6 septembrie, 8 noiembrie
Acatistul Sfântului Arhanghel Mihail
După obişnuitul început, se zic:
Condacul 1:
Alesule Voievod al Puterilor cereşti şi apărător al neamului omenesc, această cântare de mulţumire aducem ţie noi, cei izbăviţi prin tine din necazuri; ci tu, ca unul care stai înaintea Scaunului împăratului Slavei, slobozeşte-ne pe noi din toate nevoile, ca lăudându-te să strigăm ţie, cu credinţă şi cu dragoste: Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cereşti!
Icosul 1:
Cu limbi îngereşti s-ar cădea să te lăudăm, Mihaile, după cuviinţa datorată întâi-stătătorului cetelor îngereşti cu chip de foc; dar până când vom deprinde, întelepţiţi de tine, grăirea celor netrupeşti, auzi din guri mulţumitoare - deşi omeneşti - unele ca acestea:
Bucură-te, stea străluminătoare a lumii cereşti;
Bucură-te, făclie cu strălucire de aur a adevărului şi a dreptăţii;
Bucură-te, care primeşti razele luminii de taină;
Bucură-te, Voievoade al îngerilor celor fără de număr;
Bucură-te, în care se descoperă cel mai limpede slava dreptei Ziditorului;
Bucură-te, prin care
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cereşti!
Condacul al 2-lea:
Întrevăzând cu ochii credinţei mărirea frumuseţii tale duhovniceşti şi puterea dreptei tale purtătoare de fulgere, Arhanghele al lui Dumnezeu, ne umplem de uimire, de bucurie şi de mulţumire către Atoatefăcătorul, ca unii ce suntem pământeşti şi îmbrăcaţi în trup, strigând cu toate Puterile cereşti: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Înţelegere curată şi nerobită patimilor cere pentru noi, preaminunate Mihaile, alesule al cetelor îngereşti, ca noi, înăltându-ne cu gândul de la cele pământeşti la cele cereşti, să-ţi cântăm ţie cântare de laudă precum aceasta:
Bucură-te, că vezi îndeaproape negrăita frumuseţe şi buna întocmire dumnezeiască;
Bucură-te, preacredinciosule tăinuitor al preabunelor sfaturi ale Preasfintei Treimi;
Bucură-te, de care se minunează cu dragoste oştirile cereşti;
Bucură-te, pe care cu credinţă îl măresc pământenii;
Bucură-te, de care se tem puterile iadului;
Bucură-te, fulger duhovnicesc aducător de bucurie;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cereşti!
Condacul al 3-lea:
Arătând în tine puterea nebiruită a râvnei pentru slava dumnezeiască ai stat în fruntea cetelor îngereşti, Mihaile, împotriva celui ce suflă răutatea, preatrufaşului Luceafăr de dimineaţă, pe care, văzându-l aruncat împreună cu cei de aproape ai săi din înălţimea cerului întru cele mai de jos ale pământului, oştirile cereşti, în chip preaslăvit călăuzite de tine în lupta, înaintea Scaunului dumnezeirii au strigat cu veselie şi cu o singură gură: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Pe tine, Arhanghele Mihaile, tot neamul creştinesc te are mare apărător şi mare ajutător în războaiele cu cei potrivnici; dorind pentru aceasta a ne învrednici de preaminunatul tău ajutor, în ziua prăznuirii tale îţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, prin care satana a fost aruncat ca un fulger din Cer;
Bucură-te, prin care neamul omenesc, fiind păzit, se înălţa;
Bucură-te, prealuminată podoabă a prealuminatei lumi de Sus;
Bucură-te, preaslăvită ocrotire a lumii de jos;
Bucură-te, care niciodată nu ai fost biruit de puterile răului;
Bucură-te, cel întărit pe veci în adevăr şi dreptate, împreună cu toţi îngerii lui Dumnezeu, prin harul dumnezeiesc;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cereşti!
Condacul al 4-lea:
Izbăveşte-ne de viforul ispitelor şi al nevoilor, cela ce eşti între îngeri întâistătător, pe noi care săvârşim cu dragoste şi bucurie praznicul tău prealuminat, că tu eşti în nevoi mare ajutător şi în ceasul morţii aperi şi ocroteşti de duhurile rele pe toţi cei care strigă împreună cu tine Stăpânului şi Dumnezeului nostru: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Văzând îndrăznirea ta asupra cetelor diavoleşti, toate ierarhiile îngereşti s-au avântat cu bucurie, urmându-te în luptă pentru numele şi slava Stăpânului lor, strigând: „Cine este ca Dumnezeu?”. Iar noi, cunoscând pe satana biruit sub picioarele tale, strigăm ţie, ca unui biruitor:
Bucură-te, prin care pacea şi liniştea în cer s-au sălăşluit;
Bucură-te, prin care duhurile răutăţii au fost aruncate în iad;
Bucură-te, care călăuzeşti oştirile cereşti şi puterile lumii nevăzute pentru nimicirea răului;
Bucură-te, care îmblânzeşti în chip nevăzut mânia şi zbuciumul stihiilor lumii;
Bucură-te, minunatiile împreună-luptător cu cei ce se luptă cu duhurile răutăţii;
Bucură-te, tare ajutător al celor ce slăbănogesc în ispitele şi necazurile veacului acesta;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cereşti!
Condacul al 5-lea:
Izvor de Dumnezeu dăruit cu minuni preamarite te-ai arătat în biserica ta din Hone; căci nu numai balaurul cel mare şi înfricoşat care petrecea în locul acela a fost nimicit cu puterea ta, ci şi ape au izvorât, tămăduind toată neputinţa trupească, pentru ca toţi sa strige cu credinţă Stăpânului îngerilor Celui ce te-a proslăvit pe tine: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Auzindu-te şi cunoscându-te pe tine, preaminunate Mihaile, ca pe un mare luminător, strălucind în mijlocul cetelor îngereşti, la tine alergăm, după Dumnezeu şi Maica Domnului, rugându-te cu prisos de nădejde să ne ajuţi cu puterea ta pe toţi cei ce-ţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai călăuzit şi ocrotit în pustie poporul ales de Dumnezeu;
Bucură-te, înaltule mijlocitor al Legii date în Sinai prin mâna lui Moise;
Bucură-te, la care judecătorii şi căpeteniile lui
Bucură-te, prin care proorocii şi arhiereii iudeilor au primit darul cunoştinţei de la Dumnezeu Atotcunoscătorul;
Bucură-te, cel ce ai întrămat cu tainică înţelepciune pe legiuitorii cei temători de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai pus judecată şi dreptate în inima celor ce fac binele;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cereşti!
