acatistebune: Acatistele lunii ianuarie (I)

1 ianuarie

Acatistul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare

Condacul 1:

Pe tine trîmbiţa cea cu dumnezeiască glăsuire şi cerească albină, care din florile învăţăturilor ai adunat mierea cea făcătoare de viaţă a dogmelor Treimii şi o ai lăsat Bisericii lui Hristos bogăţie neîmpuţinată, din care gustăm noi toţi, cu dulce cîntare te lăudăm, cîntînd ţie:

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Icosul 1:

Cel ce prin curăţia vieţii tale cea asemenea cu îngerii te-ai ridicat la dumnezeieştile înălţimi şi, străbătînd printre cetele heruvimilor, ai descoperit dogmele Treimii, pe care le-ai lăsat Bisericii comoară nejefuită, Sfinte Vasile, primeşte de la noi nevrednicii laudele acestea:

Bucură-te, lauda cea strălucită a arhiereilor;

Bucură-te, dumnezeiescule învăţător al dogmelor;

Bucură-te, următorul apostolilor cel credincios;

Bucură-te, stîlpul Bisericii cel prealuminos;

Bucură-te, al treimii apărătorule;

Bucură-te, de cele cereşti arătătorule;

Bucură-te, ocîrmuitorul corăbiei celei duhovniceşti;

Bucură-te, îndreptătorul vredniciei arhiereşti;

Bucură-te, luminătorul ceresc al preoţiei;

Bucură-te, povăţuitorul preaînţelept al pustniciei;

Bucură-te, deşteptătorul păcătoşilor către pocăinţă;

Bucură-te, mîngîietorul celor ce adorm întru dreapta credinţă;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul al 2-lea:

Al Păstorului păstorilor de aproape slugă făcîndu-te, Sfinte Vasile, ai îmbogăţit Biserica cu înţeleptele tale învăţături; pentru care cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Ai fost, preasfinte părinte, totdeauna la înălţimile vredniciei arhiereşti şi întru adîncul smereniei; pentru care noi minunîndu-ne cîntăm ţie:

Bucură-te, cel ce te veseleşti în Biserica biruitoare;

Bucură-te, cel ce de la Împăratul Hristos primeşti binecuvîntare;

Bucură-te, turn preaînalt al privirilor cereşti;

Bucură-te, înţeleptul tîlcuitor al celor teologiceşti;

Bucură-te, magistrul ştiinţelor frumoase;

Bucură-te, că ţi-ai ales pe cele nemincinoase;

Bucură-te, cu serafimii liturghisitorule;

Bucură-te, cu heruvimii de Dumnezeu văzătorule;

Bucură-te, prietenul apostolilor;

Bucură-te, întîistătătorul arhiereilor;

Bucură-te, cu mucenicii împreună-şezătorule;

Bucură-te, cu proorocii bine-vorbitorule;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul al 3-lea:

Pusu-te-a pe tine, Sfinte Vasile, Dumnezeu-Cuvîntul, tărie bună Bisericii sale, cel ce cu tunetul cuvintelor tale amuţeşti gurile ereticilor; iar noi credincioşii, bucurîndu-ne, cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Împotrivindu-te, părinte, lui Iulian prea păgînul împărat şi mărturisind Dumnezeirea lui Hristos, ai ruşinat păgînătatea lui, făcîndu-te mucenic de bunăvoie; pentru care auzi de la noi:

Bucură-te, sabie ascuţită cu focul Duhului;

Bucură-te, mărturisitor fără de frică al adevărului;

Bucură-te, propovăduire puternică a Treimii;

Bucură-te, luptător tare împotriva nedumnezeirii;

Bucură-te, predicator mare al Dumnezeirii;

Bucură-te, gură adînc-grăitoare a Treimii;

Bucură-te, către Sfînta Treime al credincioşilor mijlocitor;

Bucură-te, al Bisericii a toată lumea luminător;

Bucură-te, că pe cei zgîrciţi, spre îndurare i-ai plecat;

Bucură-te, cel ce pe popor de foame l-ai scăpat;

Bucură-te, al iubirii de argint săgetătorule;

Bucură-te, la milostenie îndemnătorule.

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul al 4-lea:

Văzut-ai, mare ierarhe Vasile, pe Născătoarea de Dumnezeu înconjurată de cetele îngereşti şi poruncind mucenicului Mercurie să nimicească pe păgînul Iulian, vrăjmaşul Fiului său; iar după ce te-ai încredinţat că ai fost ascultat, îndată ai cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Pe Valent cel orbit cu eresul lui Arie, care tulbura Biserica lui Hristos, cu multă bărbăţie l-ai mustrat, preaînţelepte părinte; pentru care te lăudăm pe tine zicînd:

Bucură-te, ochiul Bisericii cel pătrunzător;

Bucură-te, de pleava clevetirilor vînturător;

Bucură-te, al viei lui Hristos înţelept lucrătorule;

Bucură-te, al tainelor mare învăţătorule;

Bucură-te, munte aspru al pocăinţei;

Bucură-te, cetate nejefuită a credinţei;

Bucură-te, privighetoarea Bisericii cea dulce glăsuire;

Bucură-te, vulturul teologiei, cel cu înaltă suire;

Bucură-te, al preoţiei povăţuitorule;

Bucură-te, al dascălilor învăţătorule;

Bucură-te, mare învăţător al fecioriei;

Bucură-te, grădina cea împodobită a curăţiei;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul al 5-lea:

Venit-a la tine, Sfinte Ierarhe Vasile, femeia ce fusese nedreptăţită de eparhul cetăţii, cerînd de la tine a-i face mijlocire; iar tu, înfricoşîndu-l cu judecata lui Dumnezeu, l-ai plecat ai face dreptate; de care ea, bucurîndu-se, ţi-a adus mulţumire, cîntînd lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Următor făcîndu-te Mîntuitorului, preaînţelepte părinte, te-ai arătat mare apărător celor nedreptăţiţi; pentru care zicem:

Bucură-te, apărătorul văduvelor;

Bucură-te, părintele săracilor;

Bucură-te, sprijinitorul celor nedreptăţiţi;

Bucură-te, bogăţia celor lipsiţi;

Bucură-te, cel ce pe împăraţii cei fără de lege i-ai mustrat;

Bucură-te, că pe eparhul spre milă l-ai plecat;

Bucură-te, cel ce cunună mucenicească ai dorit;

Bucură-te, că mărturisitor a fi te-ai învrednicit;

Bucură-te, cel ce bogăţie pierzătoare n-ai adunat;

Bucură-te, că întru sărăcie lui Hristos ai urmat;

Bucură-te, asemenea lui Ilie rîvnitor;

Bucură-te, ca Isaia mare glăsuitor;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul al 6-lea:

Primit-ai, mare arhipăstrătorule Vasile, putere de la Dumnezeu asupra diavolului, încît l-ai silit a trimite prin văzduh tînărului prin care se vîndu-se; de care minune spăimîntîndu-ne, cîntăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a preamărit pe tine, cîntare: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Se îngrozesc mulţimile diavolilor numai auzind de numirea ta, părinte al părinţilor Vasile; iar noi credincioşii cîntînd, aducem ţie laudele acestea:

Bucură-te, fulger care arzi pe duhurile satanei celei spurcate;

Bucură-te, tunetul care risipeşti sfaturile cele necurate;

Bucură-te, cel ce cu armele duhului te-ai îmbrăcat;

Bucură-te, că prin acelea pe puterile cele potrivnice le-ai sfărîmat;

Bucură-te, cel ce pe fiul împăratului l-ai vindecat;

Bucură-te, că pe mulţi din adîncul păcatului ai ridicat;

Bucură-te, că pe cel lepros l-ai tămăduit;

Bucură-te, că pe cei cu fapte bune prin Duhul i-ai cunoscut;

Bucură-te, îngerul cel pămîntesc;

Bucură-te, omul cel ceresc;

Bucură-te, sare tainică a învăţăturii;

Bucură-te, luminat povăţuitor al mîntuirii;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul al 7-lea:

Descoperindu-i Dumnezeu viaţa ta cea plină de sfinţire, părinte Vasile, cuviosul Efrem în pustie vedea un stîlp de foc care se înălţa la cer şi a auzit glas zicînd: "În acest fel este Vasile". De care minunîndu-se, a cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Avut-ai, preasfinte părinte, inima ta din pruncie locaş curat Sfîntului Duh, prin care te-ai făcut mare între aleşii lui Dumnezeu; pentru care cîntăm ţie:

Bucură-te, sfeşnicul luminii celei neînserate;

Bucură-te, fîntîna scripturilor celor de Dumnezeu insuflate;

Bucură-te, porumbul Domnului cel cu aripi aurite;

Bucură-te, al teologului Grigorie prietene iubite;

Bucură-te, cu Gură de Aur întru Dumnezeu unire;

Bucură-te, cu amîndoi a lor pecetluire;

Bucură-te, muză de credinţă învăţătoare;

Bucură-te, înţelepciunea Bisericii trebuitoare;

Bucură-te, că de înţelepciunea ta s-au mirat împăraţii;

Bucură-te, că de frumoasa ta grăire au amuţit ereticii;

Bucură-te, rîu de apele vieţii revărsător;

Bucură-te, crin ca de mireasă împodobitor;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul al 8-lea:

Precum cînd erai în viaţa aceasta aduceai jertfa cea fără de sînge pentru păcatele poporului, aşa acum, prealăudate ierarhe, stînd lîngă scaunul Dumnezeirii, înalţă ca o jertfă rugăciunile tale cele bine-primite pentru noi, care te lăudăm pe tine cîntînd lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Stîlp luminător ai fost pe pămînt Bisericii lui Hristos, Vasile, şi îndrăzneala ta către Hristos o ai dovedit şi după moarte; pentru care auzi-ne pe noi care zicem ţie:

Bucură-te, cu numele împărăţiei numite;

Bucură-te, al Bisericii mare părinte;

Bucură-te, diamantul credinţei cel nezdrobit;

Bucură-te, apărătorul dogmelor cel nebiruit;

Bucură-te, oglinda descoperirilor celor dumnezeieşti;

Bucură-te, paharul tainelor celor cereşti;

Bucură-te, cerb la izvorul nemuririi alergător;

Bucură-te, celor credincioşi către aceea povăţuitor;

Bucură-te, crinul arhiereilor cel cu dumnezeiască mirosire;

Bucură-te, făclia cuvîntătorilor de Dumnezeu cea cu cerească strălucire;

Bucură-te, seceră apostolească, de neghinele eresurilor tăietoare;

Bucură-te, rouă cerească de arşiţa păcatelor răcoritoare;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul al 9-lea:

Zis-ai preaînţelepte părinte, că "filosofia cea adevărată este gîndirea la moarte". dă-ne deci nouă cu rugăciunile tale cele bine-primite la Dumnezeu să trecem fără primejdie prin porţile morţii şi, ajungînd la viaţa cea fericită, să cîntăm împreună cu tine lui Dumnezeu cîntare: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Împodobit-ai, preaminunate, scaunul arhieriei cu înţelepciunea ta preaînaltă şi cu dumnezeiasca sfinţenie; pentru care aducem ţie laudele acestea:

Bucură-te, ostaşul cel ager al armelor celor duhovniceşti;

Bucură-te, slujitorule cu puterile cele cereşti;

Bucură-te, cel ce întru împodobirea Bisericii pe mulţi ai întrecut;

Bucură-te, că vestirea ta la margini a străbătut;

Bucură-te, cel ce în norul privirilor ai intrat;

Bucură-te, că teologului Ioan ai urmat;

Bucură-te, piatra cea scumpă a arhieriei;

Bucură-te, podoaba cea luminoasă a preoţiei;

Bucură-te, noule David de la turmele pustnicilor chemat;

Bucură-te, că prin uşa oilor în staul ai intrat;

Bucură-te, cel ce turma la verdeaţa Scripturilor o ai păscut;

Bucură-te, că a păstoriei icoană vie te-ai văzut;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul al 10-lea:

Venit-a la tine, părinte, femeia cea păcătoasă şi dîndu-ţi hîrtia cea pecetluită în care erau scrise păcatele sale, pe care se ruşina a le mărturisi, tu degrab, alergînd la rugăciune către Dumnezeu, ai făcut prin minune a se şterge păcatele ei. Pentru aceea noi, minunîndu-ne de îndrăzneala ta cea mare către Dumnezeu, cîntăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Te-ai arătat lui Hristos, prealuminate părinte, zid nebiruit ridicat prin înţelepciunea Lui la înălţime; pentru care cu laude ca şi cu nişte flori te încununează pe tine, zicînd:

Bucură-te, vioara Duhului cea dulce răsunătoare;

Bucură-te, albina raiului cea de viaţă adunătoare;

Bucură-te, muză de cele cereşti cîntătoare;

Bucură-te, grădina Scripturilor cea veselitoare;

Bucură-te, al doilea Moise care marea eresurilor despărţeşti;

Bucură-te, că a trece prin aceasta pe noul Israel îl povăţuieşti;

Bucură-te, stîlpul credinţei cel de viaţă purtător;

Bucură-te, fagure de miere din izvorul cel începător;

Bucură-te, hrănitorul celor săraci de cunoştinţă;

Bucură-te, ajutătorul grabnic celor ce te cheamă cu credinţă;

Bucură-te, cel întîi în treimea arhiereilor;

Bucură-te, că împodobeşti ceata păstorilor;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul al 11-lea:

Avut-ai, Sfinte Părinte Vasile, semn minunat văzut de venirea Sfîntului Duh, în sfinţirea dumnezeieştilor Taine. Pentru aceasta, înfruntînd neluarea aminte a diaconului, ai făcut a se despărţi prin perdele altarul de adunarea credincioşilor; de care minunîndu-ne cîntăm lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinţii Săi: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Minune mare s-a văzut la trecerea ta din viaţa aceasta, bine-plăcutule al lui Dumnezeu Vasile, căci sculîndu-te de pe patul morţii, ai botezat pe evreul Ioasaf cu toată casa lui, pentru care te lăudăm, zicînd:

Bucură-te, că după a ta cerere, Dumnezeu a primit a-ţi prelungi viaţa;

Bucură-te, că ţi s-a încredinţat ca evreul să dobîndească credinţa;

Bucură-te, cel ce comoara cea din Evanghelie ai aflat;

Bucură-te, că pe aceasta prin ostenelile arhiereşti o ai scăpat;

Bucură-te, cerbul cel sprinten al munţilor cereşti;

Bucură-te, înger iubit al puterilor îngereşti;

Bucură-te, cela ce haina cea de nuntă prin înfrînare ţi-ai împodobit;

Bucură-te, că vezi pe Acela pe care L-ai dorit;

Bucură-te, că acum auzi cîntările ce nu se pot grăi cu limbi omeneşti;

Bucură-te, că acum te desfătezi în cîntări dumnezeieşti;

Bucură-te, spic ceresc cel cu însutită rodire;

Bucură-te, cel ce însetezi de a noastră mîntuire;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul al 12-lea:

Prealuminate ierarhe Vasile, caută cu milostivire din înălţimea munţilor cereşti spre noi care luptăm cu multe necazuri în marea acestei vieţi şi, primind micile noastre laude, dă-ne ajutor cu rugăciunile tale, ca, mîntuindu-ne, să ne învrednicim a cînta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Arătîndu-ţi-Se Însuşi Mîntuitorul cu Sfinţii Apostoli, vrednicule de laude părinte, te-a învăţat lucrarea dumnezeieştii Liturghii, pe care o ai lăsat Bisericii podoabă de mare cuviinţă; pentru care, cu smerenie lăudîndu-te, zicem ţie:

Bucură-te, al altarului diamant nepreţuit;

Bucură-te, al păstorului fluier aurit;

Bucură-te, cunoscătorul dogmelor şi al canoanelor;

Bucură-te, luminătorul păstorilor şi al soboarelor;

Bucură-te, smirna cea cu dumnezeiască mireasmă a Liturghiei;

Bucură-te, vrednicia cea îngerească a preoţiei;

Bucură-te, a Bisericii făclie luminătoare;

Bucură-te, a celor leneşi trîmbiţă deşteptătoare;

Bucură-te, ca Pavel Bisericii luminător;

Bucură-te, ca Petru de cerească împărăţie descuietor;

Bucură-te, gura Cuvîntului din cer tunătoare;

Bucură-te, văpaia Duhului de eretici mistuitoare;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul al 13-lea:

O, preaminunate părinte al părinţilor, Sfinte Ierarhe Vasile, primind puţina noastră cîntare, precum Mîntuitorul banii văduvei, soleşte pentru noi trecere fără primejdii în ceasul morţii, ca învrednicindu-ne a intra în cămara dumnezeieştii Împărăţii, să cîntăm cu tine împreună cîntare lui Dumnezeu: Aliluia! ( de 3 ori )

Apoi se zice iarăşi Icosul întîi

Bucură-te, lauda cea strălucită a arhiereilor;

Bucură-te, dumnezeiescule învăţător al dogmelor;

Bucură-te, următorul apostolilor cel credincios;

Bucură-te, stîlpul Bisericii cel prealuminos;

Bucură-te, al treimii apărătorule;

Bucură-te, de cele cereşti arătătorule;

Bucură-te, ocîrmuitorul corăbiei celei duhovniceşti;

Bucură-te, îndreptătorul vredniciei arhiereşti;

Bucură-te, luminătorul ceresc al preoţiei;

Bucură-te, povăţuitorul preaînţelept al pustniciei;

Bucură-te, deşteptătorul păcătoşilor către pocăinţă;

Bucură-te, mîngîietorul celor ce adorm întru dreapta credinţă;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul 1:

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Şi se face otpustul

2 ianuarie

Acatistul Sfântului Serafim de Sarov, mare făcător de minuni

Condacul 1:

Făcatorule de minuni şi preaminunate Cuviosule cel ales al lui Hristos, grabnic ajutătorule şi rugătorule al nostru, Sfinte Părinte Serafime, mărind pe Domnul cel ce te-a preaslăvit pe tine, cântare de laudă iţi aducem ţie. Tu dar, ca cel ce ai mare îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile slobozeşte-ne pe noi, cei care strigăm către tine:

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Icosul 1:

Creatorul îngerilor te-a ales pe tine de la început ca să preaslăveşti prin viaţa ta cea minunată Numele Sfintei Treimi, căci te-ai arătat cu adevărat înger pe pământ şi serafim în trup şi, ca o rază prealuminată a veşnicului soare al dreptăţii, viaţa ta a strălucit. Iar noi văzând nevoinţele tale cele prealăudate, cu evlavie şi cu bucurie ţie cântăm acestea:

Bucură-te, dreptarul credinţei şi al evlaviei;

Bucură-te, chipul blândeţei şi al smereniei;

Bucură-te, mărirea cea preaslăvită a drepţilor;

Bucură-te, mângâierea cea lină a mâhniţilor;

Bucură-te, lauda preaiubită a monahilor;

Bucură-te, ajutorarea preaminunată a trăitorilor în lume;

Bucură-te, slava şi apărarea ţării Ruseşti;

Bucură-te, împodobirea Sfântă a pământului Tambovului;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condacul al 2-lea:

Văzând maica ta preacuvioasă, Părinte Serafime, dragostea ta cea fierbinte către viaţa călugărească, a cunoscut voia Domnului cea Sfântă pentru tine şi, ca pe un dar desăvârşit lui Dumnezeu aducându-te, te-a binecuvântat pe calea cea îngustă a călugăriei cu a sa Sfântă cruce pe care tu ai purtat-o la piept până la sfârşitul vieţii, arătându-ţi dragostea ta cea mare către Cel ce s-a răstignit pentru noi, Hristos, Dumnezeul nostru, căruia toţi cu umilinţă să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Cuget ceresc ţi s-a dăruit ţie, Sfinte al lui Dumnezeu, căci din tinereţile tale, necontenit năzuind la cele cereşti, ai lăsat casa părintească pentru împărăţia lui Dumnezeu şi adevărul ei. Pentru aceasta primeşte de la noi laudele acestea:

Bucură-te, fiu de Dumnezeu ales, al oraşului Kursk;

Bucură-te, al părinţilor celor cucernici odraslă preaslăvită;

Bucură-te, cel ce ai moştenit virtuţile maicii tale;

Bucură-te, cel ce ai învăţat de la dânsa evlavia şi rugăciunea;

Bucură-te, că de la maica ta la lupte duhovniceşti, cu crucea ai fost binecuvântat;

Bucură-te, că până la moarte această binecuvântare cu sfinţenie o ai păstrat;

Bucură-te, că din dragoste către Domnul casa părintească o ai lăsat;

Bucură-te, cel ce frumuseţile lumii acesteia de nimic le-ai socotit;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condacul al 3-lea:

Din tinereţile tale puterea celui Preaînalt cu adevărat te-a acoperit, preacuvioase, tu, căzând din înălţimea bisericii, nevătămat păzindu-te pe tine Domnul, iar atunci când de boală cumplit pătimeai, însăşi Stapâna lumii s-a arătat aducându-ţi vindecare din ceruri căci din pruncie drept ai slujit lui Dumnezeu neîncetat cântându-I: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având stăruinţa către lucrarea vieţii călugăreşti celei asemenea îngerilor, ai mers la Sfânta cetate a Kievului pentru a te închina Cuvioşilor de la Pecerska, primind din gura Cuviosului Dositei porunca să-ţi îndreptezi calea ta în Pustia Sarovului, căci cu credinţă venind de departe ai sărutat acel Sfânt loc şi, acolo sălăşluindu-te, ai sfârşit viaţa ta cea plăcută lui Dumnezeu. Iar noi minunându-ne de o aşa purtare de grija a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilinţă îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce de lumeasca deşertăciune te-ai lepădat;

Bucură-te, cel ce patria cerească cu ardoare o ai dorit;

Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;

Bucură-te, căci jugul cel bun al lui Hristos asupra ta l-ai luat;

Bucură-te, cel ce ai fost desăvârşit ascultător;

Bucură-te, păzitorul cel adevărat de poruncile dumnezeieşti;

Bucură-te, cel ce mintea şi inima ta, prin rugăciune, către Dumnezeu le-ai întărit;

Bucură-te, stâlpul cel neclintit al Ortodoxiei;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condacul al 4-lea:

Viforul năpastelor celor rele potolindu-l, ai străbătut toată calea cea îngustă şi îndurerată a nevoinţei călugăreşti purtând jugul vieţii pustniceşti al zăvorârii, al tăcerii şi al privegherii de multe nopţi şi astfel, prin harul dumnezeiesc urcând din putere în putere, de la fapte către contemplarea lui Dumnezeu, te-ai mutat în locaşurile de sus unde cu îngerii îi cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind şi văzând viaţa ta cea Sfântă, preacuvioase Părinte Serafime, obştea toată s-a mirat de tine şi, venind, lua învăţătură din cuvintele şi din faptele tale slăvind pe Domnul cel ce este minunat întru Sfinţii Săi. Iar noi cu credinţă şi cu dragoste te lăudăm, preacuvioase Părinte, cântându-ţi aşa:

Bucură-te, cel ce cu totul jertfă lui Dumnezeu te-ai adus;

Bucură-te, cel ce înălţimea nepătimirii ai ajuns;

Bucură-te, ostaşule al lui Hristos, cel cu bună biruinţă;

Bucură-te, bun şi credincios slujitor al Cerescului Stăpân;

Bucură-te, înainte stătătorule cel neînfricat pentru noi către Domnul;

Bucură-te, rugătorule al nostru cel neobosit către Născătoarea de Dumnezeu;

Bucură-te, al crinului din pustie minunată mireasmă;

Bucură-te, al harului dumnezeiesc vas fără prihană;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condacul al 5-lea:

Lumina dumnezeiască a strălucit în casa ta, preacuvioase, atunci când tu, bolnav fiind şi pe patul morţii zăcând, însăşi Preacurata Fecioara a venit la tine cu Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan şi a zis: "Acesta este din neamul meu!"- şi s-a atins de capul tău. Îndată dar, făcându-te sănătos, cu mulţumire lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând pizmaşul neamului omenesc viaţa ta cea curată şi Sfântă, prea-cuvioase Părinte Serafime, a vrut să te piardă pe tine trimiţând asupra ta oameni răi care fără milă te-au bătut lasându-te abia viu. Tu însă, Părinte Serafime, ca un miel blând pe toate le-ai îndurat rugându-te Domnului pentru prigonitorii tăi. De aceea, minunându-ne de a ta nerăutate, noi toţi îţi cântăm ţie:

Bucură-te, căci cu blândeţea şi smerenia ta lui Hristos Dumnezeu I-ai fost următor;

Bucură-te, căci cu nerăutatea ta pe duhul răutăţii l-ai biruit;

Bucură-te, al curăţiei sufleteşti şi trupeşti sârguincios păzitor;

Bucură-te, pustnice cu darurile Duhului plinit;

Bucură-te, ascetule de Dumnezeu preaslăvit şi înainte văzător;

Bucură-te, povăţuitorule al monahilor cel minunat şi de Dumnezeu înţelepţit;

Bucură-te, a Sfintei Biserici laudă şi bucurie;

Bucură-te, a Mănăstirii Sarovului slavă şi lăudare;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condacul al 6-lea:

Pustia Sarovului propovăduieşte nevoinţele şi ostenelile tale, de Dumnezeu purtătorule, plăcutule al lui Hristos, căci desişurile şi pădurile ei de bună mireasmă cu rugăciunea ta le-ai umplut. Urmând lui Ilie, proorocul lui Dumnezeu, şi Botezătorului Ioan, te-ai arătat vlăstar pustiei mult roditoare prin darurile Duhului Sfânt cu a cărui putere multe şi preaslăvite fapte ai săvârşit, îndemnând pe credincioşi să-I cânte lui Dumnezeu, dătătorului de bunătăţi: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Răsărit-a întru tine, fericite Serafime, un nou ales de Dumnezeu, văzător asemenea lui Moise căci, fără prihană slujirea la altarul Domnului săvârşind, te-ai învrednicit a-L vedea pe Hristos în Biserică, cu puterile cele netrupeşti venind. Iar noi, de această bunăvoinţă a lui Dumnezeu minunându-ne, îţi cântăm ţie acestea:

Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu preaslăvit;

Bucură-te, cel ce cu Lumina cea întreit strălucită ai fost luminat;

Bucură-te, al Preasfintei Treimi slujitor credincios;

Bucură-te, al Duhului Sfânt lăcaş împodobit;

Bucură-te, cel ce pe Hristos împreună cu îngerii, cu ochii trupeşti L-ai văzut;

Bucură-te, că încă în trupul cel putrezitor fiind, dulceaţa Raiului mai înainte ai gustat;

Bucură-te, cel ce cu pâinea vieţii ai fost îndestulat;

Bucură-te, cel ce cu apa nemuririi ai fost adăpat;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condacul al 7-lea:

Voind iubitorul de oamneni, Dumnezeu să arate întru tine, preacuvioase, a Sa nespusă milostivire către oameni, cu adevărat luminător de Dumnezeu strălucit te-ai arătat, căci cu faptele şi cuvintele tale pe toţi îi aduci la evlavia şi la dragostea dumnezeiască. Astfel, cu strălucirea faptelor tale fiind luminaţi şi cu pâinea învăţăturii tale fiind îndestulaţi, pe tine cu sârguinţă te mărim şi lui Hristos, Celui ce te-a preaslăvit pe tine îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Văzându-te pe tine nou ales al lui Dumnezeu, din locuri îndepărtate au alergat la tine credincioşii în necazuri şi suferinţe fiind, iar tu pe cei apăsaţi de nevoi nu i-ai depărtat, revărsând vindecari, dăruind alinare, cu rugăciunile pentru ei mijlocind. Pentru aceasta în tot pământul rusesc vestea minunilor tale se răspândea, iar fiii tăi duhovniceşti te slăveau pe tine aşa:

Bucură-te, păstorul nostru cel bun;

Bucură-te, părinte milostiv şi blând;

Bucură-te, lecuitorul nostru cel grabnic ajutător şi plin de har;

Bucură-te, tămăduitorul neputinţelor noastre cel milostiv;

Bucură-te, în nevoi şi împresurări grabnic ajutătorule;

Bucură-te, mai înainte văzătorule al celor ce vor să fie;

Bucură-te, înainte văzătorule şi mustrătorule al greşealelor celor ascunse;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condacul al 8-lea:

Străină minune vedem la tine, preacuvioase, căci, împovărat de ani, slăbit şi obosit fiind, o mie de zile şi o mie de nopţi pe piatră în rugăciune ai petrecut. Cine este dar îndreptăţit să vestească suferinţele şi luptele tale pe care le-ai răbdat, fericite Părinte, ridicându-ţi mâinile către Dumnezeu, pe Amalec cel închipuit biruindu-l şi Domnului cântându-I: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

"Întru totul eşti dorire, întru totul dulceaţă, preadulce Iisuse!" - Aşa strigai în rugăciune, Părinte, în liniştea deplină a pustiei tale. Iar noi, cei întunecaţi cu deşertăciunile şi în păcate toată viaţa petrecând, dragostea ta către Dumnezeu preamărim şi ţie îţi cântăm aşa:

Bucură-te, mijlocitorul mântuirii celor ce te iubesc şi te cinstesc pe tine;

Bucură-te, cel ce aduci pe păcătoşi la îndreptare;

Bucură-te, sihastru tăcut şi preaminunat;

Bucură-te, rugătorul pentru noi cel stăruitor;

Bucură-te, cel ce ai arătat înflăcărată dragoste către Domnul;

Bucură-te, cel ce cu focul rugăciunii săgeţile vrăjmaşului le-ai ars;

Bucură-te, lumânare nestinsă prin rugăciune, în pustie strălucind;

Bucură-te, luminătorule ce încălzeşti şi luminezi cu daruri duhovniceşti;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească s-a mirat de această deosebită vedere când Stare-ţului în zăvorâre aflat, Împărateasa Cerului şi a Pământului S-a arătat, poruncindu-i să iasă din pustie şi să nu-i oprească pe oamenii credincioşi să vină la el, ci pe toţi să-i înveţe a cânta lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep a spune puterea dragostei tale, fericite, căci împlinind porunca Maicii Domnului, tuturor ce veneau la tine în slujire te-ai predat, iar celor nepricepuţi ai fost sfetnic bun, celor întristaţi mângâietor, celor rătăciţi blând povăţuitor, celor bolnavi lecuitor şi tămăduitor. Pentru aceasta ţie îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că din lume în pustie te-ai sălăşluit ca să agoniseşti virtuţi;

Bucură-te, că din pustie în mănastire te-ai întors ca sămânţa virtuţilor să o semeni;

Bucură-te, cel ce eşti luminat de harul Duhului Sfânt;

Bucură-te, cel ce eşti plin de blândeţe şi smerenie;

Bucură-te, al celor ce aleargă către tine Părinte iubitor de fii;

Bucură-te, cel ce îmbărbătare şi întărire prin cuvinte de iubire acestora le dai;

Bucură-te, că pe cei ce veneau la tine bucurie şi comoară îi numeai;

Bucură-te, că pentru dragostea ta cea Sfântă de bucuriile Împăraţiei Cereşti te-ai învrednicit;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcator de minuni din Sarov!

