acatistebune: Acatistele lunii aprilie (I)

1 aprilie

Acatistul Sfintei Maria Egipteanca

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăsluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

PreaSfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeste păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slava Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Pentru Rugăciunile Preasfintei Născatoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:

Îngerul luminii şi luceafărul pustiei cele de laudă să-i aducem, noi, care ne minunăm de nevoinţele ei cele mai presus de fire. Iar tu, ca ceea ce ai biruit pe Veliar cu puterea Crucii şi cununa slavei ai dobândit-o de la Dumnezeu, roagă-te Stăpânului Hristos, ca să ne dăruiască de păcate, nouă, celor ce-şi cântăm: Bucură-te, Preacuvioasă Maică Maria, mult folositoare!

Icosul 1:

Înger pământesc ai fost, Preacuvioasă Maică, iar acum eşti om ceresc, bucurându-te negrăit de Lumina Dumnezeirii, în care pururea te veseleşti, iar noi, cei ce ne minunăm de frumuseţea harului Tău, te lăudăm aşa:

Bucură-te, a lui Hristos pentru vecie mireasă;

Bucură-te, Maică prea-nţelepţită;

Bucură-te, a Egiptului rază luminoasă;

Bucură-te, fiică a Maicii Domnului preiubită;

Bucură-te, că în nevoinţele tale ai fost mângâiată;

Bucură-te, că împărăţia Cerească ai câştigat;

Bucură-te, că puterea Sfintei Cruci te-a ajutat;

Bucură-te, că în ceata Preacuvioşilor Părinţi de cerească lumină străluceşti;

Bucură-te, că împreună cu Sfintele Mironosiţe şi cu toate Cuvioasele femei te veseleşti;

Bucură-te, învăţătoarea înfrânării;

Bucură-te, cununa Bisericii;

Bucură-te, a pusnicilor îmbărbătare;

Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!

Condacul al 2-lea:

Lucrurile lui Dumnezeu tîinuite în plăcuţii săi a le descoperi spre folosul sufletesc bine este, cugeta Sfântul Sofronie, auzind de la Cuviosul Zosima preluminatele tale fapte, Preacuvioasă Maică Maria Egipteanca, iar noi, neputincioţii, mult minunându-ne de cele mai presus de fire ale tale aspre nevoinţe, întru mare umilinţă îi strigăm lui Dumnezeu, Cel ce minunat se proslăveşte întru Sfinţii Săi: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

În veşnica fericire din ceruri voind Dumnezeu a te aşeza, din Egipt la pustnicească viaţă te-a chemat şi, ascultând tu chemarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ai petrecut patruzeci şi şapte de ani în cea mai adânca pustie a Iordanului, întru multe şi mari nevoinţe, ţi-ai închinat viaţa lui Hristos, Mirele Tău, pentru care noi, smeriţii, împreună cu Puterile Cereşti te lăudam aşa:

Bucură-te, că de desfrânare te-ai lepădat;

Bucură-te, că, părăsind Egiptul, la Ierusalim ai alergat;

Bucură-te, că, Preacuratei Fecioare rugându-te, cu lacrimi fierbinţi în biserică cu multă uţurinţă ai intrat;

Bucură-te, că cinstitei şi de viată făcătoarei Cruci te-ai închinat;

Bucură-te, că atunci ochii sufletului Tău s-au luminat;

Bucură-te, că Maica Domnului din icoană ţi-a vorbit;

Bucură-te, că Ea trecerea Iordanului ţi-a poruncit;

Bucură-te, Maică Maria, prealăudată;

Bucură-te, că în pustie de Duh Sfânt ai fost luminată;

Bucură-te, stea de lumină purtătoare;

Bucură-te, a celor ce te cinstesc, apărătoare;

Bucură-te, duh de Rugăciune cu dulce alinare;

Bucură-te, Precuvioasa Maică Maria, mult folositoare!

Condacul al 3-lea:

Trupul ţi-a fost robit de patimi timp de şaptesprezece ani, dar prin aspra petrecere, prin lacrimi de pocăinţă şi Rugăciune neîncetată către PreaSfânta Fecioară, al Ei ajutor ai primit, şi întru smerenia inimii îi cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Părăsind păcatul, în pustia Iordanului ai alergat, unde numai cu două pâini şi jumătate te-ai hrănit timp de şaptesprezece ani, ducând cele mai grele lupte cu foamea, cu setea, cu bântuielile necuratelor gânduri şi cu duhul desfrânării care te mistuia, dar după aceste încercări, cu totul te-ai uşurat şi te-ai hrănit treizeci de ani cu rădăcini şi cu ierburi, petrecând ca un înger în trup, pentru care noi te fericim cu umilinţă, cântând aşa:

Bucură-te, cuvioasă Maică cerească;

Bucură-te, fiică a Egiptului, de Maica Domnului aleasă;

Bucură-te, că de păcat cu totul te-ai lepădat;

Bucură-te, că, uscându-ţi trupul cu foamea şi cu setea, de urâtele patimi ai scăpat;

Bucură-te, că Sfintei Fecioare te-ai rugat;

Bucură-te, că al Ei grabnic ajutor ai căpătat;

Bucură-te, că prin viaţa ta curată pustia s-a Sfinţit;

Bucură-te, că mult ostenindu-te cununa slavei ai primit;

Bucură-te, povăţuitoare preînţeleaptă;

Bucură-te, locuitoarea pustiei cea minunată;

Bucură-te, de lacrimi duhovniceşti izvorâtoare;

Bucură-te, a duhurilor rele înfricoşătoare;

Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!

Condacul al 4-lea:

Prin viaţă pustnicească ţi-ai luminat cugetul şi firea de relele pornirii ţi-ai curăţat. Ajută-ne, Preacuvioasă Maică, să ne ridicăm şi noi din păcat, prin post şi prin Rugăciuni, să ne Sfinţim firea, ca împreună cu tine, să-i cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Tu eşti nădejdea şi întarirea celor deznădăjduiţi, Preacuvioasă Maică Maria, că văzând noi alegerea ta, de la păcătoasa vieţuire, la înalta duhovnicească trăire, nădăjduim în a sufletului mântuire şi cântăm lăudându-te aşa:

Bucură-te, a noastră mângâiere;

Bucură-te, duhovniceascî alinare;

Bucură-te, că ai biruit pe omul cel vechi cu înfrânarea;

Bucură-te, cetate neînvinsă;

Bucură-te, uşă către Rai deschisă;

Bucură-te, că de Duhul Sfânt ai fost luminată;

Bucură-te, casă sufletească pe stânca ridicată;

Bucură-te, că ai biruit puterea vrăjmaşului;

Bucură-te, bună mireasma a pustiului;

Bucură-te, că ai răbdat frigul nopţii şi arşiţa soarelui;

Bucură-te, a noastră povăţuitoare;

Bucură-te, a celor ce se roagă ţie, de patimi izbăvitoare;

Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!

Condacul al 5-lea:

Cuviosul Zosima, pustia Iordanului străbătând, în aspra postire şi neîncetate Rugăciuni petrecând, aflându-te pe tine, Preacuvioasă Maică Maria, înger în trup, îmbrăcată cu dumnezeiască lumină, s-a sârguit a striga cu lacrimi către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cand te-ai rugat Preacuvioasă Maică, erai înălţata de la pământ şi cu faţa prealuminată, iar Cuviosul Zosima, căzând la pămant, a cerut ca de tine să fie binecuvântat şi cu frică ţi-a strigat:

Bucură-te, înger pământesc;

Bucură-te, om ceresc;

Bucură-te, mireasma raiului dumnezeiesc;

Bucură-te, minune preaslăvită;

Bucură-te, Preacuvioasă Maria, de Dumnezeu iubită;

Bucură-te, a mea umilinţă;

Bucură-te, strig către tine cu credinţă;

Bucură-te, de Cuviosul Zosima mult cinstită;

Bucură-te, Maică duhovnicească;

Bucură-te, că pe toţi îi înveţi să se mântuiascî;

Bucură-te, a vrăjmaşilor îngrozire;

Bucură-te, stea luminoasă între popoare;

Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!

Condacul al 6-lea:

Ispitele sufletului şi patimile trupului le-ai tăiat cu sabia postului, păcatele gândului cu tăcerea sihastriei le-ai înecat şi cu curgerile lacrimilor tale ai adăpat toată pustia şi ne-ai odrăslit nouă roadele pocăinţei. Pentru aceasta cinstim pomanirea ta şi îi cântam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Minunată cu adevărat a fost viaţa ta, Preacuvioasă Maică, iar noi, ştiind a ta Sfântă vieţuire, ne întarim şi te lăudăm, zicând:

Bucură-te, pildă aleasă de vieţuire duhovnicească;

Bucură-te, a noastră învăţătura pentru trăire creştinească;

Bucură-te, a Egiptului floare aleasă;

Bucură-te, că din pustie roditoare ai fost culeasă;

Bucură-te, a sihaştrilor lumină;

Bucură-te, a celor nevoitori odihnă;

Bucură-te, nădejdea creştinilor;

Bucură-te, lauda monarhilor;

Bucură-te, mângâierea sufletului meu;

Bucură-te, a mea mijlocitoare către Dumnezeu;

Bucură-te, a călugărilor imbarbatare;

Bucură-te, a păcătoşilor pildă de urmare;

Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!

Condacul al 7-lea:

Chip al pocăinţei te-ai arătat, Precuvioasă Maică Maria, că din roabă a diavolilor prin păcat, înger al Luminii te-ai arătat şi pe cei mai nevoitori pustnici i-ai întrecut, iar acum cu cetele cuvioşilor îi cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Din lume nemaiştiind nimic de patruzeci şi şapte de ani, Preacuvioasă Maică şi nici chip Omenesc sau fiare sălbatice în acest timp nemaivăzând, pe Cuviosul Zosima l-ai întrebat: Cum vieţuiesc creştinii astăzi? Cum este păzita Biserica? Şi te-ai bucurat cu duhul auzind că sunt în pace, cu Rugăciunile Sfinţilor pustnici şi cu ale celor ce prin mănăstiri se nevoiesc. De a ta trăire numai în Dumnezeu, deşi pe pămant erai şi în trup omenesc vieţuiai, bucurându-ne, noi, nevrednicii, cu umilinţă te lăudăm:

Bucură-te, de Duhul Sfânt purtătoare;

Bucură-te, smirnă bine mirositoare;

Bucură-te, că de lume cu totul te-ai despărţit;

Bucură-te, că liniştea pustiei mult ai iubit;

Bucură-te, că patruzeci şi şapte de ani te-ai nevoit în pustie;

Bucură-te, a Duhului Sfânt odraslă vie;

Bucură-te, că la ocrotirea Maicii Domnului ai alergat;

Bucură-te, că în relele ispite, ea te-a ajutat;

Bucură-te, că în seara Cinei Domnului, de Sfânta Împărtăşanie te-ai învrednicit;

Bucură-te, că locul de îngropare leul ţi l-a pregătit;

Bucură-te, a Bisericii ocrotitoare;

Bucură-te, a celor ce aleargă la tine mângâietoare;

Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!

Condacul al 8-lea:

Nepunticios este cuvântul, iar mintea nu poate să priceapă dumnezeiască lucrare ce s-a făcut cu tine, Preacuvioasă Maică Maria, că din prăpastia păcatelor ai ieşit îndată şi din izvorul vieţii ai fost adăpată, cântând cu bucurie în Duhul Sfânt: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Minunată cu adevărat este taina întoarcerii tale din căile pierzării la viaţa Sfântă şi curată, prin nevoinţe mai presus de fire. Dumnezeu, cu marea Sa milostivire, în cereasca Lumina te-a îmbrăcat, pentru care noi cu lacrimi, întru smerenia inimii, te lăudam zicând:

Bucură-te, nădejdea mântuirii păcătoşilor;

Bucură-te, nesfârşita bucurie a creştinilor;

Bucură-te, a fecioarelor trezire;

Bucură-te, a noastră către Dumnezeu fierbinte rugătoare;

Bucură-te, a părinţilor cucernici bucurie;

Bucură-te, a tinerilor înţelepciune;

Bucură-te, a văduvelor cinstire;

Bucură-te, a celor primejduiţi izbăvire;

Bucură-te, ocrotitoarea celor ce trăiesc în feciorie;

Bucură-te, cerească nepătimire;

Bucură-te, a celor ispitiţi răbdare;

Bucură-te, a noastră, către Domnul, fierbinte rugătoare;

Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!

