Acatistul Sfintei Împărtăşanii (înainte de Dumnezeiasca împărtăşanie)
Condacul 1:
Alesule Mire al sufletelor şi al inimilor, făcându-Te om şi murind pe cruce Te-ai logodit pe vecie cu toată omenirea, dându-ne ca zălog pentru viaţa cea veşnică preacurat Trupul Tău şi scump sângele Tău. Deşi sunt cu totul nevrednic, după Cuvântul Tău, îndrăznind spre îndurările Tale, iată, mă aproprii de dumnezeiasca Ta cină şi cutremurat de măreţia ei strig către Tine: Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Icosul 1:
Văzându-Te proorocul Isaia în cer pe scaun înalt şi măreţ, strigând cu înfricoşare: „Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate”, înger ai trimis să cureţe gura lui cu cărbune aprins luat de pe jertfelnicul ceresc. Cum dară voi îndrăzni eu, cel pângărit cu sufletul şi cu trupul, să mă apropii de împărtăşirea dumnezeieştilor Tale Taine, de nu mă vei curăţi chiar Tu, Mântuitorul meu? Pentru aceasta din adâncul inimii mele strig către Tine:
Iisuse Preaîndurate, atinge-te cu focul dragostei Tale de buzele mele necurate;
Iisuse, arde spinii multelor mele păcate;
Iisuse, inimă curată zideşte întru mine şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele;
Iisuse, scoate din teminţa păcatelor ticălosul meu suflet;
Iisuse, sterge gândurile mele necurate şi obiceiurile cele rele;
Iisuse, întăreşte paşii mei pe calea poruncilor Tale;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 2-lea:
Dorind să mănânci cu ucenicii Tăi ultimul paşti dinaintea patimilor Tale, ca să le dai ultima şi cea mai mare dovadă a dragostei Tale ai trimis cu două zile mai înainte pe doi dintre ei în Ierusalim să-l pregătească, învăţându-ne astfel şi pe noi că se cuvine să ne pregătim pentru a mânca dumnezeiasca pască, adică Trupul şi Sângele Tău. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
„Scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este sfânt”, i s-a spus lui Moise din rugul care ardea dar nu se mistuia din cauza nevăzutei Tale prezenţe. Potirul cu preacurat Trupul Tău şi preascump Sângele Tău cu adevărat este mai sfânt decât rugul cel aprins! Iară eu, cel necurat, vândut păcatelor, cel ce nu sunt decât ţărână, cu credinţă şi smerenie strig Ţie:
Iisuse, Atotţiitorule, dezbracă-mă de omul cel vechi şi de toate nelegiuirile lui;
Iisuse, omoară sămânţa răului care se ascunde în mine;
Iisuse, rupe lanţurile păcatului cu care m-a legat vrăjmaşul;
Iisuse, dă-mi inimă smerită şi duh de pocăinţă;
Iisuse, scapă-mă de ispitirea şi de amăgirea celui rău;
Iisuse, întăreşte-mă în credinţa şi dragostea către Tine;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 3-lea:
„Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit... Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu”. Aşa le-ai spus iudeilor care veneau la Tine cerând un semn ca mana cea din cer din vremea lui Moise. Iar noi, cei ce am auzit şi am văzut împlinindu-se cele făgăduite, cu frică strigăm: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Sculându-Te de la Cină, cum arată Sfântul Evanghelist Ioan, Te-ai dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, Te-ai încins cu el şi ai spălat picioarele ucenicilor Tăi, învăţându-ne prin aceasta să nu ne apropiem de Sfânta Împărtăşanie fără să ne curăţim de păcatele noastre cu lacrimile pocăinţei. Având mare trebuinţă să fiu curăţit cu Sfintele Tale Taine, dar lipsit de pocainţă în inima mea cea împietrită, cu Sfântul apostol Petru strig Ţie:
Iisuse, Preabunule, spală-mi nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul;
Iisuse, dă-mi să văd adâncul păcatelor mele;
Iisuse, deschide izvor de pocăinţă în sufletul meu;
Iisuse, înmoaie-mi inima cu roua milostivirii Tale;
Iisuse, îngrădeşte-mă cu frica Judecăţii Tale şi a chinurilor veşnice;
Iisuse, deşteaptă conştiinţa mea cea adormită şi întăreşte glasul ei;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 4-lea:
„Au nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât din cer?... Cum poate Acesta să ne dea Trupul Lui să-l mâncăm?”. Ziceau între ei iudeii auzind uimitoarea făgăduinţă că Te vei da ca hrană celor credincioşi; dar inimile lor împietrite nu i-au lăsat să creadă cu smerenie şi simplitate şi să strige Ţie: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
„Dacă nu vei mânca trupul Fiului Omului şi nu vei bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi”, le-ai spus iudeilor zăbavnici în credinţă şi cuvântul acesta li s-a părut greu de auzit chiar şi unora dintre ucenicii Tăi care nu cunoşteau încă Tainele Împărăţiei lui Dumnezeu. Dar noi, luminaţi de lumina Evangheliei şi cu faţa descoperită privind slava Ta cea dumnezeiască, cu credinţă şi cu dragoste strigăm Ţie:
Iisuse, Tu toate le poţi cu mărirea şi puterea slavei Tale;
Iisuse, Tu faci şi împlineşti mai mult decât poate mintea noastră să priceapă;
Iisuse, Tu ai trimis mană din cer ca zălog pentru adevărata Taină;
Iisuse, apă din stâncă ai făcut să ţâşnească preînchipuind această Taină;
Iisuse, Tu le-ai trimis în pustie iudeilor flămânzi un nor de prepeliţe pentru hrană;
Iisuse, în faţa ochilor necrdincioşilor iudei ai săturat cinci mii de oameni cu cinci pâini;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 5-lea:
Luând pâine şi binecuvântând, ai frânt şi, dând ucenicilor, ai zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu!”. Apoi dându-le paharul le-a zis: „Beţi dintru aceasta toţi. Acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă pentru iertarea păcatelor”. Ascultând de dumnezeiescul şi preablândul glas, să mulţumim Domnului strigându-I: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el”. „Acela are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” pentru viaţa şi bunătăţile cereşti. Căutând să mă învrednicesc de această înviere, de viaţa cea mult dorită, îţi strig din adâncul sufletului:
Iisuse, apropie-Te de cel ce caută a se uni cu Tine;
Iisuse, intră în mine, în cele dinlăuntru ale mele, în oasele mele, în toată fiinţa mea;
Iisuse, fii lumina întunecatei mele minţi;
Iisuse, umple adâncul inimii mele, pe care lumea toată nu-l poate acoperi;
Iisuse, deşteaptă glasul conştiinţei mele;
Iisuse, întăreşte şi călăuzeşte voinţa mea;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 6-lea:
„Adevărat zic vouă, că unul din voi Mă va vinde”, ai spus cu durere în suflet ucenicilor Tăi la Cina cea de Taină. Şi fiecare dintre cei ce erau curaţi de acest gând, întrebă: „Nu cumva eu sunt, Doamne?”, arătând prin aceasta adâncul smereniei celei înţelepte. Sunt eu, oare, la fel de curat? Ce răspuns voi da eu, cel ce cad şi Te vând de şapte ori pe zi? Dar ca să nu mă îndepărtez cu totul de Tine, Te rog, Iisuse, păzeşte-mă, că Ţie Îţi mulţumesc strigând: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
„Precum mlădiţa nu poate să aducă roade de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi dacă nu rămâneţi în Mine. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă”. Aşa i-ai învăţat Tu, Doamne, pe ucenicii Tăi preaiubiţi în drum spre Ghetsemani. Luând aminte la aceasta şi cunoscând neputinţa firii lipsite de harul Tău, Ţie mă rog cu stăruinţă:
Iisuse, prin care toate s-au făcut, răsădeşte-mă în gradina Ta cea de-viaţă-dătătoare;
Iisuse, Viţa cea adevărată, altoieşte-mă în Tine ca pe o mlădiţa sălbatică;
Iisuse, Rădăcina cea vie, umplemă cu seva Vieţii celei veşnice;
Iisuse, Biruitorul morţii, curăţeşte-mă de tot ce s-a uscat din cauza arşiţei patimilor mele;
Iisuse, Izvorul bunătăţilor, înfrumuseţează-mă cu florile bunelor simţirii;
Iisuse, Cel bogat în milostivire, dăruieşte-mi roadele pocăinţei celei adevărate şi o viaţă dreaptă;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 7-lea:
„Doamne, cine este cel ce Te va vinde?”, te-a întrebat ucenicul care era rezemat la pieptul Tău. „Acela este, i-ai răspuns, căruia Eu, întingând bucăţica de pâine, i-o voi da”. Şi întingând bucăţica i-ai dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, îndemnându-l astfel la pocăinţă. Dar acela, plin fiind de duhul răutăţii, n-a vrut să înţeleagă glasul şi iubirea Învăţătorului şi Domnului său. Scapa-mă cu harul Tău de răutatea inimii mele, ca să-Ţi strig pururea: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Tu, Cel plin de milă pentru neamul omenesc cel slăbănogit, ai voit a ne da nouă preacurat Trupul Tău şi scump Sângele Tău sub forma pâinii şi a vinului. Minunându-mă de milostivirea şi de înţelepciunea Ta, cu mulţumire strig Ţie cântare de laudă:
Iisuse, Tu cu iubire de oameni şi cu înţelepciune săvârşeşti toată lucrarea mântuirii noastre;
Iisuse, Tu ai rânduit Sfintele Taine ale mântuirii după măsura slăbiciunii înţelegerii şi simţirii noastre;
Iisuse, pentru încredinţarea celor care se îndoiau, la Cina cea de Taină ai descoperit, sub forma pâinii şi a vinului, însuşi Trupul Tău şi însuşi Sângele Tău;
Iisuse, Tu le-ai arătat slujitorilor vrednici ai Sfântului Altar pe Sfântul Duh coborând pentru prefacerea darurilor;
Iisuse, Tu trimiţi pe îngerii Tăi să fie de faţă la săvârşirea dumnezeieştilor slujbe;
Iisuse, prin minunile arătate la Sfânta Liturghie ai întors la credinţă pe mulţi necredincioşi;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 8-lea:
După ce vânzătorul a luat bucăţica de pâine pe care Tu i-ai dat-o, a intrat satana în el. O, cumplită pedeapsă pentru necredinţă. A aflat pierzarea şi moartea în ceea ce trebuia să-i aducă mântuirea. În faţa acestei judecăţi, o, dreptule Stăpâne, cu iubire strigăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
„Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea”, ai spus ucenicilor la Cina cea de Taină, dându-le Trupul Tău sub forma pâinii şi Sângele Tău sub forma vinului. De aceea, de câte ori mâncăm Pâinea aceasta şi bem acest pahar, moartea Ta o vestim, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel. Aducându-mi aminte acum de patimile Tale, cu smerită iubire strig Ţie:
Iisuse, Tu ai vrut să Te dai pe mâna vrăjmaşilor Tăi pentru mântuirea lumii;
Iisuse, Tu n-ai voit să fii apărat de o legiune de îngeri;
Iisuse, prin vocea unui cocoş ai adus la pocăinţă pe ucenicul care se lepădase de Tine;