Condacul al 6-lea:
Când te-a văzut Manole pe tine, înainte-vestitorul judecăţilor dumnezeieşti, s-a umplut de mirare şi frică, socotind ca pentru aceasta nu va mai trăi; ci învăţat fiind de femeia sa despre rostul cel bun al arătării şi blândeţea cuvintelor tale, bucurându-se pentru fiul său Samson, care avea să se nască după cuvântul tau, mulţumind a strigat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Răsărit-ai întru slavă, Mihaile, în chip preaminunat, când ai statut în chip omenesc înaintea lui Iisus al lui Navi, grăind: „Scoate încălţămintea din picioarele tale, că eu sunt Arhistrategul Puterilor Domnului”. Minunându-ne de o astfel de arătare a ta, cu dragoste strigăm ţie:
Bucură-te, neadormitule păzitor al capetelor de Dumnezeu încoronate;
Bucură-te, că degrabă umileşti pe cei ce se împotrivesc stăpânirilor drepte, ca pe unii ce se împotrivesc poruncii lui Dumnezeu;
Bucură-te, că smereşti răzvrătirile noroadelor;
Bucură-te, că ruşinezi în chip nevăzut obiceiurile cele raucredincioase;
Bucură-te, că tu luminezi în ceasul grelelor frământâri pe cei ce se îndoiesc;
Bucură-te, că pe cei încercaţi îi scapi din ispite păgubitoare;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cereşti!
Condacul al 7-lea:
Voind Stăpânul tuturor să arate că trecerea vieţii omeneşti nu este întâmplătoare, ci pururea este ţinuta în mâna Sa, te-a dăruit apărător şi ocrotitor împăraţilor pământului, ca să găteşti neamurile pentru veşnica împărăţie a lui Dumnezeu; pentru aceasta, toţi care cunosc înalta ta slujire spre mântuirea oamenilor, cu mulţumire striga lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Făcătorul tuturor minunilor şi Stăpânul a toate prin tine Minune nouă ne-a arătat pe pământ, Arhistrategule, când ai mântuit în chip minunat de potopirea apelor răului biserica înălţată întru cinstirea numelui tau în Colose, poruncind şuvoaielor să se reverse în sânurile pământului. Şi văzând aceasta, fericitul Arhip, cu fiii săi duhovniceşti, mulţumind, a strigat tie:
Bucură-te, îngrădire nestricată a sfintelor biserici ale lui Dumnezeu;
Bucură-te, zid neclintit împotriva vrăjmaşilor credinţei creştineşti;
Bucură-te, la a cărui poruncă se pleacă stihiile;
Bucură-te, prin care se nimicesc cugetele rele;
Bucură-te, cel ce aduci credincioşilor bucurie de la Scaunul Atotţiitorului;
Bucură-te, cel ce-i aduci pe necredincioşi pe calea dreptăţii şi adevărului;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cereşti!
Condacul al 8-lea:
Minunea străină a puterii tale, Arhistrategule al lui Dumnezeu, a cunoscut-o asupra sa Avacum atunci când, potrivit chemării lui Dumnezeu, l-ai răpit şi l-ai dus degrabă din Iudeea în Babilon, ca să-l hranească pe Daniil, care era întemniţat în groapa leilor; drept pentru care, minunându-se de preamărita lucrare a puterii tale, a strigat cu credinţă: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Cu totul eşti întru cei de sus, Mihaile, stând înaintea Scaunului împăratului Slavei, iar de cei de jos nu te depărtezi, luptând pururea cu vrăjmaşii mântuirii oamenilor; drept care toţi cei ce vor să ajungă în dorita împărăţie cerească îţi strigă ţie într-un glas:
Bucură-te, începătorul întreit-sfintei cântări îngereşti;
Bucură-te, cel ce eşti pururea gata să stai inainte, apărând neamurile omeneşti;
Bucură-te, că ai pierdut în chip străin pe faraonul cel prea trufaş şi pe necredincioşii egipteni;
Bucură-te, că ai călăuzit în chip preaslăvit în pustie pe iudeii cei credincioşi;
Bucură-te, că i-ai acoperit pe ei cu norul cel dumnezeiesc;
Bucură-te, prin care s-a stins văpaia cuptorului celui din Babilon;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cereşti!
Condacul al 9-lea:
Toti monahii Sfântului Munte Athos au venit cutremuraţi de bucurie, văzând cum ai mântuit pe tânărul cel temător de Dumnezeu, pe care necredincioşii iubitori de avuţii, cuprinşi de nebunie, îl aruncaseră legat de o piatra în adâncurile mîrii; pentru aceasta, mănăstirea care l-a primit pe acela, împodobindu-se cu numele tău, cu mulţumire strigă către Domnul: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Graiurile ritoriceşti şi cugetele înţelepţilor nu pot a spune puterea ta, Mihaile, cum ai omorât într-o singura noapte o sută optzeci şi cinci dintre ostaşii împăratului asirian Senaherim, ca să se înveţe a nu mai huli numele Domnului; iar noi, cinstind sfânta ta râvnă pentru slava Dumnezeului celui Adevărat, cu veselie îţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, nebiruitule Voievod al oştirilor dreptmăritoare;
Bucură-te, spaima şi umilirea oştirilor răucredincioase;
Bucură-te, că sădeşti dreapta credinţă a cinstirii lui Dumnezeu;
Bucură-te, că dezrădăcinezi eresurile şi schismele pierzătoare de suflet;
Bucură-te, că de multe ori ai întărit pe câmpul de luptă pe binecredincioşii Macabei;
Bucură-te, că ai pierdut chiar în templu pe Iliodor, necredincioasa căpetenie a lui Antioh;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cereşti!
Condacul al 10-lea:
Ajutor tare fii celor ce vor să se mântuiască, Arhistrategule al lui Dumnezeu, izbăvindu-ne şi păzindu-ne de necazuri şi de nevoi, încă şi de oamenii răi şi de păcatele noastre, ca noi, înaintând în credinţă, nădejdea şi dragostea către Hristos, cu bucurie pentru ocrotirea ta preaminunată mulţumind, să strigăm Stăpânului îngerilor şi al oamenilor: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Zid eşti oamenilor credincioşi, Arhistrategule al lui Dumnezeu, şi stâlp tare în luptele cu vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi; pentru aceasta, izbăviţi fiind prin tine din cursele diavolilor, cu inima şi gura mulţumitoare îţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, nebiruitule luptător împotriva vrăjmaşilor credinţei şi a celor ce se împotrivesc Sfintei Biserici;
Bucură-te, neobositule împreună-luptător cu smeritii înainte-vestitori ai Evangheliei;
Bucură-te, că pe cei ce stau întru întunericul necredinţei îi luminezi cu lumina credinţei în Hristos;
Bucură-te, că povăţuieşti pe calea adevărului şi a pocăinţei pe cei înebuniţi de înţelepciunea cea mincinoasă;
Bucură-te, înfricoşatule mustrător al celor ce iau numele lui Dumnezeu în deşert;
Bucură-te, purtătorule de fulgere, pedepsitor al celor ce nebuneşte batjocoresc tainele sfintei credinţe;
Bucurase, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile ceresti!