Condacul al 9-lea:

Tu îmi dai dar luminător de Sus, Preacuvioasă Maică, din osârdia ta cea dumnezeiască, ca să scap de întunericul patimilor şi să laud din inimă faptele tale cele preafrumoase, cântând Domnului întru bucurie: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cu osârdie şi cu dragoste ai alergat către Hristos, urmând calea de întoarcere a păcătosului, în pustiile cele neumblate mult nevoindu-te şi poruncile dumnezeieşti împlinindu-le, pentru care noi cu smerenie şi cu lacrimi te lăudăm:

Bucură-te, a nevoitorilor preaminunată cunună;

Bucură-te, ceea ce dăruieşti sfaturi de taină;

Bucură-te, odraslă duhovnicească a pustiei;

Bucură-te, focul dumnezeiesc al râvnei;

Bucură-te, tainica lucrare a mântuirii;

Bucură-te, că îndemni la pocăinţă;

Bucură-te, alungarea deşertăciunii lumeşti;

Bucură-te, făclie nestinsă a pustiei;

Bucură-te, izgonitoarea patimilor omeneşti;

Bucură-te, a sufletelor creştine luminare;

Bucură-te, fulgerul care arzi duhurile satanei;

Bucură-te, cetate nejefuită a credinţei;

Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!

Condacul al 10-lea:

Cine va putea tâlcui bucuria îngerilor pentru întoarcerea ta, că ai avut trupul scufundat în desfrânare şi cugetul robit de înşelare, dar mai pe urmă, prin pocăinţă şi lacrimi arzătoare, te-ai făcut a lui Hristos mireasă şi a Duhului Sfânt sălăşluire preaaleasă, iar noi, avându-te pe tine mijlocitoare, slavim pe Dumnezeu şi cu umilinţă îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Fiica a Luminii celei neapropiate, pe tine Lumina lumii luminându-se, la Sine te-a chemat şi darul Duhului Sfânt ai aflat, Maică Preacuvioasă, pentru care noi, fericindu-te, te lăudăm zicând:

Bucură-te, că Sfintele Scripturi de îngeri ai fost învăţată;

Bucură-te, că de Cuviosul Zosima ai fost lăudată;

Bucură-te, că de îngeri ai fost întâmpinată;

Bucură-te, înţelepciune dumnezeiască;

Bucură-te, a noastră lumină sufletească;

Bucură-te, al Rugăciunii izvor;

Bucură-te, al duhovniceştii nevoinţe spor;

Bucură-te, a pustiei lumină;

Bucură-te, a virtuţilor monahiceşti gradină;

Bucură-te, minte luminată de Duhul Sfânt;

Bucură-te, că la Rugăciune te-ai înălţat de pe pământ;

Bucură-te, a monahilor călăuzitoare;

Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!

Condacul al 11-lea:

Toate cetele îngereşti şi adunările omeneşti le-ai bucurat cu viaţa ta cea luminată, că tu firea covârşind şi ca cei fără de trup vieţuind, înger al pustiei şi lumina omenirii te-ai arătat, cântând lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Preacuvioasă Maică, ceea ce împreună cu îngerii şi cu Sfinţii în Ceruri petreci, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să ne izbăvească de necazurile ce ne împrejoară, ca plini de recunoştinţă să-ţi cântăm:

Bucură-te, a noastră mângâiere;

Bucură-te, a celor ce sufleteşte pătimesc, dulce alinare;

Bucură-te, că vieţuieşti cu puterile îngereşti;

Bucură-te, că împreună cu Sfintele Femei te veseleşti;

Bucură-te, a Cuvioşilor cunună preaslăvită;

Bucură-te, Preacuvioasa Maria, lauda Egiptului;

Bucură-te, că, făcându-ţi semnul Sfintei Cruci, ai păşit peste apele Iordanului;

Bucură-te, viaţă tăinuită în pustie;

Bucură-te, că prin aceasta, ai dobândit Cereasca împărăţie;

Bucură-te, că pentru noi te rogi cu multă ardoare;

Bucură-te, a păcătoşilor ridicare;

Bucură-te, a demonilor izgonitoare;

Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!

Condacul al 12-lea:

Rugăciune cu osârdie aducând şi acum, Preacuvincioasă Maică Maria, către Preacurata Născătoare de Dumnezeu, deschide şi nouă dumnezeieştile îndurări, pentru a cânta, întru bucuria inimii, Preamilostivului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Lăudând nevoinţele tale, îl slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a învrednicit să fii mijlocitoare pentru noi, care-ţi cântăm:

Bucură-te, înţelepciune duhovnicească;

Bucură-te, amrozie dumnezeiască;

Bucură-te, flacără serafimică;

Bucură-te, Rugăciune întraripată;

Bucură-te, smerenie adâncă;

Bucură-te, înger cu fire omenească;

Bucură-te, al nostru dar ceresc;

Bucură-te, credinţă desăvârşită prin faptă;

Bucură-te, Maică de Dumnezeu fericită;

Bucură-te, Cuvioasă Maria, de Maica Domnului mult iubită;

Bucură-te, a noastră mijlocitoare;

Bucură-te, a inimilor mângâietoare;

Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

O, Preacuvioasă Maică Maria Egipteanca, ceea ce în Lumina Dumnezeirii straluceşti, roagă-L pe Milostivul Dumnezeu să ne dea iertare de păcate, ca în Cereasca împărăţie, împreună cu Sfinţii şi îngerii de-a pururi să-l cântăm: Aliluia, Aliluia, Aliluia!

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Bucură-te, a lui Hristos pentru vecie mireasă;

Bucură-te, Maică preînţelepţită;

Bucură-te, a Egiptului rază luminoasă;

Bucură-te, fiică a Maicii Domnului preiubită;

Bucură-te, că în nevoinţele tale ai fost mângâiată;

Bucură-te, că împărăţia Cerească ai câştigat;

Bucură-te, că puterea Sfintei Cruci te-a ajutat;

Bucură-te, că în ceata Preacuvioşilor Părinţi de cereasca lumină străluceşti;

Bucură-te, că împreună cu Sfintele Mironosiţe şi cu toate Cuvioasele femei te veseleşti;

Bucură-te, învăţătoarea înfrânării;

Bucură-te, cununa Bisericii;

Bucură-te, a pustnicilor îmbărbătare;

Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!

si Condacul 1:

Îngerul luminii şi luceafărul pustiei cele de laudă să-i aducem, noi, care ne minunăm de nevoinţele ei cele mai presus de fire. Iar tu, ca ceea ce ai biruit pe Veliar cu puterea Crucii şi cununa slavei ai dobândit-o de la Dumnezeu, roagă-te Stăpânului Hristos, ca să ne dăruiască de păcate, nouă, celor ce-ţi cântăm: Bucură-te, Preacuvioasă Maică Maria, mult folositoare!

Săvârsirea Cuvioasei Maria Egipteanca (poem de Sf. Ioan Iacob Hozevitul)

În vremea nopţii lângă apă

În lunca Sfântului Iordan

Aşteaptă căutând în zare

Un pustnic Calamonitean.

Ce ai bătrânule Părinte,

De eşti aşa nerăbdător

Şi tot priveşti în „ceea parte”

Cu ochiul Tău iscoditor?

Ai pus vreo undiţă în apă

Şi n-o găseşti la locul ei

Sau la loc mai bun de pescuire

De ceea parte poate vrei?

Dar asta nu se face noaptea,

S-o faci mai bine de cu zi

Şi-i lucru de mirare Avvo,

Că-ţi vine dor a pescui!

Aşa s-ar fi mirat oricine

Văzându-l pe bătrân şezând

La miezul nopţii lângă apă

(Pescar pe el l-ar fi crezând).

Dar după cum se vede treaba

Nu-i este lui de pescuit

De stă aşa în nemişcare,

Rugându-se necontenit.

Privind mai bine, vom cunoaşte

Că este „Pustnicul Zosima”,

El poartă mantie în spate,

La piept: Epitrahil şi schima.

Un vas bisericesc în mână,

El ţine prea cuviincios

Având dumnezeiescul Sânge

Cu Sfântul Trup al lui Hristos.

În vremea asta el aşteaptă

Din ceea parte de Iordan,

Să vie spre împărtăşire

„Sihastra de neam Egiptean”.

Un an de zile se-mplinise

De când s-a înţeles cu ea

S-aducă „Sfintele” Bătrânul

Şi-acuma ea întârzia!

În mintea lui i se strecoară

O bănuială cu fior:

„Dar poate nu mai sunt eu vrednic

Să văd acum acel <>!

Şi dacă vine ce voi face?

De luntre nu m-am îngrijit”!

Acestea cugetând Bătrânul

Un plâns amar l-a năpădit.

Dar numai iată că zăreşte

Pe Sfânta pustnică venind

Deasupra apei (ca pe gheaţă)

Mirat, o, vede el păşind.

Pe trupul ei pârlit de soare

Şi ca o scândură uscată

Ea poartă doar o zdreanţă veche

Pe care Pustnicul i-a dat.

În ziua când era să moară

Atuncea s-a împărtăşit

Şi pentru asta pe Zosima

Mai înainte l-a vestit.

Căci vrând să moară neştiută

I-a zis să vie la un an

S-o afle ca mai înanite

De acea parte de Iordan.

Cu multă nerăbdare Avva

În anul următor venind

Aflat-a trupul Cuvioasei

De un an de zile adormit.

Iar în nisip era scrisoare

Cu ziua săvârşirii ei:

Că-i este numele „Maria”

S-o-ngroape după obicei.

Cântându-i cele cuvenite

Şedea Bătrânul cugetând,

Că nu avea nicio unealtă

Să-i facă groapă în pământ!

Dar, O! Minune prea slavită!

Venind un leu înfricoşat,

Cu ghearele scobind îndată,

Mormântul Sfintei a săpat!

Apoi plecându-se cucernic

În pace el s-a depărtat

Iar pustnicul cu multe lacrimi

Cinstitul trup a îngropat!