Iisuse, nici un răspuns nu ai dat lui Caiafa şi lui Pilat care fără discernământ Te judecau;
Iisuse, pe Cruce Te-ai rugat Tatălui Tău să-i ierte pe cei ce Te-au răstignit;
Iisuse, în milostivirea Ta ai făcut din ucenicul Tău cel iubit fiul Maicii Tale;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 9-lea:
„Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?”. Aşa, cu amărăciune, l-ai întrebat pe ucenicul cel necredincios când a sosit cu cohorta în gradina Ghetsemani, căutând să te trădeze cu un sărut. Cu toate acestea, sufletul lui împietrit de răutate nu s-a cutremurat la acest cuvânt. De aceea, cunoscând nestatornicia voinţei mele, mă înspăimântez să nu-Ţi dau şi eu într-o zi nerecunoscătoarea sărutare a lui Iuda. Tu Însuţi, Doamne, întăreşte-mă cu harul Tău, ca să strig cu tâlharul cel bun: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
„Ca toţi să fie una după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. Aceste cuvinte le-ai spus în ultima Ta rugăciune către Tatăl. Ascultând preadulcele Tău glas, pentru această rugăciune a Ta, îndrăznesc să mă apropii strigând cu credinţă:
Iisuse, Tu, Cel ce pe toate le uneşti, uneşte-ne şi pe noi pe veci cu Tine şi cu Tatăl;
Iisuse, Cel ce pe toţi îi împaci, dă-ne şi nouă să fim toţi în acelaşi gând în credinţa şi dragostea pentru Tine;
Iisuse, Cel ce nu rabzi certuri şi despărţiri, îndepărtează toată erezia şi schisma necurată;
Iisuse, Cel ce pe toţi îi iubeşti şi pe toţi îi miluieşti, strânge într-o singură turmă toate oile cele rătăcite;
Iisuse, Cel ce tuturor pace le dăruieşti, potoleşte învidia şi împotrivirea dintre cei ce cheamă numele Tău;
Iisuse, Cel ce îmi dai spre împărtăşire însuşi Trupul Tău şi însuşi Sângele Tău, fă să fiu cu adevărat trup din trupul Tău şi sânge din sângele Tău;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 10-lea:
La nunta din Cana Galileei, prefăcând apa în vin, ai arătat primul semn al puterii Tale dumnezeieşti. Şi ultima minune a iubirii Tale, o, Mire al sufletelor noastre, ai făcut-o înainte de a Te lăsa răstignit pentru cei ce cred în Tine, prefăcând pâinea în Trupul Tău şi vinul în Sângele Tău. Iar eu, cel ce mă hrănesc acum cu ele, primesc viaţa cea veşnică şi, mulţumindu-Ţi strig Ţie: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
În ziua Învierii Tale mergând spre Emanus ca un simplu călător împreună cu doi dintre ucenicii Tăi, îi învăţai despre Taina Patimilor tale. Ochii lor erau ţinuţi ca să nu Te recunoască, dar inimile lor ardeau în ei când le vorbeai pe cale. Iar când, la rugămintea lor stăruitoare, ai intrat să stai cu ei la masă, ai luat pâinea şi binecuvântând le-ai dat şi îndată li s-au deschis ochii şi Te-au recunoscut. Asemenea acestor ucenici, cu smerenie îndrăznesc să înalţ vocea mea către Tine:
Iisuse, îndelungata Ta răbdare m-a mântuit, nu mă lăsa singur pe calea vieţii pentru că sunt nepriceput şi zăbavnic în credinţă;
Iisuse, învaţă-mă şi pe mine să înţeleg profeţiile cele despre Tine şi Taina unirii cu Tine cea dătătoare de Har;
Iisuse, încălzeşte şi aprinde inima mea cea rece, cum ai făcut celor doi ucenici;
Iisuse, Preabunule, rămâi cu mine că este spre seară şi ziua vieţii mele este spre sfârşite;
Iisuse, dăruieşte-mi să Te cunosc cu adevărat în Taina Potirului şi a Pâinii ce se frânge astăzi;
Iisuse, fă ca şi eu, cunoscând puterea iubirii tale, să o propovăduiesc fraţilor mei;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 11-lea:
Mâncare din pomul vieţii care este în raiul lui Dumnezeu şi mana cea ascunsă ai făgăduit celui ce va birui. Pentru aceasta hrană din cer, să-mi fie şi mie că pregătire pe pământ împărtăşirea cu Sfintele Taine, de care eu, nevrednicul mă apropii strigând Ţie: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie Trupul şi Sângele Domnului, osândă îşi mănâncă şi bea. Prin aceste cuvinte îi povăţuieşte Sfântul Apostol Pavel, care a fost răpit până la cer, pe cei ce vor să se apropie de Sfânta Împărtăşanie. Pentru aceasta, deşi sunt nevrednic, dar ca să nu rămân departe prea multă vreme de împărtăşirea Ta şi să fiu prins de lupul cel înţelegător, vin la Tine şi mă rog Ţie:
Iisuse, primeşte-mă cum ai primit pe vameşul, pe femeia cea păcătoasă şi pe tâlharul;
Iisuse, nu Te scârbi să intri sub acoperământul sufletului meu, deşi sunt gol şi murdar;
Iisuse, deschide ochii sufletului meu, cum ai deschis ochii celui orb din naştere;
Iisuse, spune-mi şi mie cum i-ai spus slăbănogului: „Ridică-te şi umblă”;
Iisuse, opreşte izvorul poftelor celor necurate ale sufletului meu, cum ai vindecat pe femeia cea cu scurgerea de sânge;
Iisuse, tămăduieşte lepra sufletului şi a cugetului meu, cum ai tămăduit pe cei zece leproşi;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 12-lea:
Din cauza zavistiei diavolului, care a vorbit prin gura şarpelui, prin mâncarea din pomul cel oprit tot neamul cel omenesc a pierdut raiul şi s-a dat morţii. Dar mâncând preacurat Trupul Tău âi bând preascump Sângele Tău toţi oamenii de pe pământ iarăşi se învrednicesc de viaţa cea veşnică, recăpătându-şi moştenirea cea dintâi. Leac împotriva veninului şarpelui şi sămânţă a nemuriri este Împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine cele dătătoare de viaţă. Pentru aceasta cu mulţumire strig Ţie: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Înaintarea Potirului cu Sfintele Tale Taine stau şi de gândurile mele cele rele nu mă îndepărtez. Numai harul Tău cel atotputernic mă mângâie cu îndurările Tale şi-mi dă îndrăznire să mă apropii de Tine. Pentru aceasta, căzând la adâncul milostivirii Tale, strig către Tine:
Iisuse, Cel ce chemi la Tine pe toţi cei osteniţi şi împovăraţi, primeşte-mă şi pe mine cel strivit de neliniştea lumii;
Iisuse, Cel ce ai venit să chemi la pocăinţă nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, izbăveşte-mă pe mine de păcatele şi patimile mele;
Iisuse, Cel ce tămăduieşte toată boala şi toată neputinţa, tămăduieşte şi rănile şi răutăţile sufletului meu;
Iisuse, Cel ce saturi pe cei flămânzi, hrăneşte-mă şi pe mine cu Trupul şi Sângele Tău;
Iisuse, Cel ce înviezi pe cei morţi, înviază-mă şi pe mine cel omorât de păcatele mele;
Iisuse, Biruitorul iadului, scoate-mă din stăpânirea celui rău;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 13-lea:
O, Preadulce Iisuse, dăruitorul tuturor bunătăţilor ca odinioară mana cea din cer, cobori ca să dai hrană sufletelor şi trupurilor noastre în Tainele preacuratului Tău Trup şi preascumpului Tău Sânge. Învredniceşte-mă şi pe mine ca fără de osândă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, ca să fiu tămăduit desăvârşit, sfinţit şi îndumnezeit prin Tine în vecii vecilor, şi cu mulţumire să strig Ţie: Aliluia, Aliluia, Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zice iaraşi Icosul 1:
Văzându-Te proorocul Isaia în cer pe scaun înalt şi măreţ, strigând cu înfricoşare: „Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate”, înger ai trimis să cureţe gura lui cu cărbune aprins luat de pe jertfelnicul ceresc. Cum dară voi îndrăzni eu, cel pângărit cu sufletul şi cu trupul, să mă apropii de împărtăşirea dumnezeieştilor Tale Taine, de nu mă vei curăţi chiar Tu, Mântuitorul meu? Pentru aceasta din adâncul inimii mele strig către Tine:
Iisuse Preaîndurate, atinge-te cu focul dragostei Tale de buzele mele necurate;
Iisuse, arde spinii multelor mele păcate;
Iisuse, inimă curată zideşte întru mine şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele;
Iisuse, scoate din teminţa păcatelor ticălosul meu suflet;
Iisuse, sterge gândurile mele necurate şi obiceiurile cele rele;
Iisuse, întăreşte paşii mei pe calea poruncilor Tale;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
şi Condacul 1:
Alesule Mire al sufletelor şi al inimilor, făcându-Te om şi murind pe cruce Te-ai logodit pe vecie cu toată omenirea, dându-ne ca zălog pentru viaţa cea veşnică preacurat Trupul Tău şi scump sângele Tău. Deşi sunt cu totul nevrednic, după Cuvântul Tău, îndrăznind spre îndurările Tale, iată, mă aproprii de dumnezeiasca Ta cină şi cutremurat de măreţia ei strig către Tine:
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Rugăciunea întâi:
O, hrană cerească, când va veni ceasul în care mă voi jertfi ţie ca ardere de tot, nu cu alt foc, ci cu cel al dragostei Tale? Când? Când? O, nezidită dragoste! O, Pâine a vieţii, când voi trăi numai cu Tine, pentru Tine şi în Tine? O, când? Când? O, viaţa mea! Viaţa mea cea frumoasă, viaţă dulce şi veşnică! O, mană cerească, când mă voi dezgusta de orice altă mâncare pământească şi voi dori a mă hrăni numai cu Tine? Când va fi aceasta? O, dulceaţa mea! Când o, singura mea bunătate? O, Doamne al meu, Prea-iubite şi Atotputernice, liberează-mi inima cea ticăloasă de orice patimă prihănitoare. Împodobeşte-o cu sfintele Tale virtuţi, pentru a-Ţi face tot lucrul plăcut. În acest fel îmi voi deschide inima, Te voi chema şi Te voi sili, dulceaţă, să intri într-însa şi acolo, Domnul meu, vei lucra înlăuntrul meu acele fapte care Îţi sunt totdeauna bine-plăcute. Amin!
Rugăciunea a doua:
Când mă gândesc la mărirea Ta şi la nimicirea mea, mă cutremur şi mă înspăimândez, că de mă voi apropia cu nevrednicie vine peste mine mânia Ta! Deci, ce să fac, Dumnezeul meu, Îndrumătorul şi Povăţuitorul meu, în mijlocul atâtor nevoi? Arată-mi calea cea dreaptă şi învaţă-mă să mă pregătesc pentru Sfânta Împărtăşanie. Aş vrea să ştiu cu câtă evlavie şi cinste trebuie să-mi pregătesc inima ca să primesc cu folos Taina Ta şi să slăvesc sfânta şi dumnezeiasca Jertfă. Amin!
Acatistul Sfintei Treimi
Rugăciunile începătoare:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!
Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!
Condacul 1:
Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Facătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru numele Tău cel întreit sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă; iar Tu ca Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru, ia aminte spre glasul rugăciunii robilor Tăi, şi nu departa mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt.