Condacul al 11-lea:
Toată cântarea de laudă se biruieşte de mulţimea minunilor tale, Arhistrategule al lui Dumnezeu, că săvârşite sunt de tine nu doar în Ceruri şi pe pământ, ci şi în beznele celor mai de dedesubt, unde ai legat pe şarpele cel din adâncuri cu legăturile puterii Domnului, că toţi cei izbăviţi de răutatea lui să binecuvânteze pe Stăpânul Cerurilor şi al pământului, strigând: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Slujitor minunat al adevărului şi curăţiei cinstirii lui Dumnezeu te-ai arătat, Arhistrategule, când, mai înainte văzând meştesugurile duhului întunericului, l-ai oprit cu numele lui Dumnezeu, ca să nu îndrăznească a scoate la iveală trupul ascuns al răposatului povăţuitor al lui Israel, Moise, ca să nu fie cinstit ca Dumnezeu de fiii lui Israel cei robiţi simţurilor; pentru aceasta, cinstind acum praznicul tău cel frumos luminat, mulţumind strigăm tie:
Bucură-te, că ai păzit între iudei curăţia cunoaşterii lui Dumnezeu, în zilele Vechiului Legământ;
Bucură-te, că ai dezrădăcinat de multe ori neghinele rătăcirii în zilele Harului adus de Hristos;
Bucură-te, că ai pierdut oracolele şi idolii neamurilor;
Bucură-te, că întăreşti pe creştinii nevoitori şi purtători de chinuri;
Bucură-te, că umpli cu puterea harului dumnezeiesc pe cei neputincioşi cu duhul;
Bucură-te, că îmbraci cu armele credinţei pe cei slăbănogiţi cu trupul;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cereşti!
Condacul al 12-lea:
Har din ceruri cere de la Dumnezeu, Mihaile, pentru noi, cei ce cântăm întru lauda preacinstitului tău nume, că umbriţi fiind de ocrotirea ta, să trăim în toată evlavia şi curăţia, până ce, dezlegaţi fiind prin moarte din legăturile trupului, să ne învrednicim să stăm dinaintea Scaunului de foc al împăratului Slavei şi să strigăm cu cetele îngereşti: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cântând feluritele tale minuni, Mihaile, lucrate spre mântuirea noastră, îl rugam pe Domnul şi Stăpânul tuturor ca duhul râvnei pentru Slava lui Dumnezeu, care este întru tine, să nu se împuţineze vreodată în noi, cei ce strigăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce la vremea potrivita aşezi în chip preaminunat la locuri de cinste pe robii credincioşi ai lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce arunci în chip nevăzut din înălţimea puterii şi slavei pe cei neruşinaţi şi nevrednici;
Bucură-te, care vei aduna pe cei alesi din cele patru colţuri ale pământului;
Bucură-te, prin care, la porunca lui Dumnezeu, cei păcătoşi vor fi predaţi focului veşnic;
Bucură-te, prin care satana cu îngerii lui vor fi ferecaţi pe veci în iad;
Bucură-te, prin care drepţii se sălăşluiesc în chip preaslăvit în locaşurile Tatălui Ceresc;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cereşti!
Condacul al 13-lea:
O, prea minunatule întâistătător al arhanghelilor şi al îngerilor, primeşte, pentru preaminunata ta slujire spre mântuirea neamului omenesc, glasul de laudă şi de mulţumire pe care îl inălţăm spre tine, şi, ca unul ce eşti plin de puterea lui Dumnezeu, acoperă-ne cu aripile tale cele nematerialnice de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, ca să strigăm pururea Domnului, Celui ce te-a proslăvit şi S-a proslăvit prin tine: Aliluia!
Acest Condac se repeta de 3 ori, apoi se zic din nou Icosul 1 şi Condacul 1.
Dupa care se citeşte această rugăciune:
Rugăciune către Sfântul Arhanghel Mihail:
Sfinte şi mare Arhanghele al lui Dumnezeu, Mihaile, care cel dintâi între îngeri stai dinaintea Treimii celei negrăite, sprijinul şi păzitorul neamului omenesc, care ai zdrobit în Ceruri cu oştile tale capul preatrufaşului diavol şi ruşinezi pururea pe pământ răutatea şi viclenia lui, la tine alergăm cu credinţă şi ne rugăm ţie cu dragoste: fii pavăză nestricată şi coif tare Sfintei Biserici şi neamului nostru dreptcredincios, păzindu-ne cu spada ta purtătoare de fulgere de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi.
Nu ne lăsa pe noi, o, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără ajutorul şi ocrotirea ta, pe cei ce lăudăm astăzi sfântul tău nume. Iată că, deşi mult greşiţi suntem, nu voim să pierim întru fărădelegile noastre, ci să ne întoarcem la Domnul, ca să ne călăuzească spre lucruri bune. Luminează minţile noastre cu lumina feţei lui Dumnezeu, care străluceste totdeauna pe fruntea ta ca un fulger la arătare, ca să putem pricepe care este voia lui Dumnezeu, bună şi desăvârşită, în ceea ce ne priveşte, şi să cunoaştem toate câte se cuvine nouă să le facem şi câte să le trecem cu vederea şi să le părăsim. Întăreşte-ne cu harul Domnului voinţa slabă şi dorirea lipsită de vlagă, ca întărindu-ne în legea Domnului, să încetăm a ne mai primejdui cu cugetele pământeşti şi cu poftele trupeşti, aplecându-ne, după asemănarea copiilor lipsiţi de minte, către frumuseţile degrabă pieritoare ale lumii acesteia şi uitând în chip nesăbuit cele veşnice şi cereşti de dragul celor stricăcioase şi pământeşti.
Mai presus de toate acestea, cere de Sus pentru noi duhul adevăratei pocăinţe, întristarea cea nefăţarnică după Dumnezeu şi zdrobirea pentru păcatele noastre, ca zilele ce ne-au mai rămas din această viaţă trecătoare să le cheltuim nu spre plăcerea simţurilor şi hrănireă patimilor noastre, ci întru îndreptarea cu lacrimi de credinţă şi zdrobire a inimii, cu nevoinţele curăţiei şi cu bineplăcutele fapte ale milostivirii.