5 aprilie

Acatistul Sfintei Teodora din Tesalonic

Condacul 1:

Crucea necazurilor punând-o pe umerii tăi Hristos, nu te-ai lăsat biruită de deznădejde, ci ai răbdat cu vitejie toate încercările vieţii, şi astfel ai dobândit cununa sfinţeniei, Sfântă Teodora. Iar noi, alergând la tine, nădăjduim că nu ne vei lăsa fără ajutor, şi pentru aceasta îţi cântăm: Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Icosul 1:

Mama ta, preoteasa Hrisanti, a trecut la Domnul după ce te-a născut, şi orfană de mamă fiind ai crescut ocrotită de iubirea maicii duhovniceşti primite la botez, care te-a crescut ca pe o mlădiţă binecuvântată a Bisericii, naşa ta Teopisti, care te laudă împreună cu noi aşa:

Bucură-te, mărgăritar al cinului monahicesc;

Bucură-te, că traiul tău pe pământ a fost îngeresc;

Bucură-te, că numele tău de botez, Agapi, a fost al iubirii dumnezeieşti;

Bucură-te, că iubirea către cele sfinte te-ai nevoit să o sporeşti;

Bucură-te, vlăstar al unei familii sporite în sfinţenie;

Bucură-te, a sfintelor cuvioase duhovnicească rudenie;

Bucură-te, că familia voastră a fost o biserică vie;

Bucură-te, că astăzi despre nevoinţele voastre în toată lumea se ştie;

Bucură-te, că pe Dumnezeu împreună cu fratele tău Ştefan L-ai slăvit;

Bucură-te, că el a luat cununa muceniciei, aşa cum mult a râvnit;

Bucură-te, că îi ajuţi pe copiii şi pe tinerii apăsaţi de nevoi;

Bucură-te, că pentru rugăciunile tale suntem ocrotiţi noi;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 2-lea:

Bătrânul pustnic, duhovnicul tău, te-a binecuvântat să mergi pe calea familiei, spunându-ţi că „nunta este o taină şi încă o mare taină”, dar te-a şi înştiinţat prooroceşte că Dumnezeu nu va trece cu vederea râvna ta de a duce viaţă călugărească. Şi, văzând ascultarea ta, noi Îi cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Mulţi creştini arată prin faptele lor că nunta e o cale a leneviei şi a înrobirii de cele lumeşti, tu însă ne-ai mărturisit, asemenea sfinţilor din veacurile de prigoană, că familia e chemată de Dumnezeu la sfinţenie. Cum ai trăit ca un înger în trup, soţie şi mamă fiind? Căci pentru nevoinţele tale îţi cântăm:

Bucură-te, că soţie fiind ai urmat monahiilor în ascultarea de Dumnezeu;

Bucură-te, că spre plinirea poruncilor te-ai ostenit mereu;

Bucură-te, adeverire a curăţiei nunţii celei legiuite;

Bucură-te, că ai adunat virtute lângă virtute;

Bucură-te, chip al femeii creştine şi al sufletului smerit;

Bucură-te, că binecuvântarea cerească din belşug te-a acoperit;

Bucură-te, că soţul ţi-a fost de Dumnezeu rânduit;

Bucură-te, că nu după voia voastră, ci după voia cerească aţi trăit;

Bucură-te, că, luând drumul pribegiei, în Tesalonic v-aţi statornicit;

Bucură-te, că ocrotirea Sfântului Mucenic Dimitrie v-a odihnit;

Bucură-te, pavăză a celor care vor să se căsătorească;

Bucură-te, icoană a soţiilor care duc viaţă creştinească;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 3-lea:

Neştiind cum să îşi crească copiii în aceste vremuri de împuţinare a credinţei, la tine aleargă mulţimile de creştini, minunându-se că şi fiica ta, Teopisti, a intrat în soborul sfinţilor iar acum împreună cu tine Îl slăveşte pe Cel ce toate le rânduieşte spre mântuirea noastră, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Necunoscând iubirea mamei tale trupeşti, ai cunoscut însă iubirea naşei tale Teopisti, arătând că legătura dintre copii şi naşii lor trebuie să stea sub semnul lui Hristos, şi nu sub semnul darurilor degrab trecătoare. Şi, simtind în viata ta lucrarea Părintelui Ceresc, ai stăruit în rugăciune pentru ca şi fiii tăi să trăiască după voia Sa sfântă, şi pentru aceasta te lăudăm aşa:

Bucură-te, a inimilor înviforate grabnică alinare;

Bucură-te, a părinţilor credincioşi sprijinitoare;

Bucură-te, călăuzitoare a copiilor creştini pe drumul mântuirii;

Bucură-te, îndrumătoare a părinţilor pe calea rugăciunii;

Bucură-te, aducătoare de linişte în casele dezbinate;

Bucură-te, împăciuitoare a sufletelor tulburate;

Bucură-te, că părinţii te cheamă să veghezi asupra caselor lor;

Bucură-te, însoţitoare a fiilor pe scara virtuţilor;

Bucură-te, al familiilor evlavioase oaspete ceresc;

Bucură-te, rugătoare pentru mântuirea neamului creştinesc;

Bucură-te, că lanţurile patimilor prin rugăciunile tale se rup;

Bucură-te, împreună cu Sfânta Teopisti, fiica ta după trup;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 4-lea:

Durerea pierderii celor doi fii ai tăi şi a socrilor care te-au crescut ca pe o fiică bună a lor nu te-a îngenuncheat, ci ai răbdat cu inimă tare, şi atunci pe fiica ta Teopisti ai închinat-o Domnului prin mâinile Cuvioasei Ecaterina, iar pe soţul tău Ioan l-ai îmbărbătat, ca să Îi cânte împreună cu tine Domnului, Celui ce poartă grijă de toate: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Noi cârtim şi la cele mai mici valuri care se ridică asupra noastră, tu însă ne eşti pildă de răbdare şi de credinţă, căci nu te-ai mâniat pe Dumnezeu şi nici nu ai cârtit, lăsând deznădejdea să te cuprindă. Iar virtuţile tale strălucesc înaintea noastră ca nişte făclii în întuneric, şi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, nou Iov acoperit de al răbdării nor;

Bucură-te, învăţându-ne să înfruntăm al vieţii vifor;

Bucură-te, că, purtând crucea durerilor, Împărăţia Cerurilor ai dobândit;

Bucură-te, veselindu-te acum de frumuseţi de negrăit;

Bucură-te, că putere ai primit pentru că viaţa lui Hristos ţi-ai încredinţat;

Bucură-te, că moartea celor doi copii şi a socrilor tăi ai răbdat;

Bucură-te, că Domnul ţi-a primit nesângeroasa mucenicie;

Bucură-te, că ai fost răsplătită cu netrecătoare bucurie;

Bucură-te, că, femeie fiind cu firea, pe soţul tău l-ai îmbărbătat;

Bucură-te, că prin cuvintele tale şi prin pilda ta l-ai ajutat;

Bucură-te, că pentru puţine suferinţe veşnic te desfătezi;

Bucură-te, că spre urmarea răbdării tale ne îndreptezi;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 5-lea:

Aşa cum după moartea mamei tale părintele Antonie, tatăl tău, s-a grăbit să depună voturile monahale înainte de a o înmormânta, tot aşa şi tu când ai rămas văduvă ţi-ai îndreptat paşii spre mănăstire, căci ai însetat după viaţa monahală precum însetează cerbul după izvoarele apelor, şi L-ai slăvit pe Dumnezeu prin cântarea: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Intrând tu în Mănăstirea Sfântului Arhidiacon Ştefan, Cuvioasa stareţă Ana l-a auzit pe sfântul mucenic zicându-i prooroceşte din icoană: „Rânduieşte-o degrabă pe Teodora în obştea noastră, că e darul lui Dumnezeu pentru mănăstire şi pentru oraşul Tesalonic, după Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”. Iar noi, ştiind că proorocia s-a împlinit, îţi zicem cu inimile pline de bucurie unele ca acestea:

Bucură-te, că ai purtat cu cinste a văduviei haină;

Bucură-te, că intrând în mănăstire ţi-ai împlinit dorinţa cea de taină;

Bucură-te, că Sfântul Mucenic Ştefan în mănăstirea sa te-a primit;

Bucură-te, că la tunderea în monahism numele de Teodora ţi-a fost rânduit;

Bucură-te, că numele te arată că eşti pentru noi dar de la Dumnezeu;

Bucură-te, între cer şi pământ minunat curcubeu;

Bucură-te, a Tesalonicului cerească ocrotitoare;

Bucură-te, a celor ce se roagă ţie din ispite scăpare;

Bucură-te, limpezire a inimilor care chemarea nu şi-o înţeleg;

Bucură-te, sfătuitoare a celor ce calea monahală o aleg;

Bucură-te, că alungi gândurile de nestatornicie ale începătorilor;

Bucură-te, că te rogi pentru luminarea povăţuitorilor;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 6-lea:

Ai trecut de la mucenicia nesângeroasă a familiei la mucenici a nesângeroasă a călugăriei, sporindu-ţi nevoinţele pentru a-i urma pe sfinţii din vechime. Nu ţi-ai cruţat trupul, pentru a dobândi cununa care nu s-a luat de la tine şi pentru a-L lăuda pe Dumnezeul cel Adevărat împreună cu toţi îngerii şi sfinţii, zicând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ascunzând cu smerenie de oameni faptele tale cele bune, ne eşti pildă de smerenie şi dascăl al luptei cu patimile. Tu ne arăţi că numai lepădându-ne de mândrie putem să Îl primim pe Hristos în inimile noastre, iar noi îţi aducem cântări de laudă:

Bucură-te, că puterea lui Dumnezeu te-a umbrit la fiecare pas;

Bucură-te, că neclintită în hotărârea ta de a te nevoi ai rămas;

Bucură-te, că pofta trupului ţi-ai stins cu mulţimea nevoinţelor;

Bucură-te, slugă răsplătită pentru înmulţirea talanţilor;

Bucură-te, că trăind după Evanghelie ai fost exemplu credincioşilor;

Bucură-te, că prin nevoinţele tale ai predicat monahiilor;

Bucură-te, că prin rugăciune ai devenit stâlp de foc;

Bucură-te, că Dumnezeu n-a ţinut lumina ta sub obroc;

Bucură-te, că pentru jertfelnicia ta ai fost chemată să porţi jugul stăreţiei;

Bucură-te, că ai fugit de această cinste pentru a nu pierde cununa smereniei;

Bucură-te, că îi chemi pe pelerini să se închine la moaştele tale sfinte;

Bucură-te, că eşti vas ales al Ceresc ului Părinte;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 7-lea:

Nu numai cu patimile te-ai luptat vitejeşte, o, Sfântă Teodora, ci şi cu mulţimea gândurilor care împrăştie mintea, trăgând-o spre cele de jos şi îndepărtând-o de rugăciune, dar ţi-ai descoperit cu smerenie gândurile stareţei tale, care s-a bucurat de curăţia sufletului tău, zicând în cămara inimii: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Departe de taina sfintei spovedanii prea multă vreme stând, ni se împuţinează râvna pentru cele duhovniceşti şi ne lăsăm în voia cugetelor păcătoase. Drept aceea, la tine alergăm, Sfântă Teodora, cerându-ţi să te rogi să avem zdrobire de inimă pentru păcatele noastre şi putere să ne spovedim cum se cuvine, ca să îţi putem cânta unele ca acestea:

Bucură-te, că le-ai sfătuit pe surorile şi maicile din obşte mintea să îşi curăţească;

Bucură-te, că stareţa Ana v-a dus pe calea cea împărătească;

Bucură-te, că împotriva cugetelor păcătoase ai luptat;

Bucură-te, Cuvioasă, că mintea spre cele înalte ai ridicat;

Bucură-te, că păzindu-ţi mintea ai ajuns la curăţia simţurilor;

Bucură-te, că pe păcătoşi îi îndemni spre mărturisirea păcatelor;

Bucură-te, că din tinereţe ai cunoscut folosul spovedaniei;

Bucură-te, că alergând la duhovnic ai cunoscut şi puterea tainei;

Bucură-te, de fiecare dată când un fiu risipitor se întoarce la Părintele său;

Bucură-te, că el scapă atunci din lanţurile duhului celui rău;

Bucură-te, al duhovnicilor sprijin prin rugăciune;

Bucură-te, a ucenicilor înneguraţi de ispite mângâiere;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 8-lea:

Văzându-te pregătită pentru aspra nevoinţă a tăcerii, Cuvioasa Ana ţi-a cerut să nu mai vorbeşti defel cu fiica ta, pe care, o, ai adus-o în Mănăstirea Sfântului Ştefan, şi amândouă aţi dus cu răbdare acest canon vreme de cincisprezece ani, deşi aţi vieţuit în aceeaşi chilie, dând prilej celorlalte maici să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Degeaba ne înfrânăm de la bucate dacă nu ne înfrânăm limba, căci vorbirea fără măsură şi cleveteala alungă plata postirii. Povăţuiţi fiind de vieţuirea ta, încercăm să urmăm ascultării şi dreptei tale socotinţe, pentru a-ţi putea cânta cu sufletele acoperite de harul dumnezeiesc:

Bucură-te, că nu ai cârtit când stareţa ţi-a cerut să nu mai vorbeşti cu fiica ta;

Bucură-te, că pe cât de grea a fost ascultarea pe atât de mare şi cununa;

Bucură-te, că pentru supunerea voastră în smerenie aţi sporit;

Bucură-te, că faptele tale, mai mult decât cuvintele au vorbit;

Bucură-te, că prin răbdarea ta le-ai învăţat pe maici ascultarea;

Bucură-te, că, inima ta de mamă fiind greu încercată, ai ţinut tăcerea;

Bucură-te, că ai adunat la luptele tale şi această biruinţă;

Bucură-te, cu toţi sfinţii şi cuvioşii care au ţinut a tăcerii nevoinţă;

Bucură-te, că, nevorbind între voi, aţi vorbit cu Mirele Hristos;

Bucură-te, că, primind apoi dezlegare să vă vorbiţi, nu aţi vorbit fără folos;

Bucură-te, că lăuntric aţi păstrat calea tăcerii de împrăştiere fugind;

Bucură-te, văzându-i pe creştini după liniştire râvnind;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 9-lea:

Ai ţinut încă de la începutul vieţii tale poruncile lui Dumnezeu, iar de la intrarea în mănăstire ai urcat mai sus pe scara ascultării. Iar atunci când neavând binecuvântare, ai mutat salteaua pe care dormeai, ca să nu se ude, stareţa te-a trimis să îţi petreci noaptea sub cerul liber, Iar tu nu te-ai împotrivit, ci I-ai adus lui Dumnezeu lauda: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Neliniştindu-se din pricina grijii pentru tine şi neputând să doarmă ştiind că stăteai afară, în frigul cel necruţător şi, în furtuna care deşerta ploaia peste întreaga mănăstire, sora Harito te-a văzut acoperită de o mantie luminoasă şi purtând o cunună strălucitoare, de care minune uimindu-ne îţi zicem:

Bucură-te, că ai petrecut noaptea în mijlocul furtunii;

Bucură-te, izbăvindu-i pe cei care trăiesc în întunericul minciunii;

Bucură-te, că pentru lepădarea de sine te-ai învrednicit de daruri cereşti;

Bucură-te, că ai ascultat tainice cântări îngereşti;

Bucură-te, că, robindu-te lui Hristos, ai dobândit libertatea cea adevărată;

Bucură-te, că, smerindu-te, ai fost de Dumnezeu la loc de cinste înălţată;

Bucură-te, arătându-ne cea mai simplă cale spre desăvârşire;

Bucură-te, trâmbiţă a ascultării în fiecare mănăstire;

Bucură-te, că pentru duhovnici te rogi să aibă harul povăţuirii;

Bucură-te, că tuturor creştinilor le vorbeşti despre puterea ascultării;

Bucură-te, rază de soare în inimile de mândrie împietrite;

Bucură-te, bunăvestire a sălăşluirii lui Hristos în inimile smerite;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 10-lea:

„Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, ajută-mă şi ia de la mine pe duşmanul cel viclean”, te-ai rugat cu zdrobire când diavolul vroia să sădească în pământul inimii tale gânduri de hulă împotriva lui Dumnezeu. Dar tu ai surpat cursele lui, închinându-te cu credinţă Ziditorului a toată lumea, care te-a acoperit de frig şi de ploaie şi de lucrarea diavolului, şi cântându-I: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Grele pătimiri ai răbdat de la asupritorul diavol, dar grabnic a fost şi sprijinul dumnezeiesc, pentru că numele lui Hristos chemând şi închinându-te, ispititorul mugind ca o fiară a plecat, lăsând în urmă o duhoare de nedescris, iar stareţa ţi-a îngăduit să te întorci în mănăstire. Pentru care biruinţă îţi zicem:

Bucură-te, că de mustrarea aspră a stareţei tale nu te-ai tulburat;

Bucură-te, că de ispitele drăceşti harul te-a acoperit;

Bucură-te, că şi pe fiica ta, Sfânta Teopisti, o, ai călăuzit;

Bucură-te, că să nu se teamă de puterea îngerilor căzuţi, o, ai sfătuit;

Bucură-te, că pe toţi ne îndemni să dobândim curaj duhovnicesc;

Bucură-te, că, rugându-te pentru noi, suntem ocrotiţi de soborul îngeresc;

Bucură-te, sfântă care îi tămăduieşti pe oamenii îndrăciţi;

Bucură-te, fulger care arzi legăturile celor ce sunt de duhuri rele chinuiţi;

Bucură-te, că ne ajuţi să ne ferim de cursele întunericului;

Bucură-te, ajutor al celor care vor să scape de chinurile iadului;

Bucură-te, luptător neînfricat din oastea purtătoare de stindarde cereşti;

Bucură-te, că celor care se roagă ţie cele de trebuinţă le dăruieşti;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 11-lea:

Ne temem de moartea năprasnică, Sfântă Teodora, şi cerem ajutorul tău, ştiind că mai dinainte ai spus celor din mănăstirea ta ziua şi ceasul în care vei părăsi această lume. Fii pavăză a noastră în vremea ispitelor, iar la ceasul despărţirii noastre de viaţa pământească fii alături de noi, ca să îi cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu, Care te-a primit în Împărăţia Sa: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Cântare cerească răsunând din chilia ta s-a auzit în toată mănăstirea, atunci când sufletul tău a trecut la Mirele Ceresc, iar clopotul bisericii a bătut fără să fie atins de mână omenească, pentru că îngerii prăznuiau trecerea ta la Domnul şi îi îndemnau pe toţi cei necăjiţi să îţi cânte:

Bucură-te, că la moartea ta s-a auzit cântare îngerească;

Bucură-te, că bătaia clopotului a chemat poporul să te cinstească;

Bucură-te, că după moarte te-ai schimbat la chip, arătând ca în tinereţe;

Bucură-te, că ai rămas copilă la suflet şi la bătrâneţe;

Bucură-te, că sufletul ţi-a rămas tânăr, deşi părul ţi-a albit;

Bucură-te, că această minune curătia sufletului tău a adeverit;

Bucură-te, că moartea nu a fost pentru tine decât un nou început;

Bucură-te, că dascăl iscusit cugetarea la moarte ai avut;

Bucură-te, clopot care întreaga viaţă pentru Dumnezeu ai bătut;

Bucură-te, stâlpnic care pe stâlpul rugăciunii ai stătut;

Bucură-te, izbăvitoare a celor aflaţi în chinurile bolii;

Bucură-te, rugătoare pentru cei care se află pe patul morţii;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 12-lea:

Bucură-te, sfântă, îţi spunem ori de câte ori cugetăm la minunile tale cele de multe feluri, că mirul izvorât cu prisosinţă din sfintele tale moaşte şi din icoana ta a preînchipuit mulţimea minunilor tale, pentru care poporul binecredincios te laudă neîncetat şi lui Dumnezeu Îi aduce cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Vrând iconarul Ioan să picteze icoana ta şi neştiind cum ai arătat în viaţa pământească, te-ai arătat lui în vis în chipul unei monahii. Iar el, neştiind pe cine visase, s-a hotărât să picteze trăsăturile acelei maici în icoana ta, iar mai apoi s-a mirat aflând de la cei care te cunoscuseră că ai avut chipul precum cel pictat în icoană, şi s-a bucurat, iar noi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că iconarul ţi-a pictat icoana după ce în vis i te-ai arătat;

Bucură-te, că de asemănarea cu trăsăturile tale toţi s-au mirat;

Bucură-te, că mirul izvorât din icoană a fost a sfinţeniei tale pecete de netăgăduit;

Bucură-te, că, deşi mirul a şters frumuseţea icoanei, tămăduirile s-au înmulţit;

Bucură-te, împreună cu Sfânta Teodora, al Alexandriei odor;

Bucură-te, împreună cu Sfântul Teodor Studitul, apărătorul icoanelor;

Bucură-te, cu Marii Mucenici, Sfinţii Teodor Tiron şi Teodor Stratilat;

Bucură-te, că, auzind despre vieţuirea ta, duhovniceşte ne-am desfătat;

Bucură-te, că prin nevoinţele tale ai devenit liman duhovnicesc;

Bucură-te, că porţi de grijă ca o mamă celor ce se nevoiesc;

Bucură-te, că în vremuri de răcire a credinţei eşti a Bisericii întărire;

Bucură-te, a celor căsătoriţi stea şi a monahiilor sporire;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 13-lea:

O, Sfântă Teodora, ocrotitoare a monahiilor şi a monahilor, ajutătoare a mirenilor, sprijin al preoţilor şi al ierarhilor, primind această puţină rugăciune de la noi, ajută-ne să ne îndreptăm viaţa prin pocăinţă, prin nevoinţă şi rugăciune, ca împreună cu tine să Îi aducem Domnului cântarea: Aliluia! ( de 3 ori )

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1:

Bucură-te, mărgăritar al cinului monahicesc;

Bucură-te, că traiul tău pe pământ a fost îngeresc;

Bucură-te, că numele tău de botez, Agapi, a fost al iubirii dumnezeieşti;

Bucură-te, că iubirea către cele sfinte te-ai nevoit să o sporeşti;

Bucură-te, vlăstar al unei familii sporite în sfinţenie;

Bucură-te, a sfintelor cuvioase duhovnicească rudenie;

Bucură-te, că familia voastră a fost o biserică vie;

Bucură-te, că astăzi despre nevoinţele voastre în toată lumea se ştie;

Bucură-te, că pe Dumnezeu împreună cu fratele tău Ştefan L-ai slăvit;

Bucură-te, că el a luat cununa muceniciei, aşa cum mult a râvnit;

Bucură-te, că îi ajuţi pe copiii şi pe tinerii apăsaţi de nevoi;

Bucură-te, că pentru rugăciunile tale suntem ocrotiţi noi;

Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul 1:

Rugăciune:

Sfântă Teodora, izvorâtoare de mir şi mare făcătoare de minuni, la vreme de necaz la tine alergăm cu zdrobire de inimă, ştiind că mult i-ai ajutat pe toţi cei care ţi-au cerut ajutorul cu credinţă. Cum ai binecuvântat încă din timpul vieţii mănăstirea Sfântului Ştefan, aşa binecuvântează toate mănăstirile şi schiturile ortodoxe, pe toate monahiile şi pe toţi monahii, pe toţi cei începători în viata monahală ca să rămână statornici pe calea cea îngustă pe care au pornit. Tu, care te-ai folosit de sfinţenia duhovnicului tău, ajută-i pe toţi preoţii să fie păstori pricepuţi ai turmelor pe care le păstoresc. Roagă-te, sfântă, pentru toţi ierarhii Bisericii lui Hristos, să rămână în dreapta credinţă şi să o mărturisească fără teamă la vreme de prigoană sau rătăcire.

Ai grijă de toate familiile creştine, de toţi părinţii şi de copiii lor. Îndepărtează de la ei toată tulburarea, toată ispita, toată cearta. Vezi şovăiala tinerilor care nu ştiu unde le e locul, în lume sau în mănăstire, şi roagă-te pentru ei, ca să îşi înţeleagă chemarea şi să facă întru toate voia lui Dumnezeu. Aşa cum pe fiica ta, Sfânta Teopisti, ai ajutat-o să urce pe scara virtuţilor, aşa ajută-ne şi pe noi, că greu e războiul care ne stă înainte. Povăţuieşte-ne pe calea smereniei, pe calea rugăciunii şi a nevoinţei. Alungă de la noi pe necuratul diavol, care vrea să ne facă de ruşine, aruncându-ne în taina păcatului.

Fii în faţa inimilor noastre ca o icoană vie, Sfântă Teodora, ca ducând noi lupta cea bună să ne învrednicim de raiul cel gătit sfinţilor şi de bucuria Împărăţiei Cerurilor, pe tine să te lăudăm, iar Dumnezeului cel în Treime lăudat să îi aducem slavă şi închinăciune în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

7 aprilie

Acatistul Sfântului Caliopie

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!

