Din Cuvântul-înainte la Psalmi al Sfantului Vasile cel Mare
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi folositoare. Ea a fost scrisă de Duhul Sfânt pentru ca să găsim în ea, întocmai ca într-un spital sufletesc, la care să vină toţi, doctoria potrivită pentru boala fiecăruia. Căci este scris: „doctoria este aceea care va face să înceteze suferinţele cele mari".
Într-adevăr, altceva ne învaţă cărţile profeţilor, altceva cele istorice, altceva Legea şi altceva îndemnurile date prin Proverbe. Cartea Psalmilor însă cuprinde în sine tot ceea ce este mai folositor în toate. Ea profetizează cele viitoare, însemnează fapte istorice, dă legi pentru viaţă, arată ce trebuie să facem şi, ca să spunem într-un singur cuvânt, este o adevărată comoară de învăţături bune, punând la îndemâna fiecăruia, după sârguinţa lui, tot ceea ce îi este de folos. Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului şi aduce cât se poate de grabnic însănătoşirea celui de curând rănit. Îngrijeşte de cel bolnav şi păstrează întreg pe cel sănătos. În genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vieţii omeneşti caută să se cuibărească în suflete, să fie îndepărtate, şi la aceasta ajunge prin crearea îngrijită a unei stări sufleteşti pline de bucurie şi de plăcere, care face ca în suflete să ia fiinţă cugetele cele înţelepte.
Astfel, fiindcă Duhul Sfânt ştie ce greu este să fim îndrumaţi pe calea virtuţii, din cauză că noi dispreţuim viaţa cea înaltă, ca unii care suntem înclinaţi întotdeauna către plăcere, ce a facut? El a împreunat laolaltă cu dogmele plăcerea cântului, pentru că, fără de ştirea noastră, odată cu bucuria şi frumuseţea celor auzite să primim şi folosul care rezultă din cuvintele pe care le auzim. De altfel tot asemenea fac şi doctorii cei întelepţi atunci când au de dat bolnavilor doctorii amare: căci ei le amestecă mai întâi cu miere şi numai după aceea le dau celor ce nu ar putea să le ia altfel. Deci, aceasta este cauza care a făcut ca să se ajungă şi pentru noi la cântările acestea pline de armonie ale psalmilor, pentru că cei care-i vor citi să creadă că fac cântări, iar în realitate să-şi cultive sufletele. Căci adevărul este că niciodată cineva nu a ieşit din biserică păstrand cu uşurinţă în minte cuvintele apostolice sau profetice, fie ele oricât de simple, în timp ce cuvintele psalmilor le cântă toţi credincioşii şi nu arareori s-a întâmplat ca cei care din cauza mâniei arătau întocmai ca fiarele sălbatice, de îndată ce au început să cânte vreun psalm, la un loc cu alţii, să se întoarcă apoi de acolo cu sălbăticia din suflet îmblânzită, datorită cântecului.
Psalmul este liniştea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul gălăgiei şi al valurilor gândurilor. El face să slăbeasca mânia sufletului şi înfrânează pornirea căre patimi; este tovarăşul prieteniei, apropierea celor care stau departe, ca unul care împacă pe cei ce-şi poartă vrăjmăşie. Căci cine, oare, mai poate fi socotit vrăjmasşal altuia, atunci când îşi uneşte glasul la un loc cu el, pentru a da laolaltă laudă lui Dumnezeu? Psalmodia aduce cu sine tot ce poate fi mai bun: iubirea, făcând din tovărăşia laolaltă a glasului un fel de trăsură de unire între oameni; adunând pe credincioşi laolaltă într-un singur glas de cor, psalmul este alungătorul demonilor, aducătorul ajutorului îngeresc, arma pentru teama de noapte, linişte pentru oboseala zilei, pavăza şi mângâierea oamenilor credincioşi, iar pentru femeile credincioase una din cele mai potrivite podoabe. Psalmul face ca pustiurile să se arate locuite şi patimile să fie înfrânate. Început pentru începători, el este creştere pentru cei care propăşesc pe calea virtuţii şi sprijin pentru cei care merg pe calea desăvârşirii. Psalmul este glasul Bisericii; el înveseleşte sărbătorile şi face să se nască în inima credinciosului dorul după Dumnezeu. Chiar şi din inimile de piatră psalmul stoarce lacrimi. El este o faptă îngerească, o trăire cerească, o mireasmă duhovnicească. Ce poate fi mai înţelept, oare, ca această povaţă a învăţătorului care ne îndeamnă să cântăm, pentru ca în acelaşi timp să şi învăţăm cele ce ne sunt de folos? Nu se întipăresc, oare, în felul acesta, în sufletele noastre şi mai bine învăţăturile? Căci este de ştiut ca învăţăturile care se dau cu sila nu pot să dăinuiască în suflete, pe când învăţăturile care pătrund în suflet cu plăcere şi bucurie rămân de-a pururi. Ce nu poate învăţa cineva din psalmi? Măreţia bărbăţiei, exactitatea dreptăţii, însemnatatea înfrânării, desăvârşirea judecăţii, chipul în care trebuie să rabde şi tot ceea ce se poate spune despre lucrurile cele bune. Numai aici poate să se găsească teologia cea desăvârşită, aici prezicerea venirii în trup a Domnului Hristos, aici ameninţarea judecăţii celei veşnice, aici nădejdea învierii, aici teama de iad, aici făgăduinţa măririi ce ne aşteaptă, ca şi dezvăluirea tainelor celor nepătrunse, căci toate se gasesc adunate aici, în Cartea Psalmilor, întocmai ca într-o comoară bogată, care este pusă la îndemână tuturor. Şi, dacă este adevărat că există mai multe instrumente muzicale, nu este mai puţin adevărat că profetul a armonizat cartea aceasta cu instrumentul numit psaltire, pentru că, după cum se pare, el a voit să arate cu aceasta harul Duhului Sfânt care răsună în ea, întrucât dintre toate instrumentele muzicale numai psaltirea îţi are cauza sunetelor venită din sus. Într-adevăr, la chitară şi la liră sunetul răsună dedesubtul locului unde sunt atinse coardele şi numai psaltirea dintre toate instrumentele muzicale primeşte sunetele din partea de sus a ei, îndemnându-ne cu aceasta ca şi noi să ne deprindem a căuta cele de sus şi să nu ne dedăm patimior trupului, din cauza plăcerii ce ne-ar da-o cântecul. De altfel, mai cred că cuvântul profetic, prin construcţia instrumentului acestuia, a voit să ne arate un lucru adânc şi înţelept, că adică toţi cei plini de grijă şi cu sufletele senine pot fi uşor conduşi pe calea care duce către cele înalte.