Iar când se va apropia ceasul sfârşitului nostru, al slobozirii din legăturile acestui trup pieritor, nu ne lăsa pe noi, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără de apărare împotriva duhurilor răutăţii care sunt în văzduhuri şi obişnuiesc a împiedica urcuşul sufletului omenesc la cele de Sus, că păziţi fiind prin tine, fără împiedicare să ajungem în sălaşurile preaslăvite ale Raiului, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Şi învrednicindu-ne a vedea prealuminatul chip al Preabunului nostru Domn şi Stăpân, şi căzând cu lacrimi la picioarele Lui, cuprinşi de bucurie şi umilinţă să strigăm: slavă Ţie, Preaiubitul nostru Mântuitor, Care pentru preamultă dragoste pe care o ai faţă de noi, nevrednicii, ai binevoit a trimite pe îngerii Tai ca să slujească mântuirii noastre! Amin!
8 septembrie
Acatistul naşterii Maicii Domnului
Rugăciunile începătoare, apoi:
Condacul 1:
Astăzi
Icosul 1:
Soborul îngeresc şi neamul omenesc astăzi după cuviinţă să se veselească, pentru că Eva cea tainică în lume vine şi nădejdea aşteptării lui Adam se împlineşte. Pe care toţi lăudând-o, aşa să-i zicem:
Bucură-te, că viaţa şi bucuria prin tine lumii se va trimite;
Bucură-te, steaua dimineţii cea înţelegătoare;
Bucură-te, steaua darului care vesteşti venirea în lume a veşnicului Soare;
Bucură-te, dimineaţă şi zori care aduci lumii veşnică nemurire;
Bucură-te, chemarea înapoi a celor ce de rai s-au înstrăinat;
Bucură-te, chemarea înapoi a celor pe care şarpele i-a înşelat;
Bucură-te, cămară a tainelor mântuirii neamului omenesc;
Bucură-te, floarea milei şi a îndurării Părintelui ceresc;
Bucură-te, odor ales de Dumnezeu şi slava fecioriei;
Bucură-te, sălaşul cel cuvântător şi cămara cea sfântă a bucuriei;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!
Condacul al 2-lea:
Adam şi Eva să se veselească împreună cu tot neamul omenesc, căci împăcarea lui Dumnezeu cu oamenii s-a apropiat şi Maica milei la noi a sosit; pentru care, slavă dăm lui Dumnezeu aşa: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Adam, cu taină la început, pe femeie cu numele vieţii a numit-o, că la plinirea vremii prin Eva cea tainică şi duhovnicească, viaţa lumii s-a înnoit şi bucuria în locul întristării a răsărit; pe care cu credinţă, din inimă o lăudăm aşa:
Bucură-te, răsăritul cel gândit al Soarelui celui neînserat;
Bucură-te, revărsarea bucuriei care ai alungat întristarea;
Bucură-te, roua milostivirii lui Dumnezeu, prin care arşiţa păcatului se răcoreşte;
Bucură-te, roua cea de viaţă aducătoare, prin care roua morţii se tămăduieşte;
Bucură-te, lăcaş prea sfânt şi raiul cel gândit al desfătării;
Bucură-te, fântâna darurilor şi izvor al mângâierii;
Bucură-te, stâlparea cea înţelegătoare din rădăcină împărătească;
Bucură-te, floare duhovnicească din sămânţă arhierească;
Bucură-te, Sfânta Sfintelor cea preaaleasă;
Bucură-te, Sfânta Sfintelor şi scară cerească;
Bucură-te, raiule cu totul înflorit;
Bucură-te, raiule cuvântător şi prea împodobit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!
Condacul al 3-lea:
Bucurie a luat de la Dumnezeu Ana pentru naşterea lui Samuil, dar şi mai mare a fost bucuria dumnezeieştilor Părinţi pentru naşterea ta, Preasfântă Fecioară. Pentru care, slavă şi mulţumită din toată inima au adus lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
După îndelungată vreme de nerodire şi de mâhnire a dumnezeiştilor tăi părinţi, ca un soare prea frumos ai răsărit şi noaptea întristărilor ai risipit-o prin naşterea ta, şi bucurie la toată lumea ai vestit. Pentru care cu smerenie şi cu umilinţă te lăudăm aşa:
Bucură-te, că naşterea ta îngerul Domnului a vestit-o;
Bucură-te, că numele tău de înger s-a proorocit;
Bucură-te, că la naşterea ta cerul şi pământul s-a bucurat;
Bucură-te, că numele de Maria, ca taină de la Dumnezeu ţi s-a dat;
Bucură-te, că cele cinci slove ale numelui tău, pe unele din darurile tale le-a arătat;
Bucură-te, că tu cu fecioria şi cu proorocia ai covârşit-o pe Maria;
Bucură-te, căci cu milostenia şi cu smerenia ai strălucit mai mult ca Abigail;
Bucură-te, că frumuseţea Rahilei ai întrecut-o fără de aemănare;
Bucură-te, că frumuseţea Rahilei s-a deosebit de a ta, ca a lunii de soare;
Bucură-te, că pe Iudita cea înţeleaptă, cu înţelepciunea ai întrecut-o;
Bucură-te, că pe Ana, mama lui Samuel, ai covârşit-o prin moartea cea gânditoare;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!
Condacul al 4-lea:
Să se bucure Isaia Proorocul cu bucurie mare că iată, semnul bucuriei în lume a strălucit şi Fecioara Maria, Maica lui Emanuel, la noi a sosit; de a cărui venire, cerul şi pământul se bucură şi împreună cu noi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Înaintea Soarelui Dreptăţii, steaua dimineţii celei duhovniceşti a răsărit şi raza zilei celei de taină nouă ne-a strălucit. Veseliţi-vă popoare şi vă bu-curaţi şi pe dumnezeiasca Pruncă ce s-a născut, cu bucurie mare să o lăudăm aşa:
Bucură-te Preasfântă, dumnezeiască Pruncă, şi odor prea cinstit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, cea care la noi ai sosit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, pe care mai înainte, cu duhul, proorocii te-au văzut;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, ceea ce te-ai născut spre mântuirea lumii;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, ceea ce din pântece neroditor ai răsărit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, căci prin a ta naştere a venit în lume mila lui Dumnezeu;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, prin care soseşte împăcarea cu Dumnezeu în lume;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, de a cărei naştere se veseleşte toată lumea;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, ceea ce ai izgonit întristarea cea veche din lume;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, ceea ce prin naşterea ta ne izbăveşti de osândă;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, ce înlături de la
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, cea care ne aduci iarăşi desfătarea raiului;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!
