceasta bucurându-ne toţi creştinii, cu credinţă alergăm la izvorul tău, scoţând totdeauna apă, cu sfinţenie şi cu dulceată zicând:

Bucură-te, izvorul curgător de tămăduiri;

Bucură-te, că în dar reverşi din destul, bogate vindecări celor bolnavi;

Bucură-te, că pe cei orbi, ce aleargă la tine, a vedea lămurit îi faci;

Bucură-te, că pe mulţi şchiopi i-ai îndreptat;

Bucură-te, că pe slăbănogi i-ai întărit;

Bucură-te, că prin turnarea apei de trei ori pe cel mort, l-ai vindecat;

Bucură-te, minune străină, acoperită pururea de slava Celui Preaînalt;

Bucură-te, că pe tine te numim rai cugetător;

Bucură-te, căci ca o ploaie pe pământ uscat căzând adăpi sufletele cele însetate de viaţă;

Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 3-lea:

Puterile tale cele mari şi pline de minuni nedeşertate şi mai presus de fire pe care tuturor le reverşi, cine le va putea spune, o, izvorule dătător de daruri; că nu numai că goneşti bolile cele cumplite de la cei ce aleargă la tine cu dragoste, ci şi patimile cele sufleteşti le speli, curăţindu-le la toţi cei ce-ţi cântă ţie: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Pe norul cel ceresc cu cântări minunate să-l lăudăm credincioşii, care pe picătura Hristos, dătătorul de viaţă, pe pământ L-a plouat, pe apa cea dumnezeiască şi vie, cea săltătoare şi izvorâtoare, fără de moarte, a dăruit-o nouă credincioşilor care cântăm:

Bucură-te, vasul băuturii celei dumnezeieşti, Ceea ce după băutură niciodată nu se deşartă;

Bucură-te, Ceea ce alungi setea care topeşte sufletele;

Bucură-te, că din pântecele minţii cei ce beau înţelepţeşte, revarsă râuri dumnezeieşti;

Bucură-te, că tuturor le izvorăşti darul din destul;

Bucură-te, izvor de viaţă primitor care pururea izvorăşte daruri;

Bucură-te, fântâna tămăduirilor, care toată tăria bolilor o arată a fi slabă şi neputincioasă;

Bucură-te, vedere orbilor;

Bucură-te, dumnezeiască curăţie a celor leproşi;

Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 4-lea:

Izvorăşte-mi mie Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, darurile cuvântului, ca să laud izvorul tău, care izvorăşte viaţă şi dar credincioşilor, că tu pe Cuvântul Cel într-un Ipostas L-ai izvorât nouă şi izvor de tămăduire, de obşte, te-ai arătat tuturor celor ce-I cântă: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Biserica ta, Preacurată Fecioară, se arată tuturor casă de doctorie mai presus de fire, că din moarte văzută, ridică arătat pe credincioşii cei ce aleargă la dânsa şi tuturor izvorăşte dulceaţă din destul. Pentru care şi noi nevrednicii cu cântări duhovniceşti, veselindu-ne, zicem:

Bucură-te, apa izvorului celui dătător de viaţă;

Bucură-te, norul care aduci ploaie de mântuire;

Bucură-te, vindecare a celor bolnavi;

Bucură-te, slobozirea celor din primejdii;

Bucură-te, răcoreala celor înfierbântaţi de arşiţa păcatelor;

Bucură-te, luminarea ochilor orbiţi de neştiinţă;

Bucură-te, auzirea celor surzi;

Bucură-te, că pe cei ce zăceau în pat bolnavi, numai cu atingerea i-ai scăpat;

Bucură-te, loc de tămăduire sfinţit cu adevărat;

Bucură-te, că ne izvorăşti din ceruri daruri fără împuţinare;

Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 5-lea:

Daruri din destul curg din tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că izvorăşti apă de tămăduiri din care se adapă sufletele credincioşilor celor însetaţi de viaţă şi goneşti arşiţa păcatelor celor ce cântă: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Neamul omenesc te laudă pe tine Preacinstită, că tuturor le izvorăşti din ceruri daruri fără încetare, arătându-te pe tine izvor nemuritor, Dumnezeiască Mireasă, celor ce-ţi aduc aceste cântări de laudă:

Bucură-te, izvorâtoarea apei, Hristos, din care se adapă toată lumea;

Bucură-te, că Făcătorul tuturor întru tine ca o picătură s-a pogorât arătat;