Rugăciunile începătoare:
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!
Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
Cinstita prăznuire a proorocului Tău, Doamne, ce arată Biserica Ta; ca îngerii cu oamenii împreună se veselesc. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, în pace îndreptează viaţa noastră.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Multe sunt mulţimile păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu, dar către tine năzuiesc, curată, căutând mântuire; cercetează neputinciosul meu suflet şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeului nostru ca să-mi dea iertare de răutăţile ce am făcut, ceea ce eşti una binecuvântată.
După aceea, Doamne miluieşte (de 40 de ori) şi fa închinăciuni câte poţi. Apoi rosteste rugăciunea aceasta:
Întrutot Sfântă Treime, Dumnezeule şi Făcătorule a toată lumea, ajută-mi şi îndreptează inima mea, să încep cu înţelepciune şi să sfârşesc cu fapte bune aceşti Psalmi, insuflaţi de Dumnezeu, pe care Duhul Sfant i-a rostit prin gura lui David şi pe care şi eu, nevrednicul, voiesc să-i rostesc acum. Dar, cunoscându-mi nepriceperea şi căzând înaintea Ta, mă rog Ţie şi cer ajutor de la Tine. Îndreptează mintea mea, Dumnezeule, şi-mi întăreşte inima, să nu mă îngreuiez de graiurile gurii, ci să mă veselesc de înţelegerea cuvintelor şi să mă gândesc la lucrarea faptelor bune, ca luminându-mă cu faptele cele bune, să mă învrednicesc la judecată de şederea de-a dreapta Ta, împreună cu toţi aleşii Tăi. Deci, binecuvintează-mă, Stăpâne, ca din inimă să rostesc cu limba mea aşa:
(şi sa începi a citi Psaltirea încet şi cu multă luare-aminte, fără să te grăbeşti şi cugetând mereu, ca să înţelegi şi cu mintea ce citeşti)
Prima catismă:
Psalmul 1
Un psalm al lui David, descris deasupra la evrei
1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori:
4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.
5. De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.
6. Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.
5. Atunci va grăi către ei intru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei;
6. Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.
7. Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!
8. Cere de la Mine şi-ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta, marginile pământului.
9. Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!"
10. Şi acum împăraţi, înţelegeţi! Învăţaţi-vă toţi, care judecaţi pământul!
11. Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur.
12. Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El.
Psalmul 1
Un psalm al lui David, descris deasupra la evrei
1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori:
4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.
5. De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.
6. Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.
5. Atunci va grăi către ei intru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei;
6. Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.
7. Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!
8. Cere de la Mine şi-ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta, marginile pământului.
9. Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!"
10. Şi acum împăraţi, înţelegeţi! Învăţaţi-vă toţi, care judecaţi pământul!
11. Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur.
12. Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El.
Psalmul 3
Un psalm al lui David, când a fugit în
1. Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea;
2. Mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!"
3. Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu.
4. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.
5. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
6. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.
7. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
8. A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Psalmul 4
Un psalm al lui David mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde
1. Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea.
2. Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna?
3. Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul.
4. Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi; de cele ce ziceţi în inimile voastre, întru aşternuturile voastre, vă căiţi.
5. Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul.
6. Mulţi zic: "Cine ne va arăta nouă cele bune?" Dar s-a însemnat peste noi lumina feţei Tale, Doamne!
7. Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmulţit.
8. Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat.
Psalmul 5
Un psalm al lui David mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente de suflat
l. Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea!
2. Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine, mă voi ruga, Doamne!
3. Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea.
4. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte.
5. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege.
6. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul.
7. Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta.
8. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta.
9. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc.
10. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne,
11. şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi lor sălaş şi se vor lăuda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău.
12. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.
Psalmul 6
Un psalm al lui David mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi.
2. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele;
3. Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când?
4. Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta.
5. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine?
6. Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda.
7. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei.
8. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.
9. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.
10. Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Psalmul 7
Un psalm al lui David, pe acre l-a cântat Domnului, pentru cuvintele lui Huşi, fiul lui Iemeni
l. Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi mă izbăveşte,
2. Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mântuiască.
3. Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele,
4. De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei,
5. Să prigonească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze.
6. Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalţă-Te până la hotarele vrăjmaşilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit
7. Şi adunare de popoare Te va înconjura şi peste ea la înălţime Te întoarce.
8. Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea şi după nevinovăţia mea.
9. Sfârşească-se răutatea păcătoşilor şi întăreşte pe cel drept, Cel ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte.
10. Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuieşte pe cei drepţi la inimă.
11. Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răbdător şi nu se mânie în fiecare zi.
12. De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat şi l-a pregătit
13. Şi în el a gătit unelte de moarte; săgeţile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat.
14. Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia şi a născut nelegiuirea.
15. Groapă a săpat şi a adâncit-o şi va cădea în groapa pe care a făcut-o.
16. Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui şi pe creştetul lui silnicia lui să se coboare.
17. Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.
Psalmul 8
Un psalm al lui David mai marelui cântăreţilor, pentru gritith
1. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri.
2. Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător.
3. Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:
4. Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?
5. Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el.
6. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.
7. Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului;
8. Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor.
9. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
După prima catismă:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Apoi troparele (glasul 1):
Întru fărădelegi fiind zămislit, eu, păcătosul, nu cutez a căuta la înălţimea cerului; dar îndrăznind căre iubirea Ta de oameni, strig Ţie: Dumnezeule, milostiv fii mie şi mă mântuieşte!
De vreme ce dreptul abia se mântuieşte, cum mă voi arata eu, păcătosul, cel ce nu am purtat greutatea şi zăduful zilei? Ci numără-mă, Dumnezeule, cu cei din ceasul al unsprezecelea şi ma mântuieşte!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Braţele părinteşti grăbeste a mi le deschide, că în păcate am cheltuit viaţa mea! Şi căutând, Mântuitorule, la bogăţia cea neîmpuţinată a îndurărilor Tale, nu trece acum cu vederea inima mea cea sărăcită, căci căre Tine, Doamne, strig cu umilinţă: gresit-am la cer şi inaintea Ta!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfânta Fecioară, nădejdea creştinilor, pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus de minte şi de cuvânt, roagă-L neîncetat, împreună cu puterile cele de sus, să ne dea iertare de păcate şi îndreptarea vieţii, nouă tuturor, celor ce cu credinţă şi cu dragoste te preamărim pururea.
Apoi, Doamne miluieşte! (de 40 de ori)
Şi rugăciunea aceasta:
Stăpâne atotputernice şi necuprins, Putere începătoare de lumină şi nepătrunsă, Părintele Fiinţei celei ipostatice şi Purcezătorul Duhului Tău Celui de o putere, Care pentru îndurările milostivirii şi pentru negrăită bunătate nu ai trecut cu vederea firea omenească cea cuprinsă de întunericul păcatului, ci dumnezeieştile lumini ale sfintelor Tale învăţături le-ai strălucit în lume mai întâi prin lege şi prin prooroci, iar mai apoi prin Însuşi Fiul Tău Cel Unul-Născut, Care ai binevoit să ne răsară nouă trupeşte şi la strălucirea luminii Tale să ne povăţuiască; fie urechile Tale luând aminte la glasul rugăciunii noastre şi ne dăruieşte nouă, Doamne, cu inima neadormită şi trează să petrecem toată noaptea vieţii acesteia aşteptând venirea Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, Judecătorul tuturor, nu culcaţi şi dormind, ci priveghind şi cugetând la lucrarea poruncilor Tale să ne aflăm, şi întru bucuria Lui împreună să intrăm, unde este glasul cel neîncetat al celor ce prăznuiesc şi nespusă dulceaţă a celor ce privesc frumuseţea feţei Tale celei negrăite. Ca bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui Celui fără de început, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
A doua catismă:
Psalmul 9
Al lui David.
1. Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
2. Veseli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte.
3. Când se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta!
4. Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.
5. Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului.
6. Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.
7. Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată
8. Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.
9. Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.
10. Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!
11. Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui.
12. Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor.
13. Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii,
14. Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta!
15. Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.
16. Se cunoaşte Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul.
17. Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
18. Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.
19. Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta!
20. Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt.
21. Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?
22. Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc.
23. Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvintează.
24. Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui.
25. Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni.
26. Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi.
27. Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere.
28. Stă la pândă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.
29. Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el.
30. În lanţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci.
31. Că a zis în inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă până în sfârşit!"
32. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit!
33. Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta!
34. Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.
35. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla.
36. Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi neamuri din pământul Lui.
37. Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta.
38. Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Psalmul 10
Al lui David.
1. În Domnul am nădăjduit. Cum veţi zice sufletului meu: "Mută-te în munţi, ca o pasăre?"
2. Că iată păcătoşii au încordat arcul, au gătit săgeţi în tolbă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepţi la inimă.
3. Că au surpat ceea ce ai aşezat; dar dreptul ce a făcut?
4. Domnul este în locaşul cel sfânt al Său, Domnul în cer are scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
5. Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeşte nedreptatea îl urăşte sufletul Său.
6. Va ploua peste păcătoşi laţuri, foc şi pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor.
7. Că drept este Domnul şi dreptatea a iubit şi faţa Lui spre cel drept priveşte.
Psalmul 11
Al lui David.
1. Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor.
2. Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăit.
3. Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mândrie.
4. Pe cei ce au zis: "Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?"
5. Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă.
6. Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori.
7. Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac.
8. Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.
Psalmul 12
Al lui David.
1. Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârşit? Până când vei întoarce fata Ta de la mine?
2. Până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea?
3. Până când se va înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea?
4. Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte,
5. Ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu: "Întăritu-m-am asupra lui". Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina.
6. Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.
Psalmul 13
Al lui David.
1. Zis-a cel nebun în inima sa: "Nu este Dumnezeu!" Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
2. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
3. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
4. Oare, nu se vor înţelepţi toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, pe Domnul nu L-au chemat.
5. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepţilor.
6. Săracul nădăjduieşte în Domnul şi voi aţi râs de nădejdea lui, zicând: Cine va da din Sion mântuire lui
7. Dar când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Psalmul 14
Al lui David.
1. Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău?
2. Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa,
3. Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său.
4. Defăimat să fie înaintea Lui "el ce vicleneşte, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăveşte; cel ce se jură aproapelui său şi nu se leapădă,
5. Argintul său nu l-a dat cu camătă şi daruri împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac.
Psalmul 15
Al lui David.
1. Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit.
2. Zis-am Domnului: "Domnul meu eşti Tu, că bunătăţile mele nu-ţi trebuie".
3. Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.
4. Înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele.
5. Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti Cel care îmi aşezi mie iarăşi moştenirea mea.
6. Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că moştenirea mea este puternică.
7. Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel ce m-a înţelepţit; la aceasta şi noaptea mă îndeamnă inima mea.
8. Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.
9. Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde.
10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.
11. Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; umplea-mă-vei de veselie cu faţa Ta, şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura.
Psalmul 16
O rugăciune a lui David.
1. Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie.
2. De la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte.
3. Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate.
4. Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre.
S. Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei.
6. Eu am strigat, că m-ai auzit Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele.
7. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale.
8. Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă
9. De faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au cuprins;
10. Cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie.
11. Izgonindu-mă acum m-au înconjurat, ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la pământ.
12. Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri.
13. Scoală-Te, Doamne, întâmpină-i pe ei şi împiedică-i! Izbăveşte sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta.
14. Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătăţile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşiţele pruncilor.
15. Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
După a doua catismă:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Apoi troparele (glasul al 2-lea):
Eu sunt, Doamne, pomul cel neroditor, care nici o roadă de pocainţă nu aduc şi mă tem de tăiere şi de focul cel nestins mă înfricoşez. Pentru aceea ma rog Ţie: mai înainte de împrejurarea aceea, întoarce-mă şi mă mântuieşte!
Ca valurile marii s-au ridicat asupra mea fărădelegile mele şi ca o corabie pe luciul mării mă inviforez de mulţimea greşelilor: Tu, Doamne, îndreptează-mă prin pocăinţă la limanul cel lin şi mă mântuieşte!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Miluieşte-mă!, a zis David. Şi eu strig căre Tine: greşit-am, Mântuitorule; ci ştergându-mi păcatele prin pocăinţă, miluieşte-mă!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Mijlocitoarea cea fierbinte a creştinilor, roagă pe Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu, să ne izbăvească de toată răutatea şi necazul vrăjmaşului şi să ne dea iertare de cele ce am greşit, pentru îndurările cele milostive, cu rugăciunile tale, Maică Fecioară!
Apoi, Doamne miluieste (de 40 de ori)
Şi rugăciunea aceasta:
Stăpâne întru tot puternice, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, al Unuia-Născut Fiului Tău, dă-mi trup neîntinat, inimă curată, minte trează, cunoştinţă nerătăcită şi venirea Duhului Sfânt, spre câştigarea şi încredinţarea adevărului celui întru Hristosul Tău, cu Care Ţi se cuvine slavă, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Duhul Sfânt. Amin!
A treia catismă:
Psalmul 17
O cântare a lui David.
1. Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu,
2. Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul,
3. Apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi sprijinitorul meu.
4. Lăudând voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi.
5. Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile fărădelegii m-au tulburat.
6. Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au laţurile morţii.
7. Şi când mă necăjeau am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am strigat.
8. Auzit-a din locaşul Lui cel sfânt glasul meu şi strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui.
9. şi s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul şi temeliile munţilor s-au tulburat şi s-au clătinat că S-a mâniat pe ele Dumnezeu.
10. Întru mânia Lui fum s-a ridicat şi pară de foc de la faţa Lui, cărbuni aprinşi de la El.
11. Şi a plecat cerurile şi S-a coborât şi negură era sub picioarele Lui.
12. Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului.
13. Şi şi-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului.
14. De strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină şi cărbuni de foc.
15. Şi a tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glasul Său.
16. Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe ei, şi fulgere a înmulţit şi i-a tulburat pe ei.
17. Şi s-au arătat izvoarele apelor şi s-au descoperit temeliile lumii,
18. De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale.
19. Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe.
20. Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine.
21. Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea
22. Şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit.
23. Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele îmi va răsplăti mie,
24. Că am păzit căile Domnului şi n-am fost necredincios Dumnezeului meu.
25. Că toate judecăţile Lui sunt înaintea mea, şi îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine.
26. Şi voi fi fără prihană cu Dânsul, şi mă voi păzi de fărădelegea mea.
27. Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
28. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
29. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.
30. Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor îi vei smeri.
31. Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu.
32. Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, şi cu Dumnezeul meu voi trece zidul.
33. Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El.
34. Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Şi cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru?
35. Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea.
36. Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune.
37. Cel ce întăreşti mâinile mele în vreme de război, şi ai pus arc de aramă în braţele mele.
38. Şi mi-ai dat mie scutul mântuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit.
39. Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa.
40. Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele mele.
41. Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde pe dânşii şi nu mă voi întoarce până ce se vor sfârşi.
42. Îi voi zdrobi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele.
43. Şi m-ai încins cu putere spre război şi ai împiedicat pe toţi cei ce se sculau împotriva mea.
44. Şi pe vrăjmaşii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai nimicit.
45. Strigat-au către Domnul, şi nu era cel ce mântuieşte; şi nu i-a auzit pe ei.
46. Şi-i voi sfărâma pe ei ca praful în faţa vântului, ca tina uliţelor îi voi zdrobi pe ei.
47. Izbăveşte-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor.
48. Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit.
49. Fiii străini m-au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit şi au şchiopătat din cărările lor.
50. Viu este Domnul şi binecuvântat este Dumnezeul meu, şi să se înalţe Dumnezeul mântuirii mele.
51. Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda şi mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmaşii ceâ furioşi,
52. De la cei ce se ridică împotriva mea, înalţă-mă, de omul nedrept izbăveşte-mă.
53. Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne, şi numele Tău îl voi cânta.
54. Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău, lui David şi seminţiei lui până în veac.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Psalmul 18
Al lui David.
1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
2. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.
3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.
4. În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
5. În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa.
6. Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui.
7. De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura lui.
8. Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înţelepţeşte pruncii;
9. Judecăţile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii.
10. Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate îndreptăţite.