Condacul al 5-lea:
Nazaretul cel mic şi nebăgat în seamă, să se veselească şi să se bucure, căci cu slavă şi cu cinste s-a îmbrăcat prin naşterea ta, Pruncă a lui Dumnezeu, Maria, pe care toate neamurile te laudă şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Înflorit şi sfinţit tâlcuindu-se Nazaretul, cu taină pe tine te-au arătat Fecioară, cea înflorită cu frumuseţea fără de asemănare şi împodobită cu felurimea darurilor Prea Sfântului Duh. De a ta gândită şi simţită frumuseţe foarte minunându-ne, cu nevrednicie îndrăznim a te lăuda aşa:
Bucură-te, floarea darurilor cea înflorită şi frumuseţea cea fără asemănare;
Bucură-te, Fecioara cea împodobită cu sfinţenia nemuritoare;
Bucură-te, floare care din tulpină uscată ai înflorit;
Bucură-te, ceea ce cu darurile Preasfântului Duh ai înflorit;
Bucură-te, floarea care ai covârşit toate florile raiului cu frumuseţea ta;
Bucură-te, floarea darurilor cea prea aleasă;
Bucură-te, Fecioară peste care Duhul lui Dumnezeu s-a odihnit;
Bucură-te, Fecioară preasfântă şi preafrumoasă;
Bucură-te, floare duhovnicească, cea care ai împodobit pământul;
Bucură-te, Fecioară care ai fost aleasă de Mirele-Cuvântul;
Bucură-te, floare care cu slavă nemuritoare pururea înfloreşti;
Bucură-te, Fecioară ceea ce covârşeşti cu frumuseţea cea duhovnicească cerurile;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!
Condacul al 6-lea:
Porumbiţa lui Noe oarecând, semn spre încetarea potopului a adus în corabie, iar tu, porumbiţă cuvântătoare născându-te astăzi, semnul milei şi al milostivirii lui Dumnezeu îl aduci în lume. Pentru aceasta toţi ne bucurăm şi pe Dumnezeu Îl lăudăm, cântând: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Pe tine, porumbiţa lui Dumnezeu, văzându-te sosind la noi, frica potopului păcatelor ne părăseşte, căci toată lumea prin naşterea ta se izbăveşte de osândă, pentru care cu bucurie te lăudăm:
Bucură-te, porumbiţă a lui Dumnezeu care la noi astăzi ai sosit;
Bucură-te, porumbiţa darului, care ai vestit încetarea morţii păcatului;
Bucură-te, porumbiţă de aur cu totul preastrălucită;
Bucură-te, porumbiţă duhovnicească şi preasfinţită;
Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare şi preafrumoasă;
Bucură-te, porumbiţă prea sfântă şi preaaleasă;
Bucură-te, porumbiţă prin care lumea s-a izbăvit de întristare;
Bucură-te, porumbiţă prin care ne-am izbăvit de rana morţii;
Bucură-te, porumbiţă peste care Duhul Sfânt a venit;
Bucură-te, porumbiţă pe care puterea Celui Preaînalt te-a umbrit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!
Condacul al 7-lea:
Avraam Patriarhul şi Sara, s-au slăvit de demult pentru naşterea lui Isaac. Dar, Preacurată Fecioară, cu cât este slava ta mai înaltă decât a lui Isaac, cu cât slava dumnezeieştilor tăi părinţi a covârşit pe cea a lui Avraam? Pentru care, slavă se cuvine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Scara lui Iacob, pre tine Preasfântă Fecioară te-a închipuit, căci pe aceea îngerii s-au văzut suindu-se şi pogorându-se; iar prin tine, scara cea înţelegătoare, Ziditorul îngerilor până la noi S-a pogorât şi firea noastră prin tine s-a suit de-a dreapta Tatălui; pentru care te lăudăm aşa:
Bucură-te, scară duhovnicească pe care Dumnezeu până la noi S-a pogorât;
Bucură-te, scară înţelegătoare, prin care cerul şi pământul s-au unit;
Bucură-te, scară de taină care de la pământ ne-ai ridicat;
Bucură-te, scara cea tainică care pe cer te-ai rezemat;
Bucură-te, scara lui Dumnezeu cea preaminunată;
Bucură-te, scara cerului cea prea înfricoşată;
Bucură-te, scară gândită a tainelor mântuirii;
Bucură-te, scară gândită spre desăvârşire;
Bucură-te, scară prin care s-a pogorât la noi mila lui Dumnezeu şi îndurarea;
Bucură-te, scară prin care noi ne suim la Dumnezeu şi luăm iertare;
Bucură-te, scară vie care toate treptele duhovniceşti ţi le-ai agonisit;
Bucură-te, scara Duhului prin care firea oamenilor până la cer s-a suit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!
Condacul al 8-lea:
Preafericiţii tăi părinţi, Ioachim şi Ana, după a lor făgăduinţă, dar sfânt, cu totul fără prihană te-au adus pre tine lui Dumnezeu şi tuturor oameni-lor; copilă a darurilor, adusă ai fost Lui în Biserică şi ca un serafim ai iubit pe Dumnezeu şi ca un înger Îl lăudai pe El, cântând aşa: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Vieţuirea ta în Sfânta Sfintelor, Preasfântă Fecioară, a fost asemenea îngerilor lui Dumnezeu, căci tu pururea spre Dumnezeu cu privirile minţii erai şi în slavoslovia Lui pururea zăboveai; pentru care şi noi smeriţii te lăudăm:
Bucură-te, căci cu ochii minţii de-a pururea înaintea ta pe Dumnezeu ai văzut;
Bucură-te, căci cu vederea slavei Lui pe Moise l-ai întrecut;
Bucură-te, căci gura ta cea de gând spre Domnul pururea o deschideai;
Bucură-te, căci din gura ta cea de gând, pe Duhul Sfânt pururea Îl trăgeai;
Bucură-te, căci prin tăcerea ta cea de gând ai stăruit în luarea aminte;
Bucură-te, căci prin tăcerea ta cea de gând de Duhul Sfânt te-ai luminat;
Bucură-te, căci cu smerenia cea preaînaltă te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că prin smerenia ta, spre tine Domnul a căutat;
Bucură-te, căci prin adâncimea smereniei tale, cu înălţime de slavă şi de dar te-ai încununat;
Bucură-te, că în Sfânta Sfintelor, Arhanghelul Gavriil trimis a fost spre a-ţi veşti;
Bucură-te, că de la dumnezeiescul Arhanghel ai primit veste de bucurie;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!
