Acatistul şi Paraclisul Mântuitorului Iisus Hristos
Rugăciunile începătoare:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!
Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Doamne, miluieşte-ne pe noi, ca întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Şimbolul credinţei (Crezul):
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui. Şi iaraşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care din Tatăl purcede, cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul Este închinat şi slăvit, care a grăit prin prooroci. Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică, mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin!
Iisuse preadulce, mângâierea sufletului meu, Iisuse, curăţirea minţii mele, Stăpâne mult milostive, Iisuse, mântuieşte-mă; Iisuse Mântuitorul meu, Iisuse al meu atotputernice, nu mă lăsa pe mine, Mântuitorule, ci mă miluieşte şi mă izbăveşte de toată muncirea; de partea celor mântuiţi Iisuse al meu mă învredniceşte şi fă-mă părtaş cetei aleşilor Tăi, Iisuse iubitorule de oameni.
Iisuse preadulce, slavă Apostolilor; Iisuse al meu, lauda mucenicilor; Stăpâne atotputernice, Iisuse, mântuieşte-mă pe mine cel ce alerg la Tine; Iisuse Mântuitorul meu, Iisuse al meu preaînfrumuseţate, Mântuitorule, Iisuse, miluieşte-mă, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut şi ale tuturor sfinţilor Tăi, Iisuse, şi ale tuturor proorocilor, Mântuitorul meu, Iisuse, şi mă învredniceşte desfătării raiului, Iisuse, iubitorule de oameni.
Iisuse preadulce, lauda monahilor; Iisuse îndelung răbdătorule, desfătarea şi podoaba pustnicilor; Iisuse, mântuieşte-mă, Iisuse, Mântuitorul meu; Iisuse al meu preabunule, scoate-mă din mâna balaurului, Mântuitorule Iisuse şi mă slobozeşte acum, Mântuitorule Iisuse, din lanţurile acestuia şi din groapa cea prea adâncă mă scoate, Mântuitorul meu Iisuse, şi mă numără împreună cu oile cele de-a dreapta, Iisuse.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Iisus cel preadulce, pe Iisus cel atotîndurat şi iubitor de oameni, pe Iisus cel singur bun şi îndurător, pe Acela roagă-L, Stăpâna lumii întru totul nevinovată, să mă miluiască pe mine păcătosul şi de partea cea de-a stângă să mă scape şi stării celei de-a dreapta să mă învrednicească, când va şedea să judece lumea, precum este scris.
Stihiri:
Mântuitorul meu, Iisuse, Cel ce ai mântuit pe desfrânatul; Mântuitorul meu, Iisuse, care ai primit pe desfrânata, miluieşte-mă şi pe mine acum, Iisuse mult milostive, mântuieşte-mă şi îndură-Te de mine, o, Iisuse, dătătorule de bine, precum Te-ai îndurat de Manase, Milostive Iisuse al meu, ca Cel ce eşti însuţi iubitor de oameni.
Stih: Ascultă, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea. Nici o porunca a Ta pe pământ n-am făcut. Cum mă voi arăta Ţie, Celui ce şezi pe tron, să dau răspuns şi să fiu judecat pentru toate câte am făcut cu ştiinţă şi cu neştiinţă, Hristoase al meu Iisuse? Drept aceea strig Ţie! Pentru rugăciunile slujitorilor Tăi, Iisuse, mântuieşte-mă pe mine păcătosul.
Stih: Eu către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine.
Cine nu mă va plânge pe mine, care am călcat porunca Ta, Iisuse, cu neînfrânarea? Şi în locul raiului în iad m-am sălăşluit, Iisuse! Cu vederea celor dulci la gustare, moarte mi-am agonisit şi de slava Ta, Mântuitorul meu Iisuse şi de viaţă m-am arătat străin. Ci mă primeşte pe mine care mă pocăiesc, ca un milostiv şi de oameni iubitor, Iisuse al meu, pentru mare mila Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preacurată Fecioară, care singură ai născut pe Iisus, izbăveşte-mă de păcatele cele sufleteşti şi te rog să mă miluieşti pe mine cel mort; că tu eşti nădejdea celor fără de nădejde şi ajutătoarea lumii; că poţi a-mi ajuta, Fecioară, ca o Maică a Domnului; nu trece rugăciunea mea, nici nu mă lăsa, întru tot curată Stăpână, ci ca o iubitoare de oameni, miluieşte-mă.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte!
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte!
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte!
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu, veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu, veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru!
Psalmul 142:
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Şi iarăşi:
Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta, şi să nu intri la judecată cu robul Tău.
Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta, şi să nu intri la judecată cu robul Tău.
Duhul Tau cel bun mă va povăţui la pământul dreptăţii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru!
Tropar:
Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti viaţă fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; iar când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate puterile cereşti au strigat! Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti viaţă fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; iar când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate puterile cereşti au strigat! Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Toate tainele tale sunt mai presus de cuget; toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu; cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, cu adevărat Maică te-ai cunoscut, născând pe Dumnezeu Cel adevărat, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Psalmul 50:
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Canon de umilinţă către Domnul nostru Iisus Hristos
Cântarea întâia:
În adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea-întrarmată; iar Cuvântul întrupându-Se a pierdut păcatul cel prea rău; Domnul cel preaslăvit, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă. Iisuse preadulce Hristoase, Iisuse îndelung răbdătorule, vindecă rănile sufletului meu, Iisuse, şi îndulceşte, Te rog, inima mea, mult milostive, că fiind mântuit să Te slăvesc pe Tine, Iisuse, Mântuitorul meu.
Iisuse preadulce Hristoase; Iisuse, deschide-mi uşile pocăinţei, iubitorule de oameni, Iisuse, şi mă primeşte pe mine cel ce cad la Tine şi fierbinte Te rog, Iisuse, Mântuitorul meu, Cel ce eşti iertarea păcatelor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Iisuse preadulce Hristoase, Iisuse, scoate-mă din mâna lui veliar cel înşelător, Iisuse, şi mă fă stătător de-a dreapta slavei Tale; Iisuse Mântuitorul meu, izbăveşte-mă de partea cea de-a stânga.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Stăpână care ai născut pe Iisus Dumnezeu, roagă-L pentru noi netrebnicii robii tăi, Preacurată, ca să ne izbăvim de munci cu rugăciunile tale, noi cei întinaţi, ceea ce eşti fără de întinăciune, primind în tine slava cea de-a pururea.
Cântarea a treia:
Pe piatra credinţei întărindu-mă, Tu ai deschis gura mea asupra vrăjmaşilor mei; ca s-a veselit duhul meu a cânta Ţie: nu este Sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Auzi, Iubitorule de oameni, Iisuse al meu, pe robul Tău, care strigă cu umilinţă şi mă izbăveşte de osândă şi de munci, Iisuse al meu, Cel ce eşti singurul îndelung-răbdător, Iisuse preadulce, mult milostive.
Ridică-mă, Iisuse, pe mine, robul Tău, cel ce cad cu lacrimi, Iisuse al meu şi mă mântuieşte, Iisuse al meu, pe mine cel ce mă întorc şi mă izbăveşte Stăpâne, de gheena, Iisuse preadulce, mult milostive.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Vremea, Iisuse al meu, pe care mi-ai dat-o, în patimi am cheltuit-o, Iisuse al meu; drept aceea, nu mă lepăda pe mine, Iisuse al meu, ci mă cheamă, Te rog, Stăpâne, Iisuse preadulce, şi mă mântuieşte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Fecioară, care ai născut pe Iisus al meu, roagă-L să mă izbăvească de gheena, căci tu singură eşti rugătoare pentru cei scârbiţi, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită şi mă învredniceşte vieţii celei veşnice, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Catavasie:
Păzeşte-ne de nevoi pe noi robii Tăi, milostive, că noi cu deadinsul către Tine scăpăm, ca la Izbăvitorul Cel milostiv, Stăpânul a toate, Domnul Iisus.
Svetlină:
Cele cereşti şi cele pământeşti cu cuvântul Tău le-ai adus întru fiinţă, ca un Atotputernic; iar cetele îngerilor cu cutremur stând înaintea Ta, neîncetat laudă Îţi aduc Ţie, Stăpâne, Celui ce pe toate marginile le-ai strălucit cu lumina Ta, prin care şi noi strigăm Ţie: mântuieşte-ne pe noi cu milostivirea Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Iisuse preadulce, lumina lumii, luminează ochii sufletului meu, Fiul lui Dumnezeu, cu lumina Ta cea dumnezeiască strălucitoare, ca să Te laud pe Tine, lumina cea neînserată.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
A ta folosinţă agonisind, Preacurată, şi cu rugăciunile tale de nevoi izbăvindu-ne, cu crucea Fiului tău, pretutindenea fiind păziţi, după datorie pe tine toţi cu bună credinţă, te slăvim!
Cântarea a patra:
Ai venit din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu însuţi, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine omul; pentru aceasta strig către Tine: Slavă puterii tale, Doamne!
Vindecă, Iisuse al meu, rănile sufletului meu, Iisuse al meu şi mă scoate Te rog din mâna lui veliar celui stricător de suflete, Iisuse al meu Milostive şi mă mântuieşte.
Am greşit, Iisuse al meu preadulce, Îndurate Iisuse al meu, mântuieşte-mă pe mine cel ce scap sub acoperământul tau, Iisuse îndelung-răbdătorule şi împărăţiei Tale mă învredniceşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
N-a greşit, Iisuse al meu, nimeni precum am greşit eu ticălosul; ci cad rugându-mă: Iisuse al meu, mântuieşte-mă şi-mi dăruieşte moştenirea vieţii, Iisuse al meu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Cu totul lăudată, ceea ce ai născut pe Iisus Domnul, pe Acela roagă-L să izbăvească de munci pe toţi cei ce te laudă pe tine şi te numesc după adevăr, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a cincea:
Luminarea celor ce zăceau în întuneric şi mântuirea celor desnădăjduiţi Tu eşti, Hristoase, Mântuitorul meu; şi la Tine mânec, Împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta, că nu ştiu alt Dumnezeu afară de Tine
Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă.
Tu eşti lumina minţii mele, Iisuse al meu; Tu eşti mântuirea sufletului meu celui desnădăjduit, Mântuitorule; Tu, Iisuse al meu, de munci şi de gheena mă izbaveşte pe mine cel ce strig: Mântuieşte-mă, Iisuse al meu, Hristoase, pe mine ticălosul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Cu totul fiind surpat de patimi de ocară, Iisuse al meu, trimite-mi mână de ajutor şi mă scoate pe mine, cel ce strig: Mântuieşte-mă, Iisuse al meu, Hristoase, pe mine, ticălosul!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, care ai născut pe Iisus, pe Acela roagă-L, Curată, să mântuiască pe toţi ortodocşii, pe călugari şi pe mireni şi să izbăvească de gheena pe toţi cei ce strigă: nu ştim altă ajutătoare tare afară de tine!
Cântarea a şasea:
De adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul cel nepătruns al milostivirii Tale; scoate-mă din stricăciune Dumnezeule.
Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Iisuse al meu, Hristoase mult milostive, primeste-mă pe mine cel ce mă mărturisesc Ţie, o, Iisuse şi mă mântuieşte şi mă scoate din stricăciune, Iisuse al meu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Iisuse al meu, pe desfrânata şi pe desfrânatul şi pe Manase şi pe vameşul am covârşit cu patimile, o, Iisuse al meu şi pe tâlharul, Iisuse şi pe niniviteni.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Fecioară preacurată, ceea ce ai născut pe Iisus, Hristosul meu, tu care singură eşti neîntinată, curăţeşte-mă acum cu isopul rugăciunilor tale pe mine cel întinat.
Catavasia:
Păzeşte-ne de nevoi pe noi robii Tăi, Milostive, că noi cu dinadinsul către Tine scăpăm, că la Izbăvitorul cel preamilostiv, Stăpânul a toate, Domnul Iisus.