Bucură-te, că pe cel orb l-ai făcut a vedea lumina;

Bucură-te, izvorule care ai dezlegat prin apă firea pietrei cea înfricoşată;

Bucură-te, curăţirea leproşilor şi sugrumarea diavolilor;

Bucură-te, că pe împăraţi i-ai făcut credincioşi desăvârşiţi;

Bucură-te, înţelepciunea celor simpli;

Bucură-te, bogăţie de daruri a săracilor;

Bucură-te, că prin revărsarea apei, tămăduiri de multe feluri le-ai dăruit;

Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 6-lea:

Lucru cu adevărat necuprins şi mai presus de fire este Cel ce s-a lucrat întru tine, Născătoare de Dumnezeu, că apa izvorului tău este tămăduirea bolilor celor de moarte aducătoare, Ceea ce firea cu adevărat nu a văzut. Pentru care şi noi cu umilinţă ne rugăm: nu ne trece cu vederea, sârguieş-te ajutătoarea noastră grabnică şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşilor ca să te lăudăm zicând aşa: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Măririle minunilor izvorului tău, Fecioară Preacurată, cine le va putea spune, ca Ceea ce cu adevărat ai înspăimântat gândul omenesc prin pică-turile izvorului tău, de care povestesc limpede lâna şi mana şi Siloamul şi piatra Ceea ce a izvorât şi pridvorul lui Solomon. Darul tău este mai presus de cuvânt şi de gând; drept aceea şi noi într-o unire de gânduri şi glasuri cântăm laudele acestea:

Bucură-te, Fecioară că din tine se revarsă apa care vindecă patimile cele de moarte aducătoare;

Bucură-te, că din izvorul tău a curs apa care a vindecat sânul femeii cel cuprins de cangrenă;

Bucură-te, grabnică vindecătoare a bolilor celor cumplite;

Bucură-te, că prin stropirea apei, credincioşii se sfinţesc;

Bucură-te, Fântâna bucuriei celei neîncetate;

Bucură-te, izvorule al frumuseţii celei negrăite;

Bucură-te, dezlegarea tuturor bolilor;

Bucură-te, înecarea tuturor patimilor;

Bucură-te, râul cel prea limpede care faci sănătoşi pe cei credincioşi;

Bucură-te, apa care dai tămăduiri celor bolnavi de felurite boli;

Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 7-lea:

Apa înţelepciunii şi a vieţii izvorând lumii, pe toţi chemi, Născătoare de Dumnezeu, să scoată apele cele de mântuire şi cu ea să stingă cărbunii înşelăciunii şi ai necurăţiei; drept aceea şi noi credem cuvintele Fiului tău, Stăpână, care a zis: „că în veci nu vor înseta cei ce cu credinţă vor bea din ea” zicând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Pântece mai înainte sterp ai dezlegat arătat, cu curgerile izvorului tău, că şi naşteri dăruieşti, ca Ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor, pentru care şi noi bucurându-ne zicem:

Bucură-te, curgerea înţelepciunii care curăţeşte necunoştinţa;

Bucură-te, amestecăre care picură dumnezeiască dulceaţă inimii;

Bucură-te, paharul manei cel de viaţă turnător;

Bucură-te, baie de Dumnezeu izvorâtă;

Bucură-te, Ceea ce izvorăsti liniştea neputinţelor;

Bucură-te, Ceea ce stingi văpaia bolilor;

Bucură-te, Ceea ce ai liniştit frigurile şi ai stins aprinderea înfocării;

Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 8-lea:

Minunile tale cele neauzite Stăpână, fac pe toţi credincioşii cei ce le aud a se minuna de apa izvorului tău; pe cei muţi şi surzi ca şi cum ar fi grăitori îi face, iar pe cei ce pătimesc cumplit îi vindecă, şi tămăduieşte desăvârşit pe cei ce cântă cu credinţă: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Pe toate apele le covârşeşte Fecioară Curată, apa izvorului tău, care dăruieşte arătat izbăvirea de boli cumplite şi dă sufletelor toată sănătatea, ca Ceea ce se revarsă mai presus de fire tuturor celor ce cântă:

Bucură-te, că pe cei ce aleargă la tine îi scoţi din cuptorul necazurilor;

Bucură-te, uşa prin care străbate razele luminii şi luminează ochii trupeşti şi sufleteşti;

Bucură-te, Ceea ce singura eşti mângâierea pământenilor;

Bucură-te, izvor prea cinstit;