Condacul al 9-lea:
Prin cuvânt ai zămislit pe Cuvântul şi L-ai născut mai presus de firea naşterii. Drept aceea, toate neamurile te fericesc, iar Cuvântul Cel întrupat din tine aude cântare: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Cortul lui Moisi cu meşteşug cercând s-a împodobit, iar tu, Preasfântă Fecioară, cort sfânt şi înţelegător spre încăperea lui Dumnezeu Cel necuprins te-ai făcut şi întru tine L-ai încăput, pentru care te lăudăm:
Bucură-te, cort al Legii Darului preafrumos lucrat;
Bucură-te, chivot al lui Dumnezeu preaînfrumuseţat;
Bucură-te, chivot viu şi de mână neîmpletit;
Bucură-te, chivot prea luminat şi preasfinţit;
Bucură-te, cort pe care Arhiereul arhiereilor l-a sfinţit;
Bucură-te, cort pe care slava lui Dumnezeu l-a acoperit;
Bucură-te, cort care ai purtat întru tine pe Dătătorul Legii;
Bucură-te cort întru care Arhiereul Cel Mare a intrat;
Bucură-te, cort care spre sfinţirea şi mântuirea lumii te-ai făcut;
Bucură-te, cort care pe Dumnezeu în tine L-ai încăput;
Bucură-te, cort cel cu frumuseţe duhovnicească împodobit;
Bucură-te, cort viu şi înţelegător întru care Cuvântul a locuit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!
Condacul al 10-lea:
Împăratul Solomon, biserică prea frumoasă lui Dumnezeu a zidit, iar Împăratul cerului şi al pământului pe tine, Preasfântă Fecioară, biserică vie şi înţelegătoare spre a Sa sălăşluire te-a pregătit. Pentru care, toate popoarele prin tine Îl lăudăm şi-I cântăm laudă: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Adusu-te-ai pre tine lui Dumnezeu ca o haină de aur cu toată podoaba faptelor bune împodobită şi ca o biserică vie şi înţelegătoare a cărei frumuseţe gândită pe ceruri le-a întrecut; iar cetele îngerilor mult minunându-se, pe tine te laudă:
Bucură-te, biserică mai desfătată decât cerurile;
Bucură-te, biserică preasfântă şi înfrumuseţată;
Bucură-te, biserică în care a încăput Dumnezeu;
Bucură-te, biserică prea împodobită care pe biserica lui Solomon ai înfrumuseţat-o;
Bucură-te, biserică a cărei slavă dinlăuntru străluceşte;
Bucură-te, biserică înţelegătoare întru care Dumnezeu se odihneşte;
Bucură-te, biserică însufleţită şi cuvântătoare;
Bucură-te, biserică întru care pururea luminează neînseratul Soare;
Bucură-te, biserică mai înaltă decât cerurile;
Bucură-te, biserică a Preasfântului Duh, cea prea luminată;
Bucură-te, căci cu darurile Sfântului Duh străluceşti foarte;
Bucură-te, biserica milei şi a milostivirii, care pe toţi îi adăposteşti;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!
Condacul al 11-lea:
Mai înainte te-a văzut pre tine, Sfântă Fecioară, dumnezeiescul Prooroc Iezechil, ca pe o uşă încuiată şi pecetluită cu Duhul, prin care a intrat şi a ieşit Hristos-Dumnezeu, nestricând peceţile fecioriei tale, pe Care Îl lăudăm şi Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Prin tine,
Bucură-te,
Bucură-te,
Bucură-te,
Bucură-te,
Bucură-te,
Bucură-te,
Bucură-te,
Bucură-te,
Bucură-te,
Bucură-te,
Bucură-te,
Bucură-te,
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!
Condacul al 12-lea:
David Proorocul şi împăratul, după cuviinţă să se bucure, că din neamul lui pre pământ vlăstar prea sfânt a răsărit, care Rodul vieţii, prin Duhul Sfânt îl va aduce în lume; pe Care îngerii şi oamenii Îl laudă şi Îi cântă: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Dumnezeiescul Părinte David, pe tine mai înainte te-a văzut, prin Duhul Cel Sfânt, ca pe o Împărăteasă a cerului şi a pământului, stând de-a dreapta lui Dumnezeu, îmbrăcată în haină aurită şi împodobită, pe care, noi smeriţii robii tăi, cu credinţă din inimă te lăudăm:
Bucură-te, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, Împărăteasa cerului cea prea slăvită;
Bucură-te, Împărăteasa cea fără de asemănare, mai slăvită decât Serafimii;
Bucură-te, Împărăteasa îngerilor şi a tuturor cetelor celor înţelegătoare;
Bucură-te, Împărăteasă preasfântă şi preafrumoasă;
Bucură-te, Împărăteasă prea bună şi preaaleasă;
Bucură-te, Împărăteasa cea împodobită cu haină de aur ceresc;
Bucură-te, Împărăteasa cea cu frumuseţe duhovnicească împodobită;
Bucură-te, Împărăteasa zilei, care în ziua judecăţii celei de apoi, vei sta lângă divanul cel de fulger;
Bucură-te, Împărăteasă prea îndurată, care la vremea judecăţii celei de apoi, mare îndrăzneală către Judecătorul vei avea;
Bucură-te, Împărăteasă preamilostivă şi preafolositoare;
Bucură-te, Împărăteasă preamilostivă, nădejdea prea ticălosului meu suflet la judecata cea viitoare;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!
Condacul al 13-lea:
O, Preacurată şi Preasfântă, dumnezeiască Pruncă Maria, care te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea, ascultă rugăciunile ne-vrednicilor robilor tăi, care cu credinţă şi cu evlavie, din inimă lăudăm naşterea ta cea prea cinstită şi cerem prin tine, de la Dumnezeu, iertare păcatelor noastre, pace şi mare milă, cântându-I: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1:
Soborul îngeresc şi neamul omenesc astăzi după cuviinţă să se veselească, pentru că Eva cea tainică în lume vine şi nădejdea aşteptării lui Adam se împlineşte. Pe care toţi lăudând-o, aşa să-i zicem:
Bucură-te, că viaţa şi bucuria prin tine lumii se va trimite;
Bucură-te, steaua dimineţii cea înţelegătoare;
Bucură-te, steaua darului care vesteşti venirea în lume a veşnicului Soare;
Bucură-te, dimineaţă şi zori care aduci lumii veşnică nemurire;
Bucură-te, chemarea înapoi a celor ce de rai s-au înstrăinat;
Bucură-te, chemarea înapoi a celor pe care şarpele i-a înşelat;
Bucură-te, cămară a tainelor mântuirii neamului omenesc;
Bucură-te, floarea milei şi a îndurării Părintelui ceresc;
Bucură-te, odor ales de Dumnezeu şi slava fecioriei;
Bucură-te, sălaşul cel cuvântător şi cămara cea sfântă a bucuriei;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!
Condacul 1
Astăzi
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:
O, Preasfântă Preacurată şi Preanevinovată dumnezeiască Pruncă şi Fecioară Maria, care te-ai născut din părinţi drepţi şi fără prihană, spre bucuria şi mântuirea a toată lumea. O, Preasfântă Fecioară, floarea firii omeneşti, preafrumoasă şi preaînţeleaptă, care din tulpină uscată şi neroditoare ai răsărit şi care, prin a ta naştere, întristarea preafericiţilor tăi părinţi şi a toată lumea ai risipit-o; nu ne lăsa pe noi, păcătoşii şi nevrednicii, care întru întristări şi scârbe ne aflăm din pricina păcatelor noastre.