Apoi rugăciunea aceasta:
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Care cercetezi făptura Ta, Căruia sunt arătate patimile mele şi neputinţa firii noastre omeneşti şi tăria pizmaşului nostru, Tu însuţi mă acoperă de răutatea lui, pentru că puterea lui este tare, iar firea noastră pătimaşă şi tăria neputincioasă. Tu, dar, o Bunule, Cel ce ştii neputinţa noastră, Care şi porţi greutatea neputinţei noastre, păzeşte-mă de tulburarea cugetelor şi de potopul patimilor şi fă-mă vrednic acestei slujbe sfinte a Ta, ca nu cumva în poftele mele cele întinate să pierd dulceaţa ei şi să mă aflu fără de rusine şi fără de frică înaintea Ta. Ci, Doamne, preadulcele meu Iisuse, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Condacele şi icoasele acatistului Mântuitorului Nostru Iisus Hristos
Condacul 1:
Apărătorul cel mai mare şi Doamne, Biruitorul iadului, ca cei ce ne-am izbăvit de moartea cea veşnică, cele de laudă aducem Ţie noi, robii Tăi şi zidirea Ta. Ci, ca Cel ce ai îndurări nenumărate, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, care-Ţi strigăm Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Icosul 1:
Făcătorul îngerilor şi Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea şi limba, spre lauda preacuratului Tău nume, precum ai deschis auzul şi limba celui surd şi gângav de demult, ca să grăiesc şi eu acestea:
Iisuse, preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse, preaputernice, izbăvirea strămoşilor;
Iisuse, preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse, preaslăvite, taria ocârmuitorilor;
Iisuse, preaiubite, plinirea proorocilor;
Iisuse, preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse, prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse, preamilostive, dulceaţa preoţilor;
Iisuse, preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse, preadulce, bucuria preacuvioşilor;
Iisuse, preacurate, mintea cea întreagă a celor curaţi cu fecioria; Iisuse, Cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoşilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 2-lea:
Vazând, Doamne, pe văduva care plângea foarte si, precum atunci, milostivindu-Te, ai înviat pe fiul ei, pe care îl ducea să-l îngroape, aşa înviază şi sufletul meu cel omorât cu păcatele, Iubitorule de oameni, şi Te milostiveşte spre mine, care-Ţi cânt Ţie: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Înţelegerea cea neînţeleasă căutând Filip să o înţeleagă, grăia: Doamne, arată nouă pe Tatăl. Iar Tu ai zis către dansul: Atâta vreme fiind cu Mine, au n-ai cunoscut că Tatăl este întru Mine şi Eu întru Tatăl? De aceea, Ţie, Celui ce eşti necuprins, cu frică Îţi grăim:
Iisuse, Dumnezeule cel mai înainte de veci;
Iisuse, Împăratule cel prea-puternic;
Iisuse, Stăpâne cel îndelung-răbdător;
Iisuse, Mântuitorule cel preamilostiv;
Iisuse, păzitorul meu cel preabun;
Iisuse, curăţeşte păcatele mele;
Iisuse, ridică fărădelegile mele;
Iisuse, iartă nedreptăţile mele;
Iisuse, nădejdea mea, nu mă lăsa pe mine;
Iisuse, ajutorul meu, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, nu mă pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 3-lea:
Iisuse, Care ai îmbrăcat cu putere de sus pe Apostolii Tăi care şedeau în Ierusalim, îmbracă-mă şi pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu căldura Duhului Tău celui Sfânt, şi-mi dă mie să cânt Ţie cu dragoste: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Iisuse, Cel ce ai mulţime de îndurări, Care ai chemat pe vameşi, pe păcătoşi şi pe cei necredincioşi, nu mă trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor; ci, ca nişte mir de mult preţ, primeşte cântarea aceasta:
Iisuse, puterea cea nebiruită;
Iisuse, mila cea fără de sfârşit;
Iisuse, frumuseţea cea prealuminată;
Iisuse, dragostea cea nebiruită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;
Iisuse, miluieşte-mă pe mine păcătosul;
Iisuse, auzi-mă pe mine cel zămislit în fărădelegi;
Iisuse, curăţeşte-mă pe mine, cel născut în păcate;
Iisuse, învaţă-mă pe mine, netrebnicul;
Iisuse, luminează-mă pe mine, întunecatul;
Iisuse, curăţeşte-mă pe mine, întinatul;
Iisuse, scoate-mă pe mine, desfrânatul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 4-lea:
Vifor de gânduri îndoielnice având înlăuntru, Petru se afundă; iar văzându-Te pe Tine, Iisuse, fiind cu trup şi umblând pe apă, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu adevărat, şi, primind mâna Ta cea mântuitoare, a zis: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Auzit-a orbul, Doamne, că Tu treci pe cale şi a strigat: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă; şi chemându-l i-ai deschis ochii lui. Luminează cu mila Ta şi ochii cei cugetători ai inimii mele, ai celui ce strig şi grăiesc:
Iisuse, ziditorul celor de sus;
Iisuse, răscumpărătorul celor de jos;
Iisuse, pierzătorul celor de dedesubt;
Iisuse, înfrumuseţătorul făpturilor;
Iisuse, mângâierea sufletului meu;
Iisuse, luminătorul minţii mele;
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sănătatea trupului meu;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, luminătorul meu, lumineaza-mă;
Iisuse, izbăveşte-mă de tot chinul;
Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 5-lea:
Precum ne-ai răscumpărat pe noi de demult din blestemul legii cu sângele cel izbăvitor din Dumnezeu, Iisuse, aşa ne scoate pe noi din lanţurile cu care şarpele ne-a împiedicat, prin patimile cele trupeşti, prin îndemnurile spre desfrânare şi prin trândăvirea cea rea, pe noi, cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile şi cunoscându-L pe El a fi Stăpânul, s-au nevoit cu stâlpări a-I plăcea Lui, strigând: Osana! Iar noi aducem Ţie cântare, grăind:
Iisuse, Dumnezeul cel adevărat;
Iisuse, Fiul lui David;
Iisuse, Împăratul cel preaslăvit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat;
Iisuse, Păstorul cel prealuminat;
Iisuse, păzitorul prunciei mele;
Iisuse, îndreptătorul tinereţilor mele;
Iisuse, lauda bătrâneţilor mele;
Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viaţa mea de după moarte;
Iisuse, liniştea mea la judecata Ta;
Iisuse, dorirea mea, nu mă ruşina atuncea;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 6-lea:
Vestirea şi graiurile propovăduitorilor celor de Dumnezeu purtători plinind-o, Iisuse, pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii ai vieţuit, Cel ce eşti neajuns, şi durerile noastre le-ai ridicat, de unde cu rănile Tale noi tămăduindu-ne, ne-am deprins a cânta: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Răsărit-a în lume luminarea adevărului Tau şi s-a izgonit înşelăciunea cea diavolească, Mântuitorul nostru, ca idolii nerăbdând tăria Ta au căzut, iar noi, dobândind mântuire, mulţumire Îţi aducem, cântând aşa:
Iisuse, adevărul cel ce izgoneşti înşelăciunea;
Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile;
Iisuse, Împărate, întăritorul tuturor tăriilor;
Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci întru milă;
Iisuse, pâinea vieţii, satură-mă pe mine cel flămând;
Iisuse, izvorul înţelepciunii, adapă-mă pe mine cel însetat;
Iisuse, veştmântul cel de veselie, îmbracă-mă pe mine cel întinat;
Iisuse, acoperământul cel de bucurie, acopera-mă pe mine nevrednicul;
Iisuse, dătătorul celor ce cer, dă-mi să plâng pentru păcatele mele;
Iisuse, Cel ce afli pe cei ce Te caută, află şi sufletul meu;
Iisuse, deshizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticăloasă;
Iisuse, răscumpărătorul păcătoşilor, curăţeşte fărădelegile mele;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 7-lea:
Vrând să descoperi taina cea ascunsă din veac, ca un miel spre junghiere Te-ai adus, Iisuse, şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, şi ca un Dumnezeu din morţi ai înviat şi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi ne-ai ridicat pe noi, care-ţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Arătat-a făptură minunată, arătându-Se nouă, Făcătorul: că din Fecioară, mai presus de fire S-a întrupat şi din mormânt a înviat, nestricând peceţile, şi la Apostoli prin uşile încuiate a intrat cu trupul. Drept aceea, minunându-ne, cu credinţă grăim acestea:
Iisuse, Cuvântul cel necuprins;
Iisuse, Cuvântul cel nevăzut;
Iisuse, puterea cea neajunsă;
Iisuse, înţelepciunea cea mai presus de cuget;
Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în scris;
Iisuse, domnia cea nenumărată cu anii;
Iisuse, împărăţia cea nebiruită;
Iisuse, stăpânirea cea fără de sfârşit;
Iisuse, tăria cea preaînaltă;
Iisuse, puterea cea veşnică;
Iisuse, Făcătorul meu, miluieşte-mă;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 8-lea:
Văzând străină întruparea lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă şi mintea spre cele dumnezeieşti să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu pe pământ S-a pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe noi, cei ce-I cântăm Lui: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Cu totul era între cei de jos, şi dintre cei de sus nicicum nu S-a despărţit Cel negrăit, când de voie pentru noi a pătimit, şi cu moartea Sa moartea noastră a omorât-o, şi cu Învierea Sa a dăruit viaţă celor ce-I cântă:
Iisuse, bucuria inimii;
Iisuse, tăria trupului;
Iisuse, lumina sufletului;
Iisuse, repejunea minţii;
Iisuse, bucuria cunoştiinţei;
Iisuse, nădejdea cea aleasă;
Iisuse, pomenirea cea preaveşnică;
Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri;
Iisuse, slava mea cea preaînaltă;
Iisuse, dorirea mea, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, cauta-mă pe mine;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 9-lea:
Toată firea îngerească, Iisuse, fără de încetare slăveşte preasfânt numele Tau în ceruri, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt! iar noi păcătoşii pe pământ, cu buzele de tină, cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Pe ritorii cei mult grăitori îi vedem tăcând ca nişte peşti fără de glas despre Tine, Iisuse, Mântuitorul meu; că nu se pricep să spună cum Dumnezeu cel neschimbat petreci şi om deplin. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credinţă grăim acestea:
Iisuse, Dumnezeul cel preaveşnic;
Iisuse, Împăratul împăraţilor;
Iisuse, Stăpânul stăpânilor;
Iisuse, Judecătorul celor vii şi a celor morţi;
Iisuse, nădejdea celor fără de nădejde;
Iisuse, mângâierea celor ce plâng;
Iisuse, slava săracilor;
Iisuse, nu mă judeca pe mine după faptele mele;
Iisuse, curăţeşte-mă după mare mila Ta;
Iisuse, izgoneşte de la mine trândăvirea;
Iisuse, luminează-mi gândul cel tainic al inimii;
Iisuse, dă-mi aducere aminte de moarte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 10-lea:
Vrând să mântuieşti lumea, Răsăritule al răsăriturilor, venind către apus, la firea noastră cea întunecată, Te-ai smerit până la moarte; drept aceea s-a preaînălţat numele Tău mai mult decât tot numele şi de la toate făpturile cereşti şi pământeşti auzi: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Împărate cel preaveşnic, Mângâietorule cel adevărat, Hristoase, curăţeşte-ne pe noi de toată întinăciunea, precum ai curăţit pe cei zece leproşi, şi ne tămăduieşte pe noi, precum ai tămăduit sufletul cel iubitor de argint al lui Zaheu vameşul, ca să cântăm Ţie cu umilinţă acestea:
Iisuse, vistierul cel nestricat;
Iisuse, bogăţia cea neîmpuţinată;
Iisuse, hrana cea tare;
Iisuse, băutura cea nesecată;
Iisuse, îmbrăcămintea săracilor;
Iisuse, folositorul văduvelor;