11. Dorite sunt mai mult decât aurul, şi decât piatra cea de mare preţ; şi mai dulci decât mierea şi fagurele.
12. Că robul Tău le păzeşte pe ele, şi răsplătire multă are.
13. Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă
14. Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare.
15. Şi vor bineplăcea cuvintele gurii mele şi cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu.
Psalmul 19
Al lui David.
1. Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob.
2. Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine.
3. Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie.
4. Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească.
5. Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.
6. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei
7. Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui.
8. Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
9. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat.
10. Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.
Psalmul 20
Al lui David.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
1. Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte.
2. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.
3. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.
4. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.
5. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el.
6. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta.
7. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti.
8. Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine.
9. Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale;
10. Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul.
11. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor.
12. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea.
13. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor.
14. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.
Psalmul 21
Al lui David.
1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşelilor mele.
2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu Te vei gândi la mine.
3. Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui
4. În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei.
5. Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat.
6. Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului.
7. Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
8. "Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el".
9. Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.
10. Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu.
11. Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute.
12. Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat.
13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte.
14. Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele.
15. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu.
16. Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât.
17. Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.
18. Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele.
19. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.
20. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.
21. Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
22. Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea.
23. Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia mea.
24. Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând:
25. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El!
26. Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui
27. Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,
28. Nici n-a întors fala Lui de la mine şi când am strigat către Dânsul, m-a auzit.
29. De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.
30. Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
31. Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.
32. Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor.
33. Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri.
34. Mâncat-au şi s-au închinat toţi graşii pământului, înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pământ.
35. Şi sufletul meu în El viază, şi seminţia mea va sluji Lui.
36. Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul.
Psalmul 22
Al lui David.
1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui.
4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.
5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.
6. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.
7. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Psalmul 23
Al lui David.
1. Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea.
2. Acesta pe mări l-a întemeiat pe el şi pe râuri l-a aşezat pe el.
3. Cine se va sui în muntele Domnului Şi cine va sta în locul cel sfânt al Lui?
4. Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care n-a luat în deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său.
S. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul şi milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său.
6. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob.
7. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei.
8. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război.
9. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei.
10. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.
După a treia catismă:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Apoi troparele (glasul al 3-lea):
Nevrednic fiind eu pe pământ, suflete al meu, pocăieşte-te! Ţărână în mormânt nu laudă şi de greşeli nu se izbăveşte. Strigă, dar, către Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi, greşit-am; ci mai înainte de a mă osândi, Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă mântuieşte!
Până când, suflete al meu, petreci în păcat? Până când tot amâni pocăinţa? Adu-ţi aminte de judecata ce va să fie şi strigă căre Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi, greşit-am! Ci Tu, Doamne, cel ce eşti fără de păcate, miluieşte-mă!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
La înfricoşătoarea judecată, fără de parasi voi fi vădit şi fără de martori voi fi osândit, că se vor deschide cărţile conştiinţei şi lucrurile cele ascunse se vor descoperi. De aceea, mai înainte de a se cerceta cele lucrate de mine, în priveliştea aceea a toata lumeă, Dumnezeule, curăţeşte-mă şi mă miluieşte!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, neînţeleasă şi necuprinsă este taina cea înfricoşătoare ce s-a lucrat întru tine: ca pe Cel necuprins zămislindu-L, L-ai născut îmbrăcat în trup, din preacinstitul tău sânge. Pe Acela, curăţă, roagă-L, ca pe Fiul tău, să mântuiască pe toţi cei ce-ţi cântă ţie!
Apoi Doamne miluieşte! (de 40 de ori)
Şi rugăciunea aceasta:
Doamne atotţiitorule, Cuvinte al Tatălui Celui fără de început şi Însuţi Dumnezeu desăvârşit, Iisuse Hristoase, Care pentru îndurările milei Tale celei nemăsurate niciodată nu Te desparţi de robii Tăi, ci pururea Te odihneşti întru ei, nu mă părăsi pe mine robul Tău, Împărate întru tot sfinte, ci dă-mi mie, nevrednicului, bucuria mântuirii Tale şi-mi luminează mintea cu lumina cunoştinţei Evangheliei Tale. Sufletul meu îl leagă cu dragostea Crucii Tale. Trupul meu cu nepătimirea Ta îl împodobeşte. Gândurile mele le împacă. Picioarele mele le fereşte de alunecare. Nu mă pierde cu fărădelegile mele, Preabunule Doamne, ci mă ispiteşte, Dumnezeule, şi cunoaşte inima mea, caută şi află cărările mele şi de mă aflu pe calea fărădelegii, abate-mă de la ea şi mă îndreptează pe calea cea veşnică. Că Tu eşti calea şi adevărul şi viaţa şi Ţie slavă îţi înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
A patra catismă:
Psalmul 24
Al lui David.
1. Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu.
2. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei.
3. Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce fac fărădelegi în deşert.
4. Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă.
5. Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua.
6. Adu-ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt.
7. Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni.
8. După mila Ta pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne.
9. Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta lege va pune celor ce greşesc în cale.
10. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi căile
11. Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Lui şi mărturiile Lui.
12. Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu că mult este.
13. Cine este omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o.
14. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul.
15. Domnul este întărirea celor ce se tem de El, aşezământul Lui îl va arăta lor.
16. Ochii mei sunt pururea spre Domnul că El va scoate din laţ picioarele mele.
17. Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sunt eu.
18. Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă.
19. Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele mele.
20. Vezi pe vrăjmaşii mei că s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât.
21. Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în Tine.
22. Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că Te-am aşteptat, Doamne.
23. Izbăveşte, Dumnezeule, pe
Psalmul 25
Al lui David.