O, roadă preasfinţită a rugăciunii şi a înfrânării, ascultă rugăciunea neputincioşilor robilor tăi şi, cu darul preasfintelor tale rugăciuni, ajută-ne nouă şi ne învaţă a ne ruga Lui Dumnezeu din inimă, fără de răspândire şi fără de formă.
Pe tine, chemarea lui Adam celui căzut, te rugăm să mijloceşti pentru noi către Dumnezeu, ca să ne cheme cu darul Său la adevărata pocăinţă. Pe tine, Maica bucuriei, te rugăm, veseleşte cu darul tău sufletele noastre cele mâhnite şi cuprinse de întristare. Tu, Maica Luminii, mijloceşte la Preabunul Dumnezeu pentru luminarea minţilor şi a inimilor noastre.
Tu, raiule cuvântător, ajută-ne cu darul rugăciunilor tale să ne curăţim de intinăciunea păcatelor noastre, ca să ajungem la dumnezeiescul rai. Tu, palatul cel însufleţit al Cuvântului, ajută-ne nouă să vedem palatul Noului Sion, cel din ceruri. Tu, Mireasa cea Preasfântă şi cu totul fără de prihană a Lui Dumnezeu, ajută-ne ca să vedem şi noi, cei neputincioşi, Ierusalimul cel ceresc, pe Mireasa Mielului şi Maica celor întâi-născuţi. Tu, căruţă Luminii, du-ne pe noi la lumina bucuriei, care de-a pururea este strălucitoare celor drepţi şi sfinţi.
Tu, norul cel în chipul porfirei cu raze de aur, umbreşte-ne pe noi de acea fierbinţeală a poftelor trupeşti şi de aprinderea mâniei şi a iuţimii. Pe tine, ceea ce eşti starea fulgerului dumnezeirii şi raza cea strălucită a Soarelui celui de gând, te rugăm, luminează-ne cu darul tău, ca să nu uităm că şi noi suntem biserici ale Lui Dumnezeu şi să nu întristăm cu păcatele noastre Duhul Lui Dumnezeu, Care locuieşte în noi.
Tu, noian al darurilor celor duhovniceşti, ajută-ne să dobândim şi noi, nevrednicii, darul Lui Dumnezeu în veacul de acum şi în cel viitor. Tu, sălaş al Duhului Sfânt, mijloceşte cu darul tău la Dumnezeu, ca inima curată să zidească în noi şi cu duh drept să înnoiască cele dinlăuntru ale noastre.
Pe tine, Maica îndurării şi a mângâierii, te rugăm, cu adâncă umilinţă a inimii, să stai lângă noi în ceasul cel mai de pe urma al vieţii noastre, ca să ne ajuţi şi să ne mângâi sufletele în vremea despărţirii de acest trup stricăcios şi de veacul acesta trecător. Pe tine, porumbiţă înţelegătoare cu aripi de aur şi cu străluciri de fulger, te rugăm din toată inima să călătoreşti cu noi până ce vom trece toate vămile cele înfricoşătoare ale văzduhului şi toată puterea întunericului celui de sub cer.
Pe tine, uşa vieţii, a luminii şi a bucuriei, te rugăm să ne ajuţi să intrăm pe porţile cele sfinte ale Împărăţiei cerurilor şi să ajungem, cu darul prea-sfintelor şi preaputernicelor tale rugăciuni, la lumina veseliei celei neasemănate şi neapropiate.
Pe tine, Împărăteasa cerului şi a pământului, care pururea stai de-a dreapta Sfintei Treimi şi care ai născut pe Ziditorul Serafimilor şi i-ai întrecut întru cinstire pe Heruvimi, te rugăm, noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, să stai aproape de sufletele noastre în ziua cea mare şi înfricoşătoare a Judecăţii de apoi şi să îmblânzeşti mânia cea sfântă şi dreaptă a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, ca să miluiască şi să mântuiască sufletele noastre.
Amin.
9 septembrie
Acatistul Sfinţilor Ioachim şi Ana - Sfinţi Dumnezeieşti Părinţi!
După obişnuitul început, se fac condacele şi icoasele.
Condacul 1:
Însoţirii celei de Dumnezeu alese, dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, ca celor ce aţi născut pe Maica Vieţii noastre, binecuvântată de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria, cântări de laudă aducem vouă noi, rugătorii voştri; iar voi, ca cei ce aveţi îndrăzneală către Dumnezeu, păziţi-ne cu rugăciunile voastre de toate primejdiile pe noi, cei ce cântăm: bucuraţi-vă, părinţi de trei ori fericiţi!
Icosul 1:
Îngerul cel mai întâistătător din cer a fost trimis să spună vestirea de bucurie dreptului Ioachim, zicând: Ioachime, Ioachime, auzitu-s-a rugăciunea ta; şi iată, femeia ta va naşte ţie o fiică de care cerul şi pământul se vor bucura, lăudându-te pe tine şi zicând:
Bucură-te, Ioachime, mângâierea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, mijlocitorul iertării celui greşit;
Bucură-te, că rugăciunile tale au străbătut cerurile;
Bucură-te, că darul cel mai presus de lume ai dobândit;
Bucură-te, că de aceasta Anei grăbindu-te ai vestit;
Bucură-te, că şi acesteia de asemenea i s-au descoperit;
Bucură-te, luminătorul cel cu raze veselitoare;
Bucură-te, aducătorule de roadă mântuitoare;
Bucură-te, că ai odrăslit din seminţie împărătească;
Bucură-te, că ai mărit vrednicia arhierească;
Bucură-te, cel ce ai întrecut cu darul pe Avraam;
Bucură-te, cel prin care întristarea nerodirii s-a pierdut;
Bucură-te, Ioachime, părinte prea fericite!
Condacul al 2-lea:
Văzându-se Dreptul Ioachim defăimat din pricina nerodirii, s-a depărtat în pustie, cu post şi cu lacrimi rugându-se lui Dumnezeu, de la Care câştigând darul cel mai presus de lume, s-a bucurat cântând: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Sfatul cel mai înainte de veci venind să se plinească, a fost trimis de la Dumnezeu Arhanghelul cel mai întâistătător să vestească bucurie Sfintei şi Dreptei Ana, zicând: Ana, Ana, s-a auzit rugăciunea ta; şi iată, vei naşte pe Născătoarea de Dumnezeu Maria, prin care lumea se va mântui, lăudându-te pe tine şi zicând:
Bucură-te, Ana, aşteptarea cea mult dorită de strămoaşa Eva;
Bucură-te, luna care ai risipit negura întristării;
Bucură-te, grădină de Dumnezeu sădită;
Bucură-te, că ai odrăslit floarea cea neveştejită;
Bucură-te, că de naşterea ta lumea s-a bucurat;
Bucură-te, că prin tine stârpiciunea s-a dezlegat;
Bucură-te, ceea ce ai hrănit pe hrănitoarea Vieţii;
Bucură-te, mângâierea celor necăjiţi;
Bucură-te, bogăţia celor lipsiţi;
Bucură-te, că prin tine s-a făcut începătură Darului;
Bucură-te, că prin naşterea ta s-a stins datoria păcatului;
Bucură-te, Ana, maică prealăudată!