Iisuse, apărătorul celor lipsiţi;
Iisuse, ajutătorul celor osteniţi;
Iisuse, îndreptătorul celor străini;
Iisuse, cârmaciul celor ce înoată pe mare;
Iisuse, liniştea celor învăluiţi;
Iisuse, Dumnezeule, ridică-mă pe mine, cel căzut;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 11-lea:
Cântarea cu totul de umilinţă aduc Ţie, eu, nevrednicul, şi strig Ţie ca şi cananeeanca: Iisuse, miluieşte-mă, că nu am fiică, ci trup, care cumplit este stăpânit de diavolul şi cu patimi şi cu urgie este aprins, şi-mi dă tămăduire mie celui ce-Ţi cânt: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Luminătorul cel primitor de lumină al celor din întunericul necunoştinţei, Pavel, care mai înainte Te izgonea pe Tine, socotind puterea glasului celui de Dumnezeu înţelepţitor s-a limpezit pornirea cea rea a sufletului. Aşa şi mie, luminează-mi luminile cele întunecate ale sufletului, ale celui ce grăiesc Ţie:
Iisuse, Împăratul meu cel preatare;
Iisuse, Dumnezeul meu cel preaputernic;
Iisuse, Domnul meu cel fără de moarte;
Iisuse, Ziditorul meu cel preaslavit;
Iisuse, Îndreptatorul meu cel preabun;
Iisuse, Păstorul meu cel preaîndurat;
Iisuse, Stăpânul meu cel preamilostiv;
Iisuse, Mântuitorul meu cel preamilosard;
Iisuse, luminează-mi mintea cea întunecată cu patimile;
Iisuse, tămăduieşte-mi trupul cel rănit cu păcatele;
Iisuse, curăţeşte-mi mintea de gândurile cele deşarte;
Iisuse, păzeşte-mi inima de gândurile cele viclene;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 12-lea:
Dăruieşte-mi har, Dezlegătorule al tuturor datoriilor, Iisuse, şi mă primeşte pe mine, cel ce mă pocăiesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepădat de Tine, şi mă cheamă pe mine trândavul, precum de demult pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, şi mă auzi pe mine, cel ce-Ţi cânt Ţie: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Slăvind învierea Ta, Te lăudam toţi şi credem cu Toma că Domn şi Dumnezeu eşti, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi va să vii să judeci viii şi morţii. Atunci adică mă învredniceşte şederii de-a dreapta pe mine, cel ce zic:
Iisuse, Împăratul cel mai înainte de veci, mântuieşte-mă;
Iisuse, floarea cea cu bun miros, bine înmiresmeaza-mă;
Iisuse, căldura cea iubită, încălzeşte-mă;
Iisuse, acoperământul cel mai înainte de veci, acoperă-mă;
Iisuse, veştmântul cel luminat, înfrumuseţeaza-mă;
Iisuse, mărgăritarul cel cinstit, luminează-mă;
Iisuse, piatra cea scumpă, străluceşte peste mine;
Iisuse, soarele dreptăţii, luminează-mă;
Iisuse, lumina cea sfântă, străluceşte peşte mine;
Iisuse, de durerile cele sufleteşti şi trupeşti izbăveşte-mă;
Iisuse, scoate-mă din mâna potrivnicului;
Iisuse, izbăveşte-mă de focul cel nestins şi de alte chinuri veşnice;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 13-lea:
O, preadulce şi întru tot îndurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeşte acum această puţină rugăciune a noastră, precum ai primit cei doi bani ai văduvei şi păzeşte moştenirea Ta de vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi, de venirea altor neamuri asupra noastră, de neputinţe şi de foamete, de toate scârbele şi rănile cele aducătoare de moarte, şi din chinurile cele viitoare scoate-ne pe noi, care cântăm Tie: Aliluia! (de trei ori)
După aceea se zice iar Icosul 1 (Făcătorul îngerilor şi Doamne al Puterilor...) şi Condacul 1 (Apărătorul cel mai mare şi Doamne...).
Rugăciune către Domnul Nostru Iisus Hristos:
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai plâns pentru Lazăr şi lacrimi de întristare şi de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primeşte lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele! Cu rănile Tale, tămăduieşte rănile mele. Cu Sângele Tău, curăţeşte sângele meu şi amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău, celui de viaţă făcător. Fierea, cu care vrăjmaşii Te-au adăpat, să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce, să întinda către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalţe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fărădelege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfânta gura Ta. Faţa Ta, cea batjocorită cu pălmuiri şi cu scuipări, să umple de strălucire faţa mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredinţat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povăţuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inima plină de durere ca să te caut; nu am pocăinţă, nici umilinţă, care întorc pe fii la moştenirea lor; nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumeşti şi nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite şi nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, vistierul bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă neştirbită şi inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstraina de tot binele. Dă-mi aşadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile
Cântarea a şaptea:
Cei trei tineri au călcat porunca potrivnică lui Dumnezeu de a se închina chipului de aur în câmpul Deira şi fiind aruncati în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri!
Hristoase Iisuse, nimăni n-a greşit pe pământ din veac, o, Iisuse al meu, precum am greşit eu, ticălosul şi rătăcitul. Pentru aceasta, Iisuse al meu, strig către Tine: milostiveşte-te spre mine, cel ce cânt: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri!
Hristoase Iisuse, străbate-mă cu frica Ta, strig către Tine, o, Iisuse al meu şi mă îndreptează acum la limanul cel liniştit, ca mântuindu-mă, Iisuse al meu îndura-te, să-Ţi cânt Ţie, strigând: Bine esti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Hristoase Iisuse, de mii de ori eu ticălosul, o, Iisuse al meu, am făgăduit Ţie a mea pocăinţă, dar am minţit, pătimaşul; pentru aceasta, Iisuse al meu, strig către Tine: luminează sufletul meu care petrece fără de înţelegere, Hristoase Dumnezeule al părinţilor noştri!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Ceea ce ai născut pe Hristos Iisus, în chip minunat şi mai presus de fire, pe Acela roagă-L, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, să ierte toate păcatele mele cele mai presus de fire, Fecioara, ca, mântuindu-mă sa strig: Bine eşti cuvântată ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup!
Cântarea a opta:
Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorat în cuptorul cel cu foc la tinerii cei de demult şi văpaia în răcoreala a prefăcut-o, lăudaţi-L făpturi ca pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe Tine, Iisuse al meu, Te rog: precum ai izbăvit pe desfrânata, Iisuse al meu, de multe greşeli, aşa şi pe mine, Iisuse Hristoase al meu, izbăveşte-mă şi curăţeşte sufletul meu cel întinat, Iisuse al meu.
La dulceţile celor necuvântătoare m-am plecat, Iisuse şi necuvântător m-am făcut, şi lor, o, Iisuse al meu Mântuitorule, cu adevărat m-am asemănat, eu ticălosul, ca un pătimaş; pentru aceasta, Iisuse izbăveşte-mă de toată josnicia.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu!
Am căzut, Iisuse, între tâlharii cei stricători de suflet şi sunt dezbrăcat acum de haina cea ţesută de Dumnezeu, Iisuse al meu şi zac plin de răni grele; toarnă untdelemn şi vin, Hristoase al meu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Ceea ce ai purtat, mai presus de cuvânt, pe Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Născătoare de Dumnezeu, Marie, pe Acela roagă-L pururea să mântuiască de nevoi pe robii şi cântăreţii tăi, Fecioară, ceea ce nu ştii de bărbat.
Cântarea a noua:
Pe Dumnezeu, Cuvântul, Care cu înţelepciune mai presus de cuvânt, de la Dumnezeu a venit ca să înnoiasca pe Adam cel căzut cumplit în stricăciune din pricina mâncării; pe Cel ce din Sfânta Fecioară în chip negrăit S-a întrupat pentru noi credincioşii, cu un gând în cântări să-L slăvim.
Pe Manase, Iisuse al meu, pe vameşul, pe desfrânata, pe desfrânatul, milostive Iisuse şi pe tâlharul am întrecut, Iisuse al meu, cu fapte de ruşine şi de ocară, Iisuse. Ci Tu, Iisuse al meu, întâmpinându-mă, mântuieşte-mă.
Pe toţi cei ce au greşit de la Adam, Iisuse al meu, mai înainte de lege şi în lege, Iisuse, şi după lege şi în legea harului, Iisuse al meu, i-am covârşit cu patimile, eu, ticălosul, ca un pătimaş; ci Tu, Iisuse al meu, cu judecăţile Tale mântuieşte-mă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Să nu fiu osebit, Iisuse al meu, de slava Ta cea negrăită; să nu aflu, Iisuse, partea cea de-a stângă, preadulce Iisuse; ci Tu, împărtăşindu-mă oilor Tale celor de-a dreapta, Hristoase Iisuse al meu, fă-mi odihna ca un îndurat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Pe Iisus, Născătoare de Dumnezeu, pe Care L-ai purtat, Marie, Fecioara curată, ceea ce singură nu ştii de bărbat, roagă-L ca pe Fiul tău şi Făcătorul, să izbăvească pe cei ce aleargă la tine, de ispite, de nevoi şi de focul ce va să fie.
Svetlina:
Iisuse, dătătorul înţelepciunii şi al gândului, îndreptătorul celor săraci, folositorul celor lipsiţi, doctorul celor bolnavi, tămăduieşte şi luminează, Iisuse, inima mea cea acoperită cu rănile păcatelor şi cu stricăciunea patimilor, Iisuse, şi ma mântuieşte.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Cu strălucirea Celui ce a răsărit din tine, Fecioară, mintea mea o străluceşte, inima o luminează, întunericul păcatelor îl izgoneşte şi pierde ceaţa lenii mele.
Stihiri:
Numele Tău cel minunat, Iisuse, Mântuitorul nostru, îngerii Îl laudă în ceruri şi noi, păcătoşii, pe pământ, cu buze de tină, Îl cântăm, pentru care miluieşte-ne pe noi.
Numele Tău cel preamare, Mântuitorul şezător de-a dreapta Tatalui, în ceruri se cinsteşte; iar pe pământ negraită întruparea Ta se slăveşte şi pogorarea Ta în iad înfricoşează pe diavoli, de care şi pe noi ne izbăveşte, Hristoase Dumnezeule şi ne mântuieşte pe noi.
Avacum, ca într-o ghicitură mai înainte cunoscând lucrurile Tale cele minunate, cu frica s-a mirat. Şi apropiindu-se anii ai fost cunoscut desfrânaţilor şi tâlharilor, Iisuse, iar eu, ticălosul, petrec în nebăgare de seamă; ci măcar de acum înainte dă-mi mie înţelepciunea şi frica Ta, îndură-te, şi mare milă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce esti izbăvitoare tare celor ce nădăjduiesc în tine, îndreptează-ne la liniştea cea lină a dumnezeieştii voiri, cu îndrăznirea ta cea de Maică, pe care o ai către Fiul tău, Maică a lui Dumnezeu.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!
Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti viaţă fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; iar când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti viaţă fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; iar când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate puterile cereşti au strigat! Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Toate tainele tale sunt mai presus de cuget; toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu; cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, cu adevărat Maică te-ai cunoscut, născând pe Dumnezeu Cel adevărat, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Doamne miluieşte (de 40 ori)
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decat Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Acatistul Sfintului Mormânt
Rugăciunile începătoare:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!
Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!