Condacul al 10-lea:

La sfârşitul mântuitoarelor nevoinţe ajungând, preacuvioase, în rugăciune plecându-ţi genunchii, sufletul tău cel Sfânt în mâinile lui Dumnezeu l-ai dat, pe care Sfinţii îngeri l-au înălţat sus, la Tronul Atoateţiitorului, ca împreună să te înfăţişezi întru slava cea neînserată, cântare de laudă cântând Cuvântului celui mai Sfânt decât Sfinţii: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid tuturor Sfinţilor şi mângâiere monahilor fiind, Preasfinte, Fecioara ţi s-a arătat înaintea sfârşitului tău vestindu-ţi că aproape este strămutarea ta către Domnul. Deci noi, minunându-ne de o aşa cercetare a Maicii Domnului, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că pe împărăteasa Cerului şi a Pământului la faţă ai văzut-o;

Bucură-te, că prin arătarea Maicii Domnului te-ai umplut de bucurie;

Bucură-te, cel ce ai primit de la ea vestea mutării tale la cele cereşti;

Bucură-te, că prin glasul tău cel fără prihană Sfinţirea vieţii tale ai arătat;

Bucură-te, că în rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului duhul tău cel smerit lui Dumnezeu I l-ai dat;

Bucură-te, căci cu sfârşitul tău fără durere, prevestirea ta mai înainte o ai împlinit;

Bucură-te, cel ce cu cununa nemuririi de mâna Atoateţiitorului ai fost încununat;

Bucură-te, că fericirea Raiului împreună cu toţi Sfinţii ai moştenit;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcator de minuni din Sarov!

Condacul al 11-lea:

Cântare neîncetată Preasfintei Treimi înălţând preacuvioase, prin întreaga ta viaţă mare ascet al evlaviei te-ai arătat: celor rătăciţi spre povăţuire, celor bolnavi cu trupul şi cu sufletul spre tămăduire, iar noi, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru mulţimea cea nemăsurată a milelor Lui, neîncetat îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie dătătoare de lumină în timpul vieţii fiind, Părinte de Dumnezeu fericit, şi după moarte ca o stea strălucitoare a pământului rusesc ai luminat, căci reverşi de la cinstitele tale moaşte râuri de minuni celor ce cu credinţă şi cu dragoste aleargă către tine. Iar noi, ca celui ce eşti fierbinte rugător pentru toată lumea şi făcător de minuni, ţie-ţi cântăm acestea:

Bucură-te, cel ce cu mulţimea minunilor de Dumnezeu eşti preaslăvit;

Bucură-te, cel ce cu dragostea ta lumea întreaga o ai luminat;

Bucură-te, iubirii lui Hristos urmaşule cel credincios şi drept;

Bucură-te, mângâierea tuturor celor ce cer de la tine ajutor;

Bucură-te, izvor nesecat al minunilor;

Bucură-te, al celor bolnavi şi neputincioşi lecuitor;

Bucură-te, al apei celei tămăduitoare, fântână nesecătuită;

Bucură-te, că toate marginile pământului nostru cu dragostea ta le-ai cuprins;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condacul al 12-lea:

Cunoscând harul şi îndrăzneala ta cea mare înaintea lui Dumnezeu cădem la tine, preacuvioase Părinte, roagă-te fierbinte către Domnul ca să apere Sfânta Sa Biserica de necredinţă şi dezbinare, de nevoi şi necazuri, ca să cântăm împreună cu tine Făcătorului de bine, Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând preaslăvirea ta te fericim pe tine, preacuvioase Părinte, ca pe un puternic mijlocitor pentru noi către Domnul, ca pe un mângâietor şi apărător, şi cu dragoste îţi cântăm ţie acestea:

Bucură-te, lauda Bisericii Ortodoxe;

Bucură-te, scut şi îngrădire a creştinătăţii;

Bucură-te, călăuză ce-i îndreaptă pe toţi către ceruri;

Bucură-te, apărătorul şi ocrotitorul nostru;

Bucură-te, cel ce cu puterea lui Dumnezeu multe minuni ai săvârşit;

Bucură-te, cel ce cu veşmântul tău pe mulţi bolnavi ai vindecat;

Bucură-te, cel ce toate uneltirile diavoleşti le-ai biruit;

Bucură-te, cel ce jivinele sălbatice cu blândeţea ta le-ai supus;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condacul al 13-lea:

O, preaminunate Sfinte şi mare făcător de minuni, preacuvioase Părinte Serafime, primeşte această sărmană rugăciune a noastră ce se înalţă spre lauda ta şi stând acum înaintea Tronului Împăratului împăraţilor, al Domnului nostru Iisus Hristos, roagă-te pentru noi toţi ca să aflăm mila Lui în Ziua Judecăţii, cu bucurie cântându-I: Aliluia! ( de 3 ori )

Apoi iarăşi se zice Icosul 1

Bucură-te, dreptarul credinţei şi al evlaviei;

Bucură-te, chipul blândeţei şi al smereniei;

Bucură-te, mărirea cea preaslăvită a drepţilor;

Bucură-te, mângâierea cea lină a mâhniţilor;

Bucură-te, lauda preaiubită a monahilor;

Bucură-te, ajutorarea preaminunată a trăitorilor în lume;

Bucură-te, slava şi apărarea ţării Ruseşti;

Bucură-te, împodobirea Sfântă a pământului Tambovului;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condacul 1:

Făcătorule de minuni şi preaminunate Cuviosule cel ales al lui Hristos, grabnic ajutătorule şi rugătorule al nostru, Sfinte Părinte Serafime, mărind pe Domnul cel ce te-a preaslăvit pe tine, cântare de laudă îţi aducem ţie. Tu dar, ca cel ce ai mare îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile slobozeşte-ne pe noi, cei care strigăm către tine:

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Rugăciunea întâi către Sfântul Serafim

O, preaminunate Serafime, mare făcător de minuni din Sarov, pentru toţi cei ce aleargă la tine ajutătorule cel grabnic ascultător, în zilele vieţii tale nimeni de la tine sărman n-a ieşit, ci tuturor plăcută le-a fost vederea feţei tale şi glasul cel cu bună întâmpinare a cuvintelor tale. Pe lângă acestea şi darul tămăduirilor, darul înainte vederii şi darul vindecărilor sufletelor celor neputincioase cu îmbelşugare în tine s-au arătat. Iar când te-a chemat pe tine Domnul de la ostenelile cele pământeşti la odihna cea cerească, niciodată dragostea ta n-a lipsit de la noi şi nu este cu putinţă a număra minunile tale care s-au înmulţit ca stelele cerului căci iată, în toate marginile pământului te arăţi oamenilor credincioşi şi le dăruieşti tămăduiri. Pentru aceasta şi noi strigăm ţie: O, preabunule şi blândule Cuvios al lui Dumnezeu, rugătorule cel cu îndrăzneală pentru noi, care niciodată nu depărtezi pe cei ce te cheamă pe tine, înalţă pentru noi bine-făcătoarea ta rugăciune către Domnul puterilor ca să întărească poporul nostru binecredincios şi să ne dăruiască nouă cele de trebuinţă în viaţa aceasta şi toate cele de folos pentru mântuirea sufletelor noastre, ca să ne pazească de caderi în păcat şi să ne înveţe pocăinţa cea adevărată, ca fără de piedici să intrăm în Împărăţia Cerurilor unde tu acum străluceşti în slavă neapusă, şi să cântăm cu toţi Sfinţii, lăudând Treimea cea de Viaţă dătătoare, în veci! Amin.

Rugăciunea a doua către Sfântul Serafim

O, preasfinte Cuvioase şi de Dumnezeu purtătorule Părinte Serafim, caută din slava ta cea de sus către noi cei smeriţi şi neputincioşi, împovăraţi cu multe păcate, care cerem de la tine ajutor şi mângâiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plină de bunătate şi ajută-ne ca să păzim fără de prihană poruncile Domnului, să ţinem cu tărie credinţa ortodoxă, cu sârguinţă să-I aducem lui Dumnezeu pocăinţă pentru păcatele noastre în evlavie creştinească, cu harul bine să sporim şi să fim vrednici de ajutorul şi mijlocirea ta pentru noi înaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credinţă şi cu dragoste ne rugăm ţie şi nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta. Acum şi în ceasul sfârşitului nostru ajută-ne şi apără-ne cu rugăciunile tale de săgeţile cele pline de răutate ale diavolului, ca să nu ne stăpânească puterea lui ci, cu ajutorul tău, să ne învrednicim a moşteni fericirea lăcaşurilor Raiului. Căci în tine ne punem astăzi nădejdea, Părinte milostive, fii pentru noi cu adevărat călăuză spre mântuire şi adună-ne la lumina cea neînserată a vieţii veşnice prin mijlocirea ta cea bineplăcută, la Tronul Sfintei Treimi, ca să slăvim şi să cântăm împreună cu toţi Sfinţii Numele cel vrednic de închinare, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

Troparul Sfântului Serafim (glasul al 4-lea)

Din tinereţe L-ai îndrăgit pe Hristos, fericite, şi numai Lui, Unul, ai dorit cu înflăcărare să îi slujeşti, prin rugăciune neîntreruptă în pustie, nevoindu-te cu inima plină de umilinţă dobândind iubirea lui Dumnezeu şi arătându-te ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta ne rugăm ţie: Mântuieşte-ne pre noi cu rugăciunile tale, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.

Condacul Sfântului Serafim (glasul al 2-lea)

Frumuseţea lumii şi cele trecătoare lăsând, preacuvioase, te-ai sălăşluit în Mănăstirea Sarovului şi acolo, îngereşte vieţuind, multora le-ai fost cale spre mântuire. Pentru aceasta şi Hristos te-a preaslăvit pe tine, Părinte Serafime, îmbogăţindu-te cu darul tămăduirilor şi al minunilor. Drept aceea îţi cântăm ţie:

Bucură-te, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.

3 ianuarie

Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo, ocrotitoarea celor căsătoriţi

Condacul 1:

Pe Sfânta Iuliana cea milostivă, care prin faptele ei a fost icoană vie a lui Hristos şi a mărturisit că familia este o cale de sfinţenie, biruind cu iscusinţă cursele vrăjmaşului şi ispitele trupeşti, să o lăudăm, iubitorilor de Dumnezeu, zicând:

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Icosul 1::

Tu eşti bucuria noastră, mângâierea şi ajutorul nostru, roabă aleasă a lui Hristos, că împreună călătoreşti pe marea vieţii cu cei ce se roagă ţie, izbăvindu-i de vifor şi ducându-i la limanul cel liniştit al raiului, şi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, mlădiţă a Bisericii dreptslăvitoare;

Bucură-te, candelă aprinsă pentru Hristos;

Bucură-te, înger al curăţiei şi al rugăciunii;

Bucură-te, dreptar al vieţuirii creştine în familie;

Bucură-te, pildă pentru soţiile credincioase;

Bucură-te, pavăză a mamelor creştine şi a copiilor lor;

Bucură-te, veghetoare asupra tinerilor care vor să se căsătorească;

Bucură-te, arătând calea spre mănăstire celor care o caută;

Bucură-te, mână întinsă celor ce vor să se pocăiască;

Bucură-te, ajutătoare celor ce pun început bun mântuirii;

Bucură-te, glas al sfinţeniei în pustia lumii iubitoare de rătăcire;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 2-lea:

Născându-te într-o familie credincioasă, încă din copilărie sufletul tău a râvnit după frumuseţile cereşti, ai iubit postul şi rugăciunea mai mult decât petrecerea cu cei de o vârstă cu tine şi nu te-ai scârbit când erai defăimată pentru nevoinţele tale, ci Îi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Orfană rămânând de la o vârstă fragedă, ai căutat să trăieşti ca o vrednică fiică a Maicii Domnului, şi la ea ai căutat sprijin şi ocrotire. Şi, prigonită fiind de rudele care nu înţelegeau asprimea vieţii tale, nu te-ai lenevit a duce lupta cea bună. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că, între oameni trăind, ai ales a fi cu mintea la cele cereşti;

Bucură-te, că, lipsită fiind de iubirea mamei tale, ai căutat iubirea lui Dumnezeu;

Bucură-te, ocrotitoare a orfanilor şi a copiilor lipsiţi de dragostea părintească;

Bucură-te, alinare a suferinţelor celor apăsaţi de singurătate;

Bucură-te, că frăgezimea vârstei nu te-a împiedicat să dobândeşti Duhul cel Sfânt;

Bucură-te, că nu te înduplecai să renunţi la nevoinţele tale;

Bucură-te, că timpul îl petreceai în lucrări duhovniceşti;

Bucură-te, că îţi ascundeai virtuţile cu smerenie;

Bucură-te, că prin răbdarea batjocurilor te-ai încununat;

Bucură-te, că nu ai căutat înţelegere la oamenii slabi în credinţă;

Bucură-te, că nu te-ai deznădăjduit când erai dispreţuită pentru vieţuirea ta;

Bucură-te, că pe stânca răbdării ai stat şi te rogi pentru cei lipsiţi de răbdare;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 3-lea:

Iubitor de Hristos fiind părintele care te-a cununat cu soţul tău, după predania Sfinţilor Părinţi v-a călăuzit să trăiţi în viaţa de familie, sporind în iubire, în rugăciune şi nevoinţă, ca să cântaţi împreună cu toţi sfinţii: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Stavilă eşti celor care defaimă căsătoria zicând că este o cale a poftelor şi a patimilor, pentru că ai adeverit că nunta este o mare binecuvântare şi un mare dar pentru cei care o trăiesc în Hristos şi în Biserică, după cuvântul Sfântului Pavel, apostolul neamurilor. Şi drept mulţumire îţi zicem unele ca acestea:

Bucură-te, că ai arătat că familia e drum spre rai;

Bucură-te, că ai îndepărtat îndoiala de la cei şovăitori;

Bucură-te, adeverire a vieţii trăite după Evanghelie;