Slava Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

PreaSfânta Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curateste păcatele noastre. Stăpâne, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza şi vindeca neputintele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slava Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinteasca-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, da-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbăveşte de cel rău.

Pentru Rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!

Condacul 1:

Adunaţi-vă toţi iubitorii de mucenici la prăznuirea Sfântului Mucenic Caliopie, care pe Dumnezeu din inimă L-a iubit şi jertfă bine primită lui Hristos, prin răstignire s-a adus. Pe care toţi cu evlavie să-l cinstim şi cu dorire să-i cântăm: Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Icosul 1:

Din copilărie ai petrecut viaţă îngerească şi ai fost crescut întru invăţătura Sfintelor Scripturi, având chemare Sfântă şi alegere de sus; pentru aceasta şi noi, smeriţii, cu credinţă te lăudăm, zicând aşa:

Bucură-te, odrasla Teocriei celei neroditoare;

Bucură-te, a Pergei Pamfiliei duhovnicească floare;

Bucură-te, rodule al credinţei şi al Rugăciunii;

Bucură-te, curată stâlpare a nestricăciunii;

Bucură-te, că din pruncie ai fost chemat şi ales;

Bucură-te, că a ta chemare la vreme, o, ai înţeles;

Bucură-te, că în vremea marilor prigoane te-ai născut;

Bucură-te, că în frica lui Dumnezeu ai crescut;

Bucură-te, al Bisericii lui Hristos frumos mărgăritar;

Bucură-te, dar al dumnezeiescului Har;

Bucură-te, sămânţă aleasa spre mult folos;

Bucură-te, mlădiţă tânără cu rod preafrumos;

Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Petrecerea copilăriei tale a fost în Rugăciune, în postire şi în citirea dumnezeieştilor Scripturi şi din fragedă vârstă ai iubit pe Hristos, lăudându-L şi cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Sosind vremea prigoanei asupra creştinilor, ai plecat, după sfatul maicii tale, în tinutul Ciliciei, lăsând, astfel, loc mâniei ighemonului. Iar noi, cinstind paza ta cea cu înţelepciune, te lăudam, zicând aşa:

Bucură-te, că de primejdia tiranului te-ai ferit;

Bucură-te, căci cu dreapta socoteală a da loc mâniei ai voit;

Bucură-te, că ferirea de primejdii după sfatul Scripturii a fost;

Bucură-te, că prin această pază ai urmat lui Hristos;

Bucură-te, că şi Hristos de furia lui Irod a fugit;

Bucură-te, că şi Petru Apostolul, la Simon curelarul ascuns a găzduit;

Bucură-te, că şi ucenicii Domnului uneori stăteau cu usile incuiate;

Bucură-te, că şi ei, de multe ori se duceau din cetate în cetate;

Bucură-te, că sfatul Scripturii l-ai urmat, dintre toate;

Bucură-te, că ferirea ta de primejdii după sfatul Mântuitorului a fost;

Bucură-te, că din cetate ai fost izgonit şi scos;

Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Ajungând în Cilicia şi găsind acolo pe ighemonul Maxim, care aducea jertfa necuraţilor diavoli, foarte te-ai mirat de amară lui rătăcire şi în taina inimii tale te îngreţoşai de nebunia lui, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Fiind chemat la prăznuirea slujitorilor de idoli, ai defăimat cu hotărâre prăznuirea lor, mărturisind că numai lui Hristos vei prăznui cu adevărat. Iar noi, cinstind Sfânta ta hotărâre, zicem aşa:

Bucură-te, că de jertfele lor tu foarte te-ai îngreţoşat;

Bucură-te, că de întunericul şi de rătăcirile lor foarte te-ai mirat;

Bucură-te, că pe tine creştin te-au numit;

Bucură-te, că lui Hristos ai prăznuit;

Bucură-te, că vestea despre tine, la urechile tiranului a ajuns;

Bucură-te, că ostaşii prinzându-te la el te-au dus;

Bucură-te, că tiranul pe tine de nume te-a întrebat;

Bucură-te, că pe tine creştin te-ai chemat;

Bucură-te, că prin chemare foarte l-ai înfuriat;

Bucură-te, ostaş al cerului neînfricoşat;

Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Nu te-au înspăimântat ameninţările ighemonului şi nici momelile lui nu te-au înşelat, ci ca o stâncă ai rămas neclintit în hotărârea ta şi pe Dumnezeu L-ai lăudat, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Văzând ighemonul că nici cu ameninţările, nici cu momelile nu te poate întoarce de la credinţa în Hristos, a poruncit ostaşilor să te
întindă la pământ şi să-ţi sfarâme oasele cu toiege de plumb. Iar noi, cinstind a ta Sfântă pătimire, zicem aşa:

Bucură-te, că oasele tale cu toiege de plumb au fost zdrobite;

Bucură-te, că durere mare ai suferit;

Bucură-te, că pentru toate, Domnului ai mulţumit;

Bucură-te, că în a ta chinuire ai rămas neclintit;

Bucură-te, că de dulceaţa odihnei tale, în chinuri ţi-ai amintit;

Bucură-te, că Ierusalimul cel de sus, patria ta l-ai numit;

Bucură-te, că Biserica Maică, o, ai chemat;

Bucură-te, căci chinurile cu mare dragoste le-ai răbdat;

Bucură-te, că în chinuri fiind, mintea la cer o aveai;

Bucură-te, că dorind pe Hristos, durerile nu le simţeai;

Bucură-te, căci cu totul ai defăimat lumea şi cele de jos;

Bucură-te, căci cu tot sufletul spre cer te-ai intors;

Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Stând înaintea ighemonului, tu, fericite Caliopie, voit-ai mai degrabă moartea pentru Hristos decât dulceaţa păcatului cea trecătoare si, pregătându-te cu sufletul spre chinuire, rugai pe Dumnezeu cu multă dorire, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând neclintita ta hotărăre, tiranul ighemon a adus asupra ta chinuire peste chinuire, dar tu cu inima tare răbdai şi mustrai rătăcirea lui; auzi-ne şi pe noi care cu umilinţă te lăudăm aşa:

Bucură-te, că pe ighemon, nebun şi fiară l-ai numit;

Bucură-te, căci cu o vână de bou foarte ai fost chinuit;

Bucură-te, că pe roata cu fiare ascutiţe ai fost tras;

Bucură-te, că până la desfacerea legăturilor şi incheieturilor ai răbdat;

Bucură-te, că de cuţite ai fost tăiat;

Bucură-te, că foc sub roată călăi au atâţat;

Bucură-te, că nici iuţimea focului nu te-a biruit;

Bucură-te, că de tăierea cuţitelor foarte ai fost rănit;

Bucură-te, că rănile tale cu foc se ardeau;

Bucură-te, că sângele Tău ca apa curgea pe roată şi focul se stingea;

Bucură-te, că întru aceste groaznice chinuri ai cerut ajutorul lui Hristos;

Bucură-te, că mila Domnului spre tine s-a întors;

Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Stând legat pe roată, răni adânci îţi brăzdau trupul şi prin ele se vedeau oasele însângerate; iar tu, viteazule ostaş al lui Hristos, fiind în aceste amare chinuri, cu ochii minţii căutai spre Hristos şi din inimă îl laudai, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Multă îmbărbătare şi mângâiere ţi-au adus în aceste cumplite chinuri mila lui Dumnezeu şi grabnicul Său ajutor; iar noi slăvim pe Dumnezeul minunilor şi zicem către tine aşa:

Bucură-te, că spre Rugăciunea ta Domnul a căutat;

Bucură-te, că îngerul Domnului îndată în faţă ţi-a stat;

Bucură-te, că îngerul roata oprind-o, focul s-a stins;

Bucură-te, că din această vedere pe toţi spaima i-a cuprins;

Bucură-te, că de înger dezlegat de pe roată ai fost;

Bucură-te, că privirea tuturor spre tine s-a întors;

Bucură-te, că jalnica privelişte la toţi erai;

Bucură-te, căci cu a ta privire pe toţi înspăimântai;

Bucură-te, căci coborând de pe roată pe ighemon l-ai mustrat;

Bucură-te, că tot poporul asupra lui foarte s-a mâniat;

Bucură-te, că pe mândrul tiran l-ai arătat neputincios;

Bucură-te, căci a ta pătimire multora a fost de folos;

Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Înfuriindu-se crudul tiran, se lăuda că degrab te va pierde, iar tu, fericite mucenice, nădăjduind spre Hristos, Mântuitorul nostru, până la sfârşit, ţi-ai păzit curata Sfânta ta mărturisire şi pe toţi cei binecredincioşi i-ai îndemnat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Din porunca tiranului ai fost legat cu lanţuri şi aruncat în grea temniţă, unde ai petrecut în foame şi sete, suferind cu răbdare durerile rănilor tale; pentru care primeşte şi de la noi această smerită cântare:

Bucură-te, căci cu grele lanţuri ai fost ferecat;

Bucură-te, că prin aceasta Stăpânului Hristos te-ai asemănat;

Bucură-te, că în temniţa grea ai fost aruncat;

Bucură-te, că pentru noi temniţa ai răbdat;

Bucură-te, că suferind lui Hristos i-ai urmat;

Bucură-te, căci cu foame şi cu sete ai fost chinuit;

Bucură-te, că durerile rănilor cu bărbăţie le-ai suferit;

Bucură-te, că paharul suferinţelor cu răbdare l-ai băut;

Bucură-te, că în suferinţele tale mintea la Hristos, o, ai avut;

Bucură-te, căci crucea suferinţelor cu dragoste pentru Hristos, o, ai purtat;

Bucură-te, adevărat ostaş al Marelui Împărat;

Bucură-te, a creştinilor icoană de mult folos;

Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

Stând cu multă răbdare în temniţă şi lipsit de mângâierile omeneşti, te mângâiai cu singura nădejde a bunurilor celor veşnice si, mulţumind pentru toate, lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Fericita ta Maică, Teoclia, venind să vadă suferinţele tale cele sfinte, aur a dat ostaşilor, şi intrând în temniţă, mulţumea lui Dumnezeu cu lacrimi că s-a învrednicit a fi Maică de mucenic; iar noi cei smeriţi, lăudându-te, cu evlavie zicem aşa:

Bucură-te, că fericită Maică ai avut;

Bucură-te, că întru frica de Dumnezeu te-a crescut;

Bucură-te, căci cu evlavie ţie ţi s-a închinat;

Bucură-te, că lui Dumnezeu pentru suferinţă ai mulţumit;

Bucură-te, căci cu evlavie pe tine te-a fericit;

Bucură-te, că şi tu pe dânsa, o, ai mângâiat;

Bucură-te, că ea cu nădejdea s-a întemeiat;

Bucură-te, căci o noapte lângă tine a petrecut;

Bucură-te, că vederea ta mare mângâiere i-a făcut;

Bucură-te, că pe trupul Tău a văzut numele lui Hristos;

Bucură-te, fiule al raiului cel preafrumos;

Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

O noapte întreagă a privegheat lângă tine fericita ta Maică si, văzând mulţimea rănilor tale, se ruga lui Dumnezeu să-ţi dea răbdare până la sfârşit, spre a cânta împreună cu toţi Sfinţii din cer: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Fiind în temniţă cu fericita ta Maică, în miezul nopţii s-a auzit un glas din cer numindu-vă pe voi Sfinţi şi mărturisitori ai lui Hristos, din care multă mângâiere şi întărire aţi luat; pentru care şi noi bucurându-ne, cu laude îţi cântăm:

Bucură-te, că împreună cu Maică ta, glas din cer aţi auzit;

Bucură-te, că acel glas pe amândoi în credinţă v-a întărit;

Bucură-te, că prin cuvinte de îmbărbătare, pe Maică ta, o, ai mângâiat;