Condacele şi Icoasele:
Condacul 1:
În Mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase, şi prin Învierea Ta l-ai arătat locaş vrednic de închinare, strălucindu-l cu razele dumnezeirii. Către care şi noi, cugetând cu evlavie, dorind a ne umple de lumina Ta sfântă, strigam: Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Icosul 1:
Ca o candelă aprinsă de Însuşi Dumnezeu arătându-se Mormântul la fiecare Praznic al Învierii, cetele îngerilor slavoslovesc, firea tresaltă şi poporul se minunează, cântând către el acestea:
Bucură-te, Mormânt prealuminat al lui Hristos;
Bucură-te, podoabă a poporului bine credincios;
Bucură-te, mărturie a Învierii Celui Răstignit;
Bucură-te, făclie aprinsă de Domnul cel slăvit;
Bucură-te, că la fiecare Paşti înfloreşti;
Bucură-te, că în mijlocul lumii înfloreşti;
Bucură-te, biserică ce răsună de rugăciuni;
Bucură-te, că în tine se arată râuri de minuni;
Bucură-te, că luminezi întreaga lume;
Bucură-te, că laşi în noi neşterse urme;
Bucură-te, că râvnim după a ta binecuvântare;
Bucură-te, cel mai mare loc de închinare;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 2-lea:
Lumea care Te-a prigonit, Mântuitorule, se arată înşelătoare, amăgindu-ne cu ispitele ei, dar noi, întăriţi fiind prin pătimirea Ta, nu voim a părăsi cugetarea la Mormântul Tau, pentru care cântam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Doamne, Cel ce eşti Lumina lumii, ai fost pus în Mormânt de ucenicii Tăi, dar întunericul nu Te-a cuprins. Întăreşte-ne pe noi, cei ce suntem înconjuraţi de întunericul deşertăciunilor, dar avem gândul la Mormântul în care ai stat, ca să zicem către el acestea:
Bucură-te, chivot în care taina Învierii a fost ţinută;
Bucură-te, că în toate marginile lumii a fost răspandită;
Bucură-te, templu de care se sfarămă idolii păgânilor;
Bucură-te, sabie care taie în carnea rătăcitorilor;
Bucură-te, că Domnul asupra ta veghează;
Bucură-te, că în loc de închinare te aşează;
Bucură-te, mare care îneci îndoiala;
Bucură-te, miere care alungi amăreala;
Bucură-te, că pe credincioşi îi umpli de binecuvântare;
Bucură-te, că la tine toţi aleargă să găsească alinare;
Bucură-te, că în tine Domnului ne închinăm;
Bucură-te, ca în sufletele noastre;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 3-lea:
După ce hulitorii de Dumnezeu Te-au răstignit, o, Fiule al lui Dumnezeu, şi ai murit pe Cruce pentru păcatele noastre, Iosif cel cu bun chip a cerut de la Pilat trupul Tău si, cerându-l, l-a primit, strigând din adancul sufletului: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Iosif, fiind pătruns de puterea Ta cea dumnezeiască, a lepădat frica iudeilor si, pogorând trupul Tău de pe Cruce împreună cu Nicodim, cu smirnă şi cu aloe l-au uns, punându-l în Mormântul către care noi strigăm:
Bucură-te, sfârşitul patimilor Mântuitorului;
Bucură-te, începutul proslăvirii Domnului;
Bucură-te, masă care ţii ca pe o jertfă pe Hristos;
Bucură-te, că Domnul S-a adus pentru noi tămâie cu bun miros;
Bucură-te, lacrimă de bucurie a pământului întristat;
Bucură-te, rază de soare pentru Iosif cel îndurerat;
Bucură-te, că Fecioara Maria, cu lacrimile sale te-a udat;
Bucură-te, că binecuvântarea ei peste tine s-a arătat;
Bucură-te, că Apostolii de tine s-au uimit;
Bucură-te, că mulţi credincioşi în tine s-au odihnit;
Bucură-te, poartă deschisă a casei domnului Preaiubit;
Bucură-te, scară ce urcă spre raiul mult dorit;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 4-lea:
Ostaşii Ţi-au păzit Mormântul, Hristoase, temându-se necredincioşii iudei de Învierea Ta şi de arătarea slavei Tale. Ajută-ne pe noi, Doamne, să ne păzim inimile ca nu cumva să pleci de la noi din cauza păcatelor noastre şi să nu mai cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Nici o oaste din lume nu poate sta împotriva puterii Tale, Doamne, că în mâinile Tale e viaţa şi moartea, pe braţele Tale stă întreaga lume. Iar cei ce Ţi-au păzit Mormântul l-au arătat fără să vrea vrednic de păzire şi de cinstire, fiind odor de mult preţ. Pentru care îi cântăm acestea:
Bucură-te, că lumina ţi-e strai de prăznuire;
Bucură-te, că Domnul înveşmântează a Sa zidire;
Bucură-te, că bolnavii aleargă la tine pentru vindecare;
Bucură-te, că se izbăvesc de a suferinţei apăsare;
Bucură-te, că primesc putere şi sănătate;
Bucură-te, că îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate;
Bucură-te, că eşti plin de cete îngereşti;
Bucură-te, că te cântă glasuri omeneşti;
Bucură-te, că nimeni nu poate stăvili lauda ta;
Bucură-te, că se biruie cel ce vrea împotriva a-ţi sta;
Bucură-te, că vei fi laudat până la sfârşitul vremurilor;
Bucură-te, că în veac va prisosi evlavia creştinilor;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 5-lea:
O, Răsăritule al răsăriturilor, strălucind Tu ai înviat, biruind moartea. Firea întreagă s-a umplut de lumina Ta şi Mormântul Tau s-a umplut de viaţă, pentru care Îţi cântăm: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Doamne Iisuse Hristoase, dacă vom tăcea noi şi nu vom lăuda Învierea Ta, pietrele Mormântului Tău vor mărturisi, că în el s-a arătat îngerilor Învierea Ta şi în el S-a arătat oamenilor Biserică nefăcută de mână, în care Jertfă şi Jertfitor fiind, slujire fără de prihană ai adus ca Arhiereu, şi cântăm lui cu evlavie:
Bucura-te, că pentru noi Hristos a Înviat;
Bucură-te, când mărturisim: „Adevărat a Înviat!";
Bucură-te, tron preasfânt al Bisericii drept-măritoare;
Bucură-te, că în tine Domnul a strălucit ca un soare;
Bucură-te, că firea întreagă s-a umplut de lumină;
Bucură-te, ca-n tine orice durere se alină;
Bucură-te, cămara luminii celei neînserate;
Bucură-te, izgonirea duhurilor întunecate;
Bucură-te, că la tine căutăm a Domnului călăuzire;
Bucură-te, că în tine se simte a Mângâietorului umbrire;
Bucură-te, că n-ai stăpânit pe cel ce stăpâneşte peste toate;
Bucură-te, că ai ţinut pe Cel ce ne izbăveşte de păcate;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 6-lea:
Cei ce păzeau Mormântul au fost cutremuraţi de Învirea Ta, Mântuitorule, şi înţelegând că au păzit pe Cel ce păzeşte prin harul Său întreaga lume, plini de căinţă au strigat: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
O, Mântuitorule, de multe ori ne-am temut de Învirea Ta, pârgă a învierii noastre, prinşi fiind în mreaja păcatelor,. ridică piatra temerii de pe mormântul inimilor noastre, ca să putem cânta cu pricepere Mormântului Tau:
Bucură-te, că peste tine se varsă mâna cerească;
Bucură-te, că umpli toate de lumină dumnezeiască;
Bucură-te, că Învierea ai adeverit;
Bucură-te, că de lumina ai strălucit;
Bucură-te, că încălzeşti răceala sufletelor;
Bucură-te, că aduci mângâiere oamenilor;
Bucură-te, că arăţi calea credincioşilor;
Bucură-te, că întăreşti propovăduirea preoţilor;
Bucură-te, că celor răucredincioşi împotrivă le stai;
Bucură-te, că celor slabi în credinţă putere le dai;
Bucură-te, apărător împotriva răzvrătirii demonilor;
Bucură-te, bucuria oamenilor şi a îngerilor;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 7-lea:
Foarte de dimineaţă Mironosiţele au alergat la Mormântul Tău, tânguindu-se; ci înaintea lor a stat îngerul şi le-a zis: „Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci Apostolilor spuneţi Învierea". Pentru care noi, primind cu bucurie cuvintele sale, cântăm: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Să cânte acum credincioşii şi să se veselească auzind Vestea cea bună a învierii lui Hristos. Că moartea a fost înghiţită şi viata s-a arătat biruitoare, pentru care noi cântăm Mormântului plin de sfinţenie:
Bucură-te, prin care credincioşii se dumiresc;
Bucură-te, prin care raucredincioşii se osârdesc;
Bucură-te, nădejdea dejnădăjduiţilor;
Bucură-te, dăruirea cea nedeşartă a săracilor;
Bucură-te, a lui Dumnezeu sălaşluire;
Bucură-te, a iadului biruire;
Bucură-te, întărirea poporului creştinesc;
Bucură-te, odihna celor ce se nevoiesc;
Bucură-te, a neamului omenesc bucurie;
Bucură-te, a cerului nescrisă solie;
Bucură-te, prin care s-a dezlegat osârdirea;
Bucură-te, prin care s-a arătat Învierea;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 8-lea:
„Domnului nostru şi Dumnezeul nostru!", strigăm cu uimire când privim cu ochii inimii spre Sfântul Mormânt, şi precum oarecând Toma a întins degetul spre trupul Tău, aşa şi noi Îţi atingem cu dorirea inimii Mormântului, ştiindu-l semn al Învierii Tale şi cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Doamne, în necredinţa noastră de multe ori am cerut semne şi minuni, asemănâdu-ne iudeilor de odinioară. Să ne fie nouă Mormântul Tău semn spre întărirea credinţei, pentru ca vindecaţi de rana îndoielii să putem cânta:
Bucură-te, că pe Domnul şi Dumnezeul nostru în tine L-ai primit;
Bucură-te, că întunericul tău de lumina Sa a fost înghiţit;
Bucură-te, că în tine pe Apostoli i-ai primit;
Bucură-te, că soli ai Învierii Domnului au devenit;
Bucură-te, că cete de cuvioşi în tine s-au închinat;
Bucură-te, că mulţime de maici spre tine s-au îndreptat;
Bucură-te, chemare tainică a credincioşilor;
Bucură-te, tărie neclintită în faţa greutăţilor;
Bucură-te, că ne îndemni să cugetăm la moarte;
Bucură-te, că alungi gândurile cele deşarte;
Bucură-te, că inimile noastre către tine se îndreaptă;
Bucură-te, că mulţi credincioşi să te vadă aşteaptă;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 9-lea:
De mare dar s-a învrednicit Mormântul Tau, Mântuitorule, umplându-se de lumina cea dumnezeiască la Praznicul Învierii, pentru care azi Te rugăm să ne umpli de lumina Ta cea dătătoare de viaţă şi pe noi, cei ce cu evlavie Îţi cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Temei al dreptei credinţe fiind Sfântul Mormânt şi mărturie a Dumnezeului celui Viu arătându-se, credincioşii nu contenesc a-i aduce laude ca acestea:
Bucură-te, lauda împărţilor binecredincioşi;
Bucură-te, încununarea patriarhilor evlavioşi;
Bucură-te, că te cântă luminaţii arhierei;
Bucură-te, că eşti al credinţei noastre temei;
Bucură-te, apărarea oastei dreptmăritoare;
Bucură-te, că eşti cinstit de multe popoare;
Bucură-te, că acestora te-ai arătat înnoită cântare;
Bucură-te, cel mai cinstit dintre altare;
Bucură-te, că pe Cel Înviat Îl mărturiseşti;
Bucură-te, că pe Cel nevăzut Îl vădeşti;
Bucură-te, întăritorule în credinţă;
Bucură-te, dăruitorule de umilinţă;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 10-lea:
În fiecare an nenumărate minuni se arată la Mormântul cel Sfânt, când se pogoară în mod văzut Lumina dumnezeiască, de la care mii de lumânări şi candele se aprind şi felurite descoperiri se arată celor ce se adună la Praznicul Învierii, ca să cânte cu inima curată: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Ne conteneşte limba omenească a grăi cuvinte de laudă despre Mormântul în care S-a odihnit Hristos şi l-a rânduit pentru noi loc de luminată închinare. Pentru aceea, din plinătatea inimii grăim cu dragoste acestea:
Bucură-te, că la minunea Învierii Domnului ai fost partas;
Bucură-te, că an de an Luminii Lui esti sfânt sălaş;
Bucură-te, că în tine au loc arătari minunate;