Bucură-te, următoare a poveţelor Sfântului Apostol Pavel;

Bucură-te, întărire a celor care aleg să se unească în Taina cununiei;

Bucură-te, praznic al inimilor care caută să dobândească sfinţenia;

Bucură-te, floare care aduci bunămireasmă în casele creştinilor;

Bucură-te, sprijin al celor care se împotrivesc duhului acestei lumi;

Bucură-te, mărturisitoare a iubirii prin care familia se întăreşte;

Bucură-te, că goneşti diavolii semănători de dezbinare;

Bucură-te, că izgoneşti tulburarea şi neînţelegerea;

Bucură-te, pace a familiilor credincioase;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 4-lea:

Ai înţeles, Sfântă Iuliana, că dacă prin femeia credincioasă se poate mântui bărbatul necredincios, dacă urmează credinţei şi faptelor ei de virtute, cu atât mai mult bărbatul credincios poate să se folosească de vieţuirea sfântă a soţiei sale şi să Îi cânte lui Dumnezeu cu glas de strigare: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ai vrut să îl duci şi pe soţul tău Gheorghe la măsura nevoinţelor tale, vrând să se vadă şi în fapte credinţa sa. Cu pricepere l-ai sfătuit să ridice pe umerii săi crucea nevoinţelor, făcându-te pildă pentru soţii credincioşi ca să se sprijine unul pe altul în lupta cea duhovnicească, şi pentru aceasta auzi de la noi:

Bucură-te, sfeşnic aprins de Dumnezeu în noaptea îndepărtării de credinţă;

Bucură-te, că pe soţul tău l-ai sfătuit cu multă pricepere;

Bucură-te, că de la tine învaţă soţii să se ajute în războiul duhovnicesc;

Bucură-te, sfătuire cu pricepere şi mustrare blândă;

Bucură-te, nădejde a celor biruiţi de deznădejde;

Bucură-te, că aduci gândul cel bun în sufletele şovăitoare;

Bucură-te, că de nepriceperea noastră nu te scârbeşti;

Bucură-te, că ne arăţi cum să îi ajutăm pe cei de lângă noi;

Bucură-te, că nu prin vorbe, ci prin fapte ne înveţi să îi sfătuim;

Bucură-te, cuvânt bun spus la vremea potrivită;

Bucură-te, tăcere roditoare binecuvântată de Dumnezeu;

Bucură-te, rugătoare pentru toţi cei ce vor să se mântuiască;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 5-lea:

Cu treisprezece copii te-a binecuvântat Dumnezeu, şi vie roditoare ai fost, după cuvântul Psalmistului David. Dar greutăţile creşterii copiilor nu te-au îndepărtat de lucrarea duhovnicească, ci ţi-au fost pricină de înmulţire a virtuţilor, căci I-ai cântat neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cum te vom lăuda, mamă cu mulţime de copii şi sfântă cu mulţime de fii duhovniceşti? Că prin faptele tale i-ai ruşinat pe cei care fug de crucea facerii de copii şi de cea a creşterii lor în Hristos, şi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, laudă a soţilor care nu îşi îngroapă talanţii;

Bucură-te, urmaşă a sfintelor mame din vechime;

Bucură-te, că ai adus pe lume treisprezece copii;

Bucură-te, că nu te-ai deznădăjduit când Domnul i-a luat la El pe unii din ei;

Bucură-te, că ţi-ai crescut copiii în dreapta credinţă;

Bucură-te, că i-ai învăţat să trăiască pentru Hristos;

Bucură-te, că nu i-ai hrănit doar trupeşte, ci şi duhovniceşte;

Bucură-te, mărturisitoare a virtuţii şi osândire a păcatului;

Bucură-te, mustrătoare a femeilor care vor să lepede pruncii;

Bucură-te, că îi cerţi pe soţii care nu vor să facă copii;

Bucură-te, că, aflând despre faptele tale, unii se pocăiesc pentru păcatele lor;

Bucură-te, că mică biserică a fost familia ta;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 6-lea:

Nu ne este lesne să înţelegem cum, purtând grija familiei, ai găsit vreme să te ocupi şi de mulţime mare de săraci şi de orfani, dar ai arătat prin aceasta că mulţimea treburilor casei nu trebuie să-i oprească pe credincioşi să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

În loc să asculte poruncile Evangheliei şi să poarte de grijă săracilor, bolnavilor, orfanilor şi tuturor necăjiţilor, mulţi creştini se îngrijesc numai de binele lor şi al rudelor lor, dobândind bunătăţile pământeşti şi pierzând Împărăţia Cerurilor, dar tu ai ţinut poruncile şi ai dobândit raiul cel gătit sfinţilor. Iar noi, învăţându-ne din jertfelnicia ta, îţi cântăm:

Bucură-te, că te osteneai lucrând nopţile pentru a-i ajuta pe săraci;

Bucură-te, hrănitoare a celor flămânzi şi însetaţi;

Bucură-te, că prin lucrul mâinilor tale i-ai îmbrăcat pe cei lipsiţi;

Bucură-te, că i-ai îngrijit în casa ta pe cei bolnavi;

Bucură-te, că aveai grijă ca morţii să fie înmormântaţi după lege;

Bucură-te, că nici casnicii tăi nu ştiau milosteniile tale;

Bucură-te, că ai fugit de lauda omenească;

Bucură-te, că ai rânduit milosteniile cu dreaptă socoteală;

Bucură-te, că pentru virtutea ta unii slujitori te ocărau;

Bucură-te, că ai răbdat defăimările lor fără să te mâhneşti;

Bucură-te, chemându-ne să luăm de la tine pildă de vieţuire;

Bucură-te, că ne îndemni să îţi urmăm în milostenie;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 7-lea:

Ridicându-te la rugăciune într-o noapte, vrăjmaşul diavol te-a înspăimântat, iar tu, de frică, ai lăsat rugăciunea şi te-ai dus să te culci, dar nici în somn ispita nu a încetat, căci ai visat mulţime de diavoli care încercau să te omoare. Dar, rugându-te Maicii Domnului şi Sfântului Nicolae, ai primit degrabă ajutor, şi pentru aceasta I-ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Sfântul Nicolae ţi-a spus în vis: „Fiica mea! Fii tare şi puternică şi nu te înfricoşa de ameninţările diavolilor, căci Hristos mi-a poruncit să te apăr de diavoli şi de oamenii cei răi”, iar tu, trezindu-te, l-ai văzut cum ieşea ca un fulger din camera ta, deşi uşa era închisă. Te lăudăm cu toţii, cinstită Iuliana, pentru că eşti fiică duhovnicească a sfântului din Mira Lichiei:

Bucură-te, că de ispitele întunericului ne ajuţi să ne ferim;

Bucură-te, că celor înfricoşaţi de diavol le aduci pacea;

Bucură-te, sprijin al preoţilor care se luptă cu puterile întunericului;

Bucură-te, că îi ajuţi să izgonească diavolii care îi chinuie pe oameni;

Bucură-te, că Domnul ţi-a dat putere împotriva duhurilor necurate;

Bucură-te, că pe cei robiţi de păcate îi îndrepţi spre pocăinţă;

Bucură-te, că pentru rugăciunile tale nevăzutului înşelător îi descoperim cursele;

Bucură-te, că ai arătat că mirenii pot ajunge la măsurile monahilor;

Bucură-te, că, precum ai fost ajutată de Sfântul Nicolae, ne ajuţi şi tu pe noi;

Bucură-te, că nu numai de diavoli, ci şi de oamenii răi te-a apărat sfântul ierarh;

Bucură-te, că, cinstindu-i pe sfinţi, ai fost ajutată de ei;

Bucură-te, că acum împreună cu ei Îl slăveşti pe Dumnezeu;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 8-lea:

Încercând iar diavolii să te înspăimânte, degrabă a venit Sfântul Nicolae şi i-a gonit, dar unul din ei a strigat fugind că la bătrâneţe vei muri de foame şi nu vei mai putea să ajuţi pe nimeni după obicei, dar tu nu te-ai înfricoşat, ci I-ai cântat lui Dumnezeu cântarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Mii şi mii de creştini au murit din pricina marii foamete îngăduite de Dumnezeu pe pământul rusesc, tu însă te-ai străduit să nu laşi nici un sărac să plece neajutorat de la uşa casei tale. Şi, ştiind că nici acum nu îi laşi lipsiţi de ajutorul tău pe cei necăjiţi, îţi zicem:

Bucură-te, că în vremuri grele credinţa nu ţi s-a împuţinat;

Bucură-te, că atunci când puţin-credincioşii se tulburau tu ţi-ai păstrat pacea;

Bucură-te, că în lume ai trăit ca şi cum nu ai fi fost din lume;

Bucură-te, că i-ai îndemnat pe cei de lângă tine să se mulţumească cu ce aveau;

Bucură-te, că rugându-i să nu fure de la alţii i-ai învăţat să ceară de la Dumnezeu;

Bucură-te, că necazul l-ai înfruntat prin veselie duhovnicească;

Bucură-te, că în necazuri a fost încercată credinţa ta;

Bucură-te, că ai purtat crucea sărăciei fără să cârteşti;

Bucură-te, că răbdând sărăcia nu L-ai hulit pe Dumnezeu;

Bucură-te, că ştiind greutăţile vieţii îi ajuţi pe cei lipsiţi;

Bucură-te, milostivă ajutătoare în ceasul încercării noastre;

Bucură-te, că te rogi să avem cele de trebuinţă;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 9-lea:

Cum oare să vieţuim, ca să Îi fim bineplăcuţi lui Dumnezeu? Cine are cu adevărat dreaptă socoteală, rânduind cum trebuie postul şi rugăciunea? Ştiindu-ne micimea, ne rugăm ţie, Sfântă Iuliana, să te rogi să fim îndrumaţi prin părinţii noştri duhovniceşti, ca lui Dumnezeu, Care te-a întărit, să Îi putem cânta cu toţii cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Nu te-ai uitat la neputinţa firii femeieşti, ci ai adăugat nevoinţă peste nevoinţă, simţindu-te acoperită de harul lui Hristos. Nefiind maică, ai arătat că mirenii pot lua asupra lor jugul asprelor nevoinţe, ruşinându-i pe toţi cei care spuneau că vremea nevoinţelor a trecut, şi pentru râvna ta îţi zicem:

Bucură-te, că însetai după cuvintele înţelepte ale Sfinţilor Părinţi;

Bucură-te, că nu în puterile tale, ci în Hristos ţi-ai pus nădejdea;

Bucură-te, că ai fugit de lenevie şi de împrăştierea minţii;

Bucură-te, că nu ai lăsat ispita mândriei să îţi intre în suflet;

Bucură-te, că ai dispreţuit făţărnicia şi purtarea fariseică;

Bucură-te, că mult te-ai folosit de sfaturile duhovnicului tău;

Bucură-te, că îi ajuţi pe creştini să îşi găsească duhovnici iscusiţi;

Bucură-te, că, ascultându-L pe Dumnezeu, ai fost şi tu ascultată de El;

Bucură-te, că nopţile le petreceai în privegheri, bucurându-te în Domnul;

Bucură-te, că, rugăciunea lui Iisus zicând neîncetat, ai curăţit cămara inimii tale;

Bucură-te, dascăl al rugăciunii pentru cei din vâltoarea lumii;

Bucură-te, că pe Mirele Hristos L-ai aşteptat ca o fecioară înţeleaptă;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 10-lea:

După ce ai adus pe lume treisprezece copii, ai râvnit a-ţi înmulţi nevoinţele şi te-a frământat gândul plecării la mănăstire. Dar soţul tău te-a rugat să rămâi alături de el, învoindu-se să trăiţi în înfrânare, ca fraţii. Iar tu, fiind soţie ascultătoare şi mamă iubitoare de fii, te-ai supus cu smerenie, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Ai arătat că nu dispreţuieşti nunta, trăind viaţă legiuită cu bărbatul tău, însă ai arătat şi că scopul vieţii de familie este dobândirea raiului. Iar după ce ţi-ai făcut datoria de mamă, născând şi crescând mulţi copii, ai vrut să urci mai sus pe scara virtuţilor, şi ai trăit lângă soţul tău ca lângă un frate în Hristos. Şi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că ai vrut să urmezi cuvioşilor părinţi şi cuvioaselor maici;

Bucură-te, că, fără să depui voturile călugăreşti, ai trăit ca o maică;

Bucură-te, că, rămânând în aceeaşi cameră cu soţul tău, ai trăit îngereşte;

Bucură-te, că, după moartea acestuia, te-ai pregătit pentru propria moarte;

Bucură-te, că, fără să porţi pe tine haina monahală, ai purtat haina nevoinţelor;

Bucură-te, că preotul a auzit glasul Maicii Domnului care din icoană te-a lăudat;

Bucură-te, că glasul a mărturisit în chip minunat că Duhul Sfânt sălăşluieşte în tine;

Bucură-te, că Maica Domnului te-a chemat să te rogi la biserică, nevoindu-te;

Bucură-te, că, deşi era foarte frig, i-ai dat ascultare, necruţându-ţi ostenelile;

Bucură-te, că, sărutând tu icoana Născătoarei de Dumnezeu, în tot satul s-a simţit bunămireasmă;

Bucură-te, că Împărăteasa Cerurilor a cerut să fii cinstită pentru sfinţenia ta;

Bucură-te, că, pentru evlavia ta, oamenii L-au slăvit pe Dumnezeu;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 11-lea:

Îmbolnăvindu-te în ultimele zile ale vieţii tale, nu ţi-ai împuţinat nevo-inţele, ci ai înmulţit rugăciunile. Şi când, slăvindu-L pe Dumnezeu, ai părăsit această lume s-a văzut pe capul tău o coroană de aur şi o lumină albă, pentru care toţi I-au cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Bucurie mare au avut cei care au aflat moaştele tale nestricate şi de mir izvorâtoare, şi au dus de îndată la catedrală un vas cu mirul binemirositor, cu care ungându-se bolnavii au primit tămăduire. Vestind şi noi binecuvântarea sfintelor tale moaşte, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că la moartea ta s-a arătat pe capul tău o coroană de aur;

Bucură-te, că ai fost încununată de Dumnezeu pentru sfinţenia ta;

Bucură-te, că, după moarte, ai cerut să fii înmormântată lângă soţul tău;

Bucură-te, că şi prin aceasta ai arătat cinstea familiei;

Bucură-te, adeverind că taina căsătoriei nu se sfârşeşte în lumea aceasta;

Bucură-te, că îi chemi pe creştini să se pregătească pentru viaţa cea veşnică;

Bucură-te, că şi după moarte L-ai mărturisit cu putere pe Hristos;

Bucură-te, că aflarea sfintele tale moaşte a fost pricină de bucurie;

Bucură-te, că mulţimea mirului izvorât a arătat mulţimea minunilor tale;

Bucură-te, că celor care îşi întinează trupurile prin păcate le vădeşti rătăcirea;

Bucură-te, că celor care dispreţuiesc trupul le arăţi greşeala;

Bucură-te, că trupul tău a fost templu al Duhului Sfânt;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 12-lea:

Arătându-te după moarte preotesei Agata, care era bolnavă, i-ai zis: „Mergi la biserică şi sărută icoana Sfintei Iuliana”, iar ea, tămăduindu-se, a făcut cunoscută minunea ta, cântându-I lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Mulţime mare de minuni ai făcut nouă, credincioşilor, şi pentru aceasta te rugăm să stai lângă noi în fiecare zi a vieţii noastre, apărându-ne în necazuri şi ispite, ca să îţi cântăm cu inimile pline de bucurie:

Bucură-te, că pe preoteasa Agata ai chemat-o să sărute icoana ta;

Bucură-te, că şi pe noi ne chemi să te cinstim ca pe o ajutătoare a noastră;

Bucură-te, că pe copiii cărora le curgea sânge din mâini şi din picioare i-ai vindecat;

Bucură-te, că pe Iosif l-ai izbăvit de moarte când nimeni nu credea că va mai trăi;

Bucură-te, că el a venit pe jos în satul Lazarevo pentru a-ţi mulţumi;

Bucură-te, că din ostenelile lui ne învăţăm şi noi să fim mulţumitori;

Bucură-te, că ai stins focul care se apropia de biserică;

Bucură-te, că multe feluri de minuni ai săvârşit prin harul lui Dumnezeu;

Bucură-te, primind puţinele noastre cuvinte de laudă;

Bucură-te, că din Rusia în toată lumea s-a întins lauda ta;

Bucură-te, că moaştele tale au binecuvântat ţinuturi îndepărtate;

Bucură-te, minune a lui Dumnezeu pentru întărirea adevăratei credinţe;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 13-lea:

O, Sfântă Iuliana din Lazarevo, comoară a Rusiei dreptcredincioase şi a întregii Biserici, primeşte acum această rugăciune care se aduce ţie ca mulţumire pentru ajutorul pe care îl dai neamului creştinesc, şi întăreşte-ne ca până la sfârşitul vieţii noastre să Îi cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine: Aliluia! ( de 3 ori )

Apoi se zice iarăşi Icosul 1

Bucură-te, mlădiţă a Bisericii dreptslăvitoare;

Bucură-te, candelă aprinsă pentru Hristos;

Bucură-te, înger al curăţiei şi al rugăciunii;

Bucură-te, dreptar al vieţuirii creştine în familie;

Bucură-te, pildă pentru soţiile credincioase;

Bucură-te, pavăză a mamelor creştine şi a copiilor lor;

Bucură-te, veghetoare asupra tinerilor care vor să se căsătorească;

Bucură-te, arătând calea spre mănăstire celor care o caută;

Bucură-te, mână întinsă celor ce vor să se pocăiască;

Bucură-te, ajutătoare celor ce pun început bun mântuirii;

Bucură-te, glas al sfinţeniei în pustia lumii iubitoare de rătăcire;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul 1:

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Rugăciune

Sfântă Iuliana din Lazarevo, chivot al milosteniei şi reazem al familiilor credincioase, plecând genunchii la rugăciune cădem către tine şi te rugăm: vezi necazurile care ne apasă, vezi furtuna care s-a ridicat asupra noastră. Nu ne lăsa, sfântă a lui Dumnezeu. Vino în ajutorul nostru degrabă, aşa cum şi Sfântul Nicolae a venit în ajutorul tău când erai înconjurată de diavoli. Nu pregeta, sfântă, să arăţi puterea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu pentru mângâierea celor neputincioşi.

Vino, Sfântă Iuliana, vino şi stai lângă inimile noastre apăsate de durere şi de tulburare. Roagă-te să ne întărim credinţa, să părăsim păcatele şi să punem început bun mântuirii. Arată-te păzitoare a curăţiei şi iubirii celor căsătoriţi, îndrumătoare a copiilor şi a tinerilor. Fii mângâietoare a orfanilor şi a celor întristaţi şi grabnică tămăduitoare a celor bolnavi, aşa cum ai fost şi celor care au primit de la tine ajutor minunat în rugăciunile lor.

Ai grijă de toţi creştinii, de copii, de părinţii lor, de toţi monahii şi monahiile, de toţi preoţii şi ierarhii. Roagă-te pentru noi, să nu fim înghiţiţi de duhul lumii acesteia şi să nu lepădăm credinţa cea dreaptă. Ci să mergem pe calea sfinţeniei, pe calea rugăciunii şi a virtuţilor, ca, acoperiţi de rugăciunile tale, să Îl slăvim pe Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în vecii vecilor. Amin.

3 ianuarie

Acatistul Sfântului Efrem Cel Nou (prăznuit de ziua aflării moaştelor şi pe 5 mai, ziua săvârşirii)

Troparul şi Condacul

Ai strălucit ca soarele pe Colina Neprihăniţilor şi ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dându-ţi sufletul sub loviturile necredincioşilor, Sfinte Părinte Efrem ,Mare Mucenic al lui Christos .Pentru aceasta, ai făcut ca dumnezeiescul har să se reverse neîncetat spre cei ce cu evlavie îţi strigă ţie: slavă Celui Ce ţi-a dăruit putere, slavă Celui Ce ţi-a dăriut harul tămă-duirilor, slavă Celui Care dă tuturor tămăduiri prin tine.

Pe Colina Neprihăniţilor te-ai întărit vieţuimd întru nevoinţă, Părinte de Dumnezeu înţelepţite, şi de acolo ai purces pe calea muceniciei. Pentru aceasta, Cel Care dăruieşte lumii viaţă cu îndoită cunună te-a încununat, Mare Mucenice Efrem, şi te-a dăruit nouă ca în tot locul să avem ajutător şi să ne rugăm cu stăruinţă: miluieşte-i pe cei ce te cinstesc pe tine .

Condacul 1:

Strălucitu-ne-ai tuturor, ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaşte, Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin mila şi smerenia ta, plineşte cererile celor care se apropie cu credinţă şi care îţi strigă ţie:

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite !

Icosul 1:

Ca un Înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer şi ne-ai arătat nouă harul Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toţi credincioşii, Sfinte Mucenice Efrem. Pentru aceasta, ,,Preafericit’’ te numim şi îţi strigăm ţie:

Bucură-te, căci odinioară lupta cea bună ai purtat ;

Bucură-te, căci acum tu străluceşti prealuminat.

Bucură-te, cela ce ne dăruieşti nouă veselie;

Bucură-te, căci pricinuieşti în Ceruri bucurie.

Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Christos –Dumnezeu;

Bucură-te, sabie cu două tăişuri împotriva nebuniei celui rău .

Bucură-te, căci tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoinţă ;

Bucură-te, căci în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruinţă.

Bucură-te, întărirea cea nouă a credinţei ;

Bucură-te, rana şi surparea necredinţei.

Bucură-te, că eşti putere dăruită celor credincioşi ;

Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioşi .

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 2-lea:

Viaţa ta sfântă şi sfârşitul preafericit au fost neştiute de oameni, dar prin descoperirea sfintelor tale moaşte, Preafericite Efrem, te-ai făcut cunoscut până la marginile pământului, îndemnându-i pe toţi să laude dumnezeiasca Iconomie şi să cânte Preasfintei Treimi:Aluluia!

Icosul al 2-lea:

Dobăndind noi cunoştinţa dumnezeiască a vieţii tale întru Domnul, prin arătarea sfintelor tale oseminte, lăudăm pe Cel Care te-a proslăvit prin mulţime mare de minuni, Preafericite Efrem. Prin ele tu dăruieşti mângâiere celor care îţi cântă cu umilinţă:

Bucură-te, că lui Christos-Dumnezeu îi eşti slujitor;

Bucură-te, că al luminii nematerialnice eşti văzător.

Bucură-te, următor plin de sârg al nevoinţei pustniceşti ;

Bucură-te, fierbinte râvnitor al luptelor muceniceşti .

Bucură-te, vas preacurat, ce ai primit dumnezeiască insuflare ;

Bucură-te, floare sfântă răspândind tainică înmiresmare.

Bucură-te, înţelepte care ai lepădat deşertăciunea cea lumească ;

Bucură-te, căci în chip tainic ai văzut lumea cea Cerească.

Bucură-te, căci mulţime de înviforări ai potolit ;

Bucură-te, că dorirea cea bună a duhului ţi-ai hrănit .

Bucură-te, că prin dragostea ta sfântă pavăză ne eşti;

Bucură-te, că înşelăciunile diavoleşti tu le stârpeşti .

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 3-lea:

Prin sfintele tale arătări, ai descoperit celor ce te-au văzut, o, Sfinte Efrem, Mucenice al Domnului, slava cea ascunsă pe care ai dobândit-o de la Dumnezeu. Iar prin mulţimea muninilor umpli de nădejde pe toţi cei ce strigă Domnului cu credinţă: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Ai strălucit odinioară pe Colina Neprihăniţilor, arătându-te plăcut lui Christos prin sfântă vieţuire, iar acum, Sfinte, sfinţeşti cu sfintele tale moaşte mănăstirea ta, care se veseleşte duhovniceşte şi îţi strigă:

Bucură-te, luminător preastrălucit al isihiei;

Bucură-te, chip al cumpătării şi trezviei .

Bucură-te, căci veseleşti minţile cele credincioase;

Bucură-te, că amesteci cugetele inimilor necredincioase.

Bucură-te, că veşmintele sufletului tău sunt cu sânge împurpurate;

Bucură-te, căci cu pecetea mucenicească faptele ţi-s încrustate.

Bucură-te, căci caznele păgânilor le-ai îndurat cu răbdare;

Bucură-te, că ai râvnit să dobândeşti cununile nepieritoare.

Bucură-te, far străluminat ce ne scoţi la neclătit liman.

Bucură-te, cela ce îndepărtezi săgetările celui viclean.

Bucură-te, că mănăstirii tale îi eşti bucurie roditoare;

Bucură-te, cupă veşnic primitoare a Întreitului Soare .

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 4-lea:

Risipind tulburarea şi aducând încredinţare,te-ai arătat cinstitei egu-mene şi i-ai descoperit în chip limpede că sfintele oseminte pe care le găsise erau ale tale.Iar ea, văzându-te ,s-a umplut de dumnezeiască insu-flare şi a cântat lui Dumnezeu:Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Egumena, căreia i te-ai arătat, întru tot Fericite, ţi-a auzit glasul şi te-a văzut că îi vorbeai, iar tu i-ai descoperit numele şi chipul morţii tale. Pentru aceasta, îţi cântă unele ca acestea:

Bucură-te, Mare Mucenice din ceata călugărilor ;

Bucură-te, cel proslăvit întru soborul Sfinţilor .

Bucură-te, căci ai vieţuit în chipul îngeresc;

Bucură-te, că te-ai învrednicit de rodul cel ceresc.

Bucură-te, cunună aurită a sfintei tale mănăstiri ;

Bucură-te, pom pururea neveştejit, plin de sfintele rodiri.

Bucură-te, că pe Colina Neprihăniţilor ai vieţuit întru nevoinţă ;

Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu ţi-a fost armă şi iscusinţă .

Bucură-te, că ai sfărâmat puterea celui pizmaş şi duşmănos ;

Bucură-te, că te-ai împodobit cu frumuseţea Domnului Christos.

Bucură-te, căci sufletele întinate de păcat le curăţeşti;

Bucură-te, căci mulţimea credincioşilor o veseleşti.

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 5-lea:

Prin uimitoare minuni şi prin mulţimea arătărilor tale, tu descoperi tuturor, în vis ori în stare de trezie, slava pe care ai dobândit-o de la Dumnezeu, Sfinte Părinte Efrem! Pentru aceasta, privind cu bucurie către slava ta, strigăm Celui Care te-a înveşmântat în lumină: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Racla cu sfintele tale moaşte revarsă tămăduiri, bucurie şi sănătate celor care vin să se închine în sfântă mănăstirea ta şi-ţi cer stăruitor ajutorul, Sfinte Părinte Efrem. De acea, copleşiţi fiind de darurile tale care se revarsă atât de bogat, strigăm către tine cu credinţă:

Bucură-te, cela care ne eşti izvor de tămăduire;

Bucură-te, că suferinzilor le eşti neîncetată izbăvire.

Bucură-te, că te arăţi celor ce dorm, dar şi celor ce veghează ;

Bucură-te, că vii degrab la cei ce după ajutorul tău însetează .

Bucură-te, că tainic îi sfinţeşti pe cei ce cheamă numele tău ;

Bucură-te, veselia negrăită a celor ce văd slava chipului tău.

Bucură-te, căci tu tămăduieşti de bolile ce nu au vindecare.

Bucură-te, că ne ridici poverile ce le purtăm prin drăceasca insuflare.

Bucură-te, că prin Pronia de Sus, multor credincioşi te-ai arătat;

Bucură-te, căci îi umpli de bucurie pe cei care ţi s-au rugat .

Bucură-te, căci Cortului ceresc îi eşti locuitor ;

Bucură-te, preafierbinte şi minunat ocrotitor.

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 6-lea:

Cei care au dobândit facerile tale de bine s-au făcut solitori ai minunilor tale celor fără de număr şi prin razele cuvintelor au întraripat sufletele tuturor credincioşilor. Pentru aceasta, Sfinte Părinte Efrem, mulţimile aleargă la sfântă mănăstirea ta şi dobândesc har din belşug prin sfintele tale moaşte, cântând Preasfântului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucind ca un alt soare, te-ai arătat şi ţi-ai făcut auzit glasul pogorât din Cer, pe Colina Neprihăniţilor. Neştiut fiind de către pământeni, te-ai făcut cunoscut acum Bisericii lui Christos, prin descoperirea sfintelor tale moaşte, făcându-i pe toţi oamenii să îţi aducă dulce cântare:

Bucură-te, stâlp al pătimirilor muceniceşti;

Bucură-te, viţă a dreptarelor dumnezeieşti.

Bucură-te, sfeşnic al luminii lui Christos ;

Bucură-te, cel nou arătat nouă, celor de jos.

Bucură-te, scară nou zidită a Bisericii Mântuitorului ;

Bucură-te, că nevoinţa virtuţilor ţi-a zugrăvit chipul teoforului.

Bucură-te, piatra cea din capul unghiului a luptelor muceniceşti;

Bucură-te, că tiranilor cugetului trupesc li te împotriveşti.

Bucură-te, că întru slava muceniciei ai suit calea cea cerească.

Bucură-te, cel ce preamăreşti bunătatea dumnezeiască.

Bucură-te, cela ce ţi-ai vădit bărbăţia sufletului

Bucură-te, tu , care abaţi turbarea vrăjmaşului.

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 7-lea:

În sânurile pământului ai rămas ascuns vreme de mai multe veacuri, Purtătorule de Dumnezeu, iar în anii din urmă te-ai arătat prin bunăvoirea Domnului, ca o comoară sfântă, Părinte Efrem, îmbogăţindu-i cu harul tău pe cei care-I strigă lui Christos: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Te-ai arătat ca un nou astru în Biserica lui Christos, luminându-o cu dumnezeieştile raze ale minunilor tale, iar pe cei care cer cu râvnă mijlo-cirea ta cea caldă îi izbăveşti din asuprirea întunecatelor patimi. Pentru aceea, şi noi, Sfinte Părinte Efrem, îţi strigăm fără de încetare:

Bucură-te, ciorchine ce cu veselie ne-ndulceşti,

Bucură-te, căci amarele mâhniri tu risipeşti .