Bucură-te, că spre veşnica fericire pe ea, o, ai îndemnat;

Bucură-te, că şi aşa pe cele lumesti le-ai lepădat cu totul;

Bucură-te, că Dumnezeu a căutat spre a ta pătimire;

Bucură-te, că şi pe Maica ta ai învrednicit-o de veşnica fericire;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos, dragostea lumii, o, ai defăimat;

Bucură-te, ostaşul cel vrednic al Marelui Împărat;

Bucură-te, că pentru Hristos viaţa cu dragoste ţi-ai dat;

Bucură-te, răsadule al raiului cu rod preafrumos;

Bucură-te, că a ta petrecere în ceruri a fost;

Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Fiind în temniţă şi plin de răni, erai ca într-o grădină veselitoare, căci te mângâiai cu nădejdea veşnicelor bucurii şi cu multă dorire aşteptând despărţirea de trup, din inimă cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Dacă te-au scos din temniţă şi te-au adus înaintea ighemonului, iar te îngrozeau cu chinuri grele; dar tu, mucenice al lui Hristos, mustrând nebunia lor, ai rămas neclintit în mărturisirea lui Dumnezeu; pentru care primeşte şi de la noi, smeriţii, aceste căntări:

Bucură-te, că din temniţa la judecată ai fost scos legat;

Bucură-te, că nebunia ighemonului, o, ai mustrat;

Bucură-te, că sufleteşte de alte chinuri te-ai pregătit;

Bucură-te, că pe ighemon spre o mai mare furie l-ai pornit;

Bucură-te, că pentru tine multe chinuri au uneltit;

Bucură-te, căci chinurile cu dragoste le-ai aşteptat;

Bucură-te, că ameninţările ighemonului deloc nu te-au spăimântat;

Bucură-te, că chinurile cu dragoste şi cu dorire le aşteptai;

Bucură-te, că durerile pentru Hristos dulceaţă le socoteai;

Bucură-te, căci cu inima nu mai erai la cele de jos;

Bucură-te, că mintea îţi era la raiul cel preafrumos;

Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Auzind ighemonul mustrarea ta şi văzându-te neschimbat în gândul cel de mărturisire al lui Hristos, a dat poruncă ostaşilor să te răstignească pe cruce. Iar tu, foarte bucurându-te de această Sfânta pătimire, i-ai adus lui Dumnezeu laudă de mulţumire, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

În Joia cea Mare ai fost osândit la moarte şi ai pătimit răstignirea din mâinile ostaşilor păgâni, asemănându-te prin aceasta Stăpânului Hristos, Care a răbdat moarte pe cruce pentru păcatele noastre, pe Care slăvindu-L, zicem către tine aşa:

Bucură-te, că în dreaptă mărturisire ai rămas neclintit;

Bucură-te, că tiranul ighemon spre răstignire te-a dat;

Bucură-te, că în Joia cea Mare răstignire ai răbdat şi ai pătimit;

Bucură-te, că şi Mântuitorul în această zi jertfa cea fără de sânge a rânduit;

Bucură-te, că pe Hristos până la cruce L-ai urmat;

Bucură-te, că după putere, cu El te-ai asemănat;

Bucură-te, că la Crucea lui Hristos şi PreaSfânta Sa a stat;

Bucură-te, că şi a ta fericită Maică până la cruce te-a urmat;

Bucură-te, că la a ta răstignire multe lacrimi a vărsat;

Bucură-te, că prin aceasta Patimilor lui Hristos v-aţi asemănat;

Bucură-te, că prin răstignire jertfă te-ai adus lui Hristos;

Bucură-te, că răstignirea ta a fost cu capul în jos;

Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Fericita ta Maică, Teoclia, din multă smerenie a dat cinci galbeni ostaşilor ca să fii răstignit cu capul în jos, spre a nu fi răstignirea ta asemenea cu a lui Hristos. Şi dobândind a sa cerere, a dat mulţumită şi slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Răstignindu-te cu capul în jos, după dorinţa maicii tale, prin aceasta te-ai asemănat Marelui Apostol Petru, care tot astfel a fost răstignit. Drept aceea, toţi credincioşii cu laude te cinstesc aşa:

Bucură-te, că întru a ta pătimire şi lui Petru te-ai asemănat;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos până la răstignire L-ai urmat;

Bucură-te, că prin răstignire adevărat ucenic al lui Hristos te-ai arătat;

Bucură-te, că sfatul Mântuitorului ai urmat;

Bucură-te, că răstignire pentru a Lui dragoste ai primit;

Bucură-te, că în ziua Cinei celei Măntuitoare te-ai răstignit;

Bucură-te, că în Vinerea cea Sfântă te-ai săvarşit;

Bucură-te, că în ziua a sasea Dumnezeu pe om l-a zidit;

Bucură-te, că şi tu în aceeasi zi călătoria spre cer ai săvârşit;

Bucură-te, că în ceasul al treilea ţi-ai dat sufletul lui Hristos;

Bucură-te, duhovnicească jertfă şi preacurat prinos;

Bucură-te, Caliopie Mucenice, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinte Mucenice al lui Hristos, Caliopie, care ai răbdat până la moartea pe cruce pentru dragostea lui Hristos şi după dar te-ai asemănat Stăpânului, primeşte smeritele noastre Rugăciuni şi fii nouă mijlocitor către Înduratul Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Ca, mântuindu-ne, şi noi, nevrednicii, să cântăm împreună cu tine, în veacul viitor, laudă lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori).

Apoi se zice din nou: Icosul intai şi Condacul intai.

Rugăciune:

O, Sfinte al lui Dumnezeu, Mucenice Caliopie, care din fragedă copilărie ai iubit pe Hristos şi pentru dragostea Lui te-ai jertfit cu trupul pe cruce; auzi-ne şi pe noi, păcătoşii şi nevrednicii, care vieţuim cu multă nepăsare în toata vremea, mâniind pe Dumnezeu cu mulţimea răutăţilor. Roagă-te pentru noi, neputincioşii, spre a ne trezi din somnul lenevirii noastre, căci îngreuiată este inima noastră de poftele cele viclene şi foarte întunecată ne este mintea de grijile cele pierzătoare ale veacului de acum. De aceea, cu stăruinţă, din inimă te rugăm să mijloceşti către Preabunul şi Preaînduratul Dumnezeu, ca prin mila Sa şi prin sfintele tale Rugăciuni, să ne trezim, până mai avem vreme, din amara nesimţire care ne stăpâneste şi sa începem cu frica lui Dumnezeu a vieţui şi a lucra poruncile lui Hristos, spre a dobândi mila şi iertarea în ceasul sfârşitului nostru şi în ziua cea mare a Judecăţii de apoi. Amin!

11 aprilie

Acatistul Sfântului Calinic de la Cernica

Condacul 1:

Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe Calinic, veseleşte sufletele celor credincioşi şi atingerea de racla sfintelor tale moaşte sfinţeşte siturile şi dăruieşte tămăduiri; pentru aceasta, după datorie, te cinstim pe tine şi cu bucurie îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înţelepţite!

Icosul 1:

Adunarea îngerilor şi soborul oamenilor cunoscându-te ca pe un vindecător al bolnavilor, ajutător al săracilor şi îndreptător al monahilor, cel ce ai dus viaţă îngerească pe pământ şi prin nevoinţe şi fapte bune te-ai adus jertfă neîntinată lui Hristos, te laudă, o, Sfinte Ierarhe Calinic, şi cu dragoste graieşte ţie:

Bucură-te, alesul lui Dumnezeu, plăcutul tuturor Sfinţilor, lauda arhanghelilor şi bucuria îngerilor;

Bucură-te, veselia pruncilor şi mireasma chipului călugăresc;

Bucură-te, scutul şi acoperământul Cernicăi, ocrotitorul Bucureştiului, păzirea Frăsineiului şi lauda Râmnicului Severin;

Bucură-te, lauda cea mare, că, după darul lui Dumnezeu, cu cuvântul Tău ai legat ca parte femeiască la Frăsinei să nu intre;

Bucură-te, că prin pilda vieţii tale eşti călăuză bună ostenitorilor în viaţa călugărească;

Bucură-te, că de mari daruri te-ai învrednicit, fiind bolnavilor tămăduire, orbilor vedere, surzilor auzire, muţilor graire;

Bucură-te, izbăvitorul celor nedreptăţiţi, bucuria celor necăjiti şi veselia celor ce nădăjduiesc întru tine şi te cheamă într-ajutor;

Bucură-te, îndreptătorul celor rătăciţi, ridicarea celor căzuti şi vistieria faptelor celor bune;

Bucură-te, locaşul luminii celei dumnezeieşti, organ al PreaSfântului Duh şi stâlp neclintit al Bisericii;

Bucură-te, bine-luptătorule, cel ce ai fost neînvins de furtuni şi de ispite;

Bucură-te, părinte, de trei ori fericite;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 2-lea:

Văzând noi smeriţii pe părinţii tăi cucerindu-se şi afierosindu-te Domnului şi ştiindu-te noi pe tine, sfinte, că din braţele maicii tale ai avut inima locaş al PreaSfântului Duh, prin care te-ai dovedit mare între aleşii lui Dumnezeu, pentru aceea şi noi, ca unii ce în Dumnezeu viem, trăim şi ne mişcăm, împreună cu părinţii tăi aducem Domnului toată slava, lauda, cinstea şi închinăciunea, zicând: pe Tine Doamne, Cel ce te odihneşti întru Sfinţi binecuvântându-Te, Te adoram, pe Tine Te lăudam, Ţie îţi multumim, Ţie ne închinam, în tot locul Stăpânirii Tale, Ţie îţi aducem ale Tale dintru ale Tale, de toate şi pentru toate, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelegerea vieţuirii celei ascunse în Iisus Hristos căutind a o înţelege, ai alergat din tinereţe în ostrovul pustnicesc al celui preacuvios şi Sfânt părinte Gheorghe, stareţul de la Cernica, şi viaţa ţi-ai jertfit lui Hristos, făcându-te Biserica PreaSfântului şi închinatului Său Duh; trupul ţi l-ai smerit cu privegherea, postul şi Rugăciunea, punând tuturor simţirilor povăţuitor bun cugetul cel dinăuntru; ochiul ţi-a fost ferit de toată vederea cea vicleană şi auzul nestrăbătut de cuvinte deşarte, iar limba curată de vorbe necuviincioase; buzele curăţate de lauda Domnului, mâinile ferite de faptele rele, lucrând numai cele bineplăcute Domnului; toate mădularele şi gândul ţi le-ai întărit cu harul Sfântului Duh, binevieţuind în duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării, al ascultării şi al dragostei. Drept aceea, acum cu îngerii în ceruri petrecând, primeşte de la noi laude ca acestea:

Bucură-te, diamantul răbdării în Ostrovul Cernicăi ascuns;

Bucură-te, cel în care lucrează Dumnezeu cel nepătruns;

Bucură-te, porumbelul Domnului, cel cu aripile Duhului mereu desfăcute;

Bucură-te, urmaş iubit şi moştenitor în virtute al stareţului cuvios Gheorghe;

Bucură-te, cel unit întru Dumnezeu cu duhovnicul Tău, Pimen;

Bucură-te, cel pecetluit cu amândoi în pravilele călugăreşti;

Bucură-te, că de bunăvoia ta venind după Iisus, de tine însuţi te-ai lepădat;

Bucură-te, că, luându-ţi crucea ta, ai urmat lui Hristos fără întoarcere;

Bucură-te, că râvna asprimii tale celei de canon a uimit pe cârmuitori;

Bucură-te, că ai amuţit pe clevetitori, ajungând prin îndelungate postiri de câte 40 de zile;

Bucură-te, raiul fecioriei, întru care curăţia a odrăslit;