Bucură-te, că limba omenească a le spune nu poate;
Bucură-te, că multe lumânări se aprind singure la tine;
Bucură-te, că hulitorii se fac de ruşine;
Bucură-te, că ţi se aprind candele din lumină dumnezeiască;
Bucură-te, că umpli sufletele credincioşilor de pace cerească;
Bucură-te, că mulţi păgâni s-au umplut de mirare;
Bucură-te, că ei au alergat la a bisericii alinare;
Bucură-te, că nu s-au temut să-şi dea viaţa pentru Hristos;
Bucură-te, că au intrat în Raiul cel preafrumos;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 11-lea:
De multe ori au încercat iudeii şi păgânii sa batjocorească venirea Sfintei Lumini, dar de fiecare dată Dumnezeu le-a stat împotrivă, pe unii ruşinându-i, iar pe alţii întorcându-i la credinţa cea adevărată, ca să cânte cu pocăinţă: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Mare minune s-a aratat când Lumina Sfântă a spart stâlpul bisericii Sfântului Mormânt, arătându-se dreptcredincioşilor pe care sarazinii plătiţi de armeni i-au împiedicat să intre la Sfânta Slujbă a Învierii, dar prin ieşirea Luminii din stâlpul de piatră Dumnezeu a arătat care este credinţa cea adevărată, spre bucuria creştinilor şi a cuviosului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, şi a celor ce cântă unele ca acestea:
Bucură-te, că Patriarhul Sofronie te-a udat cu lacrimile sale;
Bucură-te, că degrabă ai alinat a credincioşilor jale;
Bucură-te, că Stâlpul Ortodoxiei până astăzi s-a păstrat;
Bucură-te, că din piatră icoana Învierii s-a arătat;
Bucură-te, că Lumina Sfântă firea pietrei a biruit;
Bucură-te, că prin ea adevărul credinţei s-a vădit;
Bucură-te, că îndată un sarazin a crezut în Hristos;
Bucură-te, că prin mucenicie s-a adus jertfă cu bun miros;
Bucură-te, că moaştele sale în biserică s-au îngropat;
Bucură-te, că şi alţi sarazini de necredinţă s-au lepădat;
Bucură-te, că păstrezi dovada puterii dumnezeieşti;
Bucură-te, că pe cei ce ajung la tine îi întăreşti;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 12-lea:
„Cel ce aleargă din toată inima la acest Mormânt va pricepe acolo cuvintele Scripturilor care îl vor învăţa pe el", a grăit sfântul Grigore Palama, arătându-se dascăl al Luminii dumnezeieşti, iar noi, crezând învăţăturii sale, cântăm cu zdrobire de inimă: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Dorind a ne învrednici să prăznuim Paştele la Mormântului Tău cel Sfânt şi ştiindu-se sărăcia şi neputinţele, ne rugăm Ţie, Doamne, să rânduieşti precum ştii aceasta. Dacă este bine plăcut Ţie, să ajungem cu trupul la Mormântul Tău, iar de nu, măcar în inimile noastre să-i putem cânta cu bucurie:
Bucură-te, propovăduirea cuvântătorilor de Dumnezeu;
Bucură-te, că cinstirea ta se înmulţeşte mereu;
Bucură-te, prin care înţelepciunea deşartă a fost ruşinată;
Bucură-te, prin care neştiinţa a fost înţelepţită şi luminată;
Bucură-te, dar al lui Dumnezeu pentru cei credincioşi;
Bucură-te, piatră de poticnire pentru cei necredincioşi;
Bucură-te, mărire a teologhisirii celei adevărate;
Bucură-te, că luminezi minţile cele întunecate;
Bucură-te, pecete a cerului pe pământ;
Bucură-te, că eşti plin de îngerescul cânt;
Bucură-te, că eşti plin de fiorul nemuririi;
Bucură-te, stea care arată ieslea Învierii;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 13-lea: (de trei ori)
O, Doamne Iisuse Hristoase, Cuvinte al lui Dumnezeu, arată-ne pe noi chip al Mormântul Tău! Să simtă inimile noastre pătimirea Ta, să fie pătrunse de sângele Tău şi de moartea Ta cea dătătoare de viaţă, ca la Înfricoşătoarea Ta Judecată să ne arăţi plini de lumină dumnezeiască şi cu adevărat mădulare vii ale trupului Tău, ca să-Ţi putem cânta în vecii vecilor: Aliluia!
Apoi se zice iarăşi Icosul 1:
Ca o candelă aprinsă de Însuşi Dumnezeu arătându-se Mormântul la fiecare Praznic al Învierii, cetele îngerilor slavoslovesc, firea tresaltă şi poporul se minunează, cântând către el acestea:
Bucură-te, Mormânt prealuminat al lui Hristos;
Bucură-te, podoabă a poporului bine credincios;
Bucură-te, mărturie a Învierii Celui Răstignit;
Bucură-te, făclie aprinsă de Domnul cel slăvit;
Bucură-te, că la fiecare Paşti înfloreşti;
Bucură-te, că în mijlocul lumii înfloreşti;
Bucură-te, biserică ce răsună de rugăciuni;
Bucură-te, că în tine se arată râuri de minuni;
Bucură-te, că luminezi întreaga lume;
Bucură-te, că laşi în noi neşterse urme;
Bucură-te, că râvnim după a ta binecuvântare;
Bucură-te, cel mai mare loc de închinare;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
şi Condacul 1:
În Mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase, şi prin Învierea Ta l-ai arătat locaş vrednic de închinare, strălucindu-l cu razele dumnezeirii. Către care şi noi, cugetând cu evlavie, dorind a ne umple de lumina Ta sfântă, strigam: Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
După aceea zicem această rugăciune:
Rugăciune:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugăciunile pe care Ţi le aducem din buzele noastre necurate şi, curăţindu-ne de toată întinăciunea, acoperă-ne cu harul milostivirii Tale!
Nu avem cuvinte, Doamne şi Stăpânul vieţii noastre, să-Ţi mulţumim după cuviinţă pentru marele dar pe care ni l-ai făcut şi ni-l faci în fiecare an prin pogorârea Sfintei Lumini la Mormântul Tău; nu suntem vrednici de o minune atat de mare, dar deşi nu suntem vrednici a grăi de acest mare dar pe care l-ai facut Bisericii Tale, nici nu putem opri să mulţumim după puterile noastre că ne-ai arătat acest semn, ca să pricepem ca eşti cu adevărat viu în Biserica Ta cea dreptmăritoare pe care porţile iadului nu o pot birui.
Tu, Cel ce ai zis: „Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor", ne-ai arătat aceasta în multe feluri şi în chip ales la marele Praznic al Învierii.
Slavă Ţie, Doamne, că acoperi Biserica Ta! Slavă Ţie, Doamne, că ai binecuvântat pământul cu Mormântul Tău!
Ne aducem aminte de câte minuni ai facut la acest dătător-de-viaţă Mormânt. Cum vom uita Stâlpul Ortodoxiei? Cum vom uita că atunci când ereticii au dat bani sarazinilor, pentru a nu-i lăsa pe credincioşi să intre în Biserica Sfântului Mormânt, Lumina Sfântă a tâşnit afară, spărgând un stâlp de piatră? Cum vom uita bucuria Patriarhului Sofronie şi a celorlalţi credincioşi văzând dovedită credinţa lor curată că Tu, Doamne Iisuse Hristoase, eşti cu adevărat capul şi ocrotitorul Bisericii?
Nu vom putea uita, Doamne, pentru că prea mare este dragostea pe care dragostea pe care ne-ai arătat-o siluând aminte la cuvintele Tale: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut", cu inimile noastre mărturisim că la Praznicul Învierii trimiţi Sfânta Lumină ca binecuvântare pentru cei credincioşi.
Pentru aceasta Te rugăm, Doamne Iisuse Hristose, trimite harul Tău peste noi şi fă din inima noastră lăcaş al Luminii Tale celei neapropiate, ca pe Tine să Te slăvim, iubitorule de oameni, împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu presfântul şi De-Viaţă-Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Acatistul sfintelor şi mântuitoarelor patimi ale Domnului Nostru Iisus Hristos
Rugăciunile începătoare:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!
Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!
Condacele şi Icoasele:
Condacul 1:
Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând patimilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Icosul 1:
Cel ce Dumnezeu fiind, pentru mine om Te-ai făcut şi pe mine, omul cel omorât de păcăte, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, m-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătăt atâta dragoste, cu mulţumire strigăm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a patimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat;
Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 2-lea:
Văzându-te pe Tine Îngerul în gradina Ghetsimani, în rugăciuni nevoindu-Te până la sudoare de sânge, stând înaintea Ta, Te întărea, când Te îngreunau ca o sarcină păcatele noastre. Căci Tu, pe Adam ridicându-l, l-ai adus înaintea Tatălui, plecându-Ţi genunchii şi rugându-Te. Pentru aceasta cu smerenie, cu credinţa şi cu dragoste Îţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Înţelegerea cea neînţeleasă a patimii Tale celei de voie n-au înţeles-o iudeii. Pentru aceea, când Te cautau pe Tine noaptea cu făclii, le-ai zis lor: „Eu sunt", iar ei, deşi au căzut la pământ, după aceea Te-au dus legat la judecată. Dar noi, căzând cu umilinţă şi cu dragoste, strigăm Ţie:
Iisuse, Cel ce eşti Lumina lumii, ai fost urât de toată lumea cea vicleană;
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, ai fost prins de stăpânitorii întunericului;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte, de fiul pierzării ai fost dat la moarte;
Iisuse, Cel ce Te dăruieşti tuturor în dar, ai fost vândut pentru treizeci de arginţi;
Iisuse, Cel fără de vicleşug, de vânzătorul Iuda cu vicleşug ai fost sărutat;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 3-lea:
Cu puterea dumnezeirii Tale ai arătat dinainte lepădarea cea de trei ori a ucenicului Tău. Dar el, deşi s-a lepădat de Tine cu jurământ, după aceea, când Te-a văzut în casa Arhiereului pe Tine, Domnul şi Învăţătorul lui, a plâns cu amar. Caută dar şi spre mine, Doamne, şi inima mea cea împietrită umple-o de dragostea Ta, iar ochilor mei dă-le lacrimi de pocăinţă, ca să-mi spăl păcatele mele, strigând către tine: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Având cu adevărat stăpânire ca un Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec, ai stat înaintea arhiereului Caiafa, cel fărădelege, Tu , Cel ce eşti Domnul şi Stăpânul tuturor, primind să fii chinuit de cei pe care Însuţi i-ai zidit; pentru aceasta primeşte acum de la noi această rugăciune:
Iisuse, Cel ce eşti dorirea tuturor, dacă, pentru frică, Apostolul Petru de Tine s-a lepădat, nu mă lepăda pe mine, păcătosul, ci mă mântuieşte;
Iisuse, ajută-mă să nu mă lepăd de Tine;
Iisuse, Cel ce eşti fără de preţ, dar cu preţ ai fost vândut, scapă-mă şi pe mine de vrăjmaşi;
Iisuse, Arhiereule, Cel ce în Sfânta Sfintelor ai intrat, curăteşte-mă şi pe mine cu sfânt Sângele Tău de toate întinăciunile trupeşti şi sufleteşti;
Iisuse, Cel ce ai fost legat, dar singur ai puterea de a lega şi dezlega, dezleagă păcatele mele cele multe;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 4-lea:
Iudeii, cu viforul uciderii lui Hristos suflând şi glasul tatălui minciunii ascultând, al diavolului cel ucigător de oameni, Te-au lepădat pe Tine, Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa cea adevărată. Iar noi pe Tine, Hristoase, puterea lui Dumnezeu în care sunt tăinuite toate vistieriile înţelepciunii, mărturisindu-Te, strigăm către Tine: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Auzind Pilat blândeţea graiurilor Tale, Te-a dat ca pe un vrednic de moarte spre răstignire, deşi singur a mărturisit că nici o vină n-a aflat întru Tine. Mâinile şi-a spălat, însă inima şi-a întinat-o, iar noi minunându-ne de taina Pătimirii Tale celei de voie, cu umilinţă strigăm către Tine:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu şi al Fecioarei, muncit ai fost de fiii celor fără-de-lege;