Icosul 1:
Arhanghelii şi îngerii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând înaintea scaunului slavei Tale, nu pot a slăvi mărimea desăvârşirilor Tale. Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, acoperindu-şi feţele, cu frică şi cu dragoste grăiesc unii către alţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pământ şi ţărână mai lesne ar fi să iubim tăcerea; însă pentru ca să nu ne arătăm nerecunoscători şi nemulţumitori, pentru atâtea îndurări revărsate asupra noastră, urmând doxologiei celor de sus, cu credinţă şi cu dragoste zicem unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înălţimea desăvârşirilor celor nespuse şi adâncul tainelor celor neurmate;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlinesti, Cel ce Unul eşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veac;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând în fiinţă pe cei ce nu sunt, ca şi cum ar fi; Cel ce cobori până la iad şi iarăşi ridici;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare inimile şi rărunchii oamenilor; Ce ce numeri stelele şi tuturor nume le dai;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, ale Caruia toate căile sunt adevărate şi toate judecăţile drepte şi totodată şi dorite.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti păcatele părinţilor asupra fiilor, miluieşti şi ajuţi din neam în neam;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeu nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 2-lea:
Văzându-Te pe Tine Isaia pe scaun înalt şi preaînălţat a zis: O! ticălosul de mine, că om fiind şi buze necurate având, am văzut pe Domnul Savaot cu ochii mei; iar când cărbunele cel de foc purtat de înger s-a atins de buzele lui, cu curăţie Te laudă pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, pe Unul Dumnezeu. Deci, o, Preasfântă Treime arde cu focul Dumnezeirii Tale spinii fărădelegilor noastre celor multe, ca să cântăm Ţie cu inimă curată: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Înţelegerea cea neînţeleasă căutând să o înţeleagă marele între prooroci Moise, a zis: arată-mi mie faţa Ta! Însuţi cunoscut să Te văd pe Tine. Iar Tu ai zis către dânsul: spatele Meu vei vedea, dar faţa Mea nu se va arăta ţie că nu va vedea omul faţa Mea şi să ramână viu. Dar nouă, deşi nevrednici fiind, ai binevoit a Te arăta pe Tine în faţa Unuia-Născut Fiului Tău; pentru aceasta cu mulţumire grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti dragostea cea cu văpaie arzătoare a serafimilor şi înţelepciunea cea pururea luminătoare a heruvimilor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti Împăratul cel mai presus de scaunele cereşti, şi Domnul cel adevărat al domniilor celor mai presus de lume;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti tăria cea nebiruită a puterilor cereşti, şi atotputernice Stăpânitorule al stăpâniilor celor înalte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti bunavestire cea plină de bucurie a arhanghelilor şi propovăduirea cea fără tăcere a îngerilor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti începutul a toată începerea începătoriilor celor înţelegătoare şi a tuturor puterilor cereşti, Atotţiitorule al poruncitor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai nemurire şi petreci în Lumina cea neapropiată; iar cu aleşii Tăi, ca şi cu nişte prieteni, faţă către faţă vorbeşti;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 3-lea:
Cu puterea Ta cea nespusă, toate le ţii; cu cuvântul înţelepciunii Tale celei neurmate, toate le chiverniseşti; şi cu Duhul gurii Tale, toate le înviezi şi le faci a se bucura. O, Cel în trei sori a toate Făcătorule, Tu ai măsurat cerul cu dreapta şi pământul cu
Icosul al 3-lea:
Având toată zidirea slujitoare poruncii Tale, pretutindenea arăţi urmele proniei şi ale desăvârşirilor Tale celor neurmate; pentru aceasta cele nevăzute ale Tale, şi puterea cea pururea fiitoare şi Dumnezeirea, de pe făpturi cugetându-le le vedem; pentru care cu mirare şi cu bucurie grăim unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, puternice Facătorule al celor văzute şi nevăzute, şi Chivernisitorule cel cu dragoste îmbelşugată al celor de acum şi celor viitoare;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce din patru stihii ai alcatuit făptura şi cu patru timpuri ai încununat cununa anului;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai poruncit soarelui să lumineze ziua, şi luna cu stelele să lumineze noaptea;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce scoţi vânturile din vistierii; Cel ce îmbraci cerul cu nori şi trimiţi ploaie şi rouă spre răcorirea căldurii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce încingi dealurile cu bucurie şi văile cu veselie; Cel ce împodobeşti crinii ţarinii şi încununezi câmpiile cu roade;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce trimiţi hrană puilor de corbi şi adăpi toate fiarele câmpului şi trimiţi îndurările Tale peste toate lucrurile Tale;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 4-lea:
Vifor având înăuntru eresul cel pierzător de suflete, al doilea Iuda, Arie nebunul, s-a lepădat de Tine, Fiul lui Dumnezeu, a fi unul din Sfânta Treime; iar noi, deşi pe un Ipostas al Tatălui, altul al Fiului şi altul al Sfântului Duh numim, însă o Dumnezeire în Tatăl şi în Sfântul Duh, deopotrivă puterea, de o fiinţă slava, cu inima şi cu buzele mărturisim şi cu Lumina cea întreit luminătoare în baia Sfântului Botez luminaţi fiind, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, unui Dumnezeu ne închinăm, cântând: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Auzind păstorii şi învăţătorii Sfintei Biserici pe Arie, ca o fiară cumplită intrând în turma cea cuvântătoare a lui Hristos, şi răpind oile de la adevărata mărturisire a dreptslăvitoarei credinţe, adunându-se în Niceea la sobor, au mărturisit pe Hristos Dumnezeu, iar nu făptură; şi deopotrivă Tatălui pe Fiul şi pe Sfântul Duh cinstindu-I, cu glas ca de tunet au grăit:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeule Părinte şi Dumnezeule Fiule şi Dumnezeule Duhule Sfinte, Unule adevăratul Dumnezeu, iar nu trei dumnezei;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Părinte nezidit şi Fiule nezidt şi Duhule Sfinte, Unule împreună nezidit; iar nu trei îndeosebi nezidiţi;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru: Părinte Cel ce ai născut pe Fiul mai înainte de veci; Fiule, Cel ce Te-ai născut fără de ani din Tatăl; Duhule Sfinte, Care din veac purcezi de la Părintele, dar nu Te naşti;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru: Părinte, Care ne-ai chemat pe noi dintru nefiinţă; Fiule, Cel ce ne-ai răscumpărat pe noi cei căzuţi prin Crucea Ta; Duhule Sfinte, Cel ce sfinţeşti şi înviezi pe toţi cu darul Tău;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit a întemeia în duhul, în sufletul şi în trupul nostru cortul cel cu trei părţi spre a Ta sălăşluire, şi nu l-ai lăsat pe el întru noi până în sfârşit a se strica prin păcat;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pus semnul fiinţei Tale celei în trei Ipostase peste toate lucrurile Tale; în lumea aceasta văzută şi în cea nevăzută;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 5-lea:
Treime cea fără de început şi a toate făcătoare, zidindu-ne pe noi după chipul şi asemanarea Ta, ai poruncit nouă a face cele plăcute înaintea Ta; iar noi ticăloşii voia noastră cea rea iubind-o, făgăduinţele Sfintei Taine a Botezului am lepădat şi chipul Tău l-am întinat. Deci acum iarăşi alergăm la Tine şi ne rugăm: trimite nouă darul Tău, scoate-ne pe noi din mâna vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, şi ne mântuieşte pe noi cu judecăţile pe care le ştii, ca în vecii vecilor să cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzând înţelegerea, care covârşeşte desăvârşirile Tale şi nespusele faceri de bine către fiii cei săraci ai lui Adam, Dumnezeule cel în trei Ipostase, cel mort cu duhul se înviază, cel întinat cu ştiinţa se curăţeşte şi cel pierdut se mântuieşte; deci cu minte mulţumitoare, cu inimă mulţumitoare şi cu buze de mulţumire zidite de Tine, plecând genunchii grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai hotarat în sfatul Tău cel în trei Ipostase a zidi pe om, şi în trupul lui cel luat din ţărână, suflare de viaţă din gura Ta ai insuflat;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce în fata lui Adam cu chipul şi asemanarea Ta, pe noi, pe toţi ne-ai cinstit şi bunătăţile raiului moştenitori ne-ai făcut;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelepciune ne-ai învăţat pe noi mai presus decat toate cele văzute, şi pe toată făptura cea de jos sub picioarele noastre ai supus-o;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ne-ai dăruit nouă pomul vieţii spre hrană, şi cu darul nemuririi ne-ai îmbogăţit;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce strămoşii noştri, cei care au călcat porunca, nu i-ai părăsit nici după greşeală, ci întru nădejdea mântuirii în preajma Edenului i-ai sălăşluit.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ne-ai scos şi pe noi din pântecele maicii noastre, şi cu darul Evangheliei, după naştere, ne-ai sfinţit;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 6-lea:
Propovăduitorul dreptăţii şi râvnitorul sfântul Tău nume, Ilie cel prealuminat, chemat fiind de înger, a stat pe Muntele Horeb; deci s-a făcut mai întâi vânt mare şi tare, risipind munţii, apoi s-a făcut cutremur mare şi foc arzător; ci nu în acestea Te-a văzut pe Tine. Iar după foc, glas de vânt subţire, şi acolo Te-a văzut; deci acoperindu-şi faţa, cu veselie şi cu frică a grăit: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Răsărit-ai Lumina cunoştinţei celei cu trei raze strălucitoare a dumnezeirii Tale la toată lumea; gonit-ai rătăcirea cea idolească, Dumnezeul cel în trei Ipostase şi Doamne; iar pe tot neamul omenesc din întunericul cel mare al păgânătăţii, în lumina cea minunată a Evangheliei l-ai adus, prin care noi cei luminaţi slăvind atotputernica Ta pronie, grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pierdut până în sfârşit cu apele potopului toată făptura cea stricată prin păcat, şi în faţa lui Noe ai înnoit tot nemul omenesc;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai despărţit pe părintele credincioşilor Avraam din amestecarea limbilor, şi din seminţia lui ai întemeiat adevărata Biserică;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai scos pe poporul Tău din Egipt, l-ai hrănit pe el cu mană în pustie şi l-ai dus în pământul în care curge lapte şi miere;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit cu Duhul Tău pe prooroci, şi printr-înşii în mijlocul lui
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pedepsit pe poporul Tău cel ce greşise, prin robia Babilonului, după sfârşitul căreia, iarăşi ai poruncit a se zidi Ierusalimul;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai arătat pe Macabei statornici până la moarte în credinţă şi învăţăturile cele părinteşti; iar pe biserica cea de sub Lege, ca pe o mireasă până la venirea iubitului mire, ai păzit-o întreagă;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 7-lea:
Vrând a arăta mărimea dragostei şi a milostivirii Tale celei către nemul omenesc cel căzut, când s-a plinit vremea, ai trimis pe Cel Unul-Născut Fiul Tău, Care, născându-Se din Fecioara, S-a supus Legii, pentru ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere; Care, petrecând pe pământ ca un Om şi răscumpărându-ne pe noi prin crucea Sa, S-a înălţat la cer, de unde, împlinind făgăduinţa, a trimis noua pe Preasfântul Duh, ca să cântăm toţi: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Minunată în adevăr şi nouă minune ai arătat, Minunatule întru cele înalte Doamne, când după trimiterea Preasfântului Duh peste aleşii ucenici şi apostoli, i-ai trimis pe ei la propovăduire în toată lumea, ca să vestească numele cel mare al Preasfintei Treimi, şi să aducă toate neamurile la ascultarea credinţei. Pentru aceasta, minunându-ne de puterea şi lucrarea cuvintelor lor, celor insuflate de Dumnezeu, cu bucurie grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai ales pe cele neputincioase, de neam slab şi nebăgate în seamă ale lumii, ca să ruşineze pe cele tari, mărite şi înţelepte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit nenumărate cete de mucenici, ca prin nenumărate chinuri şi omoruri să fie pecetluit adevărul Evangheliei şi puterea darului lui Hristos;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce prin semnul Crucii ai plecat inima marelui Constantin cel întocmai cu apostolii, şi prin acela ai pus sfârşit cumplitelor prigoniri asupra creştinilor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit Biserica, prin cele şapte soboare a toată lumea, ca şi cu şapte stâlpi, a purtătorilor de Dumnezeu părinţi, şi de învăluirile eretice nevătămate ai păzit-o;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai dăruit învăţătorilor celor de Dumnezeu înţeleptiti şi marilor nevoitori ai bunei cinstiri, ca unor prealuminate stele, pe tăria Bisericii a străluci;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai povăţuit şi pe stăpânitorul împărăţiei romanilor Constantin, la lumina credinţei celei adevărate, şi prin acela ai izbăvit toată lumea de înşelăciunea multei necredinţe;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!
Condacul al 8-lea:
Străin şi minunat, la stejarul lui Mamvri, Te-a văzut Avraam pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, adica trei bărbaţi văzând, ca şi către unul a grait: Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu trece pe robul Tău. Deci Celor trei, Care i s-au arătat în trei feţe: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, iar unuia Dumnezeu într-o fiinţă, până la pământ s-a închinat, grăind: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Cu totul pretutindenea eşti, şi totdeauna purtător de grijă pentru toată zidirea Ta, nu numai cu tăria nemăsuratei puterii Tale, ci şi cu bogăţia cea atotlucrătoare; iar nouă, precum a zis Fiul Tău, că şi perii capului toţi sunt număraţi la Tine, ca nici unul dintr-înşii să nu cadă fără voia Ta. Pentru aceasta, nădăjduind spre pronia Ta, cu îndrăzneală şi cu dragoste grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit ca tot neamul omenesc să se împartă în seminţii şi neamuri, şi fiecăreia din ele i-ai rânduit locul şi timpul vieţuirii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru prin care împăraţii împărăţesc şi cei puternici fac dreptate, şi păzeşti pe aleşii Tăi ca lumina ochiului.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, din Care izvorăşte înţelepciunea şi înţelegerea, toată tăria şi puterea, toată sănătatea şi frumuseţea;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce rânduieşti războaie, şi iarăşi le opreşti pe ele; Cel ce încununezi cu biruinţa arma ce poartă dreptate, iar pe cea nedreaptă, chiar în mijlocul biruinţelor, mai înainte o hotărăşti spre sfărâmare;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce faci semne pe cer şi pe pământ, trimiţi foc, boli şi foamete asupra oamenilor, ca să nu rătăcească ei până în sfârşit din caile Tale cele drepte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înalţi pe cei smeriţi pe pământ şi îi pui să stea cu domnii poporului Tău; iar pe cei mândri îi nimiceşti ca să nu se afle locul lor;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 9-lea:
Toată firea, sus şi jos, neîncetat Te slăveşte pe Tine Făcătorul cel preaveşnic şi Dumnezeu: în cer unii cântă zi şi noapte : Sfânt, Sfânt, Sfânt, iar alţii cununile lor le pun la picioarele Tale. Iar noi pe pământ împreună cu toată făptura, ca cei împodobiţi cu chipul slavei Tale celei de o fiinţă, Ţie ne rugăm şi de la Tine aşteptăm mare şi bogată mila, cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Filosofii cei mult-vorbitori, deşi mult se ostenesc cu mintea a ispiti despre taina Preasfintei Treimi dar nu pot a înţelege cum este un Dumnezeu de o fire. Şi nenumăratele faceri de bine cele către noi ale Fiecăreia din cele trei dumnezeieşti Feţe bine ştiindu-le, cu credinţă şi cu mulţumire grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit cu dreaptă judecata Ta nouă tuturor a ne întoarce în pământul din care suntem luaţi, şi în ziua învierii iarăşi a ne scula;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înainte ai hotărât soarelui, lunii şi stelelor să se întunece oarecând, iar pământului şi tuturor celor ce sunt pe el cu foc a se lămuri, pentru ca în locul lor să se arate cer nou, în care petrece dreptatea;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit ziua, în care vor sta înaintea Ta la judecată toate seminţiile şi neamurile, ca să-şi ia fiecare plata după faptele sale.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce vei zice drepţilor în ziua răsplătirii: veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu de moşteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care păcătoşii cei care nu s-au pocăit cu frică atunci vor auzi: duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit ca Biserica Ta să o păzeşti neclintită până la sfârşitul lumii, spre a nu fi ea biruită nici de porţile iadului;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!