Bucură-te, tămăduire minunată a celor aflaţi în grele pătimiri,

Bucură-te, izbăvire a celor ce sunt împovăraţi de multe ispitiri.

Bucură-te, că eşti purtător de Dumnezeu şi Sfinţilor următor ,

Bucură-te, atlet preiscusit şi Mucenic al Împăratului tuturor .

Bucură-te, că nevoinţa cu lupta mucenicească ai impreunat,

Bucură-te, cela care slava cea de Sus ne-ai arătat.

Bucură-te, că întunericul patimilor tu îl risipeşti,

Bucură-te, că în inima drepţilor bucurie zămisleşti.

Bucură-te, că sângeroşilor păgâni le-ai biruit nebunia,

Bucură-te, că fără de strămutare ţi-ai purtat mucenicia.

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 8-lea:

Harul pe care-l dăruieşti, Preafericite Efrem, tuturor celor ce te cheamă în ajutor se revarsă asupra lor în chip preaminunat. Pentru aceasta, vestea minunilor tale s-a răspândit în toată Attica, iar noi , care alergăm cu grăbire la sfintele tale moaşte, Îi strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Întru totul luminat fiind de strălucirea dumnezeiască, nu te îndepărtezi nici o clipă de sfânta ta mănăstire, Sfinte Mare Mucenice Efrem, arătându-te în felurite chipuri celor cu inima curată şi dăruind har îmbelşugat celor ce cu râvnă îţi cântă ţie:

Bucură-te, slavă a călugăriei ,

Bucură-te, stâlpule al Ortodoxiei.

Bucură-te, curcubeu al luminii nezidite,

Bucură-te, că eşti părtaş al firii îndumnezeite.

Bucură-te, alabastru plin cu mirul lacrimii de umilinţă,

Bucură-te, surâs de bucurie izvorât din aspră nevoinţă .

Bucură-te, jertfă sfinţită prin război până la sânge ,

Bucură-te, că prin tine nebunia necredinţei se înfrânge .

Bucură-te, viaţă înveşmântată cu monahicească haină,

Bucură-te, mireasmă bună a vieţuirii fără de prihană.

Bucură-te, stea care pe Colina Neprihăniţilor răsare,

Bucură-te, că în bezna vremurilor noastre eşti precum un soare.

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 9-lea:

Tu dezlegi legăturile celor slăbănogi, îi tămăduieşti pe cei îndrăciţi şi faci să înceteze mulţimea bolilor fără de leac. Pentru aceasta, atenienii, locuitorii din Pireu şi din împrejurimi se zoresc în număr mare spre mănăstirea ta, Părinte Efrem, lăudându-te pe tine şi cântând Celui Care te-a încununat: Aluluia!

Icosul al 9-lea:

O, preaminunate Părinte Efrem, când tânăra cea evlavioasă te-a văzut strălucind cu o slavă care nu era din lumea aceasta şi a auzit dumnezeieştile tale cuvinte, a mărturisit tuturor grija pe care tu o porţi mănăstirii tale. Pentru acestea toate, după cuviinţă îţi cântăm:

Bucură-te, slava călugărilor din vremea de acum ,

Bucură-te, că spre Cer suit-ai pe mucenicescul drum.

Bucură-te, că ocrotitor neobosit al mănăstirii tale eşti,

Bucură-te, căci cu Sfinţii Îngeri dimpreună locuieşti.

Bucură-te, că i-ai tămăduit pe cei cuprinşi de noianul durerii,

Bucură-te, că pe paralitic tu l-ai ridicat prin harul înfierii.

Bucură-te, căci cu darul tău ai risipit groaznice dureri de cap ,

Bucură-te, că boala diabetului tot prin darul tău a încetat.

Bucură-te, potir ceresc ce te pogori în revărsări de har,

Bucură-te, nestemată dată firii omeneşti în dar.

Bucură-te, Mare Mucenice , podoaba nevoitorilor,

Bucură-te, icoană preaslăvită a cetei călugărilor.

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 10-lea:

Cuvioasele monahii te-au văzut în dumnezeiască vedenie ori în vis, preumblându-te prin locaşul tău, Sfinte Părinte Efrem, şi umplându-se ele de o mare bucurie, te-au ales drept Sfântul lor ocrotitor. Pentru unele ca aceste daruri, dintru smerenia inimii strigă către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Adunând în sufletul tău mirul cel de taină dobândit întru adâncul sme-reniei, dăruieşti mângâiere inimilor celor credincioşi, iar din racla cu sfintele tale moaşte răspândeşti minunată mireasmă tuturor celor care, cu capetele plecate, îţi cântă cu evlavie:

Bucură-te, mir al smereniei preabinemirositor ,

Bucură-te, că turmei tale îi eşti dumnezeiesc păstor.

Bucură-te, rai ce răspândeşte ale nestricăciunii bune-nmiresmări,

Bucură-te, chiparos înalt al sfintei nepăsări.

Bucură-te, că pe potrivnicul cu răstignirea ta l-ai biruit,

Bucură-te, că prin chinurile muceniceşti Christos te-a proslăvit .

Bucură-te, că moaştele tale în tainiţa pământului s-au aflat,

Bucură-te, căci din dumnezeiască poruncă tu te-ai arătat.

Bucură-te, că întinăciunea sufletelor noastre tu o curăţeşti ,

Bucură-te, că răutatea credincioşilor degrab o pârjoleşti.

Bucură-te, că tu în toată vremea dăruieşti tămăduire,

Bucură-te, căci ne ocroteşti fără de contenire.

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 11-lea:

Noroadele credincioşilor de predutindeni L-au lăudat pe Domnul când au fost aflate sfintele tale moaşte, căci El, prin dumnezeiasca Sa iconomie, le-a ţinut tăinuite în pământ şi nestricate de curgerea atâtor ani.Pe acestea cinstindu-le, Sfinte Efrem, şi noi ne închinăm înaintea Împăratului Vieţii, zicând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Prin mijlocirea ta la tronul Mântuitorului Christos păzeşti mănăstirea de toată nevoia şi necazul, dăruindu-i binecuvântarea ta, Părinte Efrem, căci iat-o alergând spre dobândirea darului tău şi strigând cu umilinţă către tine:

Bucură-te, zidul nostru nesurpat,

Bucură-te, al credincioşilor turn nestrămutat .

Bucură-te, păzitorul de nădejde al mănăstirii tale,

Bucură-te, căci pe copii îi ţii sub ocrotirea trezviei tale.

Bucură-te, sprijin nebiruit al monahiilor celor cu sârguinţă,

Bucură-te, tainică slavă a maicilor iubitoare de nevoinţă .

Bucură-te, cela care cererile credincioşilor plineşti.

Bucură-te, căci rugăminţile copiilor tăi primeşti .

Bucură-te, că ne dăruieşti toate bunătăţile,

Bucură-te, că alungi de la noi toate răutăţile .

Bucură-te, că pentru lumea întreagă te rogi neîncetat,

Bucură-te, că prin tine mângâiere mare am aflat.

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 12-lea:

Din destul reverşi daruri şi belşug de veselie şi de fericire dumnezeiască, Părinte Efrem, iar racla cu sfintele tale moaşte veseleşte sufletele noastre şi ne sfinţeşte chiar şi trupurile, nouă, celor sărmani, ce îndrăznim să grăim Preasfintei Treimi:Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Lăudându-ţi luptele în cântările nostre, Părinte Mucenice Efrem, slăvim darul de care te-ai învrednicit şi, apropiindu-ne de sfintele tale moaşte, îţi cerem să ne ocroteşti până în sfârşitul vieţii noastre pământeşti. Iar pentru tainica ocrotire ce ne-o arăţi în toată vremea, îţi aducem această cântare:

Bucură-te, cela ce eşti asemenea cu toţi Sfinţii ,

Bucură-te, cela ce te numeri dimpreună cu Mucenicii.

Bucură-te, căci ai dobândit cununile netrecătoare,

Bucură-te, că ai cuprins lumina Întreitului Soare.

Bucură-te, apărător nepreţuit al celor ce trăiesc în mănăstire,

Bucură-te, temelia nou arătată Bisericii, vrednicule de cinstire.

Bucură-te, că mulţimi de credincioşi ai umplut de veselie,

Bucură-te, că tu înalţi sufletele, întărindu-le în curăţie.

Bucură-te, căci tu mă slobozeşti de grijile pierzătoare,

Bucură-te, că mă scoţi din patimile cele stricătoare.

Bucură-te, că la tronul lui Christos eşti mijlocire,

Bucură-te, cela ce mă izbăveşti dintru mâhnire.

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 13-lea:

O, de trei ori Preafericite Părinte, Sfinte Mucenice Efrem, împreună-locuitorule cu Sfinţii, roagă-L pe Christos, dimpreună cu ei, să ne izbăvească din toate nevoile, făcându-ne părtaşi Vieţii celei Veşnice, pe noi, cei ce-I strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zic din nou Icosul 1

Bucură-te, căci odinioară lupta cea bună ai purtat ;

Bucură-te, căci acum tu străluceşti prealuminat.

Bucură-te, cela ce ne dăruieşti nouă veselie;

Bucură-te, căci pricinuieşti în Ceruri bucurie.

Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Christos –Dumnezeu;

Bucură-te, sabie cu două tăişuri împotriva nebuniei celui rău .

Bucură-te, căci tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoinţă ;

Bucură-te, căci în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruinţă.

Bucură-te, întărirea cea nouă a credinţei ;

Bucură-te, rana şi surparea necredinţei.

Bucură-te, că eşti putere dăruită celor credincioşi ;

Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioşi .

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul 1:

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite !

RUGĂCIUNE

O, Sfinte Părinte Efrem, căzând înaintea ta cu umilinţă ridicăm acum glasul nostru spre tine. Cum se cuvine oare să te numim: minunat următor al Domnului Christos, mare Nevoitor şi Pustnic, Cuvios Părinte, Mare Mucenic, Preot al Dumnezeului Celui Preînalt, Izvorâtor de mir, Făcător de minuni, Grabnic ajutător, mare Tămăduitor de multe feluri de boli, Slobozitor din multe necazuri şi primejdii, Mângâietor în deznădejde sau Ajutător întru toate nevoile? Cu adevărat, toate aceste numiri le poţi dintru darul Duhului Sfânt şi de aceea te rugăm să nu ne treci cu vederea, ci degrabă venind întru întâmpinarea noastră, mijloceşte-ne mare milă de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Christos. Şi fie ca prin puterea minunată a rugăciunilor şi a predicilor tale să dobândim întărire în a purcede şi noi pe calea cea strâmtă ce duce spre Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin.

Şi se face otpustul

6 ianuarie

Acatistul Botezului Domnului

Condacul 1:

Pe Tine, Împăratul cerului şi al pământului, Luminătorul nostru, văzându-Te în Iordan, botezat de robul Tău, cerurile s-au înfricoşat şi tot pământul s-a înfiorat, îngerii s-au mirat şi toată făptura s-a bucurat. La păcătoşi şi la vameşi ai venit ca să speli cu ape păcatele oamenilor. Iar noi, nevrednicii, cu mulţumire îţi cântăm:

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat şi lumea întreagă ai luminat, Slavă Ţie.

Icosul 1:

Veniţi în grabă astăzi, puteri îngereşti, văzând pe Stăpânul Hristos, venit la repejunile Iordanului să cureţe păcatul lui Adam şi cunoscând Dumnezeiasca taină, cu frică proslăviţi marea Sa coborâre, că Dumnezeu s-a făcut om şi neştiind de păcat vine ca un Miel al lui Dumnezeu să ridice păcatele la toată lumea. Pentru aceasta, cei ce proslăviţi Dumnezeiasca arătare a lui Hristos, cântaţi Lui ca şi la Betleem aceste laude:

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, că din cer de la Tatăl, ai venit în această lume;

Slavă Ţie, Dumnezeule Cel Preaînalt, care Te-ai coborât chiar până la chipul de rob;

Slavă Ţie, Mântuitorul lumii, căci ca un om ai venit la Ioan să Te botezi;

Slavă Ţie, Luminătorul făpturii, căci ca un nou Adam, păcatele lui Adam cel căzut ai purtat;

Slavă Ţie, Lumina cea fără de început, care la Iordan ai vrut să strălucească lumina cea mare a cunoştinţei la toată lumea;

Slavă Ţie, Soarele Dreptăţii, care ai dorit să dăruieşti oamenilor în Arătarea Ta, prealuminoasa dimineaţă a harului;

Slavă Ţie, Cel ce ai venit să scapi lumea de vechea înşelăciune;

Slavă Ţie, Cel ce ne-ai arătat nouă marea taină a credinţei;

Slavă Ţie, Cel ce ai săvârşit pentru noi minuni mari cu ape multe;

Slavă Ţie, Cel ce ai luminat cerurile şi tot pământul cu lumina învăţăturilor Tale;

Slavă Ţie, Cel ce pe faraon cel gândit l-ai înecat în repejunile Iordanului;

Slavă Ţie, Cel ce ai adus oamenii, prin apele botezului, la viaţă veşnică;

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat şi lumea întreagă ai luminat, slavă Ţie!

Condacul al 2-lea:

Văzând cu Duhul Dumnezeiescul Înaintemergător venirea Ta în lume, Hristoase, a venit la Iordan şi luminat a grăit oamenilor: s-a apropiat Izbăvirea noastră. Siliţi-vă să-L întâmpinaţi pe Dânsul şi cu buze neîntinate să-I cântăm: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Gând ceresc având întru sine, Luminătorul lumii, marele Înaintemergător, a grăit către oameni: Curăţiţi-vă pentru că vine Hristos să izbăvească lumea din stricăciune şi să dezlege blestemul lui Adam cel întâi zidit. Să se bucure pustia Iordanului şi precum crinul să înflorească, iar pământul să se bucure acum. Pregătiţi căile Domnului şi drepte faceţi cărările Dumnezeului nostru şi cântaţi cu veselie unele ca acestea:

Slavă Ţie, Lumina cea nespusă, care ai fost vestită de Luminătorul lumii;

Slavă Ţie, Cuvânt nepătruns, care ai fost prezis de glasul Înaintemergătorului Tău;

Slavă Ţie, Foc curăţitor, căci cu lucrarea Ta se stinge toată necurăţia;

Slavă Ţie, Izvor binecuvântat, prin care toata firea omeneasca se sfinţeşte;

Slavă Ţie, Făcătorul cerului şi al pământului, care ai binevoit a Te boteza de rob;

Slavă Ţie, Fiule, Unule Născut, care ai binevoit să Te arăţi la Iordan;

Slavă Ţie, Împăratul Adevărului, că Înaintemergătorul s-a temut să-ţi dezlege cureaua încălţămintei;

Slavă Ţie, Stăpânul făpturii, că tot neamul omenesc s-a veselit de Botezul Tău;

Slavă Ţie, Dumnezeule Preaveşnic, că Arătarea Ta luminează şi înţelepţeşte pruncii;

Slavă Ţie, Lumina lumii, că venirea Ta luminează şi înţelepţeşte orbii;

Slavă Ţie, că întru lumina Ta vom vedea lumina;

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat şi lumea întreagă ai luminat, slavă Ţie!