Iisuse, Cel ce îmbraci cu podoabă cerul şi pământul, gol ai fost şi batjocorit;
Iisuse, Cel ce speli rănile păcatelor, rănit ai fost;
Iisuse, Împăratul tuturor, în loc de dragoste şi mulţumire, chinuri aspre de la fiii lui Israil ai primit;
Iisuse, Cel ce pentru noi ai fost chinuit şi batjocorit şi rănit, tămăduieşte rănile sufletelor şi trupurilor noastre;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 5-lea:
Cu sângele rănilor Tale Te-ai îmbrăcat, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină. Ştiu cu Proorocul, ştiu cu adevărat pentru ce sunt roşite hainele Tale; eu, Doamne, cu păcatele mele Te-am rănit pe Tine; încă Ţie, Celui ce ai fost rănit pentru mine, Îţi strig cu credinţă: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzându-Te pe Tine cu Duhul mai-înainte-grăitorul-de-Dumnezeu Isaia, plin de răni şi fără de cinste, înspăimântat fiind a strigat: „Văzutu-L-am pe El şi nu avea chip, nici frumuseţe". Iar noi, privindu-Te răstignit pe Cruce, cu credinţă strigăm:
Iisuse, Cel ce pentru noi necinste ai răbdat, cu slavă şi cu cinste L-ai încununat pe om;
Iisuse, Cel ce pălmuit ai fost pe faţă, spre a Cărui faţă Îngerii a căuta nu pot;
Iisuse, Care cu trestia ai fost bătut peste cap, pleacă-mi spre smerenie capul meu;
Iisuse, Cel ce ochii cei prealuminoşi cu sânge I-ai avut întunecaţi, întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunile lumii;
Iisuse, Care ai fost bătut şi cu toate mădularele dureri ai suferit, fă-mă întreg şi sănătos;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 6-lea:
Propovăduitor al nevoinţei Tale s-a arătat Pilat, arătând poporului că nimic vrednic de moarte nu se află întru Tine, dar iudeii ca nişte fiare sălbatice, văzând sângele Tău, scrâşneau din dinţi strigând: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L", iar noi, sărutând preacuratele Tale răni, cântăm: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Strălucit-ai la arătare spre mirarea îngerilor şi a oamenilor. Pilat pentru Tine a grăit „Iată Omul!". Veniţi dar cu toţii, să ne închinăm Domnului Iisus, Celui ce pentru noi a fost batjocorit, şi să-I strigăm:
Iisuse, Făcătorul şi Judecătorul tuturor, Tu Te-ai lăsat judecat şi chinuit de cei ce prin Tine s-au zidit;
Iisuse, dătătorul înţelepciunii, celor fără de minte răspuns nu ai dat;
Iisuse, Cel ce tămăduieşti pe cei bolnavi de păcate, dă-mi alinare prin pocăinţă;
Iisuse, Păstorul cel Bun, Cel ce ai fost batjocorit de demoni, umple inima mea de dragostea Ta;
Iisuse, primeşte-mă în ceata aleşilor Tăi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 7-lea:
Vrând să izbăveşti pe om din robia vrăjmaşului, Te-ai smerit pe Tine înaintea vrăjmaşilor Tăi,
Iisuse, şi ca un miel fără de glas, spre junghiere ai fost adus, răni pretutindeni răbdând, ca întru totul să-l vindeci pe omul care Îţi cântă: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Îndelungă răbdare ai avut când ostaşii Te batjocoreau, după porunca judecătorului nedrept, cu răni cumplite chinuind trupul Tău, care s-a umplut în întregime de sânge; pentru aceasta cu lacrimi de umilinţă strigăm Ţie:
Iisuse, Iubitorule de oameni, care de oameni cu spini ai fost încununat;
Iisuse, Cel fără de patimă, care grele patimi ai răbdat ca pe noi din patimă să ne izbăveşti;
Iisuse, Mântuitorul nostru, mântuieşte-ne pe noi cei vrednici de toată osânda;
Iisuse, sprijinitorul şi întăritorul nostru, Care ai fost părăsit de toţi, întăreşte-ne pe noi, robii Tăi;
Iisuse, bucuria noastră, Cel ce tare ai fost necăjit de oameni, veseleşte-ne pe noi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 8-lea:
În chip minunat s-au arătat Ţie Moise şi Ilie pe Muntele Taborului, grăind despre moartea Ta pe care aveai să o pătimeşti în Ierusalim, acolo văzând slava Ta, iar aici mântuirea primind-o, cântăm: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Pentru mulţimea păcatelor mele ocări şi chinuri ai răbdat, Hristoase, pretutindeni de cei răi ai fost gonit, ca unii ce Te socoteau a fi împotriva Cezarului, iar alţii ca pe un făcător de rele Te judecau, încât strigau: „Ia-L şi răstigneşte-L!". Dar noi pe Tine, Domnul Cel răstignit pentru mântuirea noastră, din adâncul inimii Te rugăm:
Iisuse, Judecătorul nostru, Care cu nedreptate ai fost judecat, nu ne judeca pe noi după faptele noastre;
Iisuse, ajutorul meu, Cel ce ai pătimit pe Cruce, în ceasul necazurilor nu ne lăsa pe noi;
Iisuse, Care ai strigat către Tatăl pentru ajutor, ajută-ne în neputinţele noastre;
Iisuse, Mântuitorul nostru, Care necinste ai primit, nu ne lipsi de slava Ta, ci ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce ne-ai învăţat adevărata smerenie, nu ne lepăda pe noi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 9-lea:
Toată firea s-a clătinat, văzându-Te pe Tine răstignit pe Cruce, soarele în cer razele şi-a ascuns, pământul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a despicat, pietrele s-au sfărâmat, iadul pe morţi i-a scos afară, iar noi, cu credinţă şi cu smerenie închinându-ne Sfintelor Tale Patimi, cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Ritorii cei mult vorbitori, deşi mult grăiesc, nu pot să dea mulţumire vrednică dumnezeieştilor Tale Patimi, iar sufletele şi trupurile noastre, inimile şi toate mădularele noastre, cu umilinţă se roagă către Tine, Iubitorule de oameni:
Iisuse, Cel ce pironit fiind pe Cruce mâinile către toţi ai întins, pironeşte şi zapisul greşelilor noastre;
Iisuse, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce în coastă ai fost împuns, învredniceşte-ne a intra în cămara Ta cea cerească;
Iisuse, Cel ce ai fost răstignit, răstigneşte păcatele şi patimile noastre;
Iisuse, Cel ce Te-ai săvârşit în munci, dă-ne nouă să nu judecăm şi să nu osândim pe nimeni;
Iisuse, Multmilostive, să nu cadă peste noi osânda Ta;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 10-lea:
Vrând să mântuieşti lumea, ai tămăduit, Doamne, orbii, şchiopii, surzii şi leproşii, duhurile cele rele le-ai izgonit, iar cei nerecunoscători cu răutatea chinuindu-Te, pe Cruce Te-au pironit, căci nu ştiau să cânte: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Împărate Preaveşnice,
Iisuse, pătimit-ai cu trupul pentru a noastră neînfrânare ca să ne speli de păcate, dându-ne nouă pildă ca să urmăm Sfintele Tale învăţături şi cu dragoste să strigăm:
Iisuse, dragostea cea fără de sfârşit, celor ce Te-au răstignit nu le-ai socotit păcatul;
Iisuse, Cel ce cu lacrimi şi cu suspinuri Te-ai rugat, învaţă-ne pe noi să ne rugăm;
Iisuse, Cel ce toate proorociile despre Tine le-ai împlinit, împlineşte dorinţele cele bune ale inimilor noastre;
Iisuse, Cel ce Ţi-ai dat duhul în mâinile Tatălui, primeşte în ceasul ieşirii şi duhurile noastre;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit împărţirea veşmintelor Tale, cu blândeţe să desparţi de trupuri sufletele noastre la vremea rânduită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 11-lea:
Cântare cu totul umilită a adus Ţie cea cu totul nevinovată, Maica Ta, zicând: „Deşi pătimeşti pe Cruce, Te ştiu pe Tine din pântece ca pe Cel din tatăl născut mai-nainte de Luceafăr, şi văd că toată făptura cu Tine pătimeşte". Cel ce Ţi-ai dat Duhul Părintelui Tău, primeşte şi duhurile noastre şi nu ne lăsa pe noi, cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Cântăm suferinţa Ta cea de voie, ne închinăm Patimilor tale, Hristoase, şi credem cu sutaşul că eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Iar când vei veni cu putere multă şi cu slavă mare pe norii cerului, atunci nu ne ruşina pe noi, cei ce suntem răscumpăraţi cu Sângele Tău şi care Îţi strigăm:
Iisuse, mult pătimitorule, izbăveşte-ne pe noi de plânsul cel veşnic, pentru lacrimile Preacuratei Maicii Tale;
Iisuse, Cel ce de toţi ai fost părăsit, nu ne părăsi pe noi în ceasul morţii noastre;
Iisuse, primeşte-ne şi pe noi ca pe Magdalena să sărutam sfintele Tale picioare;
Iisuse, cu vânzătorul şi cu cei ce Te-au răstignit pe tine, nu ne osândi pe noi, smeriţii Tăi robi;
Iisuse, fă-ne părtaşi bunătăţilor cereşti;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 12-lea:
Dăruieşte-ne har, dezlegătorule al tuturor datoriilor, Hristoase, şi ne primeşte pe noi, cei ce cinstim Sfintele Tale Patimi, precum ai primit pe Pavel şi pe cei ce Te-au slăvit pe Tine, şterge păcatele noastre, curăţeşte-ne, sfinţeşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, cei ce cu credinţă, cu smerenie şi cu dragoste cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cinstind şi slăvind Patima Ta, Hristoase, Te lăudăm şi credem împreună cu Toma că Domn şi Dumnezeu eşti, Cel ce vei judeca vii şi morţii; învredniceşte-ne, Doamne, Împărăţiei Tale celei veşnice pe noi, cei ce strigăm către Tine:
Iisuse, Cel ce pentru noi ai pătimit, izbăveşte-ne din necazuri, din patimi şi din nevoi;
Iisuse, Cel ce ai fost batjocorit, scapă-ne pe noi de batjocura vrăjmaşilor noştri;
Iisuse, Cel ce ai fost biciuit, nu ne pedepsi pe noi, pentru păcatele noastre, ci ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce Te-ai umilit, dă inimilor noastre umilinţă şi smerenie, ca să ne mărturisim greşelile şi păcatele noastre;
Iisuse, Cel ce eşti dragostea cea netrecătoare, nu îngădui să fim biruiţi de răutate;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 13-lea:
O, Iisuse Hristoase, Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, primeşte această puţină rugăciune de mulţumire, pe care o aducem Ţie, şi cu mântuitoarele Tale Patimi, vindecă-ne pe noi de toată durerea sufletescă şi trupescă, izbăveşte-ne cu Crucea Ta cea Sfântă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi, la sfârşitul vieţii noastre, nu ne lăsa pe noi, izbăvindu-ne cu moartea Ta din veşnica moarte, să strigăm Ţie: Aliluia! - (Acest Condac se zice de trei ori.) -
După aceasta se zice iarăşi Icosul 1:
Cel ce Dumnezeu fiind, pentru mine om Te-ai făcut şi pe mine, omul cel omorât de păcăte, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, m-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătăt atâta dragoste, cu mulţumire strigăm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a patimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat;
Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
şi Condacul 1:
Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând patimilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Apoi se citeste această
Rugăciune:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Făcător al cerului şi al pământului, Mântuitorul lumii, iată, noi, nevrednicii şi păcătoşii, cu smerenie plecăm genunchii inimilor noastre înaintea măririi slavei Tale şi mulţumire Îţi aducem, Împărate al tuturor şi Doamne. Că bine ai voit ca un om a purta toate ostenelile, nevoile, ispitele şi chinurile, ca să fii nouă pildă întru toate. Tu ai purtat toate întristările şi necazurile fiind nouă ajutor, împreună-pătimitor şi Mântuitor.