Condacul al 10-lea:
Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai arătat la râul Iordanului, Preasfântă şi Dumnezeiască Treime: Tatăl în glas din cer mărturisind pe Fiul cel iubit; Fiul în chip omenesc primind Botezul de la rob; şi Duhul Sfânt pogorându-Se în chip de porumbel peste Cel ce Se boteza. Deci întru numele lui Dumnezeu, însă în trei Feţe: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ne-am învăţat a lumina cu Botezul pe tot omul ce vine în lume, cântând: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Împărate preaveşnice, Care răsari soarele peste cei buni şi peste cei răi; Cel ce iubeşti pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi miluieşti, spală necurăţia noastră cea sufletească şi trupească; binevoieşte a face în noi lăcaşul Tău, deşi nevrednici robi ai Tăi suntem. Pierde gândurile cele necurate, şterge faptele cele necuviincioase, îndreaptă limba noastră spre a vorbi cele plăcute înaintea Ta, pentru ca, cu inimă şi cu buze curate, cu umilinţă să grăim unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, despre Care ceata Apostolilor învederat vorbeşte şi către Care soborul proorocilor pururea priveşte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru pe care ceata mucenicilor cu dumnezeiască cuviinţă Îl mărturiseşte şi oastea preacuvioşilor numele Tău cel Sfânt Îl slăveşte.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pentru care mulţimea pustnicilor neîncetat suspină, şi de la Care nevoinţele pustniceşti se încununează;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Căruia ierarhii şi păstorii Bisericii aduc cântare de mulţumire; iar învăţătorii lumii spre a noastră mântuire spre noi teologhisesc;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, primeşte rugăciunea cea pentru noi şi mijlocirea tuturor sfinţilor, iar mai ales a Preasfintei Fecioare, care işi întinde mâinile sale către Tine pentru noi;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, îngrădeşte-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri şi goneşte de la noi duhurile cele rele de sub cer;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!
Condacul al 11-lea:
Toată cântarea ce se aduce Ţie nu poate a-Ţi aduce mulţumirea cuvenită pentru toţi şi pentru toate, Dumnezeule cel slăvit în Treime; căci nu se află nici minte, care să poată a se întinde cu cugetul către mulţimea îndurărilor Tale, cele asupra noastră; nici cuvânt care cu vrednicie să le povestească; însă pentru toate cele văzute de noi şi care ni se dau nouă, fie Ţie, Preasfântă Treime, mulţumire de la noi, cinstea şi slava pe care pe care Tu Însuţi le ştii că ar fi vrednice şi plăcute de slava Ta; deci noi închinându-ne Ţie, cu smerenie şi cu dragoste cântăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Luminătorule cel în trei Sori, ca un dătător de lumină Te-ai arătat, în făgăduinţele Tale, nouă celor ce suntem în întunericul necunoştinţei despre soarta noastră cea viitoare; cu mulţumire însă Te mărturisim, ca măcar de una din fericirile cele prevestite de Unul-Născut Fiul Tău să ne învredniceşti pe noi; pentru care acum cu umilinţă şi cu dragoste grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai gătit aleşilor Tăi bunătăţile pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pe Care toţi cei curaţi cu inima Te vor vedea precum eşti şi Te vor cunoaşte precum Tu Însuţi îi cunoşti pe ei;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, în Care toţi cei flămânzi şi însetaţi vor afla dreptate, pe saţiul ce niciodată nu se împuţinează;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care făcătorii de pace fii iubiţi se vor chema, ca cei ce sunt următori Unuia-Născut Fiului Tău, Cel ce pe toate le-a împăcat;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, în care cei blânzi vor moşteni pământul; iar cei săraci cu duhul se vor învrednici de împărăţia cerului;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit veşnica plată celor ce miluiesc şi nesfârşita bucurie celor ce plâng;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Condacul al 12-lea:
Preasfântă Treime, dă-ne nouă darul Tău cel atotputernic; primeşte mărturisirea păcatelor noastre înaintea slavei împărăţiei Tale; caută la suspinurile noastre, trimite-ne nouă duhul umilinţei şi al îndurărilor; pentru ca să ne învrednicim, cu suflet şi cu inimă curată, fără de osândă a grăi către Tine pe pământ, precum grăiesc îngerii în cer: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cântând Pronia Ta cea iubitoare de oameni, Te slăvim pe Tine toţi, Treime fără de început; credem într-Unul Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt; că pe altul afără de Tine Dumnezeu nu ştim, către Tine cădem şi Ţie ne rugăm, zicând:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, dă-ne nouă ajutor ca să nu ne temem de nici un rău, spre apărarea vieţii noastre şi spre a nu ne înfricoşa de nici un vrăjmaş;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce mântuieşti pe păcătoşii cei ce se pocăiesc; deci mântuieşte-ne şi pe noi mult-păcătoşii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înmulţeşti mila Ta tuturor, înmulţeşte-o şi asupra noastră, şi ne mântuieşte pe noi, că neputincioşi suntem;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, prelungeşte-ne nouă tuturor vremea vieţii spre a ne pocăi şi nu ne osândi pe noi spre tăiere ca pe smochinul cel neroditor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne pe noi de ispitele ce ne împresoară: de lume, de trup şi de diavol, şi ne hrăneşte în credinţă şi dragostea cea către Tine;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, învredniceşte-ne pe noi a Te vedea faţă către faţă şi a intra în cămara Ta cea luminoasă la nunta Mielului;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!
Condacul al 13-lea:
O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite-ne nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca, toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire şi curăţie până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând preasfânt numele Tău, şi cântând: Aliluia! (de trei ori)
Apoi iarăşi se zice Icosul 1:
Arhanghelii şi îngerii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând înaintea scaunului slavei Tale, nu pot a slăvi mărimea desăvârşirilor Tale. Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, acoperindu-şi feţele, cu frică şi cu dragoste grăiesc unii către alţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pământ şi ţărână mai lesne ar fi să iubim tăcerea; însă pentru ca să nu ne arătăm nerecunoscători şi nemulţumitori, pentru atâtea îndurări revărsate asupra noastră, urmând doxologiei celor de sus, cu credinţă şi cu dragoste zicem unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înălţimea desăvârşirilor celor nespuse şi adâncul tainelor celor neurmate;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlinesti, Cel ce Unul eşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veac;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând în fiinţă pe cei ce nu sunt, ca şi cum ar fi; Cel ce cobori până la iad şi iarăşi ridici;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare inimile şi rărunchii oamenilor; Ce ce numeri stelele şi tuturor nume le dai;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, ale Caruia toate căile sunt adevărate şi toate judecăţile drepte şi totodată şi dorite.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti păcatele părinţilor asupra fiilor, miluieşti şi ajuţi din neam în neam;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeu nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
Şi Condacul 1:
Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Facătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru numele Tău cel întreit sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă; iar Tu ca Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru, ia aminte spre glasul rugăciunii robilor Tăi, şi nu departa mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!
După aceasta se zic:
Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl:
Atotputernice Stăpâne, înţelepte şi atotbunule Doamne, Născătorule cel fără de început al Fiului celui dintr-o fiinţă născut, şi Purcezător al Sfântului şi Celui de viaţă făcătorul Tău Duh, veşnic şi pururea fiitor;Însuţi pricinuitorule de purcedere, a Carui mărire este nemărginită, slavă nespusă şi milostivire nemăsurată; Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinţă şi ne-ai cinstit cu chipul Tău cel preascump; Care ne-ai dăruit nouă nevrednicilor nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar încă ce este mai scump, că şi Tată a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit.
Mulţumim Ţie, Dumnezeule al milostivirii şi al îndurărilor, Cel ce nu ne-ai lăsat pe noi, ce am călcat porunca Ta, în mijlocul păcatului şi în umbra morţii; ci ai binevoit a trimite pe pământ, pentru mântuirea noastră, pe Unul-Născut Fiul Tău, prin Care şi veacurile s-au făcut, ca prin întruparea Lui şi prin patimile Lui cele înfricoşătoare, de chinuirea diavolului şi din stricăciunea morţii să ne izbăvim.
Mulţumim Ţie, Dumnezeule al dragostei şi al puterilor, că după înălţarea la cer a Preascumpului nostru Mântuitor, ai trimis şi pe Preasfântul Tău Duh peste aleşii Lui ucenici şi apostoli, pentru ca prin puterea propovăduirii lor celei de Dumnezeu insuflate pe toată lumea s-o lumineze cu lumina cea curată a Evangheliei Tale. Deci, Însuţi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, ascultă acum rugăciunea cea smerită a nevrednicilor fiilor Tăi, că aşa precum ne-ai zidit pe noi numai pentru bunătatea Ta şi ne-ai răscumparat pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi după milostivirea Ta cea neasemănată; fiindcă din faptele noastre nici urmă de pocăinţă nu avem, ci dreaptă răsplătire şi despărţire de prealuminata faţa Ta ne aşteaptă.
Că, dacă şi pentru tot cuvântul în deşert se va cere de la noi răspuns în ziua judecăţii şi a răsplătirii, pentru nenumăratele noastre fărădelegi, cu care am greşit înaintea Ta, apoi, ce răspuns vom da noi, săracii, în ziua aceea?
Pentru aceasta alergăm spre a Ta bunătate, care covârşeşte toată mintea şi cuvântul, rugându-ne Ţie: greşit-am, curăţeşte-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iartă-ne, Stăpâne, mâniatu-Te-am, milostiveşte-Te, Îndelung-Răbdătorule.
Şi păzeşte mai ales mintea, ştiinţa şi inima noastră de răutăţile lumii; izbăveşte-ne pe noi şi ne mântuieşte de viforul cel mult învăluitor al patimilor şi al căderilor în păcatele cele ştiute şi neştiute; ne îndreptează pe noi la limanul cel lin al credinţei, al dragostei şi al nădejdii vieţii celei veşnice.
Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi, întru mila Ta; dăruieşte-ne nouă toate cererile cele spre mântuire, iar mai ales viaţă curată şi fără de prihană; învredniceşte-ne pe noi a Te iubi pe Tine, şi a ne teme din toată inima noastră, şi a face voia Ta cea sfântă; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor.
Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru eşti, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Fiu şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Rugăciune către Dumnezeu-Fiul:
Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mântuirea noastră ai binevoit a Te întrupa şi moarte a pătimi; iar acum şi cu preacuratul Tău Trup la cer de-a dreapta împreună cu Tatăl şezi, şi toată lumea o cârmuieşti, nu ne uita cu milostivirea Ta pe noi, cei ce suntem jos, care măcar că suntem cu totul întinaţi şi nevrednici, însă întru Tine, Mântuitorule şi Dumnezeul nostru, credem şi pe alt mijlocitor şi nădejde al mântuirii nu ştim.
Deci, dă-ne nouă, Preabunule Răscumpărătorule, ca totdeauna să ne aducem aminte de câte chinuri ale sufletului şi ale trupului Tău a fost trebuinţă ca să împaci dreptatea cea veşnică a părintelui Tău pentru păcatele noastre; şi cum Te-ai pogorât de pe cruce până la iad, cu preacurat sufletul Tău, ca să ne izbăveşti pe noi de puterea chinuirii iadului.
Iar aducându-ne aminte de aceasta, să ne păzim de pofte şi de păcate, care au fost pricină de înfricoşătoare patimi şi de moartea Ta; şi să iubim dreptatea şi virtutea, care sunt mai plăcute Ţie decat tot darul cel adus de noi.
Deci, ca Cel ispitit după toate, Preabunule, singur ştii cât este de mare slăbiciunea duhului şi a trupului nostru şi cât de puternic şi viclean este vrăjmaşul nostru care umblă ca un leu, căutând pe cine să înghită, pentru aceasta nu ne lipsi pe noi de ajutorul Tău atotputernic; ci fii de-a pururea cu noi, păzindu-ne şi acoperindu-ne, povăţuindu-ne şi întărindu-ne, bucurând şi veselind duhul nostru.
Iar noi alergând la sânul dragostei şi a îndurării Tale, toată viaţa noastră cea vremelnică şi veşnică Ţie să o dăm, Stăpânului nostru, Răscumpăratorului şi Domnului; pe Care din adâncul sufletului Îl rugăm, ca să ne faci pe noi cu judecăţile pe care le ştii, fără de împiedicare a trece calea aceasta întunecoasă a vieţii pământeşti şi a ajunge la cămara cea dumnezeiască a Ta, pe care ai făgăduit a o pregăti tuturor celor ce cred în numele Tău şi urmează dumnezeieştilor Tale învăţături.
Rugăciune către Dumnezeu-Duhul Sfânt:
Împărate ceresc, preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi, şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împarţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru.
Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.
Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atot-vindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase.
Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi chipul cel prea-scump al lui Dumnezeu.
Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, goneşte-l de la noi; şi ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii, ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci; şi aşa, ferindu-ne de tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat, şi a intra în Ierusalimul cel ceresc; iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie!
Rugăciune către Preasfânta Treime:
Preasfântă Treime, Stăpânire de o fiinţă, pricinuitoare a tot binele; ce vom răsplăti Ţie pentru toate câte ne-ai dat nouă, păcătoşilor şi nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naşte noi în lume le-ai rânduit, şi pentru toate cele ce ne dai fiecăruia din noi în toate zilele şi pentru cele ce ai gătit nouă tuturor în veacul cel viitor?
Deci se cuvenea pentru atâtea binefaceri şi îndurări, să mulţumim Ţie nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, păzind şi împlinind poruncile Tale; iar noi cu patimile noastre şi cu obiceiurile cele rele în nenumărate păcate şi fărădelegi ne-am aruncat.