Bucură-te, că prin curgerea izvorului Tău, diavolii s-au înfricoşat;

Bucu’ră-te, că pe Leon l-ai făcut călăuză orbului neştiutor spre al tău izvor;

Bucură-te, că a fi împărat l-ai încredinţat;

Bucură-te, că el spre mulţumire Biserică în numele tău a ridicat;

Bucură-te, că tu dar făcător de minuni de la Dumnezeu ai primit;

Bucură-te, că pătimaşii ce cu credinţă năzuiesc la izvorul tău se tămăduiesc;

Bucură-te, vas de apă neîmpuţinată şi de boli vindecătoare;

Bucură-te, că izvorul tău tuturor este îndeajuns îndestulător;

Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 9-lea:

Lumină şi tămăduire tuturor mădularelor omeneşti făcându-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care ai născut pe Făcătorul şi Ziditorul tuturor, din amestecarea tinei şi a apei ai luminat negrăit ochii orbului, cel ce se născuse orb şi care nici cum nu vedea soarele cel dulce, care dobândind vederea şi văzând lumina şi marea minune izvorâtă din milostivirea ta cea negrăită a zis: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Siloamul vindeca bolile, însă mai presus s-a arătat, Preasfântă Stăpână, izvorul tău făcător de minuni, fiindcă acesta nu numai odată într-un an şi nu numai acei ce iau mai întâi, dobândesc sănătate, ci de-a pururea vindecă toată rana sufletească şi trupească a celor ce cu bună credinţă şi cu dra-goste vin către tine strigând:

Bucură-te, scăldătoarea în care se afundă toate durerile noastre cele sufleteşti şi trupeşti;

Bucură-te, vas cu care primim bucuria şi mântuirea;

Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă;

Bucură-te, lemn care îndulceşti apele cele amare ale mării lumeşti;

Bucură-te, izvor nesecat al apei cele dătătoare de viaţă;

Bucură-te, Ceea ce îndulceşti necazurile noastre cele amare;

Bucură-te, apa care curăteşti spurcăciunea păcatului;

Bucură-te, încetarea întristărilor noastre;

Bucură-te, vindecarea bolilor noastre;

Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 10-lea:

Vrând să vădeşti minunile cele de la izvorul tău, ai poruncit, Stăpână, lui Leon să ducă orbul în partea cea mai dinlăuntru a pădurii şi să-i stingă setea cea trupească cu apă; iar cu tină să-i ungă ochii lui cei întunecaţi pentru ca să cunoască puterea ta şi să nu fie tăinuit izvorul vindecărilor care îl dai în dar tuturor celor ce au nevoie. Pentru aceasta şi noi nu tăinuim minunile şi facerile tale de bine către noi robii Tăi, ci cu mulţumire proslăvim pe Dumnezeu şi cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Viaţa noastră pământească afundată fiind în tina păcatelor, sufletul de păcate îmbolnăvit, trupul de dureri chinuit, pentru că mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre ne pedepseşte, către tine dar alergăm, Maica lui Dumnezeu, şi înaintea izvorului tău cădem, rugându-te: spală tina păcatelor vindecă sufletele îmbolnăvite şi trupurile chinuite le îndreptează, ca noi cu bucurie să strigăm ţie:

Bucură-te, vindecarea patimilor sufleteşti;

Bucură-te, izbăvirea durerilor şi chinurilor trupeşti;

Bucură-te, voinţa cea bună a lui Dumnezeu către noi cei păcătoşi;

Bucură-te, adevărata îndreptare a celor ce se căiesc înaintea lui Dumnezeu, pentru păcatele lor;

Bucură-te, baie care speli cugetele noastre murdare de fărădelegi;

Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Izbăvitorul care în dar curăţă fărădelegile noastre;

Bucură-te, că prin tine, după măsura credinţei se dau vindecări;

Bucură-te, mijlocitoarea bucuriei celei veşnice;

Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 11-lea:

S-a înălţat apa izvorului tău, Curată, mai presus de ceruri, aceasta fiind hrana sufletului, miere din piatră şi dăruire de mană, slobozitoare de boli şi mântuitoare, pentru aceasta mulţimea credincioşilor veselindu-se saltă cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Fântână izvorâtoare de viaţă plină de daruri dumnezeieşti s-a arătat nouă preacinstit izvorul tău, Stăpână, spre băutura, sfinţirea şi mângâierea noastră; iar noi cu dragoste cinstindu-l şi cu credinţă îngenunchind înaintea lui strigăm ţie:

Bucură-te, chezăşuitoarea mântuirii păcătoşilor;

Bucură-te, vindecarea a toate neputinţele;

Bucură-te, Ceea ce duci rugăciunile credincioşilor Fiului tău şi Dumnezeului nostru;

Bucură-te, pământul făgăduinţei din care ne izvorăsc toate bunătăţile cereşti şi cele pământeşti;

Bucură-te, Ceea ce adăpi brazdele pe care cresc mulţmile îndurărilor;

Bucură-te, Ceea ce ne povătuieşti pe noi către patria cerească;

Bucură-te, roua florilor celor nevestejite;

Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 12-lea:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, fă-ne vrednici de darurile tale şi te rugăm, treci cu vederea păcatele noastre, dând tămăduire celor ce cu credinţă se apropie de izvorul tău şi cer binecuvântare şi iertare de păcate cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Nu cerem mai multă îndurare de la tine, Stăpână, decât precum te-ai milostivit şi ai dat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la izvorul tău şi au dobândit cele de folos, aşa te milostiveşte deci şi spre noi cei ce suntem cuprinşi de faptele cele rele ca să te slăvim pe tine, zicând unele ca acestea:

Bucură-te, nădejdea noastră în viaţa aceasta şi după moarte;

Bucură-te, cununa cea slăvită a celor ce au credinţă şi se luptă împotriva ispitelor;

Bucură-te, Ceea ce dai veşnică mântuire celor ce se ostenesc în viaţa călugărească;

Bucură-te, Ceea ce izbăveşti omenirea din foametea sufletească şi trupească;

Bucură-te, tare ajutătoare în războaie;

Bucură-te, Ceea ce ne păzeşti pe noi de năvălirea altor neamuri;

Bucură-te, păzitoarea celor ce călătoresc pe pământ, pe apă şi prin aer;

Bucură-te, comoara legii noastre creştineşti;

Bucură-te, că în orice vreme secetoasă cerem ajutorul tău, îl dobândim;

Bucură-te, stâlp neclintit al creştinătăţii;

Bucură-te, că prin minunile tale ai bucurat tot neamul creştinesc;

Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 13-lea:

O, întru tot cântată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorul cel nedeşertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătăţii, nădejdea şi mântuirea tuturor creştinilor, la tine ridicăm ochii sufletelor şi a trupurilor noastre, către tine tin-dem mâinile noastre cele slabe şi din adâncul inimii strigăm ţie: Caută spre noi dintru înălţimea ta cea sfântă, vezi credinţa şi umilinţa sufletului nostru, ascultă rugăciunea noastră care o facem către tine din inima noas-tră cea împietrită depărtează de la noi toate nevoile, toată răutatea şi toată întristarea ce vine asupra noastră, întru această vremelnică viaţă. Vindecă toate bolile şi neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti, dăruieşte-ne sănătate şi ne izbăveşte de veşnica muncă prin rugăciunile tale ca să cântăm neîncetat: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut fără de sămânţă pe Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte de veci, deschide-mi gura mea spre lauda ta, ca să te slăvesc strigând către izvorul tău unele ca acestea:

Bucură-te, ocean înţelegător care asemenea norilor reverşi minuni peste toată lumea;

Bucură-te, Siloame al doilea, care covârşeşti curgerile Nilului cu revărsarea darului;

Bucură-te, apa care izvorăşti ca dintr-o piatră cu preaslăvire, şi a Iordanului lucrare ai primit;

Bucură-te, mană de mântuire care te faci arătată spre trebuinţa celor ce cer bogata ta apă cu adevărat îndestulătoare;

Bucură-te, izvor din care curge toată bunătatea şi îndestularea de tămăduire;

Bucură-te, că din tine izvorăsc din destul facerile de bine;

Bucură-te, că tuturor le dai celor ce cer, întărire sufletelor şi sănătate trupurilor;

Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

şi Condacul 1:

Pe fântâna cea pururea curgătoare şi de viaţă dătătoare, pe izvorul cel dumnezeiesc care izvorăşte apele darului, mai presus de cuvânt, cu un glas să-l lăudăm cei ce cerem lui dar, ca cel ce izvorăşte tămăduiri în toate zilele. Pentru aceasta după datorie apropiindu-ne u dragoste, să scoatem apă cu credinţă şi să zicem rugămu-ne rourează-ne cu darul tău, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!