1. Judecă-mă, Doamne, că eu întru nerăutate am umblat şi în Domnul nădăjduind, nu voi slăbi.
2. Cercetează-mă, Doamne, şi mă cearcă; aprinde rărunchii şi inima mea.
3. Că mila Ta este înaintea ochilor mei şi bine mi-a plăcut adevărul Tău.
4. Nu am şezut în adunarea deşertăciunii şi cu călcătorii de lege nu voi intra.
5. Urât-am adunarea celor ce viclenesc şi cu cei necredincioşi nu voi şedea.
6. Spăla-voi întru cele nevinovate mâinile mele şi voi înconjura jertfelnicul Tău, Doamne,
7. Ca să aud glasul laudei Tale şi să spun toate minunile Tale.
8. Doamne, iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul locaşului slavei Tale.
9. Să nu pierzi cu cei necredincioşi sufletul meu şi cu vărsătorii de sânge viaţa mea,
10. Întru ale căror mâini sunt fărădelegi şi dreapta cărora e plină de daruri.
11. Iar eu întru nerăutatea mea am umblat; izbăveşte-mă, Doamne, şi mă miluieşte,
12. Căci piciorul meu a stat întru dreptate; întru adunări Te voi binecuvânta, Doamne.
Psalmul 26
Al lui David.
1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
2. Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?
3. Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
4. Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.
S. De s-ar rândui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea;
6. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.
7. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
8. Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.
9. Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;
10. Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei.
11. Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului.
12. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă.
13. Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta.
14. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău;
15. Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
16. Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat.
17. Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
18. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.
19. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii.
20. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.
Psalmul 27
Al lui David.
1. Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Că de nu mă vei auzi, mă voi asemăna cu cei care se coboară în groapă.
2. Ascultă glasul rugăciunii mele când mă rog către Tine, când ridic mâinile mele către locaşul Tău cel sfânt.
3. Să nu tragi cu cei păcătoşi sufletul meu, şi cu cei ce lucrează nedreptate să nu mă pierzi,
4. Cu cei ce grăiesc pace către aproapele lor, dar cele rele sunt în inimile lor.
5. Dă-le lor după faptele lor şi după vicleşugul gândurilor lor.
6. După lucrul mâinilor lor, dă-le lor; răsplăteşte-i după faptele lor,
7. Că n-au înţeles lucrurile Domnului şi faptele mâinilor Lui; îi vei dărâma şi nu-i vei zidi.
8. Binecuvântat este Domnul că a auzit glasul rugăciunii mele.
9. Domnul este ajutorul şi apărătorul meu, în El a nădăjduit inima mea şi mi-a ajutat.
10. Şi a înflorit trupul meu şi de bunăvoia mea Îl voi lăuda pe El.
11. Domnul este întărirea poporului Său şi apărător mântuirilor unsului Său.
12. Mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; paşte-i pe ei şi-i ridică până în veac.
Psalmul 28
Al lui David.
1. Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului mieii oilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste;
2. Aduceţi Domnului slavă numelui Său; închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui.
3. Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul peste ape multe.
4. Glasul Domnului întru tărie, glasul Domnului întru mare cuviinţă;
5. Glasul Domnului cel ce sfărâmă cedrii şi va zdrobi Domnul cedrii Libanului;
6. El face să sară Libanul ca un viţel; iar Ermonul ca un pui de gazelă.
7. Glasul Domnului, cel ce varsă para focului.
8. Glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul şi va cutremura Domnul pustiul Cadeşului.
9. Glasul Domnului dezleagă pântecele cerboaicelor, glasul Domnului despoaie cedrii şi în locaşul Lui, fiecare va spune: Slavă!
10. Domnul va împărăţi peste potop şi va şedea Domnul Împărat în veac.
11. Domnul tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.
Psalmul 29
Al lui David.
1. Te voi înălţa, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşii mei împotriva mea.
2. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat.
3. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă.
4. Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui.
5. Că iuţime este întru mânia Lui şi viaţă întru voia Lui; seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa bucuria.
6. Iar eu am zis întru îndestularea mea: "Nu mă voi clătina în veac!"
7. Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar când ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat.
8. Către Tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeul meu mă voi ruga.
9. Ce folos ai de sângele meu de mă cobor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărâna, sau va vesti adevărul Tău?
10. Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu!
11. Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie.
12. Ca slava mea să-ţi cânte ţie şi să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Psalmul 30
Al lui David.
1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.
2. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti.
3. Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni.
4. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu.
5. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.
7. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
8. Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
9. Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea.
10. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat.
11. La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
12. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
13. Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
14. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: "Tu eşti Dumnezeul meu!"
15. În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.
16. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta!
17. Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.
18. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.
19. Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
20. Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor.
21. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
22. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.
23. Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi.
24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.
25. Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă.
26. Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul.
Psalmul 31
Al lui David.
1. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua.
4. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea.
6. Zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului"; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
După a patra catismă:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Apoi troparele (glasul al 4-lea):
Smeritul meu suflet, cel ce şi-a cheltuit toată viaţa întru păcate, cercetează-l şi, ca pe femeia cea păcătoasă, mă primeşte şi pe mine şi mă mântuieşte! Inotând pe luciul acestei vieţi, îmi aduc aminte de adâncul răutăţilor mele celor multe şi neavând gândul ocârmuitor, ca Petru strig către Tine: Mântuieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte-mă, ca un Iubitor de oameni!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Degrab să intrăm în cămara lui Hristos, ca să auzim toţi fericitul glas al Dumnezeului nostru: „Veniţi cei ce iubiţi slava cea cerească!", şi ne va face părtaşi cu fecioarele cele înţelepte, de ne vom lumina candelele noastre prin credinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Suflete, pocăieşte-te mai înainte de ieşirea ta, ca Judecătorul este nemitarnic şi înfricoşător celor ce păcătuiesc. Strigă dar, căre Domnul, cu inima umilită: greşit-am Ţie cu ştiinţă şi cu neştiinţă, Îndurate. Pentru rugăciunile Născătoaiei de Dumnezeu, milostiveşte-Te şi mă miluieşte!