Pentru aceasta, ca cei ce suntem întinaţi, nu numai că nu îndrăznim a ne arata înaintea preasfintei feţei Tale celei întreit strălucitoare, ci nici preasfânt numele Tău a-l chema, de nu ai fi binevoit Însuţi Tu spre a noastră mângâiere a ne vesti nouă; că pe cei drepţi şi curaţi iubeşti, iar pe păcătoşii care se pocăiesc îi mântuieşti şi cu milostivire îi primeşti.
Deci, caută, o Dumnezeiască Treime, din înalţarea sfintei slavei Tale asupra noastră, mult păcătoşilor; şi bunăvoinţa noastră în loc de fapte bune o primeşte, şi ne dă nouă duhul pocăinţei celei adevărate; ca, urând tot păcatul, întru cuvioşie şi dreptate până la sfârşitul vieţii noastre să petrecem, făcând voia Ta cea sfântă şi slăvind cu cuget curat şi cu fapte bune preadulcele şi preaîncuviinţăt numele Tău. Amin!
Acatistul Tuturor Sfinţilor (se spune la sărbătoarea Tuturor Sfinţilor)
(Duminica l-a după Rusalii)
Rugăciunile începătoare:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!
Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!
După aceea:
Condacele şi Icoasele:
Condacul 1:
Celor aleşi ai lui Dumnezeu, Tuturor Sfinţilor, care din veac au strălucit în toată lumea şi au primit în cer cununi de slavă, cântare de laudă aducem. Şi ca cei ce aveţi îndrăzneala către Dumnezeu, din toate nevoile sloboziţi-ne pe noi, ca să grăim către voi: Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Icosul 1:
Soborul îngeresc, micşorat prin căderea îngerilor celor cu trufie, s-a împlinit iar de către voi, toţi Sfinţii. În ziua prăznuirii voastre, cetele îngereşti minunat vă prăznuiesc şi pe toată lumea o cheamă spre veselie duhovnicească. Iar noi, urmând lor, cu bucurie grăim către voi:
Bucuraţi-vă, sfinţilor din veac, de Dumnezeu aleşi şi asezaţi în slava cea cerească;
Bucuraţi-vă, că prin alegerea voastră, cu ostenelile cele bune credinţă aţi săvârşit;
Bucuraţi-vă, că prin faptele voastre cele cele bune, calea cea dreaptă către cer ne-aţi arătat-o;
Bucuraţi-vă, cei ce mai înainte de legea lui Dumnezeu cea scrisă, după legea cugetului aţi vietuit;
Bucuraţi-vă, că în urma Legii, cu evlavie viaţa aţi săvârşit;
Bucuraţi-vă, cei din Legea nouă, care luminat prin fapte bune aţi strălucit;
Bucuraţi-vă, cei ce în vremurile de pe urmă, bine aţi plăcut lui Dumnezeu, şi plata cu cei dintâi aţi primit;
Bucuraţi-vă, că de la necazurile cele pământeşti aţi trecut la odihna cea cerească;
Bucuraţi-vă, că v-aţi învrednicit a vedea slava lui Dumnezeu cea negrăită;
Bucuraţi-vă, cei ce pururea vă rugaţi pentru cei ce va cinstesc pe voi;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toti, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Condacul al 2-lea:
Văzându-se, pe sine, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare, înfrumuseţată cu o mare ceată de sfinţi, ca nişte prea frumoase flori de rai, luminat cinsteşte pomenirea lor şi împreună cu ei cinsteşte pe Preacurata Maica Domnului, preaslăvind pe Cel născut dintr-însa, Hristos Dumnezeul nostru, şi cântându-l Lui cântare de laudă: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Minţii noastre, să cereţi de la Domnul lumină, Sfinţilor plăcuţi ai lui Dumnezeu, ca, lepădând slăbiciunea cea omenească, cu inima şi cu gândul să ne înălţăm la locaşurile raiului cele de voi moştenite, iar nouă făgăduite şi să glăsuim către voi cu bucurie aşa:
Bucuraţi-vă, strămoşilor şi patriarhilor din Legea veche, străbunii după trup ai lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, ca, prin binecuvântarea Domnului, s-a înmulţit neamul vostru ca stelele cerului;
Bucuraţi-vă, că, în mijlocul vechiului întuneric al păgânătăţii, aţi păstrat credinţa cea dreaptă în adevăratul Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, cei ce cu nădejde aţi aşteptat pe Răscumpărătorul cel făgăduit;
Bucuraţi-vă, că din neamul vostru a strălucit prea luminoasă făclie, Născătoare de Dumnezeu, Sfântă Fecioară Maria;
Bucuraţi-vă, că dintr-însa S-a născut Biruitorul morţii şi al iadului;
Bucuraţi-vă, că prin credinţa voastră în Hristos, Cel ce avea să vină, aţi câştigat mântuire;
Bucuraţi-vă, ca, în locul blestemului celui de demult, binecuvântarea prin El aţi primit;
Bucuraţi-vă, cei ce şi în iad venirea lui Hristos aţi aşteptat;
Bucuraţi-vă, că din chinurile iadului prin El v-aţi izbăvit;
Bucuraţi-vă, căci cu slavă la ceruri v-aţi ridicat;
Bucuraţi-vă, că împreună cu cetele îngereşti, în locaşurile Tatălui ceresc v-aţi sălăşluit;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Condacul al 3-lea:
Cu puterea Celui de sus umbriţi fiind, Sfinţilor, cu îndrăzneală v-aţi întrarmat împotriva începătorilor şi stăpânitorilor răutăţii celei de sub cer; şi biruind vicleşugurile lor, toate începuturile voatre cele bune le-aţi săvârşit cântând Atotputernicului, Iubitorului de oameni: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Având, sfinţilor prooroci, locaşuri prea mărite, în curţile casei Tatălui ceresc, şi luminaţi fiind cu lumina cea pururea fiitoare a feţei lui Dumnezeu, vă desfătaţi cu toţi Sfinţii, în fericirea cea negrăită, de care noi păcătoşii, dorind a fi părtaşi, vă lăudăm pe voi aşa:
Bucuraţi-vă, sfinţilor prooroci, alesi de Dumnezeu înainte de naşterea voastră;
Bucuraţi-vă, căci cu credinţa aţi slujit Domnului până la întruparea lui Hristos;
Bucuraţi-vă, că din pruncie cu darul Sfântului Duh sunteţi sfinţiţi;
Bucuraţi-vă, cei trimişi de Domnul ca să înţelepţiţi pe fiii lui
Bucuraţi-vă, cei ce mai dinainte aţi vestit preaslăvita naştere a lui Hristos din Fecioara;
Bucuraţi-vă, stelelor, care v-aţi arătat înaintea venirii soarelui celui adevărat;
Bucuraţi-vă, că pe împăraţii lui
Bucuraţi-vă, cei ce toată necurăţia omenească, cu sabia Cuvântului lui Dumnezeu, fără cruţare aţi tăiat;
Bucuraţi-vă, robi credincioşi ai Domnului, care toată voia Lui aţi împlinit;
Bucuraţi-vă, cei ce înainte stăpânitorilor fără frică adevărul aţi vorbit;
Bucuraţi-vă, cei ce în lume multe scârbe şi necazuri aţi răbdat;
Bucuraţi-vă, cei ce întru slava cea veşnică, cu toţi aleşii, în cer prăznuiţi;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Condacul al 4-lea:
De viforul vieţii izbăvindu-vă, Sfinţilor toţi, în odihna cea cerească vă aflaţi, în loc cu verdeaţă şi de răcoare, unde sunt râurile dulceţii celei nespuse, hrana slavei lui Dumnezeu cea nestricăcioasă, cântările şi glasurile celor ce prăznuiesc acolo; şi voi cu toate puterile îngereşti vă veseliţi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Ochii n-au văzut, urechea n-a auzit şi în inima omului pământesc n-a intrat, bucuria şi dulceaţa în care voi acum vă desfătaţi, Sfinţilor Apostoli. Pentru aceasta, cu bună cucernicie, grăim către voi:
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Apostoli, care, cu Ioan Botezătorul, sunteţi mai aproape stătători, de prestolul Sfintei Treimi;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi vestit lumii taina răscumpărării noastre;
Bucuraţi-vă, cei ce cu lumina credinţei lui Hristos aţi luminat popoarele cele întunecate;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi semănat în inimile oamenilor sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că roada ostenelilor voastre seceraţi, în cămara cea cerească;
Bucuraţi-vă, sfinţilor părinţi, care la cele şapte soboare din toată lumea mărturisirea credinţei celei adevărate aţi mărturisit şi întărit;
Bucuraţi-vă, cei ce viforul vicleşugurilor cele ereticesti aţi liniştit;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi lămurit noua dogmă credinţei celei adevărate;
Bucuraţi-vă, cei ce şi până acum, cu învăţătura voastră, Biserica lui Hristos de eresuri şi de dezbinari o apăraţi;
Bucuraţi-vă, sfinţilor ierarhi, care cu cuvântul şi cu viaţa luminos aţi strălucit;
Bucuraţi-vă, că în lumina cea neînserată, cu fiii voştri cei duhovniceşti locuiţi;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Condacul al 5-lea:
Rascumparati fiind, prin scurgerea Sangelui Tau cel dumnezeiesc, Mântuitorule, şi cu dreptate slujind Tie toţi sfinţii pe pământ, acum ca niste stele prea luminoase stralucesc pe taria Bisericii, şi pe noi, care înotam în marea păcatelor acestei vieţi, la calea cea dreaptă ce duce la patria cerească ne povăţuiţi. Pentru această mulţumire lui Dumnezeu îi aducem, cu bucurie, cântând: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzând, sfinţilor mucenici, că în lumea aceasta toate sunt deşertăciune şi supuse stricăciunii, v-aţi silit preavesnicului Dumnezeu să-l placeţi şi să schimbaţi prin cumplitele chinuri, cele stricăcioase. Pentru aceasta, v-aţi învrednicit a sta aproape de înfricoşătorul scaun, în slava cea veşnică, de unde să nu ne uitaţi pe noi, cei ce săvârşim pomenirea voastră şi grăim către voi unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, sfinţilor mucenici, răbdător de patimi, care cu sângele vostru aţi pecetluit credinţa vostră cea dreaptă în Hristos;
Bucuraţi-vă, că nu v-aţi temut de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă;
Bucuraţi-vă, cei ce chinuri înfricoşătoare aţi răbdat;
Bucuraţi-vă, cei ce patimile lui Hristos cu osârdie aţi râvnit;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi biruit cruzimea chinuitorilor celor cumpliţi;
Bucuraţi-vă, cei ce prin foc şi prin apă aţi trecut şi în odihnă veşnică aţi intrat;
Bucuraţi-vă, mărturisitorilor şi sfinţilor mucenici, care pentru dreapta credinţă şi pentru cinstirea sfintelor icoane aţi pătimit;
Bucuraţi-vă, preacuvioşilor mucenici, care cu Domnul în rugăciune aţi vorbit şi cu patimile
Bucuraţi-vă, că pentru slava şi cinstea Împăratului ceresc aţi luptat;
Bucuraţi-vă, că slavă biruinţei de la Hristos din ceruri aţi primit;
Bucuraţi-vă, cei ce multe şi felurite minuni, întru slava lui Dumnezeu, pe pământ aţi săvârşit;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Condacul al 6-lea:
Neamurile creştineşti propovăduiesc mărirea voastră, Sfinţilor. Căci voi ca un rai sădit v-aţi arătat în mijlocul Bisericii, având pom de viaţă pe Însuşi Domnul, din care, gustând dulceaţa raiului, aţi trecut cu vederea toate cele stricăcioase în lumea aceasta şi cu bucurie în lumea cea cerească aţi intrat, cântând: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Credinţa cea dreaptă şi faptele cele bune ale cuvioşilor părinţi, ca izvoarele limpezi la toată lumea strălucesc, şi calea cea întunecată a vieţii acesteia nouă ne-o luminează, ca să nu rătăcim în pustiul păcatelor şi ale eresurilor cele de suflet pierzătoare. Pentru aceasta cu laude le cântăm lor:
Bucuraţi-vă, cuvioşilor părinţi, care lumea şi toate cele din lume, pentru dragostea lui Hristos Dumnezeu, de bună voie le-aţi lepădat;
Bucuraţi-vă, cuvioaselor maici, care călătoria vieţii pământesti, zi şi noapte luptând, aţi săvârşit;
Bucuraţi-vă, pustnicilor, care în peşteri şi în munţi cu fiarele aţi vieţuit;
Bucuraţi-vă, postitorilor, care vremelnică viaţă în foame şi în sete aţi petrecut;
Bucuraţi-vă, stâlpnicilor, care gerul şi zăduful pentru împărăţia cea cerească aţi răbdat;
Bucuraţi-vă, schivnicilor, care în liniştea inimii pe Dumnezeu aţi cântat;
Bucuraţi-vă, fecioarelor, care fecioria aţi păzit şi lui Hristos Mielul cel fără prihană aţi urmat;
Bucuraţi-vă, slujitorilor aleşi, care smerenia lui Hristos aţi dobândit;
Bucuraţi-vă, cei ce viaţa cea de obşte, în dragoste frăţească ca îngerii aţi petrecut;
Bucuraţi-vă, cei înţelepţi şi blânzi, care povăţuitori călugărilor aţi fost;
Bucuraţi-vă, că prin truda iubitorilor de străini bunătăţile cele de sus le-aţi câştigat;
Bucuraţi-vă, cei ce în odihna Domnului aţi intrat;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Condacul al 7-lea:
Voind preabunul Dumnezeu să arate lumii că nu în zadar se ostenesc toţi acei ce fac voia Lui, ci mare plată s-a gătit lor întru Împărăţia cerurilor, a preamărit cetele de sfinţi ai Săi, care în tot chipul au slujit Lui pe pământ, ca şi noi să râvnim vieţii lor şi aceeaşi slavă cerească să o dorim, cântându-I Lui neîncetat: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Zis-a Domnul: „Aceste cuvinte ale Stăpânului sunt deosebit de potrivite vouă Sfinţilor toţi. Căci voi, deşi aţi murit pe pământ cu trupul, dar cu sufletele pururea sunteţi vii în locaşurile cele de sus şi multe minuni în lume săvârşiţi. Cu mijlocirea voastră cea fierbinte către Dumnezeu, ajutaţi-ne nouă, celor ce grăim către voi aşa”:
Bucuraţi-vă, cei ce cu mintea voastră cea înaltă pe Dumnezeu cel adevărat L-aţi cunoscut;
Bucuraţi-vă, cei ce cu credinţa voastră cea dreaptă în Sfânta Treime, fără de prihană aţi petrecut;
Bucuraţi-vă, cei ce pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, adevărat Dumnezeu şi om desăvârşit L-aţi mărturisit;
Bucuraţi-vă, cei ce în mântuitoarele Lui patimi fără îndoială aţi crezut;
Bucuraţi-vă, cei ce cu credinţa cea dreaptă ca stelele străluciţi;
Bucuraţi-vă, căci cu trupul pe pământ aţi umblat, iar cu mintea în cer aţi vieţuit;
Bucuraţi-vă, că prin moartea cea vremelnică la viaţa cea fără de sfârşit aţi trecut;
Bucuraţi-vă, că prin calea cea strâmtă după cuvântul Domnului aţi mers;
Bucuraţi-vă, că prin porţile cele îngereşti în împărăţia cea cerească aţi intrat;
Bucuraţi-vă, moştenitorilor ai bunătăţilor celor veşnice;
Bucuraţi-vă, grabnici rugători pentru mântuirea noastră;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Condacul al 8-lea:
Cu ochii cugetului privind la locaşurile de sus, unde toţi Sfinţii după ostenelile cele pământeşti se odihnesc, noi cei ce pe pământ şi în trup îmbrăcaţi, măcar că nu putem cunoaşte fericirile cele de acolo, dar cu credinţă înţelegându-le, iar cu inima gustându-le, cântăm lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinţii Săi: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Atotţiitorule, Doamne, Cel ce cunoşti multimile stelelor şi la toate le-ai dat nume, Tu singur şti pe nume pe toţi cei ce bine ţi-au plăcut ţie. Iar noi, lucrul mâinilor Tale fiind, precum nisipul mării a-l număra, aşa şi numărul tuturor sfinţilor a-I spune nu se poate, decât numai pe cei aleşi robi ai Tăi, care de la începutul lumii bine ţi-au plăcut, pe nume îi chemăm, zicând:
Bucuraţi-vă, Adam şi Eva, străbuni a tot neamul omenesc;
Bucuraţi-vă, Abel şi Set, cei dintâi din lume iubitori de dreapta credinţă;
Bucuraţi-vă, Noe, al doilea începător al neamului omenesc, şi Avraam, primitorul aşezământului lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, Moise, de Dumnezeu văzătorul şi Aaron, întâiul preot în Legea cea veche;
Bucuraţi-vă, Enoh şi Ilie, cei ce cu trupul moarte nu aţi gustat şi la cer aţi fost luaţi;
Bucuraţi-vă, Isaie, David şi Daniel, văzători ai tainelor lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, Ioachim şi Ana, care aţi născut pe Fecioara Maria, Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru;
Bucuraţi-vă, Petru şi Pavel, Iacob şi Ioan, cei mai aleşi apostoli ai lui Hristos;
Bucuraţi-vă, Nicolae, Vasile, Grigorie, Ioan şi Atanasie, stâlpii cei neclintiţi ai Bisericii lui Hristos;
Bucuraţi-vă, Antonie, Pahomie, Eftimie, Ilarion şi
Bucuraţi-vă, Gheorghe, Dimitrie, Eustaţie şi Pantelimon, mari mucenici ai lui Hristos;
Bucuraţi-vă, Varvara, Irina, Paraschiva, Ecaterina şi toate muceniţele, care cu sângele vostru aţi adeverit biruinţa credinţei;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Condacul al 9-lea:
Toţi sfinţii Tăi, Doamne, urmând cetele îngereşti, neîncetat slăvesc în cer, Prea sfânt numele Tău: Sfănt, Sfănt, Sfănt! Împreună cu acestea şi noi păcătoşii, pe pământ, cu buze de taină cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Ritorii cei cu deşartă înţelepciune nu se pricep a spune: „Cum voi toţi Sfinţii, fiind asemenea nouă, oamenii în trup pătimaş, nu v-aţi biruit de patimi, ci, cu bărbăţia voastră, pe vrăjmaşii cei fără de trup aţi biruit?” Iar noi, preaslăvind pe Domnul, Cel ce v-a întărit pe voi, lăudăm vitejia voastră şi cu mulţumire grăim:
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Toţi, că pentru dragostea lui Dumnezeu viaţa voastră nu aţi cruţat;
Bucuraţi-vă, cei ce lumea şi pe stăpânitorul ei aţi biruit;
Bucuraţi-vă, că toate mrejele şarpelui celui din vechime, ca pe nişte fire de păianjen, le-aţi rupt;
Bucuraţi-vă, cei ce sub mâna cea tare a prea bunei Pronii a lui Dumnezeu v-aţi smerit;
Bucuraţi-vă, cei ce cu voia voastră voii Tatălui ceresc v-aţi supus;
Bucuraţi-vă, cei ce în trupurile şi-n sufletele voastre pe Dumnezeu L-aţi prea slăvit;
Bucuraţi-vă, căci cu toate faptele voastre pe Dumnezeu L-aţi slăvit;
Bucuraţi-vă, că mâinile voastre la lucrarea faptelor bune le-aţi ridicat;
Bucuraţi-vă, că paşii voştri pe calea cea adevărată aţi îndreptat;
Bucuraţi-vă, cei ce nu v-aţi lipit inima către bogaţii, sau desfătarea lumească;
Bucuraţi-vă, că numai către bucuria cea veşnică aţi cugetat;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Condacul al 10-lea:
Pe calea mântuirii drept mergând şi despre judecăţile lui Dumnezeu învăţându-vă, Sfinţilor toţi, v-aţi arătat ca nişte pomi bine roditori la izvoarele apelor şi aţi adus la vreme lui Dumnezeu rod de fapte bune. Iar acum în Edenul cel de sus, în fericirea cea negrăită, desfătându-vă, pomeniţi-ne şi pe noi, fraţii voştri, care lăudăm grija voastră cea părintească pentru mântuirea noastră şi lui Dumnezeu cântăm: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Ca un zid tare, împotriva vrăjmaşului, sunteţi voi pentru noi, Sfinţilor toţi, şi fierbinte rugători către Hristos, pentru tot neamul creştinesc. Pentru aceasta de săgeţile nevăzuţilor luptători pururea fiind voi păziţi, cu bucurie grăim:
Bucuraţi-vă, frumuseţea cea mare a neamului omenesc;
Bucuraţi-vă, mântuirea cea de-a pururea în călătoria noastră cea pământească;
Bucuraţi-vă, că ne sunteţi nouă ajutători puternici, în luptă cu vrăjmaşii mântuirii noastre;
Bucuraţi-vă, că de sabia mâniei lui Dumnezeu cu rugăciunile voastre ne apăraţi pe noi;
Bucuraţi-vă, că, ispitiţi fiind, şi nouă ne ajutaţi când cădem în mrejele ispitelor;
Bucuraţi-vă, că de pocăinţa noastră a păcătoşilor vă bucuraţi;
Bucuraţi-vă, cei ce în tot locul şi în toată vremea pe pământ bine aţi vieţuit;
Bucuraţi-vă, cei ce chiar de aţi greşit, dar cu adevărată pocainţă şi cu lacrimi întinăciunea păcatului aţi spălat;
Bucuraţi-vă, cei ce de la Adam şi până acum întru nădejdea vieţii cele veşnice aţi adormit;
Bucuraţi-vă, cei ce de la apus şi de la răsărit aţi venit şi în sânul lui Avraam v-aţi odihnit;
Bucuraţi-vă, că ceaţa voastră pururea se măreşte cu cei noi de pe pământ veniţi;
Bucuraţi-vă, că prin voi locurile duhurilor celor căzute, în soborul îngeresc se împlinesc;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Condacul al 11-lea:
Cântările noastre cele de laudă, măcar de ar fi ca întunericul de multe la număr, nu vor fi de ajuns spre mărirea faptelor voastre celor bune, Sfinţilor toţi. Nouă neputincioşilor mai bine ar fi să iubim tăcerea; dar ca să nu ne arătăm leneşi şi nemulţumitori, pentru milele şi darurile lui Dumnezeu cele pentru voi primite, Stăpânului Celui ce v-a preaslăvit pe voi îi cântam: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Voi, Sfinţilor toţi, sunteţi făclii luminii celei nespuse, înaintea scaunului Preasfintei Treimi, împreună cu cetele îngerilor, căci în rugăciuni pentru noi neîncetat sunteţi şi pe cărarea cea luminoasă a mântuirii povăţuiţi pe cei ce grăiesc către voi aşa:
Bucuraţi-vă, făclii ale focului celui nematerialnic;
Bucuraţi-vă, locuitori ai locaşului Tatălui ceresc;
Bucuraţi-vă, strugurii viei lui Hristos;
Bucuraţi-vă, ale raiului flori bine mirositoare;
Bucuraţi-vă, râuri de viaţă curgătoare, care potoliţi setea noastră cea duhovnicească;
Bucuraţi-vă, nori de ploaie purtători, ce ne răcoriţi pe noi în zăduful ispitelor;
Bucuraţi-vă, căci cu suflarea voastră cea duhovnicească iarna mâhnirii de la sufletele noastre o alungaţi;
Bucuraţi-vă, privighetorilor, cu dulci cântări, care ne vestiţi nouă primăvara cea duhovnicească a veşnicei fericiri;
Bucuraţi-vă, punte închipuită, a cărei milă o vărsaţi peste noi;
Bucuraţi-vă, buni cârmaci, care de potopul păcatelor ne feriţi pe noi;
Bucuraţi-vă, povăţuitori credincioşi, care ne îndreptaţi pe noi la patria cea cerească;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Condacul al 12-lea:
Darul cel dat vouă de la Dumnezeu, ca o răsplată pentru mulţimea faptelor voastre cele bune, cine dintre pământeni poate să-l povestească, o Sfinţilor? Căci precum am socoti apa mării cu picătura, aşa şi ale voastre minuni şi faceri de bine, care prin voi ni se dau nouă, nu este cu putinţă a se numara. Pentru aceea, săvârşim mărită serbarea aceasta, cu bucurie şi cu umilinţă, iar lui Dumnezeu, Celui ce toate prin voi lucrează, îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cântând ţie, Atotţiitorule Stăpâne, toţi lăudăm preasfânt numele Tău, că de la începutul lumii în diferite chipuri ai arătat pe pururea pomeniţii Sfinţii Tăi, care ţie unuia Dumnezeu, în Treime slăvit, ţi-au plăcut. Cu rugăciunile cărora de toate răutăţile izbăveşte pe cei ce grăiesc către dânşii:
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, plăcuţilor lui Dumnezeu, împreună cu pururea Fecioara Maria, cea mai prea sfântă decât toată făptură;
Bucuraţi-vă, şi voi îngerii cei fără de trup, păzitorii neamului omenesc;
Bucuraţi-vă, sfinţilor împăraţi ocârmuitori, care pe pământ cu bună cucernicie aţi condus şi Împărăţia cea cerească aţi câştigat;
Bucuraţi-vă, judecători care pe pământ aţi judecat cu nepărtinire, că aţi aflat milă şi îndreptarea de la Judecătorul cel mare al cerului şi pământului;
Bucuraţi-vă, ai oraşelor buni ispravnici, ca v-aţi învrednicit a locui în oraşul cel ceresc;
Bucuraţi-vă, păstorii cei râvnitori ai oilor celor cuvântătoare de Hristos, Începătorul păstorilor, că v-aţi preamărit;
Bucuraţi-vă, buni lucrători pe pământ, care întru bunătatea inimii şi în nerăutate Domnului aţi slujit;
Bucuraţi-vă, călătorilor răbdători, care aţi ajuns la patria cea cerească;
Bucuraţi-vă, cei nebuni pentru Hristos, care ocări şi dosădiri pentru El aţi suferit;
Bucuraţi-vă, cei fără de arginti, care în dar tămăduire bolnavilor aţi dat, iar plată din cer aţi primit;
Bucuraţi-vă, bărbaţi şi femei de toată vârsta, care la chemare aţi plăcut lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că voi întru Hristos una sunteţi sufletele voastre în mâinile Domnului sunt;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
Condacul al 13-lea: (de trei ori)
O, preafericiţilor Părinţi, împlinitorii voii lui Dumnezeu, Sfinţilor toţi, cei ce aţi câştigat moştenirea veşnicelor bunătăţi, primiţi acastă cântare a noastră de laudă, şi prin rugăciunile voastre cele bine plăcute şi primite de către Dumnezeu, cereţi nouă iertarea păcatelor şi izbăvire de chinurile cele veşnice. Ca împreună cu voi în patria cea cerească să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Apoi se zice iarasi Icosul 1:
Soborul îngeresc, micşorat prin căderea îngerilor celor cu trufie, s-a împlinit iar de către voi, toţi Sfinţii. În ziua prăznuirii voastre, cetele îngereşti minunat vă prăznuiesc şi pe toată lumea o cheamă spre veselie duhovnicească. Iar noi, urmând lor, cu bucurie grăim către voi:
Bucuraţi-vă, sfinţilor din veac, de Dumnezeu aleşi şi asezaţi în slava cea cerească;
Bucuraţi-vă, că prin alegerea voastră, cu ostenelile cele bune credinţă aţi săvârşit;
Bucuraţi-vă, că prin faptele voastre cele cele bune, calea cea dreaptă către cer ne-aţi arătat-o;
Bucuraţi-vă, cei ce mai înainte de legea lui Dumnezeu cea scrisă, după legea cugetului aţi vietuit;
Bucuraţi-vă, că în urma Legii, cu evlavie viaţa aţi săvârşit;
Bucuraţi-vă, cei din Legea nouă, care luminat prin fapte bune aţi strălucit;
Bucuraţi-vă, cei ce în vremurile de pe urmă, bine aţi plăcut lui Dumnezeu, şi plata cu cei dintâi aţi primit;
Bucuraţi-vă, că de la necazurile cele pământeşti aţi trecut la odihna cea cerească;
Bucuraţi-vă, că v-aţi învrednicit a vedea slava lui Dumnezeu cea negrăită;
Bucuraţi-vă, cei ce pururea vă rugaţi pentru cei ce va cinstesc pe voi;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor toti, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
şi Condacul 1:
Celor aleşi ai lui Dumnezeu, Tuturor Sfinţilor, care din veac au strălucit în toată lumea şi au primit în cer cununi de slavă, cântare de laudă aducem. Şi ca cei ce aveţi îndrăzneala către Dumnezeu, din toate nevoile sloboziţi-ne pe noi, ca să grăim către voi: Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea!