Bucură-te, pomul dragostei cereşti, că de dorul şi de focul dragostei preadulcelui nume al lui Iisus ţi s-a mistuit inima;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui de sus adumbrindu-ţi inima ta, ai dorit, părinte sfinte, pe duhovnicul Tău Pimen, precum odinioară Ioasaf pe Varlaam, şi luând cu tine daruri de mult preş pentru sfintele lui Dumnezeu locaşuri, ai pornit la Sfântul Munte al Atonului în căutarea lui acolo; apoi aprinzându-se în tine focul cel netrupesc de râvnă Sfântă pentru altarele Domnului, te-ai întors în patria ta, "gradina Maicii Domnului", cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având pe Dumnezeu cel în Treime închinat sălăşluit în sufletul Tău, mare osârdie dovedit-ai părinte, în vremea stăreţiei tale, când cu lacrimi fierbinţi către făcătorul de minuni Nicolae ţi-ai pus sufletul Tău pentru ocrotirea mulţimilor flamande şi înspăimântate ce alergaseră la tine îngrozite de urgia cea păgână, că, încă în priveghere fiind cu toată obştea ta, căruţe cu grâu în grabă şi soseau; iar oştile păgâne înţelegând ocrotirea cea de sus şi sfinţenia ta, s-au întors ruşinate, lăsându-ne amintire peste veacuri "fântâna turcului". Pentru aceasta, împreună cu cei trecuţi prin foc şi prin apă şi aduşi la odihnă, cântare de mulţumire înălţam şi cu dragoste grăim:

Bucură-te, asemănare cu Domnul prin iubirea de oameni, care suspină, însetează şi aleargă să vindece orice pătimire;

Bucură-te, milostivire de samarinean, ce arde pentru întreaga zidire;

Bucură-te, alinarea suspinului celor ferecaţi;

Bucură-te, căci cu măreţia gloriei braţului Tău pazeşti pe fiii celor apăsaţi;

Bucură-te, văpaie dornică să ne îndrume;

Bucură-te, revărsare de har peste lume;

Bucură-te, cuibul celor înviforaţi;

Bucură-te, hrana celor înfometaţi;

Bucură-te, că ai scăpat de foamete şi de boală obştea creştinească din război;

Bucură-te, cel ce asemenea lui Moise te-ai arătat mare ocrotitor în primejdii;

Bucură-te, că şi tu ai implinit faptele făcătorului de minuni Nicolae;

Bucură-te, limanul cel lin al gloatelor amăgite şi dosădite;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri despre sfârşitul veacului acestuia tulburându-te, îngeri coborând din înălţimea Tronului Preasfintei Treimi ţi s-au înfăţişat, descoperindu-ţi taine asupra celor ce vor urma; şi tie, celui ce iubeşti oamenii, ţi s-au arătat aievea Ierarhul Nicolae şi Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, împreună cu preacuviosul şi Sfântul părinte stareţ Gheorghe, poruncindu-ţi să zideşti slăvit locaş de închinare, liman de mântuire celor păcătoşi şi Sfânta cetate cu viaţă de obşte, după dreapta rânduială, pentru ca să nu se strice chipul călugăresc; de care descoperire încredinţându-te, îndată ai şi dat ascultare poruncii dumnezeieşti, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Urmând poruncii Sfântului Ierarh Nicolae, cu bărbăţie ai zidit biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, în vreme de cutremure şi de răzmeriţe, lăsându-ne învăţătura, că de nu ne vom izbăvi de lenevire, de uitare şi de necredinţă, nu ne vom putea mântui; la care învăţătura luăm aminte, noi fiii tăi, cei ce ne rugăm să avem parte şi soarta cu toţi cei ce se tem de Domnul în adevar şi păzesc poruncile Lui; pentru aceasta îţi cântăm cu înţelegere, preaînţelepte, zicând:

Bucură-te, ochi al bisericii, mai dinainte văzător;

Bucură-te, vifor spulberător de pleava îndoielilor;

Bucură-te, veghetor neadormit sub candela aprinsă;

Bucură-te, scaun al spovedaniei, ascultător de plângeri;

Bucură-te, duhovnicie aducătoare de îngeri;

Bucură-te, primăvară bine înmiresmată de balsamul Rugăciunii înalte şi tăcute;

Bucură-te, că ai trecut prin "Raiul iubirii de virtute";

Bucură-te, bună sporire a casei lui Dumnezeu;

Bucură-te, podoaba cea cu har a neamului Tău;

Bucură-te, că te-ai dovedit destoinic plinind măsura vârstei lui Iisus;

Bucură-te, bărbat împodobit cu slujirile depline;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 5-lea:

Împotrivindu-te, Părinte, uneltirilor lui faraon cel netrupesc, care voia să te piardă prin otrăvire, şi chemând preadulcele nume al lui Iisus, ai învins răutatea aceluia, ca glas din ceruri ai auzit întărindu-te şi vestindu-ţi că nu vei vedea moartea până ce nu vei fi ridicat la vrednicia arhieriei; iar noi pentru o biruinţă ca aceasta, aducând doxologia noastră cea după putere, mulţumim împreună cu tine Domnului Celui Unuia, Căruia se pleacă tot genunchiul al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor dedesubt, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim, pentru binefacerile cele arătate şi cele nearătate care s-au făcut nouă şi lăudând măreţia cea neajunsă a Dumnezeirii, cu veselie aducem Domnului cântare Sfânta: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Dumnezeu cel negrăit şi necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi acelasi fiind, Cel care a iubit lumea atat de mult, încât pe Unul-Născut Fiul Său L-a dat, că tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci sa aibă viaţă veşnică, Însuşi El, Păstorul cel Mare, te-a ales pe tine, în ceruri să întăreşti Biserica Olteniei. Drept aceea, şi domnitorul ţării, cu sfetnicii săi, următori făcându-se sfatului Celui de sus, te-au pus păstor al turmei celei cuvântatoare pe calea mântuirii. Deci şi noi fericiti fiind de alegerea ta, ţie aducem laude ca acestea:

Bucură-te, bunule şi vrednicule păstor al Olteniei;

Bucură-te, fericit luminător al plaiurilor noastre;

Bucură-te, dreptarul vredniciilor arhiereşti;

Bucură-te, trimis al Preasfintei Treimi ca să ne păstoreşti;

Bucură-te, că în Iisus ai aflat adevar şi temei;

Bucură-te, cel ce ai iubit cu dragoste fierbinte pe Domnul;

Bucură-te, că ai aflat tot rostul firior lui Hristos;

Bucură-te, arhiereu ales şi cu bună biruinţă;

Bucură-te, înger pământesc de aspră nevoinţă;

Bucură-te, arhanghel izbăvitor din viclene curse împătimite;

Bucură-te, iscusit cârmaci al corăbiei celei înduhovnicite;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 6-lea:

Auzit-au vestea despre sfinţenia vieţii tale mulţimile dreptcredincioşilor şi, fericiţi fiind că le vine păstorul cel bun, te-au întâmpinat ca pe un trimis al cerului cu adevărat şi împreună cu îngerii înălţau în grai de sărbătoare cântare Sfântă: Veniti toţi credincioşii să lăudăm pe Ierarhul Calinic, pe arhipăstorul Olteniei; să se bucure făptura şi să înflorească ca şi crinul; şi împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Următor Mântuitorului Hristos făcându-te, bunule pastor, te-ai arătat oglindă nepătată, chip al bunătăţii lui Dumnezeu, strălucire a luminii celei negrăite, mare ocrotitor al celor din nevoi. Pentru aceasta şi noi, cei ce tânjim după vrednicia de a rămâne întru desfătarea luminii celei neapropiate, după datorie te cinstim pe tine şi luminat te lăudăm grăind:

Bucură-te, că prin iubire şi prin curăţie, pace şi armonie eşti asemuit a fi pecete a chipului dumnezeiesc;

Bucură-te, că eşti învăluit în strălucire de orbitoarea frumuseţe cerească negraită a Schimbării la faţă;

Bucură-te, că n-ai adunat bogăţii pieritoare;

Bucură-te, că ai urmat sărăciei lui Hristos;

Bucură-te, ocrotitorul văduvei celei cuminte;

Bucură-te, părinte scump al orfanilor;

Bucură-te, cel ce aduci bucurie acolo unde-i întristare;

Bucură-te, că, chemându-te pe tine, zorile nădejdii se ivesc acolo unde este deznădejde;

Bucură-te, cel ce vesteşti pacea pe pământ şi bunăvoirea între oameni;

Bucură-te, ortodoxie, cu măreţie de vis;

Bucură-te, cel ce aprinzi lumină în sufletele întunecate şi robite;

Bucură-te, pildă a smereniei şi a iubirii de oameni celei negrăite;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 7-lea:

Alergat-a la tine văduva cea împovărată de nevoi, care se mâhnise de ucenicul cel puţin milostiv; iar tu, părinte, binecunoscând lipsurile ei, ai înduplecat pe ucenic spre milostenie, înţelepţindu-ne şi pe noi, că în chipurile săracilor ne poate încerca însuţi Cel ce a plinit toată rânduiala părintească, Hristos Mântuitorul nostru, Care a şters toată lacrima de la toată faţa. Pentru aceasta, cu umilinţă aducem cântare de laudă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Putere de sus primit-ai, bunule păstor, nu numai a certa pe diavoli spre a elibera făptura omenească, ci şi spre a statornici adevărul în obstea creştinească, încă şi putere de a preface rămăşitele pământeşti ale celor morţi de mulţi ani şi neputrezite, precum şi apă a izvorî în locurile cele secătuite. Pentru aceste alese daruri, cu dragoste, prin noi, fiii tăi, făptura cea îndumnezeită te laudă grăind unele ca acestea:

Bucură-te, fulger ce arzi duhurile înşelăciunii;

Bucură-te, tunet ce risipeăti sfaturile minciunii;

Bucură-te, carte scrisă de Duhul Sfânt, căci cu darul înţelepciunii, al înţelegerii, al sfatului şi al tăriei te-ai înveşmântat;

Bucură-te, că ai sfărâmat prin ştiinţa şi evlavie şi prin temere de Dumnezeu puterile diavoleşti;

Bucură-te, cel ce ai vindecat în biserică pe femeia cea Stăpânită de duhul necurat;

Bucură-te, că ai ridicat din neputinţă pe tânăra păstorită cea cazută;

Bucură-te, că de departe ai slobozit de diavolul cel cumplit pe fiul prietenului Tău, dulgherul Costache;

Bucură-te, că, fiind pedepsită minciuna celui ce se prefăcuse mort, adevărul s-a statornicit;

Bucură-te, că s-a aflat izvor cu apă răcoritoare la schitul Frasinei unde ai însemnat stânca;

Bucură-te, că, dezlegând blestemul, ai schimbat în ţarină trupul celui mort şi neputrezit;

Bucură-te, că din pricina suspinurilor smeritelor tale graiuri mulţimile au rămas înmărmurite;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 8-lea:

Spăimântatu-s-au duhurile necurate numai auzind de numele Tău, făcătorule de minuni, părinte Calinic; iar cei străini de cunoştinţa lui Hristos, cuceriţi fiind de virtuţile tale, se luminau botezându-se. Drept aceea, cunoscând că Dumnezeu primeşte Rugăciunea ta precum a primit darurile lui Abel, jertfele lui Noe, arderile cele de tot ale lui Avraam, preoţia lui Moise şi a lui Aaron, cele de pace ale lui Samuel şi precum a primit de la Sfinţii Săi apostoli închinarea cea adevărată, cu bucurie grăim: slavă Celui ce te-a preăslavit, slavă Celui ce te-a încununat, slavă Celui ce lucrează prin tine, şi cu toţi cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Aducându-ţi pururea aminte de porunca cea mântuitoare şi de toate cele ce s-au făcut pentru noi, de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de şederea cea de-a dreapta şi de cea de a doua şi slăvita venire, ai fost Bisericii lui Hristos făclie purtătoare de lumină cât ai trait pe pământ, Părinte Calinic, iubitorule de oameni. Iar îndrăzneala către Dumnezeu şi după moarte ai dovedit-o, vindecând toată neputinţa şi toată boala credincioşilor. Pentru aceasta ia aminte la glasul Rugăciunii noastre al celor ce, lucrând cu frică şi cu cutremur pentru a noastră mântuire, cu mare cinste, cu adânca smerenie cântăm şi cu dragoste grăim:

Bucură-te, dangăt de clopot, ce ne glăsuieşti că toţi cei ce urmăm învăţăturilor divine întreolalta suntem una şi cu Dumnezeu asemenea;

Bucură-te, far călăuzitor, ce ne îndrumezi să trăim viaţa în iubire şi pace, în curăţie şi în desăvarşită armonie a Preasfintei Treimi, a Unimii în Treime;

Bucură-te, blândeţe şi bunătate, cinste şi îngăduinţă;

Bucură-te, dragoste şi dreptate, răbdare şi recunoştinţă;

Bucură-te, trandafir al Noului Ierusalim;

Bucură-te, că noi bine ne simţim sub cârja păstoriei tale;

Bucură-te, crinul arhieriei cel cu plăcută mirosire;

Bucură-te, luceafar dumnezeiesc, cu prealuminoasă strălucire;

Bucură-te, lumină biruitoare, necuprinsă de întuneric;

Bucură-te, făptură sfântă din creştet pâna în tălpi;

Bucură-te, cel ce cu nume de bună biruinţă eşti numit;

Bucură-te, vrednicule păstor al Bisericii de noi pomenit;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 9-lea:

Toata firea îngerească se mira, preacuvioase părinte, de râvna ta cea sfântă în a împodobi Biserica, mireasa lui Hristos, cu pravili de Sfântă vieţuire, cu şcoli şi tiparniţe pentru înmulţirea cărţilor sfinte, care să fie spre slavă lui Dumnezeu, pentru mântuirea sufletelor noastre, întocmai ca nişte râuri cu curgerile cu totul de aur, ce veselesc grădinile raiului. Pentru aceasta, uimindu-ne de râvna şi de osteneala ta, cântăm lui Dumnezeu, Celui preaslăvit în sfatul Sfinţilor: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cu totul te-ai dăruit împodobirii scaunului arhieriei, nu numai cu viaţa ta cea plină de mireasma sfinţeniei, ci şi cu râvna zidirii de biserici, de şcoli şi spitale, de schituri şi mănăstiri, pentru ca noi toţi care ne împărtăşim din aceeaşi pâine şi din acelaşi potir, să fim uniţi unul cu altul prin împărtăşirea Aceluiaşi Duh Sfânt, ca unii ce am aflat milă şi har, împreună cu toţi Sfinţii care din veac au bine-plăcut Domnului şi cu tot sufletul drept ce s-a săvârşit întru buna credinţă, mai ales cu preaSfânta, preacurata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioară Maria; pentru care cu bunăvoinţă te lăudăm, cântând şi grăind:

Bucură-te, cel ce în împodobirea Bisericii pe mulţi ai întrecut;

Bucură-te, că vestirea ta a străbătut dincolo de hotarele ţării;

Bucură-te, cel ce te-ai asemănat marilor ierarhi ai lumii;

Bucură-te, cel ce ai fost chemat de la cetele călugărior;

Bucură-te, păstorul cel ales, care ai intrat prin uşa oilor în staul;

Bucură-te, cel ce ai adăpat turma cu apa cea vie din izvorul de apă nemuritoare întru viaţă veşnică săltătoare;

Bucură-te, cel ce înţelepţeşte te-ai logodit cu numele cel prea dulce al lui Iisus;

Bucură-te, Biserică prea doritoare să se cunune cu Hristos;

Bucură-te, că ostenelile tale au fost jertfite pentru bine, adevăr, frumos şi Sfânt;

Bucură-te, strigă mănăstirile cele zidite de tine: Cernica şi Pasărea, Frasineiul şi Episcopia Râmnicului;

Bucură-te, glăsuiesc cu veselie mulţimile de scoli şi biserici, de schituri şi mănăstiri ctitorite de tine;

Bucură-te, strigă către tine cu recunoştinţă obştile călugăreşti de pe întinsul ţării ocrotite de tine;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 10-lea:

Vrând să-ţi mântuieşti turma cea încredinţată ţie întru păstorirea ta, ai plâns cu lacrimi, părinte preacuvioase, văzând cu duhul înmormântarea părintelui Nicandru, cel rânduit de tine stareţ, la plecarea ta de la Lavra Cernicăi. Cunoscând gândurile pentru înălţarea ta ale ucenicilor tăi, i-ai povăţuit la smerenie, tăcere, aducându-le aminte de ceasul întrebării de la înfricoşătoarea judecată ce va să fie. Drept aceea, cu înţelepciune luând aminte la darul vederii tale celei duhovniceşti, cu tine împreună cântăm în grai de sărbătoare lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid nebiruit te-ai arătat Bisericii lui Hristos, preablândule părinte, ridicat la darul proorociei prin înălţimea înţelepciunii şi sfinţeniei tale. Pentru aceasta şi noi te rugăm să risipeşti de la noi întunericul înşelăciunii şi la primăvara liniştitei odihne cereşti să ne aduci cu căldura Duhului Sfânt, ca, încununându-te cu laudele ca şi cu nişte flori duhovniceşti, să te cinstim grăind:

Bucură-te, albina proorociei, cea aducătoare de miere duhovnicească;

Bucură-te, alăută a Duhului Sfânt, dulce viersuitoare;

Bucură-te, om ceresc şi înger pământesc, care pe cele viitoare le vezi ca şi cum ar fi de faţă;

Bucură-te, cărbune duhovnicesc al focului ceresc, dătător de viaţă;

Bucură-te, că ai prevestit sfârşitul vrajbei şi silniciei omeneşti;

Bucură-te, că ai văzut peste veacuri întronarea în lume a păcii dumnezeieşti;

Bucură-te, că ucenicii s-au întărit deplin în credinţă prin daruriie tale;

Bucură-te, luminătorul celor săraci de cunoştinţă;

Bucură-te, început de vrei, de nădejdi şi de înviere;

Bucură-te, înflorire de muguri şi primăveri;

Bucură-te, cel prin care sunt risipite taberele tulburătorilor demoni;

Bucură-te, că prin tine s-au mântuit sufletele păstoriţilor tăi;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 11-lea:

Spus-ai ierarhe preaînţelepte, ucenicilor tăi: Luaţi aminte de voi înşivă la cele ce cugetaţi în inimile voastre; să nu gândiţi deşertăciuni pentru că deseori ne învrednicim de soli cereşti, Maică Domnului cu Sfinţii îngeri. Iar mai-nainte de mutarea ta la cele veşnice, înştiinţat fiind de către PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu despre ziua şi ceasul ieşirii tale din cele vremelnice, ai făgăduit ucenicilor tăi că de vei avea ascultare înaintea lui Dumnezeu, te vei ruga pentru ei. Pentru aceasta, dă-ne şi noua, cu Rugăciunile tale cele bine-primite, trecere fără primejdie prin marea vieţii, ca, ajungând cu inimi rănite de dor la limanul mânturii, să înălţăm împreună cu tine lui Dumnezeu Sfânta cântare: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Arătatu-ţi-s-a însăşi PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu, ierarhe mult-milostive, vestindu-ţi sfârşitul; si, fiind înştiinţat mitropolitul Nifon despre plecarea ta din viaţa aceasta şi venind el la tine cu smerită dragoste, ai spus ca "si pentru Nifon este nădejde de mântuire" şi ai proorocit ca la şapte ani când tu vei fi dezgropat, Nifon va intra în mormânt. Aceasta întâmplandu-se întocmai, cu smerenie te lăudam, zicând:

Bucură-te, cel ce te aşezi în soborul celor Sfinţi;

Bucură-te, că te veselesti cu Sfinţii părinţi;

Bucură-te, moştenitorul Bisericii celei triumfătoare din cer;

Bucură-te, ajutătorul Bisericii celei luptătoare de pe pământ;

Bucură-te, smirnă cu Dumnezeiască mireasmă a Liturghiei;

Bucură-te, că împreună cu tine, toată suflarea şi toată făptura laudă măreţia cea neajunsă a Dumnezeirii;

Bucură-te, că acum te desfătezi în frumuseţile raiului;

Bucură-te, că te bucuri luminat în camara împărătească;

Bucură-te, cu Vasile, Grigore şi Ioan Gura de Aur al Bisericii luminător;

Bucură-te, dulce chemător al împărăţiei cereşti, fluier păstoresc;

Bucură-te, că Cel fără de moarte te-a învrednicit de lumina cea lină;

Bucură-te, iubit arhiereu al preacuratei şi neprihanitei Fecioare, care luminezi pe cele întunecate şi aduni pe cele risipite;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 12-lea:

Minune s-a văzut la trecerea ta din viaţa aceasta, părinte preacuvioase, că ţi s-a prelungit viaţa, după dorinţa ta, până la slujirea Sfintei Învieri, în care zi sărbătorim omorarea morţii, sfărâmarea iadului, începutul altei vieţi veşnice si, rugându-te în paraclisul chiliei tale, ai luat Sfintele Taine; apoi pecetluindu-te cu semnul Sfintei Cruci ai zis: "Sfântă Cruce, ajuta-mi!", "Slavă lui Dumnezeu pentru toate!" şi "Să ne vedem în Rai!". Şi dându-ţi sufletul pe bratele ucenicilor tăi şi Lumina cea negrăită asupra fiinţei tale strălucind, ai trecut la cele veşnice, împreună cu îngerii cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cel ce prin curăţia vietii tale celei îngereşti te-ai învrednicit a vedea preafericita faţă a Treimii Celei de o fiinţă şi nedespărţită şi neîncetat te rogi pentru bună sporirea Bisericii lui Hristos, pe care din fragedă vârstă şi până la sfârşitul vieţii tale cu multe osteneli ai sprijinit-o, făcătorule de bine al sufletelor noastre, ierarhe Calinic de Dumnezeu încununate, primeşte lacrimile noastre de mulţumire pentru tot darul cel bun şi tot darul cel desăvârşit mijlocit nouă de sus de la Părintele luminilor; pentru care cu dragoste te binecuvântam, grăind:

Bucură-te, cel ce ai aflat comoara din Evanghelie;

Bucură-te, că pe aceasta ai câştigat-o cu osteneli călugăreşti;

Bucură-te, cerbul cel sprinten al munţilor duhovniceşti;

Bucură-te, prieten iubit al puterilor îngereşti;

Bucură-te, că ai împodobit haina de nuntă, cu virtuţile tale;

Bucură-te, că acum vezi pe Acela de care erai dorit;

Bucură-te, privitorule al celor ce nu se pot rosti în graiuri omeneşti;

Bucură-te, că acum ai descoperit tainele cele dumnezeiesti;

Bucură-te, ogorul cel cu bogată rodire al Semănătorului ceresc;

Bucură-te, rugătorule fierbinte pentru a noastră mântuire;

Bucură-te, comoara virtuţilor creştinesti la lume împărţită;

Bucură-te, icoana firii omenesti celei îndumnezeite;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 13-lea:

O, prealuminate Părinte ierarhe Calinic, primeşte smerita noastră Rugăciune, precum Mântuitorul a primit cei doi bani ai văduvei, şi cere pentru noi dar şi putere, ca toate poftele trupeşti călcând, să vieţuim în bună cinstire şi curăţie, agonisind iertare de păcate şi trecere fără primejdie în ceasul morţii, şi când vom trece noi întru nădejdea învierii spre viaţa de veci, pururea să ne desfătăm de preafericita faţă a lui Dumnezeu Celui în Treime închinat şi slăvit, cântându-I cu toţi Sfinţii: Aliluia!