Apoi, Doamne miluieste! (de 40 de ori)
Şi rugăciunea aceasta:
Te, Doamne, Celui singur bun şi nepomenitor de rău, îmi mărturisesc păcatele mele. La Tine cad eu nevrednicul, strigând: greşit-am, Doamne, greşit-am şi nu sunt vrednic să caut la înălţimea cerului, din pricina mulţimii nedreptăţilor mele! Ci Tu, Doamne al meu, dăruieşte-mi lacrimi de pocăinţă, Cel ce eşti singur bun şi milostiv, ca întru ele să mă rog Ţie, ca să mă curăţeşti mai înainte de sfârşit de tot felul de păcate. Ca prin înfricoşătoare şi groaznice locuri va să trec, despărţindu-mă de trup, şi mulţime de diavoli înfricoşători şi fără omenie mă vor întâmpina şi nimeni nu va călători împreună cu mine, ca să-mi ajute, sau să mă scoată. Pentru aceasta, cad la bunătatea Ta, ca să nu fiu dat celor ce-mi fac strâmbătate, nici să se laude asupra mea vrăjmaşul meu, Bunule Doamne! Nici să zica: iată, ne-ai venit în mâinile noastre şi ne-ai fost dat nouă! Nu, Doamne, nu-ţi uita îndurările Tale; nici nu-mi răsplăti după fărădelegile mele şi nici faţa Ta nu ti-o întoarce de la mine! Ci pedepseşte-mă Tu, Doamne, însă cu milă şi îndurare, iar vrăjmaşul să nu se bucure de mine, ci stinge înfricoşarea ce mi-o insuflă şi toată lucrarea lui o fă deşartă, şi-mi dă nedefăimată calea cea căre Tine, Bunule Doamne! Căci de am şi greşit, dar la alt doctor nu am năzuit, nici nu mi-am întins mâinile către vreun dumnezeu străin. Deci, nu lepăda rugăciunea mea, ci mă ascultă, pentru bunătatea Ta şi întăreşte inima mea întru frica Ta! Facă-se darul Tau peste mine, Doamne, ca un foc, care să ardă gândurile mele cele necurate. Că Tu eşti, Doamne, lumina cea mai presus de toată lumina, bucuria cea mai presus de toata bucuria, odihna cea mai presus de toata odihna, viata cea adevarata şi mântuirea care dăinuieşte în vecii vecilor. Amin!
A cincea catismă:
Psalmul 32
Al lui David, la Evrei fără titlu.
1. Bucuraţi-vă, drepţilor; celor drepţi li se cuvine laudă.
2. Lăudaţi pe Domnul în alăută, în psaltire cu zece strune cântaţi-I Lui.
3. Cântaţi-I Lui cântare nouă, cântaţi-I frumos, cu strigăt de bucurie.
4. Că drept este cuvântul Domnului şi toate lucrurile Lui întru credinţă.
5. Iubeşte milostenia şi judecata, Domnul; de mila Domnului plin este pământul.
6. Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor.
7. Adunat-a ca într-un burduf apele mării, pus-a în vistierii adâncurile.
8. Să se teamă de Domnul tot pământul şi de El să se cutremure toii locuitorii lumii.
9. Că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit.
10. Domnul risipeşte sfaturile neamurilor, leapădă gândurile popoarelor şi defaimă sfaturile căpeteniilor.
11. Iar sfatul Domnului rămâne în veac, gândurile inimii Lui, din neam în neam.
12. Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de moştenire Lui.
13. Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toţi fiii oamenilor.
14. Din locaşul Său, cel gata, privit-a spre toţi cei ce locuiesc pământul.
15. Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor.
16. Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea tăriei lui.
17. Mincinos este calul spre scăpare şi cu mulţimea puterii lui nu te va izbăvi.
18. Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i hrănească pe ei în foamete.
19. Şi sufletul nostru aşteaptă pe Domnul, că ajutorul şi apărătorul nostru este.
20. Că în El se va veseli inima noastră şi în numele cel sfânt al Lui am nădăjduit.
21. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Psalmul 33
Al lui David.
1. Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea.
2. În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi şi să se veselească.
3. Slăviţi pe Domnul împreună cu mine şi să înălţăm numele Lui împreună.
4. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a izbăvit.
5. Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze.
6. Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi din toate necazurile lui l-a izbăvit.
7. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe ei.
8. Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El.
9. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El.
10. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele.
11. Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi;
12. Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug.
13. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea.
14. Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor.
15. Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor.
16. Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit şi din toate necazurile lor i-a izbăvit.
17. Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui.
18. Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul.
19. Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.
20. Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi.
21. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Psalmul 34
Al lui David.
1. Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine;
2. Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu;
3. Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!"
4. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de mine.
5. Să fie ca praful în faţa vântului şi îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i prigonească.
6. Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărât sufletul meu.
7. Să vină asupra lor laţul pe care nu-l cunosc şi cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă.
8. Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea lui.
9. Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ţie? Cel ce izbăveşte pe sărac din mâna celor mai tari decât el şi pe sărac şi pe sărman de cei ce-l răpesc pe el.
10. S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat.
11. Răsplătit-au mie rele pentru bune şi au vlăguit sufletul meu.
12. Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sinul meu se va întoarce.
13. Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit.
14. Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au căit.
15. M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor.
16. Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa mea.
17. Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.
18. Să nu se bucure de. mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii.
19. Că mie de pace îmi grăiau şi asupra mea vicleşuguri gândeau.
20. Lărgitu-şi-au împotriva mea gura lor; zis-au: "Bine, bine, văzut-au ochii noştri".
21. Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine.
22. Scoală-Te, Doamne şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea.
23. Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu şi să nu se bucure de mine.
24. Să nu zică întru inimile lor: "Bine, bine, sufletului nostru", nici să zică: "L-am înghiţit pe el".
25. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea.
26. Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea şi să spună pururea: "Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său!"
27. Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.
Psalmul 35
Al lui David.
1. Necredinţa călcătorului de lege spune inimii mele, că nu este într-însul frica de Dumnezeu.
2. El singur se amăgeşte în ochii săi, când zice că ar fi urmărind fărădelegea şi ar fi urând-o.
3. Graiurile gurii lui fărădelege şi vicleşug; n-a vrut să priceapă ca să facă bine.
4. Fărădelege a gândit în aşternutul său, în toată calea cea bună n-a stat şi răutatea n-a urât.
5. Doamne, în cer este mila Ta şi adevărul Tău până la nori.
6. Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne.
7. Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui.
8. Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei.
9. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.
10. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă.
11. Să nu vină peste mine picior de mândrie şi mâna păcătoşilor să nu mă clatine.
12. Acolo au căzut toţi cei ce lucrează fărădelegea; izgoniţi au fost şi nu vor putea să stea.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Psalmul 36
Al lui David.
1. Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea.
2. Căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece.
3. Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate şi locuieşte pământul şi hrăneşte-te cu bogăţia lui.
4. Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale.
5. Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini.
6. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază.
7. Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea.
8. Părăseşte mânia şi lasă iuţimea; nu căuta să vicleneşti.
9. Că cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce aşteaptă pe Domnul vor moşteni pământul.
10. Şi încă puţin şi nu va mai fi păcătosul şi vei căuta locul lui şi nu-l vei afla.
11. Iar cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta de mulţimea păcii.
12. Pândi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui, cu dinţii săi.
13. Iar Domnul va râde de el, că mai înainte vede că va veni ziua lui.
14. Sabia au scos păcătoşii, întins-au arcul lor ca să doboare pe sărac şi pe sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă.
15. Sabia lor să intre în inima lor şi arcurile lor să se frângă.
16. Mai bun este puţinul celui drept, decât bogăţia multă a păcătoşilor.
17. Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar Domnul întăreşte pe cei drepţi.
18. Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi.
19. Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele de foamete se vor sătura.
20. Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au mărit şi s-au înălţat, s-au stins, ca fumul au pierit.
21. Împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi dă.
22. Că cei ce-L binecuvântează pe El vor moşteni pământul, iar cei ce-L blesteamă pe El, de tot vor pieri.
23. De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea lui o va voi foarte.
24. Când va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întăreşte mâna lui.
25. Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine;
26. Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia lui binecuvântată va fi.
27. Fereşte-te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul veacului.
28. Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi; în veac vor fi păziţi. Iar cei fără de lege vor fi izgoniţi şi seminţia necredincioşilor va fi stârpită.
29. Iar drepţii vor moşteni pământul şi vor locui în veacul veacului pe el.
30. Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi judecată.
31. Legea Dumnezeului său în inima lui şi nu se vor poticni paşii lui.
32. Pândeşte păcătosul pe cel drept şi caută să-l omoare pe el;
33. Iar Domnul nu-l va lăsa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va osândi, când se va judeca cu el.
34. Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui! Şi te va învăţa pe tine ca să moşteneşti pământul; când vor pieri păcătoşii vei vedea.
35. Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi înălţându-se ca cedrii Libanului.
36. Şi am trecut şi iată nu era şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui.
37. Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace.
38. Iar cei fără de lege vor pieri deodată şi urmaşii necredincioşilor vor fi stârpiţi.
39. Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz.
40. Şi-i va ajuta pe ei Domnul şi-i va izbăvi pe ei şi-i va scoate pe ei din mâna păcătoşilor şi-i va mântui pe ei că au nădăjduit în El.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
După a cincea catismă:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Apoi troparele (glasul al 5-lea):
Înfricoşător este scaunul Tău, iar viaţa mea e plină de rautăţi: cine, dar, mă va izbăvi de nevoia cea de atunci, de nu Te vei milostivi spre mine Tu, Hristoase Dumnezeule, ca un îndurat şi de oameni iubitor?
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Grija vieţii m-a scos din rai şi ce voi face eu, deznădăjduitul? De aceea bat la
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Cum voi numi biserica ta, Născătoare de Dumnezeu: liman duhovnicesc, raiul hranei celei cereşti, pricina vieţii celei nesfârşite? Că toate bunătăţile le ai. Roagă-te, dar, totdeauna lui Hristos, să se mântuiasca sufletele noastre!
Apoi
Doamne miluieşte! (de 40 de ori),
Şi rugăciunea aceasta:
Dumnezeule cel drept şi lăudat! Dumnezeule cel mare şi puternic! Dumnezeule cel mai înainte de veci, Care asculţi rugăciunea omulul păcătos: ascultă-mă întru acest ceas şi pe mine, Cel ce ai făgăduit să asculţi pe cel ce Te vor chema întru adevăr. Să nu Te îngreţoşezi de mine, cel ce am buze necurate şi sunt cuprins de păcate. Nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe, apucă arma şi pavăza şi Te scoală întru ajutorul meu! Scoate sabia şi stai împotriva celor ce mă prigonesc! Ceartă duhurile cele necurate şi le alungă de la faţa mea, a nepriceputului! Să se depărteze de la gândul meu duhul urâciunii şi al pomenirii de rău, duhul zavistiei şi al vicleniei, duhul ingrozirii şi al lenevirii, duhul mândriei şi al oricărui fel de răutate, să mi se stingă toată aprinderea şi pornirea trupească, care se stârneşte prin lucrarea diavolească, să mi se lumineze sufletul şi trupul şi duhul meu cu lumina cunoştinţei Tale cele dumnezeieşti. Că prin mulţimea îndurărilor Tale ajungând la unirea credinţei, întru bărbat desăvârşit şi la măsura vârstei, să slăvesc împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