După aceea zicem această rugăciune:
Rugăciunea întâi:
O, preafericiţilor, plăcuţilor lui Dumnezeu, Sfinţilor toţi, care staţi înaintea prestolului Sfintei Treimi şi va bucuraţi de fericirea cea negrăită! Iată acum, în ziua serbării voastre cea de obşte, fraţii voştri cei mai mici, care aducem vouă aceste cântări de laudă şi prin mijlocirea voastră cerem milă şi iertare de păcate de la preabunul Dumnezeu. Că ştim bine că toate câte voiţi puteţi cere de la Dânsul. Deci cu smerenie ne rugăm vouă ca să rugaţi pe Stăpânul cel milostiv să ne dea nouă duhul râvnirii voastre, spre paza sfintelor Lui porunci; ca, mergând pe urma voastră, să putem cu bună cucernicie şi fără prihană să săvârşim călătoria vietii celei pământeşti, învrednicindu-ne întru pocainţă a ajunge la locaşurile raiului cele preaslăvite şi acolo împreună cu voi să preaslăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin!
Rugăciunea a doua:
Către voi, Sfinţilor toţi, ca şi către nişte lumini povăţuitoare, care cu faptele voastre aţi luminat calea cerescului răsărit, cu smerenie îmi plec eu păcătosul genunchii inimii mele şi din adâncul sufletului strig: Rugaţi-vă pentru mine iubitorului de oameni Dumnezeu, ca să nu mă lase să rătăcesc prin răspântiile păcatului, ci să-mi luminezi mintea şi inima mea, cu lumina harului Său, ca întărit fiind cu acest har, să pot, cealaltă vreme, să umblu pe cărarea cea dreaptă. Ajutaţi-mă pe mine voi, cei cu învăţătura cea mântuitoare a lui Hristos, aţi luminat Biserica Lui şi cu sfintele şi de Dumnezeu înţelepţitele canoane neclintit aţi întărit-o, ierarhilor şi părinţilor ai turmei lui Hristos, care cu rugăciunile şi cu slujirea sfintelor dumnezeieştilor taine, pe toţi credincioşii aţi sfinţit şi i-aţi învăţat sa umble după poruncile lui Dumnezeu. Rugându-vă pe voi, pururea fericiţilor, răbdătorilor de patimi ai lui Hristos şi mucenicilor, care înaintea stăpânirilor pe Hristos Dumnezeu cu bună îndrăzneală L-aţi mărturisit, şi cinstit sângele vostru pentru El aţi vărsat, cuviosilor şi drepţilor, cei ce prin calea cea strâmtă şi cu necazuri viaţa v-aţi sâvârşit şi cu omorârea trupului şi a patimilor v-aţi răstignit lui Hristos, cereţi-ne nouă de la Hristos Dumnezeu iertarea păcatelor, îndreptarea vieţii şi toate bunătăţile cele trebuincioase, pentru viaţa cea vremelnică şi pentru cea veşnică. O, preacinstit şi preamărit Sobor al Sfinţilor lui Dumnezeu, cei ce ca îngerii fără de trup aţi vieţuit şi Domnului aţi plăcut, fiţi-ne mijlocitorii şi rugătorii noştri! Căutaţi cu dumnezeiască dragoste spre noi străinii şi călătorii si, cu puterea şi cu darul ce vi s-a dat vouă de la Dumnezeu, îndreptaţi-ne şi pe noi către patria cerească, întăriţi neputinţa noastră, apăraţi-ne pe noi de ispite şi de înşelăciuni, păzindu-ne de căderea în păcat. Treziţi în noi dragostea cea sfântă pentru Domnul şi râvna pentru mântuirea noastră. Sădiţi în inimile noastre frica cea dumnezeiască. Îndreptaţi paşii noştri spre lucrarea poruncilor lui Hristos şi spre împlinirea voii lui Dumnezeu-Tatăl. Faceţi ca să vieţuim noi viaţa aceasta întru dreptate. Pururea să ne aducem aminte de ceasul morţii şi de înfricoşătoarea a doua venire a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului Iisus Hristos. Ca prin darul şi iubirea Lui de oameni fiind păziţi şi mântuiti, să ne învrednicim şi noi păcătoşii şi nevrednicii, împreună cu voi, în împărăţia cea cerească a ne închina înaintea sfântului prestol al Domnului si, mulţumind cu bucurie, să slăvim pe preasfânta şi de viaţă făcătoarea şi nedesparţită Treime: pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Preasfântul Duh, în vecii vecilor. Amin!
II. Acatiste în preajma Învierii, a postului Paştelui şi Rusalii, Mântuitorul Iisus
Condacul 1:
Apărătorul cel mare şi Doamne, biruitorul morţii celei veşnice, ca cei ce ne-am izbăvit de omorârea cea duhovnicească, cele de laudă aducem ţie, noi robii Tăi şi zidirea Ta. Cel ce ai biruinţă asupra morţii, de moartea păcatelor slobozeşte-ne pe noi, care grăim: Iisuse cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!
Icosul 1:
Îngerii, Învierea Ta Hristoase Mântuitorule, neîncetat o laudă în ceruri. Şi pe noi cei de pe pământ învredniceşte-ne cu inimă curată a-ţi cânta ţie, unele ca acestea: Iisuse, Cel nepătruns, Care luminezi pe toţi credincioşii, luminează-ne şi pe noi cei ce trăim în întunericul necunoştinţei;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi şi la toate le dai viaţă, înviază-ne şi pe noi, cei omorâţi în păcate;
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la cer şi ai înălţat pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, înalţă-ne şi pe noi cei plecaţi spre pământ;
Iisuse, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi părtaşi slavei Tale îi faci pe cei ce Te iubesc pe Tine, nu ne lipsi pe noi de slava Ta;
Iisuse, Cel ce vei veni să judeci viii şi morţii, nu ne judeca pe noi, după fărădelegile noastre, ci miluieşte-ne după mare mila Ta;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!
Condacul al 2-lea:
Văzând, Doamne, oamenii căzuţi, Te-ai întrupat şi ai înviat pe toţi, dăruindu-le celor înviaţi toate spre mântuire. Înviază-ne şi pe noi cei omorâţi din pricina păcatelor, ca să-ţi cântăm ţie: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Mintea nu pricepe dumnezeiasca taină, cum izvorul vieţii înviază, omorând moartea. Pentru aceasta, numai cu inima simţind bucuria învierii şi astfel fiind luminaţi, cu glas de bucurie duhovnicească grăim către Tine unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai intrat prin uşile încuiate, intră şi în casa sufletelor noastre;
Iisuse, Cel ce ai întâmpinat în cale pe ucenicii tăi, întâmpină-ne şi pe noi, pe calea acestei vieţi, şi ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce ai aprins inimile lor cu cuvintele Tale, aprinde şi inima noastră cea rece, spre dorirea de slava Ta;
Iisuse, Cel ce Te-ai cunoscut întru frângerea pâinilor, dă-ne şi nouă a Te cunoaşte în dumnezeiasca împărtăşanie;
Iisuse, Cel ce ai făgăduit pe Duhul Sfânt ucenicilor Tăi, trimite-ne şi nouă pe acest Duh mângâietor de la Tatăl;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!
Condacul al 3-lea:
Cu puterea Ta, cea dumnezeiască, înviind pe Lazăr, înviază-ne şi pe noi cei ce suntem doborâţi de patimi şi zăcem în păcatul nepocăinţei, ca sculându-ne după glasul Tău, să cântăm cântare: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Având putere asupra morţii, sufletele le-ai chemat din moarte, Iisuse. Cheamă-ne şi pe noi, din adâncul păcatelor noastre, că şi noi, curăţindu-ne simţirile, Ţie celui ce străluceşti cu lumina cea neapropiată, cu bucurie să-ţi cântăm cântare de biruinţă, aşa:
Iisuse, biruitorul morţii, biruieşte patimile noastre cele rele;
Iisuse, Dătătorule de viaţă, dă-ne şi nouă o viaţă mântuitoare;
Iisuse, izvorul bucuriei, bucură inima noastră întru îndreptările Tale;
Iisuse, Cel ce ai săturat, cu cinci pâini şi doi peşti, cinci mii de bărbaţi în pustie, afară de femei, şi de copii, hrăneşte-ne şi pe noi cu pâinea Ta cerească;
Iisuse, nădejdea celor căzuţi, scoate-ne şi pe noi din adâncul răutăţilor noastre;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!
Condacul al 4-lea:
Viforul patimilor ne tulbură şi ne îneacă; ci Te rog pe Tine Iisuse, întinde-ne, ca şi lui Petru, mâna Ta cea de ajutor şi cu puterea Învierii Tale, ridică-ne şi ne înalţă a cânta Ţie: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Având îmbucurătoarea veste a învierii Tale, Iisuse, cerurile cu vrednicie se veselesc şi pământul se bucură; iar noi prăznuind veselia cea veşnică, îndrăznim a-Ţi cânta unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce şezi întru lumina cea neapropiată, fii aproape tuturor creştinilor, după îndurările Tale;
Iisuse, Cel ce iubeşti zidirea Ta, nu ne uita pe noi cei de pe urmă;
Iisuse, Cel ce atragi inimile noastre la Tine, întoarce la Tine şi inima noastră cea ticăloasă;
Iisuse, Cel ce împlineşti toate cererile cele bune, împlineşte şi doririle noastre cele bune, ca mai mult decât toate să Te iubim pe Tine;
Iisuse, Cel ce primeşti orice picătură de lacrimi nu îndepărta rugăciunile noastre;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!
Condacul al 5-lea:
Viaţă de Dumnezeu plăcută izvorăşte din Tine, o Iisuse, Fiul Dumnezeului celui viu. Pentru aceea Te rugăm pe Tine, ca să nu ne piardă pe noi ucigătorul de suflete, nici să ne închidă gura ca să murim nepocăiţi, ci învredniceşte-ne să-ţi cântăm: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzând cu Duhul pe Dumnezeu înviat, veniţi să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă şi neroditoare, ci din izvorul nestricăciunii şi purtătorul de viaţă mormânt al Mântuitorului, care, pe pământul cel neroditor al sufletelor noastre udându-l, ne-a învăţat pe toţi a cânta unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ne-ai poruncit să primim scump sângele Tău, învredniceşte-ne fără de lipsă, a primi acest prea cinstit sânge;
Iisuse, Cel ce trimiţi ploaie asupra celor drepţi şi asupra celor păcătoşi, stropeşte-ne şi pe noi cu harul Tău, ca să aducem roadă duhovnicească;
Iisuse, Cel ce nu Te-ai scârbit de păcătoasa care ţi-a sărutat cu lacrimi de pocăinţă picioarele Tale, dă-ne şi nouă a-Ţi uda picioarele Tale cu lacrimi de umilinţă;
Iisuse, Cel ce ai întărit pe Toma în credinţa învierii Tale, dă-ne şi nouă credinţă nefăţarnică;
Iisuse, Cel ce ai zis: căutaţi şi veţi afla, dă-ne şi nouă a Te găsi pe Tine;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!