Condacul al 3-lea:

Înţelegând, Înaintemergătorul, puterea Dumnezeirii Tale, Hristoase, cu frică privindu-Te venind la Iordan, se bucura cu duhul şi sălta arătându-Te cu mâna şi grăieşte oamenilor: Acesta este Cel ce izbăveşte lumea din stricăciune. Acesta este Cel ce ne liberează din necazuri. Acesta este Cel ce din robi ne face fiii lui Dumnezeu. Acesta, în locul întunericului, luminează oamenii cu apa Dumnezeiescului Botez. Acesta este Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii, pe Acesta întâmpinându-L să-I cântăm: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Având bogăţie de milostivire ai venit, Iisuse, la păcătoşi şi la vameşi, la râul Iordanului, pentru că nu ai mai răbdat să vezi neamul omenesc muncindu-se de diavolul, ci ai venit ca să-l întrebi iarăşi pe Adam: "Unde eşti? Nu te ascunde de Mine. Vreau să te văd dacă eşti gol şi dezbrăcat şi astfel să te învredniceşti să nu te mai ruşinezi". Pentru aceasta propovăduim marea Ta coborâre cântându-ţi unele ca acestea:

Slavă Ţie, Păstorul Cel Bun, că ai voit să cauţi oaia cea rătăcită;

Slavă Ţie, Fiule, Unule Născut, căci ai venit să o porţi pe aceasta pe umerii Tăi;

Slavă Ţie, Milostivire Nemăsurată, că Te-ai pogorât la omul cel căzut;

Slavă Ţie, Iubire Nespusă, că ai scos pe oameni din deznădejde;

Slavă Ţie, Cel ce întăreşti mâinile slăbănogite ale bolnavilor;

Slavă Ţie, Cel ce vindeci picioarele slăbănogite ale şchiopilor;

Slavă Ţie, Cel ce veseleşti pustia însetată precum câmpia Libanului;

Slavă Ţie, Cel ce pustia Iordanului precum Carmelul ai înfrumuseţat-o;

Slavă Ţie, Rouă de viaţă dătătoare;

Slavă Ţie, că eşti Mult îndurat precum trestia care se pleacă;

Slavă Ţie, Cel ce ai venit să cauţi şi să mântuieşti pe cel pierdut;

Slavă Ţie, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam cel izgonit;

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat şi lumea întreagă ai luminat, slavă Ţie!

Condacul al 4-lea:

Furtună de gânduri îndoite avea întru sine Înaintemergătorul, când Tu, Hristoase, Împărate, ai venit ca un om la râul Iordanului şi ai vrut să primeşti botezul ca un rob, zicând: întinde mâna ta şi te atinge de capul Meu, şi frica l-a cuprins, săvârşind cele poruncite. Cuprins a fost de tremur Înaintemergătorul, zicând: De ce ai venit la rob, Doamne, neavând păcate? Cum să botez pe Cel ce poartă necazurile lumii? Cum să luminez pe Luminătorul?

Icosul al 4-lea:

Auzind Domnul, Iubitorul de oameni, înălţimea smeritelor cuvinte ale Înaintemergătorului şi văzând temerea lui i-a zis: O, bunule, Ioane, dacă vrei să fii smerit în faţa Mea, totuşi, lasă frica, pentru că trebuie să-Mi slujeşti, căci aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea, ca prin Mine să se cureţe păcatele oamenilor. Iar noi înţelegând acest cuvânt al Tău îţi cântăm:

Slavă Ţie, Hristoase, Lumina cea adevărată, că mila şi dreptatea s-au întâlnit întru Tine;

Slavă Ţie, Împăratul adevărului, că dreptatea şi pacea s-au sărutat întru Tine;

Slavă Ţie, Preadulce Iisuse, că adevărul Tău a strălucit pe pământ, la Betleem;

Slavă Ţie, Mântuitorule Atotmilostiv, că dreptatea Ta din cer a venit la Iordan;

Slavă Ţie, Curăţirea noastră, că apele botezului ne fac mai albi decât zăpada;

Slavă Ţie, Lumina noastră, că prin repejunile harului zideşti inimă curată întru noi;

Slavă Ţie, Cel ce prin coborârea Ta, cerurile le-ai plecat, iar capul Tău ai vrut să-L pleci sub mâna Înaintemergătorului;

Slavă Ţie că, acoperind Cele de Sus ale Tale, în apele Iordanului ai binevoit să Te afunzi;

Slavă Ţie, Doamne al puterilor, de Care se tem şi se cutremură toate, şi Care ai poruncit Înaintemergătorului să lase frica cea mare;

Slavă Ţie, Părinte al îndurărilor, că la Tine milostivirea este nemăsurată şi necercetată şi cu ea ai acoperit păcatele lumii;

Slavă Ţie, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, Mântuitorul nostru, cercetează-ne pe noi cu mare îngăduinţa Ta cea nespusă;

Slavă Ţie, Cel ce Te-ai arătat la toată lumea, Hristoase Dumnezeul nostru, sfinţeşte-ne pe noi cu arătarea Ta Dumnezeiască;

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat şi lumea întreagă ai luminat, slavă Ţie!

Condacul al 5-lea:

Fiind Şuvoi, izvorâtor din Dumnezeu, de har şi bunătate, în repejunile Iordanului ai intrat, ca prin ape să curăţeşti păcatul omenesc: Frică s-a făcut văzând pe Făcătorul cerului şi al pământului, dezbrăcându-se la râu şi primind botezul de la rob. Puterile îngereşti s-au mirat, râul Iordan şi-a întors apele înapoi, neputând suferi focul ce mânca apele lui, şi nici să spele pe Cel Curat şi să şteargă pe Cel fără de păcat. Pentru aceasta veseleşte-te, Iordane, bucuraţi-vă, izvoare şi bălţi, toate adâncurile mării; că astăzi s-a sfinţit firea apelor, liberându-se de stăpânul întunericului ce se ascunsese acolo. Şi toată făptura veselindu-se, cânta cu noi: Aliluia.

Icosul al 5-lea;

Pe Tine, Stăpânul lumii, văzându-Te Dumnezeiescul Ioan, dezbrăcat şi afundat în ape, ca să îneci păcatele lumii şi golatatea lui Adam iarăşi să o îmbraci în haina măririi, s-a cutremurat cu duhul şi a grăit către Tine, Mielul lui Dumnezeu, care curăţeşti păcatele lumii: "Nu îndrăznesc să mă ating de creştetul Tău. Tu însuţi mă sfinţeşte şi mă luminează, pentru că Tu eşti Viaţa şi Lumina şi Pacea lumii". Totuşi după cuvântul Tău, cu frică şi-a pus dreapta sa pe Dumnezeiescul Tău creştet şi botezându-Te şi pe Tine, fără de păcat fiind, cu bucurie ţi-a cântat aşa:

Slavă Ţie, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai luat asupra Ta păcatele lumii;

Slavă Ţie, Mântuitorule Milosârde, care ai binevoit să îneci în apele Iordanului păcatele oamenilor;

Slavă Ţie, Cel ce ne-ai spălat pe noi de întinăciunea păcatelor;

Slavă Ţie, Cel ce ai dezlegat blestemul lui Adam;

Slavă Ţie că prin Dumnezeiasca Ta arătare pe toţi oamenii i-ai bucurat;

Slavă Ţie că prin Botezul Tău în Iordan toată lumea ai luminat;

Slavă Ţie că pentru noi chip de rob ai luat;

Slavă Ţie că prin sărăcia Ta pe noi ne-ai îmbogăţit;

Slavă Ţie că prin smerenia Ta stăpânirea vrăjmaşului până la capăt ai dărâmat;

Slavă Ţie că prin Botezul Tău, Împărăţia lui Dumnezeu în chip vădit ai început să o zideşti pe pământ;

Slavă Ţie, că la Iordan, calea mântuirii tuturor oamenilor ai arătat;

Slavă Ţie că Lumina vederii de Dumnezeu acolo a luminat;

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat şi lumea întreagă ai luminat, slavă Ţie!

Condacul al 6-lea:

Propovăduitorul minunat şi Înaintemergătorul Ioan multe le grăia oa-menilor veniţi la dânsul, ca să-ţi gătească, Ţie, calea, Doamne, totuşi a tăcut în faţa Ta, când ai venit la Iordan, deoarece Tu Însuţi, i-ai spus: "Dacă vorbeşti celor nelegiuiţi şi celor păcătoşi, botează-Mă repede, în tăcere. Nu se cuvine ca gura omului să grăiască cu glas despre Cel ce a venit, Cuvântul lui Dumnezeu, şi despre taina ce s-a săvârşit, pentru ca îngerii lui Dumnezeu cu frică I-au stat înainte şi toată făptura s-a cutre-murat". Pentru aceasta şi noi în tăcere adâncă şi cu multă cucernicie îţi cântăm: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

La Iordan a strălucit lumii întregi lumină mare, şi taină înfricoşată, că Tu, Stăpâne Hristoase, botezându-Te de către Ioan, cu grabă ai ieşit din apă, scoţând împreună cu Tine lumea şi cerul ţi s-a deschis; Că precum, de demult, Adam a închis cerul pentru toţi, tot aşa oamenii, din nou, împreună cu Tine să dobândească intrarea în locaşurile raiului şi cu dragoste să-ţi cânte aşa:

Slavă Ţie, Împăratul păcii, Cel ce ai dărâmat peretele cel din mijloc al vrajbei;

Slavă Ţie, Dătătorule de milostivire, Cel ce ai deschis raiul cel închis prin neascultare;

Slavă Ţie că la Iordan cerul cel închis prin păcat iarăşi ni l-ai arătat deschis;

Slavă Ţie că atunci ai făgăduit să ne arăţi îngerii ce urcă şi coboară din ceruri;

Slavă Ţie că prin coborârea Ta cerurile până la pământ s-au plecat;

Slavă Ţie că prin Botezul Tău pământul până la ceruri s-a înălţat;

Slavă Ţie că prin deschiderea cerului tainele negrăite ale lui Dumnezeu întregii lumi s-au arătat;

Slavă Ţie că prin arătarea lumii cereşti Preasfânta şi Dumnezeiasca binecuvântare tuturor credincioşilor s-a dat;

Slavă Ţie, Cel ce în vremea lui Ilie cerurile le-ai încuiat, nu ne încuia nouă uşile milostivirii Tale;

Slavă Ţie, Cel ce la Iordan cerurile le-ai deschis, deschide-ne şi nouă uşile Cămării Tale Dumnezeieşti;

Slavă Ţie, Cel ce ne-ai arătat în Botezul Tău adâncul iubirii Tale de oameni, scoate din adâncul păcatului pe cei deznădăjduiţi;

Slavă Ţie, Cel ce ai ridicat până la al treilea cer pe aleşii Tăi, ridică-ne în locaşurile cereşti pe noi cei căzuţi în adâncul păcatului;

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat şi lumea întreagă ai luminat, slavă Ţie!

Condacul al 7-lea:

Vrând, Doamne, Iubitorule de oameni, să mântuieşti lumea ce pierea în păcate, ne-ai descoperit marea taină a Dumnezeieştii şi întreitei arătări şi precum la începutul fiinţării lumii Duhul lui Dumnezeu, ca un dătător de viaţă se purta deasupra apelor, aşa şi la botezul Tău, Doamne, când în râul Iordanului ai vrut să înnoieşti şi să luminezi neamul omenesc şi toată făptura ce suspină împreună cu noi, Acelaşi Duh Sfânt, iarăşi s-a pogorât din ceruri în chip de porumbel şi a stat deasupra Ta, ca peste un nou Adam, ca să petreacă de acum în oamenii înnoiţi în baia de apă şi cu putere de sus fiind îmbrăcaţi, întru înnoirea duhului, să meargă şi să cânte lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

Făptură nouă ai arătat, Stăpâne al făpturii, la Botezul Tău, primit de la Ioan, căci precum în timpul lui Noe ai înecat păcatele celei dintâi lumi, aşa şi în apele Iordanului iaraşi ai înecat păcatele întregii lumi zidită din nou cu foc şi Duh şi apă, săvârşind o minunată înnoire şi renaştere. Cu Duh ai zidit din nou sufletele, cu apă ai sfinţit trupul, povăţuind omul şi astfel în chip tainic, din apă, zideşti împreună cu Duhul Biserica cea cu mulţi fii, ca să-ţi cântăm totdeauna aşa:

Slavă Ţie, Ziditorul făpturii, Cel ce ai plecat cerurile şi Te-ai coborât la Iordan;

Slavă Ţie, Mântuitorul lumii, Cel ce ai deschis cerurile şi ne-ai arătat nouă Duhul lui Dumnezeu;

Slavă Ţie, Atotbunule, că Duhul Tău cel sfânt ne învaţă dreptatea pe pământ;

Slavă Ţie, Cel ce prin apă şi prin Duh ai înnoit firea noastră cea învechită prin păcat;

Slavă Ţie, Cel ce prin focul Dumnezeirii în repejunile Iordanului ne-ai dăruit lumina cunoştinţei;

Slavă Ţie, Hristoase, că prin Pogorârea Duhului Tău cel sfânt ne-ai făcut părtaşi la firea cea Dumnezeiască;

Slavă Ţie, că prin Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii ai descoperit oamenilor adevărata vedere a lui Dumnezeu;

Slavă Ţie, că prin pogorârea Duhului lui Dumnezeu asupra Ta, duhul tăriei şi al înţelepciunii, al vederii şi smereniei şi duhul temerii de Dumnezeu ai vărsat asupra noastră;

Slavă Ţie, că în repejunile Iordanului capetele balaurilor le-ai ars;

Slavă Ţie, că prin arătarea Duhului lui Dumnezeu în chip de porumbel după blândeţile acestuia ne-ai chemat pe noi la curăţie feciorească;

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat şi lumea întreagă ai luminat, slavă Ţie!