Ştim, întru-tot-Îndurate Stăpâne, că pentru mântuirea noastră Crucea şi Patimile ai răbdat, ca pe noi să ne răscumperi din robia cea cumplită a vrăjmaşului.
Ce dar vom aduce Ţie, Iubitorule de oameni, pentru toate câte ai pătimit pentru noi, păcătoşii? Sufletele şi trupurile şi toate cele bune de la Tine sunt şi noi ai Tăi suntem. Numai la milostivirea Ta cea nemăsurată nădăjduim, Bune şi Îndurate Doamne, lăudăm îndelungata Ta răbdare, mărim milostivirea Ta cea multă, închinându-ne Preacuratelor Patimi şi cu toată dragostea sărutăm mâinile Tale, strigând: Miluieşte-ne pe noi, robii Tăi, şi fă să nu fie fără de roade întru noi Crucea Ta cea Sfântă şi ca, împărtăşindu-ne aici cu credinţă Patimilor Tale, să ne învrednicim a vedea şi în ceruri slava Împărăţiei Tale, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Acatistul de pocainţă pentru prunci avortaţi
Rugăciunile începătoare:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!
Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!
Condacele şi Icoasele:
Condacul 1:
Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatele lumii, auzi tanguirea mea şi ia aminte la durerea inimii mele, ridică de la mine povara cea apăsătoare a păcatelor mele; Cela ce ai purtat neputinţele noastre, primeşte întru pocăinţă pe cea care se cucereşte Ţie, rugându-se şi strigând din adâncul sufletului: Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Icosul 1:
Dumnezeule şi Doamne! A Ta este zidirea: însă vai mie, că păcatul săvârşit de Adam în rai traieşte în trupul meu, şi ca o roabă îi slujesc pururea cu osârdie; ci acum mă rog Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, Făcătorule al lumii de sus;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne al puterilor cereşti;
Miluieşte-mă pe mine, Îndreptătorule al făpturilor trupeşti;
Miluieşte-mă pe mine, Cela ce porţi de grijă tuturor;
Miluieşte-mă pe mine, care aduc Ţie lacrimi pentru păcatele mele;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Condacul al 2-lea:
Stăpâne Atotmilostive, oare cum voi îndrăzni a mă apropia de Tine cu rugăciune, eu, o păcătoasă atat de spurcată, care am călcat porunca Ta, dată mie prin proorocul tău Moisi: Să nu ucizi; ci eu sunt o ucigaşă, vai, mai înverşunată de o sută de ori decât şarpele, care îşi lasă puii să vadă lumina soarelui pentru puţină vreme, şi abia după aceea îi mănâncă - iar eu, nenorocita, mi-am lipsit pruncii nu numai de lumina cea văzută ci mai vârtos de Lumina Cea adevărată, de domnul nostru Iisus Hristos, care luminează prin taina Botezului şi din iubirea de vremelnica odihnă trupească, fugind de binecuvântarea mulţimii de prunci, l-am ucis încă din pântece; drept aceea, întunecată fiind cu aceste păcate şi cu nenumărate altele, nădăjduiesc doar în milostivirea îndurării tale, şi cu îndrăznire strig către Tine: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Cuvintele vieţii cele rostite de către Tine le-am trecut cu vederea, Doamne, şi am umblat după voia inimii mele din tinereţile mele şi până în ziua de acum; ci acum cu pocăinţă strig către Tine, Atotînduratul meu Mântuitor:
Miluieşte-mă pe mine, cea zămislită întru fărădelegi;
Miluieşte-mă pe mine, cea născută întru păcate;
Miluieşte-mă pe mine, care n-am păzit poruncile Tale;
Miluieşte-mă pe mine, care m-am lipsit de harul Tău;
Miluieşte-mă pe mine, care nu mă îngrijesc de mântuirea mea;
Miluieşte-mă pe mine, care m-am aruncat în lanţul patimilor;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Condacul al 3-lea:
Bine şi frumos este a locui fraţii împreună şi a se iubi unii pe alţii, precum ne-ai poruncit, Mântuitorule: fiindcă cel ce mânie pe fratele său, ucigaş este: ci eu am întrecut cu turbarea mea pe toţi câţi s-au născut din veac, încă şi pe ucigaşii ale căror jertfe au fost ucise din felurite pricini, având vieţi şi vârste felurite, însă în timp - iar eu, ticăloasa, i-am lipsit de viaţă pe cei care abia primiseră vreme de vieţuire de la Tine, Cela Ce le-ai dat viaţă ca ei să fiinteze. Eu, însă, întru nebunia mea, fără milă le-am răpit această viaţă pe când ei se aflau în pântecele meu, lepădând fără frică de Dumnezeu şi darul naşterii de prunci cel binecuvântat de tine. Cu samavolnicie am smuls din mâinile Tale ziditoare pe pruncii mei cei nevinovaţi, şi nu m-am ruşinat să-i ucid înaintea ochilor Tăi; ci sorţile lor în dreapta Ta sunt, Doamne, iar păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia mă cuceresc, pocăindu-mă, şi mă rog Ţie, Bunule: în calea pocăinţei paşii mei îndreptează-i, ca dimpreună cu toţi păcătoşii care s-au pocăit să strig Ţie: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Cela Ce singur ştii neputinta omenească, stii şi toate căderile mele; greşealele tinereţilor mele nu le pomeni, şi de cele ascunse ale mele curăţeşte-mă pe mine, care strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, marea păcătoasă;
Miluieşte-mă pe mine, călcătoarea legii lui Dumnezeu;
Miluieşte-mă pe mine, care am stricat legământul Tău;
Miluieşte-mă pe mine, că Ţie, Stăpânului meu Ţi-am răsplătit cu rău;
Miluieşte-mă pe mine, care am venit la Tine să mă pocăiesc în ceasul al unsprezecelea;
Miluieşte-mă pe mine, ticaloasa ucigaşă de copii;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Condacul al 4-lea:
Dătătorule de Viaţă, Împărate Ceresc, vino şi Te sălăşluieşte întru mine, cea spurcată cu păcatele, şi mă curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, bunule, sufletul meu, ca mântuită fiind să strig: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută-mă, Dumnezeul meu, pe mine, roaba Ta, care m-am depărtat de poruncile Tale în hăţişul cel nestrăbătut al patimilor şi neascultării. Mântuieşte-mă pe mine, nevrednica, ce suspin către Tine cu căldură, mă rog şi strig:
Miluieşte-mă pe mine, cea împovarată cu păcatele ce le-am săvârşit urmând voii mele;
Miluieşte-mă pe mine, cea întunecată de patimi;
Miluieşte-mă pe mine, cea răpită de trufie;
Miluieşte-mă pe mine, cea roasă de pizmă;
Miluieşte-mă pe mine, cea plină de nedreptate;
Miluieşte-mă pe mine, Cela Ce nu voieşti moartea păcătosului;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa cea cu bună ştiinţă a pruncilor mei;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Condacul al 5-lea:
Unde voieşti Tu atotputernice Doamne al meu, acolo se şi biruieşte rânduiala firii. Biruieşte tu şi firea mea păcătoasă şi puterile ei, ce mă împing spre păcat, că Tu eşti Făcătorul tuturor şi Ziditorul firii; prin harul Tău cel Dumnezeiesc duh drept înnoieşte întru cele dinauntru ale mele; nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la mine, şi sfărâmă pecetea care mă înfierează ca ucigaşă de copii, după dreptatea aşezată pe sufletul meu cel muritor de către dreapta Ta judecată, potrivit celei de-a şasea porunci a legii tale: să nu ucizi, şi înnoieşte legămantul cel veşnic pe care l-ai făcut cu noi, Doamne, pe care eu l-am călcat prin păcatele mele, şi întoarce-mi virtuţile dintâi, pe care le-am pierdut prin păcat, ca fără de împiedicare să-Ţi cânt: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Cine a mai păcătuit vreodată aşa cum am păcătuit eu, ticăloasa? Ce păcat nu am săvârşit, ce rău n-am închipuit în sufletul meu? Ci cu inimă înfrântă şi cu lacrimi vin la tine, Atotîndurate Doamne, strigând:
Miluieşte-mă pe mine, roaba Ta cea necredincioasă;
Miluieşte-mă pe mine, cea împietrită în păcat;
Miluieşte-mă pe mine, cea urâtoare de aproapele;
Miluieşte-mă pe mine, care am jignit cu cuvântul şi cu lucrul;
Miluieşte-mă pe mine, cea întinată cu sufletul şi cu trupul;
Miluieşte-mă pe mine, cea arsă de mustrările conştiinţei;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşă de prunci, care lui Irod m-am asemănat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Condacul al 6-lea:
Cu razele harului Tău, Doamne, luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte, ca bucurându-mă să cânt Ţie: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Multă este, Hristoase, mulţimea greşealelor mele, şi ca o noapte întunecată e toată viaţa mea; ci fără a deznădăjdui de mila Ta, Mântuitorul meu, ca David strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, care în lenevie toată viaţa mea o am cheltuit;
Miluieşte-mă pe mine, care nu mă îngrijesc de rugăciunea pentru păcate;
Miluieşte-mă pe mine, cea nerecunoscătoare pentru bunele Tale îndemnuri la pocăinţă;
Miluieşte-mă pe mine, care Legea Ta n-am cinstit-o şi poruncile Tale nu le-am păzit;
Miluieşte-mă pe mine, că lumea şi cele ce sunt în lume am iubit;
Miluieşte-mă pe mine, care în lumească deşertăciune zilele veacului meu le-am cheltuit;
Miluieşte-mă pe mine, că urmând legile acestui veac şi îngreţoşându-mă de naşterea de prunci cea binecuvântată de Tine, am săvârşit uciderea de prunci;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Condacul al 7-lea:
La cer ridic ochii mei, către Tine Cuvinte a lui Dumnezeu, dar firea mea de tină mă trage în jos, Mântuitorul meu. O, Ziditorule al cerului şi al pământului şi a toate câte sunt în ele! Ridică-mă ca să gândesc şi să făptuiesc după cerească cuviinţă, ca pururea să strig Ţie, cu inima şi gura, cântarea de biruinţă: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Ochi viclean am şi plin de toată necurăţia, şi pururea mă amăgesc cu înşelăciunile acestei lumi. Drept aceea mă rog Ţie, Atotbunule, să întorci ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea, ca să strig Ţie cu glas de rugăciune:
Miluieşte-mă pe mine, care însetez a sluji Ţie cu credinţă;
Miluieşte-mă pe mine, care voiesc a mă închina Ţie în duh şi adevăr;
Miluieşte-mă pe mine, căre-Ţi aduc jertfă pentru păcate lacrimile pocăinţei mele;
Miluieşte-mă pe mine, care cer de la Tine iertare pentru uciderea pruncilor mei;
Miluieşte-mă pe mine, care aştept de la Tine izbăvire de patimile mele;
Miluieşte-mă pe mine, care plâng foarte pentru păcatele mele cele grele, pentru păcatele mele de moarte;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa cea vinovată înaintea judecăţii lui Dumnezeu şi a oamenilor;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Condacul al 8-lea:
Miluieşte-mă, Doamne, Mântuitorul meu, care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care mai mârşavă decât toţi eu sunt; ci te rog, Atotmilostive, Dumnezeule, pleacă-Te spre milostivirea îndurărilor tale, auzi suspinele inimii mele, primeşte izvoarele lacrimilor mele, fierbinţile rugăciuni ale sufletului meu, al cărui Mântuitor Tu eşti, ca să strig Ţie: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Gânduri rele şi tâlhăreşti au căzut asupra mea fiind eu cu totul cufundată în somnul păcatului. Vai mie! Că haina cea dumnezeiască dată mie la Sfântul botez pe spurcăciunea păcatelor am schimbat-o, drept care ucidere de prunci am săvârşit şi până acum petrec goală de virtuţi. Drept aceea, foarte năzuiesc să ridic ochii mei, ce s-au plecat în jos pentru mulţimea faptelor mele cele cumplite, săvârşite înaintea Ta, Doamne, si astfel, strig către Tine:
Miluieşte-mă pe mine, care am săvârşit păcat de moarte;
Miluieşte-mă pe mine, care până acum mă împotmolesc în păcate;
Miluieşte-mă pe mine, cea plină de toată urâciunea;
Miluieşte-mă pe mine, cea mânjită de păcate împotriva firii;
Miluieşte-mă pe mine, care nu am păzit curăţia feciriei mele;
Miluieşte-mă pe mine, că de cucernica vrednicie de mamă m-am lipsit;
Miluieşte-mă pe mine, că din pântece pruncii fără de vreme mi i-am lepădat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Condacul al 9-lea:
Dă ochilor mei râuri de lacrimi, Dumnezeul meu, ca să plâng pentru păcatele mele şi astfel, bucurându-mă să strig: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Trupul mi l-am spurcat cu urâciuni în taină, sufletul mi l-am întunecat cu faptele mele cele nefireşti: se bolnăveşte trupul, se bolnaveşte şi sufletul meu. La Tine, cela Ce singur nu ţii minte răul, la Milostivul Judecător şi Dumnezeul meu căzând, mă rog:
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa, că pomenirea soartei pruncilor mei lepădaţi mă umple de cutremur şi groază şi de mirare negrăită: cum mă rabzi, Milostive Doamne şi Judecătorule Preadrept, şi îmi faci bine mie, venetică a iadului, până în această zi şi în acest ceas, în tot chipul aşteptând pocăinţa mea?;
Miluieşte-mă pe mine, ce nu o dată am făgăduit să mă îndrept şi iarăşi m-am întors la păcate, precum câinele la vărsătura sa;
Miluieşte-mă pe mine, că fără frica de Dumnezeu şi fără dragoste de mamă, ci cu sălbăticie de fiară pruncii mei i-am sfâşiat;
Miluieşte-mă pe mine, că de bună voie am săvârşit păcatele mele;
Miluieşte-mă pe mine, că duhul cu gânduri spurcate mi l-am întinat;
Miluieşte-mă pe mine, că până în această zi duc o viaţă păcătoasă;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Condacul al 10-lea:
Rănitu-m-am de amăgirea acestei lumi şi mi-am plecat genunchii înaintea ei, alegând calea cea pierzătoare a legii ei spurcate, uitând făgăduinţele ce le-am dat la Sfântul Botez; şi săvârşind una după alta toate fărădelegile pe care lumea mi le insufla, am atins, în cele din urmă, culmea păcatelor de moarteb - uciderea de prunci: ci sârguieşte a-mi deschide braţele părinteşti, Dumnezeul meu, ca până la sfârşitul vieţii să aduc Ţie jertfă de laudă, strigând: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Răpitorii, ucigaşii, hoţii şi toţi păcătoşii nepocăiţi împărăţia Cerurilor nu o vor moşteni: iar eu cu toată nedreptatea şi cu toată spurcăciunea păcatelor am întinat trupul şi sufletul meu. Aşadar, sărăcirea mea sufletească mă face să căd la Tine, strigând:
Miluieşte-mă pe mine, cea născută din Legămantul cel Nou al împărăţiei harului Tău;
Miluieşte-mă pe mine, cea îmbisericită în Biserica pe care Tu ai zidit-o;
Miluieşte-mă pe mine, cea pecetluită cu darurile Sfântului Duh;
Miluieşte-mă pe mine, cea hrănită cu Preacuratul Trupul Tău şi Sângele Tău Cel de viaţă făcător;
Miluieşte-mă pe mine, cea în Hristos îmbrăcată;
Miluieşte-mă pe mine, care toate aceste bunătăţi le-am lepădat şi viaţa păcătoasă am ales;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Condacul al 11-lea:
Duh de întreagă înţelepciune dăruieşte-mi, Doamne şi Stăpânul vieţii mele, că din tinereţile mele m-am lipsit de virtuţi, întreagă m-am robit patimilor, duhul şi sufletul mi-am pângărit şi trupul mi-am stricat. Dumnezeule al îndurărilor şi al milostivirii! Nu Te îngreţoşa a mă curăţa pe mine, păcătoasa cea prea spurcată; zidirea Ta sunt, miluieşte-mă şi mă curăţeşte de toată întinăciunea trupului şi a duhului, şi mă învredniceşte cu îndrăznirea să strig Ţie: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Asteptarea inimii mele, care nădăjduieşte către Tine, nu o lepăda, Doamne, şi nu mă ruşina înaintea îngerilor şi a oamenilor la Dreptul şi Înfricoşatul Tău judeţ; nu mă osândi atunci după faptele mele, ci după mila Ta iartă toate greşalele mele, care strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, cea cu inimă necurată;
Miluieşte-mă pe mine, cea cu diavolească robie înrobită;
Miluieşte-mă pe mine, cea în păcate născută, prin Botez spălată şi iarăşi căzută, ca un porc, în nelegiuire;
Miluieşte-mă pe mine, căreia s-au împuţit ranele păcatelor sufletului meu;
Miluieşte-mă pe mine, care din pricina păcatelor mele cele grele şi de moarte, în trandavie şi deznădejde am căzut;
Miluieşte-mă pe mine, care tot păcatul am săvârşit şi de toată pedeapsa m-am învrednicit;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorul meu, şi întru pocăinţă primeşte-mă pe mine, cea căzută;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Condacul al 12-lea:
Cu mărinimia iubirii Tale de oameni; Dumnezeul meu, acoperă toate nelegiuirile mele, primind pocăinţa mea, ca întru dragoste către Tine să strig pururea: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Tinereţile mele au trecut întru nebunia mea, toată viaţa mea întru păcate o am cheltuit; întru lenevie şi negrijă de pocăinţă; însă bătrâneţile, prin frica de moarte şi judecata ta cea de neocolit m-au adus la pocăinţă. Nu mă lepăda, Mântuitorul meu, pe mine care în ceasul al unsprezecelea am venit în braţele Tale părinteşti şi întru pocăinţă strig:
Miluieşte-mă pe mine, că sângele pruncilor mei nevinovaţi strigă către Tine, dând mărturie că sunt ucigaşa lor;
Miluieşte-mă pe mine, Dumnezeul meu, Care după fire eşti unul în trei Ipostasuri;
Miluieşte-mă pe mine, Doamne, Cela Ce minunat eşti întru mila Ta;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne, Care îndelung rabzi păcatele noastre;
Miluieşte-mă pe mine, Împărate Sfinte, care tămăduieşti neputinţele;
Miluieşte-mă pe mine, Cela Ce eşti îmbelsugat în dragoste şi cu iubirea Ta încălzeşti păcătoşii deznădăjduiţii;
Miluieşte-mă pe mine, Atotputernice, Care neputinţele noastre ai purtat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Condacul al 13-lea:
Arăta-se-va pe cer semnul Fiului Omului în ziua aceea înfricoşată a celei de-a doua veniri a judecătorului viilor şi morţilor - Preacinstita Cruce a Fiului lui Dumnezeu. Atunci vor plânge toate neamurile pământului. O, Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Judecătorul nostru şi Împărate al tuturor! Dă-mi mai înainte de acea zi lacrimi de pocăinţă, ca să plâng mai fierbinte răutăţile şi faptele mele cele pierzătoare, cu care sufletul mi l-am întinat şi Preacinstitul Sânge al Legământului Tău amar l-am batjocorit, ca atunci, dimpreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii şi drepţii să strig Ţie: Aliluia! (de trei ori)
Apoi iarăşi se zice Icosul 1:
Dumnezeule şi Doamne! A Ta este zidirea: însă vai mie, că păcatul săvârşit de Adam în rai traieşte în trupul meu, şi ca o roabă îi slujesc pururea cu osârdie; ci acum mă rog Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, Făcătorule al lumii de sus;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne al puterilor cereşti;
Miluieşte-mă pe mine, Îndreptătorule al făpturilor trupeşti;
Miluieşte-mă pe mine, Cela ce porţi de grijă tuturor;
Miluieşte-mă pe mine, care aduc Ţie lacrimi pentru păcatele mele;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Şi Condacul 1:
Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatele lumii, auzi tanguirea mea şi ia aminte la durerea inimii mele, ridică de la mine povara cea apăsătoare a păcatelor mele; Cela ce ai purtat neputinţele noastre, primeşte întru pocăinţă pe cea care se cucereşte Ţie, rugându-se şi strigând din adâncul sufletului: Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
După aceea se zic aceste rugăciuni:
Rugăciunea 1:
O, Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu! Cela Ce din preamulta bunatatea Ta pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire Te-ai îmbrăcat în trup, şi Te-ai răstignit, şi Te-ai îngropat, şi prin Crucea Ta ai înnoit firea noastră cea stricată, primeşte pocăinţa mea pentru păcatele ce le-am făcut şi auzi cuvintele mele: păcătuit-am, Doamne la cer şi înaintea Ta, cu cuvântul, cu fapta, cu sufletul şi cu trupul şi cu cugetul minţii mele; am călcat rânduielile Tale, nu am ascultat poruncile Tale, am mâniat Bunătatea Ta, Dumnezeul meu - dar fiindcă a Ta este zidirea, nu mă deznădăjduiesc pentru mântuirea mea, ci la nemărginita Ta Milostivire îndrăznind alerg şi mă rog Ţie: Doamne! Întru pocăinţă dă-mi inimă Înfrântă, şi primeşte-mă când mă rog, şi dă-mi gând bun, dă-mi lacrimi şi umilinţă, Doamne, dă-mi după harul Tău să pun început bun. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă pe mine, cea căzută, şi pomeneşte-mă pe mine, păcătoasa roaba Ta, întru împărăţia Ta. Amin.
Rugăciunea a 2-a:
O, Dumnezeule, Preamilostive Hristoase Iisuse, Răscumpăratorule al celor păcătoşi! Pentru mântuirea neamului omenesc ai lăsat, Atotmilostivire, Cerurile preaslăvite şi Te-ai sălăşluit în valea aceasta mult-păcătoasa a plângerii, ai primit pe Dumnezeieştii Tăi umeri neputinţele noastre şi ai purtat durerile noastre; Tu, o, Sfinte Pătimitorule, ai fost rănit pentru păcatele noastre şi chinuit pentru fărădelegile noastre - şi de aceea şi noi înălţăm către Tine, Iubitorule de oameni, rugăciuni smerite. Primeşte-le, Preabunule Doamne, şi te pogoară către neputinţele noastre, şi păcatele noastre nu le pomeni, şi întoarce de la noi hotărârea cea cu dreaptă mânie de a ne răsplăti pentru fărădelegile noastre. Tu, Cela Ce prin atotcinstitul Tău Sânge ai înnoit firea noastră cea căzută, înnoieşte-ne, Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, şi pe noi, cei care ne aflăm întru stricăciunea păcatelor şi mângâie inimile noastre cu bucuria desăvârşitei tale iertări. Cu tânguire şi lacrimi de pocăinţă fără de măsură cădem la picioarele Dumnezeieştii Tale milostiviri: curăţeşte-ne, Dumnezeul nostru, cu harul Tău cel Dumnezeiesc, pe noi toţi, de toate nedreptăţile şi fărădelegile vieţii noastre - ca întru sfinţenia iubirii Tale de oameni să lăudăm atotsfânt numele Tău, dimpreună cu al Tatălui, şi al Preabunului şi de viaţă făcătorului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