Condacul al 6-lea:
Propovăduind cu duhul neîncetat bucuria învierii Tale, celei purtătoare de viaţă, Iisuse, Dumnezeul nostru, dă să fim şi noi, păcătoşii, părtaşi acestei învieri, ca neîncetat să cântăm în Ierusalimul cel de sus: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Strălucind la toată lumea cu învierea Sa Domnul Iisus Hristos, acum toate le-a umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt; ca să prăznuiască toată zidirea Învierea lui Hristos, întru care întăriţi fiind vom cânta unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce toate le umpli de lumina Ta, luminează şi ochii noştri cei întunecaţi;
Iisuse, Cel ce ai împreunat cerul cu pământul, ridică-ne şi pe noi de pe pământ la cer;
Iisuse, Cel ce Te-ai pogorât cu lumina Ta cea dumnezeiască în cele de dedesubt, pogoară-Te şi în adâncul inimilor noastre;
Iisuse, Cel ce ai scos din temniţele iadului sufletele ce Te aşteptau, scoate-ne şi pe noi, păcătoşii, din întunericul mâhnirii, căci viaţa noastră de iad s-a apropiat;
Iisuse, Cel ce tuturor le întinzi prea curatele Tale mâini, cuprinde-ne şi pe noi, ticăloşii, în braţele Tale;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!
Condacul al 7-lea:
Vrând Domnul Hristos ca să descopere oamenilor puterea dumnezeirii Sale, S-a acoperit cu pecetea lui Caiafa şi nestricând-o, înaintea celor ce-L păzeşti, ca un purtător de biruinţă s-a sculat şi ne-a învăţat a-I cânta:
Icosul al 7-lea:
Minunat şi cu neputinţă este a pricepe, cum ieri ne-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, iar azi ne sculăm împreună cu Tine, în Duh. Dar cu bucurie Îţi cântăm Ţie unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai înviatşi ai dat în dar tuturor viaţă, întraripează mintea noastră, ca să-Ţi urmeze Ţie pururea;
Iisuse, Cel ce ai sfinţit pământul cu picioarele Tale, sfinţeşte şi gândurile noastre, cele care se înalţă la Tine; Iisuse, Cel ce nu ai oprit a se zugrăvi preacinstitul Tău chip, dă-ne şi nouă a avea pururea în sufletele noastre chipul Învierii Tale;
Iisuse, Cel ce ai primit cei doi bani ai văduvei, primeşte şi de la noi cântarea aceasta;
Iisuse, Cel ce n-ai osândit pe femeia desfrânată, ci, prin puterea Ta, ai îndreptat-o pe calea cea bună, nu osândi nici buzele noastre cele întinate care Te sărută pe Tine, prin cântări de laudă;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!
Condacul al 8-lea:
Străin lucru, că pe Dumnezeu Întrupat şi înviat din morţi, noi astăzi cu cugetul văzându-L, toată grija cea lumească să o lepădăm. Şi ca pe Împăratul tuturor să-L primim şi să-I cântăm Lui: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Totul ai fost iubire, Iisuse, către omul cel căzut şi ai pus la dumnezeiască strajă pe, de Dumnezeu grăitorul, Avacum, să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit luminat despre învierea Ta.
Pentru aceasta şi noi grăim Ţie unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai fost păzit de ostaşi, trimite la straja sufletelor noastre, pe îngerul păzitor, pe care noi îl alungăm cu păcatele noastre, ca să ne păzească şi să ne călăuzească spre mântuire, pentru învierea Ta;
Iisuse, Cel ce ai orbit cu dumnezeiasca Ta strălucire ochii celor ce Te străjuiau, întoarce ochii noştri de la deşertăciune şi-i luminează, spre cunoştinţa adevărului;
Iisuse, Cel ce ai întrebat pe Apostolul Petru: „Mă iubeşti?" dă-ne şi nouă să avem chipul dragostei lui de la urmă;
Iisuse, Cel ce ai iertat lui Petru Apostolul lepădarea de Tine, iartă şi nouă lepădările cele din fiecare ceas, de poruncile Tale;
Iisuse, Cel ce ai dat putere Apostolilor Tăi, a lega şi a dezlega, dezleagă-ne şi pe noi de nedreptăţile noastre!
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi înviază şi sufletele noastre!
Condacul al 9-lea:
Toată firea omenească, în Tine s-a preaslăvit, cu învierea Ta, Iisuse, şi prin aceasta s-a dăruit nestricăciune trupurilor sfinţilor, adeverindu-ne aceasta prin moaştele sfinţilor şi cântându-ţi cu umilinţă: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
De Dumnezeu grăitorii ritori mânecă cu duhul întâmpinând ieşirea din mormânt, şi în loc de mir, cântare Îţi aduce Ţie, ca soarelui dreptăţii şi Stăpânului; cu ale căror cântări, primeşte şi aceste rugăciuni ale noastre:
Iisuse, Cel ce ai primit mirul cel vărsat pe Tine, primeşte şi ale noastre cântări de laudă, de mulţumire şi de cerere;
Iisuse, Soarele dreptăţii, luminează sufletele noastre cele întunecate;
Iisuse, Cel ce pe pescari i-ai făcut vânători de oameni, atrage şi voia noastră cea rea, spre ascultarea Ta; Iisuse, Cel ce pe Saul l-ai prefăcut în mai-mărele Apostol, înţelepţeşte-ne şi pe noi cei ce rătăcim;
Iisuse, pentru rugăciunile acestui Apostol şi ale tuturor sfinţilor Tăi, fie-ţi milă de noi păcătoşii;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!
Condacul al 10-lea:
Voind a mântui neamul omenesc, Iisuse, Te-ai pogorât pe pământ şi Însuţi Dumnezeu fiind, ai primit neputinţele noastre, ca şi în ele să se arate puterea Ta, care ne îndeamnă a cânta: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Cel ce ai înviat, Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce Te-ai pogorât în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat legăturile cele veşnice, în care se ţineau legate sufletele, slobozeşte-ne şi pe noi de legăturile păcatului, ca să-Ţi cântăm Ţie unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai încredinţat pe iubitul Tău ucenic Maicii Tale, încredinţează-ne şi pe noi îngrijirii ei, cele mântuitoare;
Iisuse, Cel ce suferinţele Maicii Tale le-ai prefăcut în bucurie, dă-ne şi nouă, nevrednicilor, cu răbdare să purtăm crucea noastră;
Iisuse, Cel ce ai dat lumii ocrotitoare pe Maica Ta, dă-ne şi nouă, păcătoşilor, ca să fim sub acoperământul ei;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit pe prunci a se atinge de Tine, dă-ne şi nouă blândeţile şi curăţia inimii pruncilor;
Iisuse, Cel ce ai liberat pe desfrânata şi i-ai poruncit de acum să nu mai păcătuiască, dă-ne şi nouă ca de acum să nu Te mai întristăm; Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!
Condacul al 11-lea:
Cântare de umilinţă, despre învierea Ta, binevoieşte ca să-ţi aducem ţie, Mântuitorul nostru. Şi prin aceasta să primească sufletele noastre mirul vindecării de nălucirile cele vătămătoare, ca să-ţi cântăm Ţie pururea: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Primind, prin învierea Ta, razele strălucitoare ale darului, şi prin aceasta, ca prin oglindă, duhovniceşte văzând scularea Ta cea aducătoare de viaţă, ne închinăm cinstitei Tale cruci şi slăvitei învierii Tale, pe care o lăudăm şi o slăvim, cântând aşa: Iisuse, Cel ce ai plecat cerul, primeşte şi rugăciunea noastră, ca un îndurător; Iisuse, Cel ce ai adormit cu trupul ca un muritor, omoară poftele noastre cele trupeşti;
Iisuse, Cel ce Te-ai dat cu totul pentru mântuirea noastră, dă-ne şi nouă cu totul a ne preda Ţie;
Iisuse, Cel ce Te-ai suit la ceruri, ca să pregăteşti locaşuri celor ce Te iubesc pe Tine, aşează-ne şi pe noi în locaşurile Tale; Iisuse, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, numără-ne şi pe noi cu oile cele de-a dreapta Ta;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!
Condacul al 12-lea:
Darul Tău dă-ni-l nouă Iisuse, Cel ce pe toţi ne-ai iubit, primeşte rugăciunea noastră, ca o pârgă, ce-Ţi aducem Ţie. Şi depărtează de la sufletele noastre tot gândul cel viclean, ca fără osândă să-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cântând preaslăvită învierea Ta, Te slăvim pe Tine, o Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, şi credem că dăruieşti tuturor viaţă veşnică. Pentru aceasta, întru această numită şi sfântă zi, ca fraţii unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Iar pe cei ce ne urăsc pe noi, să-i iertăm pentru învierea Ta. Deci cu o gură şi cu o inimă să cântăm unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează pe Tine, binecuvintează şi acum osteneala noastră cea după putere;
Iisuse, Cel ce sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, sfinţeşte şi doririle şi gândurile noastre;
Iisuse, Cel ce Te-ai făgăduit să fii cu cei credincioşi până la sfârşitul veacului, fii neîncetat şi cu noi păcătoşii;
Iisuse, Cuvântul cel Adevărat al Tatălui, curăţă cuvintele noastre cele nevrednice, ca să Te lăudăm pe Tine;
Iisuse, Paştile cele mântuitoare, care duc de la moarte la viaţă, sălăşluieşte-ne în locaşul Tău, luminându-ne haina sufletelor noastre;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!
Condacul al 13-lea:
O, Iisuse Hristoase, Cel ce ai călcat cu moartea pe moarte şi celor din morminte le-ai dăruit viaţă, primeşte ca un miros de bună mireasmă duhovnicească această puţină rugăciune. Şi dăruieşte-ne nouă, celor ce suntem în mormântul nesimţirii, viaţă veşnică, ca să-Ţi cântăm Ţie: Aliluia! (de 3 ori).
Apoi Icosul 1 şi Condacul 1.
Se cântă apoi: Hristos a înviat (de 3 ori) şi se face încheierea.
Rugăciune:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugăciunile pe care Ţi le aducem din buzele noastre necurate şi curăţindu-ne de toată întinăciunea, acoperă-ne cu harul milostivirii Tale! Nu avem cuvinte, Doamne şi Stăpânul vietii noastre, să-Ţi mulţumim după cuviinta pentru marele dar pe care ni l-ai făcut şi ni-l faci în fiecare an prin pogorârea Sfintei Lumini la Mormântul Tău; nu suntem vrednici de o minune atât de mare, dar deşi nu suntem vrednici a grăi de acest mare dar pe care l-ai făcut Bisericii Tale, nici nu ne putem opri să mulţumim după puterile noastre că ne-ai arătat acest semn, ca să pricepem că eşti cu adevărat viu în Biserica Ta cea dreptmăritoare pe care porţile iadului nu o vor birui.
Tu, Cel ce ai zis: „Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor", ne-ai arătat aceasta în multe feluri şi în chip ales la marele Praznic al Învierii.
Slavă Ţie, Doamne, că acoperi Biserica Ta! Slavă Ţie, Doamne, ca îi întăreşti pe credincioşi! Slavă Ţie, Doamne, că ai binecuvântat pământul cu Mormântul Tău!
Ne aducem aminte de câte minuni ai făcut la acest dătător-de-viaţă Mormânt. Cum vom uita Stâlpul Ortodoxiei. Cum vom uita că atunci când ereticii au dat bani sarazinilor, pentru a nu-i lăsa pe credincioşi să intre în Biserica Sfântului Mormânt, Lumina Sfântă a tâşnit afară, spărgând un stâlp de piatră? Cum vom uita bucuria Patriarhului Sofronie şi a celorlalţi credincioşi văzând dovedită credinţa lor curată că Tu, Doamne Iisuse Hristoase, eşti cu adevărat capul şi ocrotitorul Bisericii?
Nu vom putea uita, Doamne, pentru ca prea mare este dragostea pe care ne-ai arătat-o. Şi luând aminte la cuvintele Tale: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut", cu inimile noastre mărturisim că la Praznicul Învierii trimiţi Sfânta Lumină ca binecuvântare pentru cei credincioşi.
Pentru aceasta Te rugăm, Doamne Iisuse Hristoase, trimite harul Tău peste noi şi fă din inima noastră lăcaş al Luminii Tale celei neapropiate, ca pe Tine să Te slăvim, Iubitorule de oameni, împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul şi De-Viaţă-Făcătorul Taă Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin!