Condacul al 8-lea:

Înfricoşătoare şi minunată este arătarea Sfintei Treimi la Iordan: mai întâi Fiul Cel Preaiubit s-a arătat în trup, botezându-se de către robul, îndată Duhul Sfânt s-a pogorât în chip de porumbel, apoi Preadumnezeiescul Părinte a glăsuit din ceruri, mărturisind: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit". O, mare, şi preaslăvită taină: Din cer a tunat Domnul şi Cel de Sus şi-a deschis glasul său, ca să se împlinească proorocia părintelui David: "Glasul Domnului peste ape, Dumnezeul Slavei a tunat, Domnul pe ape multe. Glasul Domnului întru tărie, glasul Domnului întru strălucire". Pentru aceasta şi noi îţi cântăm cu nevrednice buze, din adâncul sufletului: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

Cu totul eşti întru cele înalte, Iisuse, totdeauna şezând în ceruri cu Tatăl, dar nici de cele de jos nu te despărţeşti, născut fiind cu trupul, în Betleem, din Curata Fecioară, acum la Iordan Te arăţi întregii lumi, ca pe cei ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii să-i luminezi cu lumina Arătării Tale Dumnezeieşti. Pentru aceasta luminaţi fiind cu lumina arătării Treimice să-ţi cântăm Ţie, Dumnezeului Celui ce Te-ai arătat şi pe pământ ai fost văzut şi lumea ai luminat:

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti închinat intru cei de sus împreuna cu Tatăl şi cu Duhul;

Slavă Ţie, Fiul Tatălui, Cel Ce eşti cântat de Înaintemergătorul întru cei de jos;

Slavă Ţie, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi eşti propovăduit de glasul din ceruri;

Slavă Ţie, Cel ce Te-ai întrupat pentru noi şi de toată lumea eşti numit Preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu;

Slavă Ţie, că arătându-Te în apele Iordanului, Lumina cea neapusă a Treimii în Botezul Tău ne-ai descoperit;

Slavă Ţie, Cel ce ai fost botezat de mâna robului, şi pe noi, robii Tăi fiind, prin această baie, din nou ne-ai făcut fiii lui Dumnezeu;

Slavă Ţie, Izvorul vieţii şi al nemuririi, care iarăşi ne-ai adus pe noi, cei născuţi din apă şi din Duh, la starea fericită a raiului;

Slavă Ţie, Făcătorul cerului şi al pământului, care prin botezul Tău de foc vii să faci un cer nou şi un pământ al dreptăţii;

Slavă Ţie, Răsăritul răsăriturilor, Cel ce prin Botezul Tău ai luminat pe cei ce dormeau în întunericul şi în umbra morţii;

Slavă Ţie, Lumină din Lumină, că Lumina cea nevăzută a Duhului Tău a strălucit în sufletele noastre;

Slavă Ţie, Împărate fără de început, că prin apele curate ale Botezului Tău ai spălat păcatul strămoşesc;

Slavă Ţie, Stăpânul făpturii, că pe oamenii cei însetaţi i-ai adăpat din destul;

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat şi lumea întreagă ai luminat, slavă Ţie!

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerilor s-a mirat de marea taină a Dumnezeieştii Tale arătări: că pe Adam, cel stricat prin păcat, l-ai înnoit în repejunile Iordanului, şi capetele nevăzuţilor balauri, ce se încuibaseră acolo, le-ai zdrobit cu Botezul Tău şi astfel adâncul beznei diavolului l-ai deschis ca, de acolo, să ne scoţi pe noi şi să începi a zidi Împărăţia Ta, care nu este din lumea aceasta şi despre care a proorocit David zicând: "Împărăţia Ta este Împărăţie a tuturor veacurilor şi Stăpânirea Ta în fiecare neam şi neam", pe care şi noi proslăvind-o îţi cântăm: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Grăitorul de Dumnezeu şi îngerul Dumnezeiesc, Marele Înaintemergător, prezis a fost de Maleahi proorocul, că numai el, unul, dintre oameni s-a învrednicit, Doamne, că la botezul Tău să vadă venirea Duhului şi să audă glasul Părintelui, mărturisind din ceruri că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, ca să fie primit propovăduitor al Arătării Dumnezeieştii Treimi. Acela a mărturisit oamenilor într-o zi de dimineaţă, zicând: "Am văzut Duhul pogorându-se din Cer ca un porumbel şi a şezut deasupra Lui. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu". Iar noi pricepând această mărturie, proslăvim: Dumnezeiasca Ta Arătare, Hristoase, cântând:

Slavă Ţie, Dumnezeul Preaveşnic, că eşti mărturisit de glasul Înaintemergătorului;

Slavă Ţie, Miel Nevinovat, că prin arătarea Duhului Sfânt eşti mărturisit din ceruri;

Slavă Ţie, Putere Preaînaltă, că prin deschiderea porţilor cereşti deasupra Iordanului ne-ai deschis porţile închise ale raiului;

Slavă Ţie, veşnică Milostivire, că prin Botezul Tău ai arătat oamenilor o nouă lume;

Slavă Ţie, Împăratul lumii, care ai vestit pe pământ pace şi mântuire;

Slavă Ţie, Soarele Dreptăţii, că ai strălucit în inimile noastre lumina dreptăţii Tale;

Slavă Ţie, că prin arătarea Sfântului Duh la botezul Tău, ne-ai învrednicit să intrăm cu sufletul curat în cereasca Ta cămară;

Slavă Ţie, că pe Tatăl ceresc la Botezul Tău ni l-ai arătat, ca toţi cei ce credem în Tine cu dreptate să fim fiii Lui;

Slavă Ţie, că prin Duh şi prin foc ai luminat firea noastră cea înnegrită prin păcat;

Slavă Ţie, că prin apă şi prin Duh ai curăţit prealuminat trupul nostru neputincios şi stricat de patimi;

Slavă Ţie, Dumnezeule, că arătându-Te în trup, toată lumea ai înnoit în repejunile Iordanului;

Slavă Ţie, că luând asupra Ta păcatele lumii, păcatul strămoşesc l-ai înecat în apele Botezului;

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat şi lumea întreagă ai luminat, slavă Ţie!

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuieşti firea noastră cea căzută şi sărăcită, Hristoase Mântuitorule, ai venit la râul Iordan, la păcătoşi şi la vameşi şi ai primit Botezul de la Ioan, ca să iei asupra-ţi, acolo, în ape, greutatea păcatelor oamenilor şi ca un miel al lui Dumnezeu să fii gata să mergi de bună voie la jertfă şi să răscumperi păcatele lumii cu scump sângele Tău. Pentru aceasta Te-ai şi afundat în apele Iordanului ca, îngropându-Te acolo, să Te găteşti pentru botezul morţii, despre care, mergând spre patimă, ai zis: "Cu botez mă voi boteza şi cât mă chinuiesc până se vor împlini acestea". Pentru care şi noi cu mulţumire îţi cântăm: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Împărate Preaveşnic, Iisuse Hristoase, Tu ai venit la Iordan pentru a Te arăta la toată lumea, ca să dezlegi, ca un Judecător Atotmilostiv, osânda lui Adam cel întâi zidit, singur ispitind inimile tuturor să dai viaţă nouă, oamenilor. Pentru aceasta, cu mâna luând lopata cea curăţitoare, aria întregii lumi cu înţelepciune ai curăţit-o, despărţind, precum pastorul, oile de capre. Învredniceşte-ne şi pe noi, cei botezaţi în numele Preasfintei Treimi, să fim mântuiţi şi aşezaţi de-a dreapta Ta, şi bineplăcută să-ţi fie această cântare:

Slavă Ţie, Arhiereule, că trecând cerurile prin Botezul Tău, pământul l-ai luminat;

Slavă Ţie, Păstorul cel Mare al oilor, că la turma Ta ai venit la Iordan;

Slavă Ţie, că întemeind pământul pe ape, l-ai înnoit la apele Iordanului cu harul Duhului;

Slavă Ţie, că întărind cerul a doua oară deasupra apelor, ai zidit un cer nou, Biserica Ta, în apele Botezului Tău;

Slavă Ţie, Izvorul vieţii noastre, că la izvoarele mântuirii ai chemat pe oamenii Tăi însetaţi;

Slavă Ţie, Propovăduitorule al veşnicului adevăr, că setea noastră cea duhovnicească ai potolit-o fără preţ şi fără argint;

Slavă Ţie că, bogat fiind în milostivire, pentru prea multa dragoste, Te-ai jertfit pentru noi;

Slavă Ţie că, pe noi cei morţi în păcate, vii ne-ai făcut în apele botezului;

Slavă Ţie că, Te-ai îngropat în apele Iordanului, ca şi noi să ne îngropăm prin botez întru moartea şi învierea Ta;

Slavă Ţie, căci cu apele Iordanului Te-ai îmbrăcat ca şi cu o haină, ca şi noi să ne îmbrăcăm cu Tine în hainele luminoase ale dreptăţii şi curăţiei;

Slavă Ţie că peretele cel din mijloc al vrajbei cu Trupul Tău l-ai dărâmat, ca şi pe noi, cei ce suntem pe mare, departe, să ne apropii de Tine;

Slavă Ţie, că pe toţi oamenii i-ai împăcat în unul Trupul Tău, ca şi pe noi cei străini şi pribegi să ne zideşti în Una şi Dumnezeiasca Biserică;

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat şi lumea întreagă ai luminat, slavă Ţie!

Condacul al 11-lea:

Cântare nouă să-ţi cânte Ţie, Hristoase, toată făptură, că din Fecioară Te-ai născut şi în Iordan Te-ai botezat. Oamenii, duhovniceşte să se veselească, proslăvind sărbătoarea strălucitei noastre luminări şi împreună cu Dumnezeiescul Grigore, să cântăm zicând: "Este timpul înnoirii, să ne înnoim de sus; ziua rezidirii, să ne îmbrăcăm în Noul Adam; ziua luminării, să ne luminăm Dumnezeieşte", că întru înnoirea duhului să începem a umbla şi întotdeauna să cântăm cântarea cerească: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Luminoasă şi Strălucitoare Lumină eşti Hristoase, Lumină Veşnică a unuia Născut din Tatăl! Preacinstitul Tău Trup s-a aprins în mijlocul Iordanului ca un luminător, Tu ai strălucit precum Soarele şi ai dăruit lumii prin Botezul Tău lumina cea mare şi nevăzută a harului şi adevărului, luminând pe tot omul ce vine în lume, ca oamenii ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii să vadă lumină mare şi să meargă după ea. Luminează-ne, aşadar, şi pe noi cei ce rătăcim în întunericul păcatului, ca înnoindu-ne şi urcându-ne la înălţime cerească, să-ţi cântăm aşa:

Slavă Ţie, Luminatorul lumii, că ai venit să ne botezi cu Duhul Sfânt şi cu foc;

Slavă Ţie, Mântuitorul celor păcătoşi, că ai binevoit să ne scoţi din adâncul păcatului;

Slavă Ţie, Lumina Cea fără de început şi Pururea Fiitoare, că ai curăţit întinăciunea sufletelor noastre în apele Botezului;

Slavă Ţie, Lumina care întrece orice strălucire, că în strălucirile sfinţilor Tăi îi luminezi pe cei credincioşi;

Slavă Ţie, Strălucirea Slavei Tatălui, că prin arătarea Ta ai izgonit întunericul nevederii;

Slavă Ţie, Cel ce locuieşte întru Lumina cea nepătrunsă, că prin Botezul Tău a strălucit Lumina vederii de Dumnezeu;

Slavă Ţie, Lumină din Lumină, că ai strălucit întru întuneric, ca să ne curăţeşti de întunericul păcatelor;

Slavă Ţie, Soarele Dreptăţii Cel ce ne-ai vestit nouă dimineaţa mântuirii, întru lumina faptelor bune învaţă-ne pe noi;

Slavă Ţie, Lumina Cea Neînserată, care a strălucit la Iordan, întru lumina Ta, străluceşte-ne Lumina cea neapusă a Sfintei Treimi;

Slavă Ţie, Chipul Cel Prealuminos al Tatălui, dă-ne viaţa cea minunată şi neîmbătrânitoare în baia naşterii din nou;

Slavă Ţie, Biruitorul morţii, din veşnica moarte izbăveşte-ne pe noi;

Slavă Ţie, începătorul vieţii, îndreptează-ne pe noi la viaţă veşnică;

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat şi lumea întreagă ai luminat, slavă Ţie!

Condacul al 12-lea:

Harul Dumnezeiesc şi mântuitor s-a arătat astăzi tuturor oamenilor în Botezul Tău, Hristoase, Mântuitorule; căci ai venit la Iordan, Unule, să curăţeşti păcatele oamenilor şi să zdrobeşti capetele balaurilor ce se încui-baseră acolo, dăruind harul botezului care dezleagă sufletele şi trupurile noastre. Ca noi cu smerenie şi sârguinţă să alergăm la preacuratul izvor şi să scoatem apa vieţii, că harul Duhului şi darurile tainice şi Duhul cunoaşterii se dau în chip nevăzut tuturor celor ce o scot cu credinţă, Mântuitorule, ca toţi să-ţi cânte cu mulţumire: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Cântând, Hristoase, Arătarea Ta Mântuitoare, proslăvim toţi Botezul Tău de la Ioan, în apele Iordanului, ne închinăm negrăitei Tale îngăduinţe făţă de omul căzut şi credem cu Înaintemergătorul, că Tu cu adevărat eşti Mielul lui Dumnezeu, care ai luat asupra Ta în apele Iordanului, păcatele a toată lumea, ca să le speli şi să le răscumperi cu Preacurat Sângele Tău. Pentru aceasta ne rugăm Ţie: poartă şi nenumăratele noastre păcate şi nu ne lipsi pe noi în această mare şi luminată zi să-ţi cântăm cu mulţumire şi inimă curată unele ca acestea:

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, că ne-ai strălucit în apele Iordanului lumina spre luminarea întregii lumi;

Slavă Ţie, Preaveşnic Dumnezeu, că ne-ai arătat în Botezul Tău mare har şi iubire pentru toţi oamenii;

Slavă Ţie, Mântuitorul celor rătăciţi, că ai venit să cauţi în repejunile Iordanului pe cei pierduţi pe cale;

Slavă Ţie, Biruitorul morţii, că ai binevoit să dăruieşti viaţă nouă şi curată nu după trup, ci intru înnoirea duhului;

Slavă Ţie, Stăpânul vieţii şi al morţii, că ai tocit boldul morţii şi prin Arătarea Ta ne-ai dăruit viaţă nesfărşită;

Slavă Ţie, Făcătorul cerului şi al pământului, că prin Botezul Tău cerul şi pământul s-au veselit pe malurile Iordanului;

Slavă Ţie, Împăratul celor ce împăraţesc, că Împărăţia lumii acesteia de aici începe să odrăslească în Împărăţia Ta;

Slavă Ţie, Doamne al celor ce stăpânesc, că cerurile astăzi se deschid tuturor celor ce vor să se mântuiască şi toată firea noastră începe să se curăţească;

Slavă Ţie, Mântuitorul nostru, că ai venit la Iordan să ne mântuieşti pe noi nu după faptele dreptăţii, ci după mare mila Ta;

Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că ai sfinţit firea apelor; adapă şi sufletul cel însetat cu apa cucerniciei, după mare mila Ta;

Slavă Ţie, Fiule, Unule Născut şi Cuvântul lui Dumnezeu, hrăneşte inima mea cu arătarea cuvintelor Tale;

Slavă Ţie, Dumnezeule Atotputernic, care singur faci minuni, aprinde sufletul meu cel rece cu înţelegerea minunilor Tale;

Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat şi lumea întreagă ai luminat, slavă Ţie!

Condacul al 13-lea:

Doamne Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai venit la Iordan ca să ridici păcatele întregii lumi, primeşte această neînsemnată rugăciune ce Ţi-o aducem din toată inima şi ne luminează pe noi, cei ce şedem în întunericul păcatelor, cu mântuitorul Tău Botez primit de la Ioan, ca să ne mântuim prin Tine de bolile sufleteşti şi trupeşti, să începem a păşi drept întru înnoirea vieţii şi să-ţi cântăm cu toţi sfinţii: Aliluia ( de 3 ori).