Condacul al 3-lea:
Văzându-se pe sine Sfânta şi Dreapta Ana întru întristarea nenaşterii de prunci, plângând cu amar în grădina sa se ruga lui Dumnezeu, zicând: Doamne al puterilor, cel ce ştii ocara nerodirii, dezleagă-mi stârpiciunea, că roada pântecelui meu în dar o aduc ţie, lăudându-Te şi cântând: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Alergat-a Ioachim în Ierusalim la Biserica Domnului, după ce i-a grăit lui Arhanghelul, şi aflând pe soţia sa, i-a spus vestirea cea de bucurie; şi au mulţumit împreună lui Dumnezeu pentru mila aceasta, pentru care şi noi îl lăudăm pe dânsul, zicând:
Bucură-te, bătrânule de Dumnezeu iubit;
Bucură-te, prealăudate părinte al Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, sfeşnicul lui Dumnezeu cel în fapte bune îmbătrânit:
Bucură-te, cel ce din coapsele tale ai îmbogăţit lumea;
Bucură-te, pomul psalmistului ale cărui
Bucură-te, că întru tine s-a plinit proorocirea;
Bucură-te, cu tu pe toţi părinţii ai întrecut;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi părinte Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, rădăcina sadului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că ai odrăslit din neamul împărătesc;
Bucură-te, că ai bineplăcut lui Dumnezeu pe pământ;
Bucură-te, că ai împodobit Ierusalimul cel de sus cu odrasla ta;
Bucură-te, Ioachime, părinte preafericite!
Condacul al 4-lea:
Înţelegând bătrânul sfatul lui Dumnezeu pentru răscumpărarea neamului omenesc, intrând în biserică împreună cu soţia sa, cea de Dumnezeu înţelepţită şi închinându-se, a cântat laudă: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Auzind rudeniile dumnezeieştilor părinţi că a mărit Domnul mila Sa faţă de dânşii, au alergat lăudând într-un glas pe preaînţeleapta Ana, zicând:
Bucură-te, ceea ce ai prefăcut în bucurie lacrimile Evei;
Bucură-te, că întru naşterea ta îngerii dănţuiesc întru veselie;
Bucură-te, corabia care porţi pe porumbiţa în cetarea potopului;
Bucură-te, măslin plin de roadă în casa Domnului;
Bucură-te, ceea ce porţi scaunul împăratului;
Bucură-te, că prin naşterea ta se surpă împărăţia iadului;
Bucură-te, ţarină bine roditoare;
Bucură-te, holdă hrănitoare a săracilor;
Bucură-te, podoaba şi lauda maicilor;
Bucură-te, ajutătoarea şi mângăierea celor sterpe;
Bucură-te, cămara împărătesei îngerilor;
Bucură-te, vistieria mângâierii celor păcătoşi;
Bucură-te, Ana, maică prealăudată!
Condacul al 5-lea:
Steaua cea cu strălucire dumnezeiască răsărind din pântecele tău cel preafericit, Ana de Dumnezeu iubită, vesteşte bucurie la toată lumea, şi pe toţi îi îndeamnă a cânta cu un glas: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzând Dumnezeu-Cuvântul zidirea Sa chinuită de tiranul diavol, şi voind a-şi pregăti pe pământ cămara însufleţită, pe tine, Ioachim, te-a chemat la o vrednicie ca aceasta, ca din coapsele tale să răsară Mireasa cea preacurată; pentru aceasta grăim ţie:
Bucură-te, sadul creştinătăţii cel prea-strălucit;
Bucură-te, începătorul darului cel prea-mărit;
Bucură-te, că din sămânţa ta s-a lucrat cortul cel însufleţit;
Bucură-te, că acesta mai desfătat decât cerurile s-a arătat;
Bucură-te, meşter înţelept care ai întrecut pe Solomon;
Bucură-te, că fiica ta s-a făcut Biserică a lui Dumnezeu;
Bucură-te, rădăcina pomului vieţii;
Bucură-te, temelia turnului credinţei;
Bucură-te, râu care ai adus pe mărgăritarul cel de mult preţ;
Bucură-te, că pe acesta în Sfânta sfintelor l-ai pus;
Bucură-te, cel ce ai primit făgăduinţa prin arhanghel;
Bucură-te, că prin aceasta s-a plinit sfatul cel mai înainte de veci;
Bucură-te, Ioachime, părinte preafericite!
Condacul al 6-lea:
După zilele acelea, încredinţându-se Ioachim că făgăduinţa cea dată lui prin arhanghel s-a plinit, aducând jertfă şi arderi de tot, a fost binecuvântat de arhiereu, de preoţi, de leviţi şi de tot poporul că s-a învrednicit de un dar mare ca acesta şi împreună au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Apropiindu-se zorile mântuirii neamului omenesc născut-ai, Sfântă şi Preafericită Ana, pe prunca cea făgăduită ţie de la Dumnezeu, pe pururea Fecioara Maria; pentru aceasta te lăudăm:
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Împărăteasa cerului;
Bucură-te, lâna cea preacurată din care s-a ţesut cortul împăratului;
Bucură-te, mijlocitoarea iertării şi a darului;
Bucură-te, steaua Nazaretului cea mult luminoasă;
Bucură-te, podoaba Bisericii cea prea-frumoasă;
Bucură-te, lauda patriarhilor şi a drepţilor;
Bucură-te, maica nădejdii creştinilor;
Bucură-te, chivot purtător de tăbliţa darului;
Bucură-te, cuibul porumbiţei raiului;
Bucură-te, stâlpul cel neclintit al Bisericii;
Bucură-te, reazemul cel nemărginit al credincioşilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe cea făgăduită lumii;
Bucură-te, Ana, maică pururea lăudată!
Condacul al 7-lea:
Vrând dumnezeiasca Ana să-şi plinească făgăduinţa, a adus pe prunca cea dăruită ei de Dumnezeu în Biserica Domnului şi în Sfânta Sfintelor a aşezat-o pe ea, ca ziua şi noaptea să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Arătat-a făptură nouă Stăpânul tuturor, din dreptul Ioachim răsărind pe înnoitoarea Evei şi mieluşeaua cea mai înainte vestită de prooroci; pentru aceea auzi de la noi aşa:
Bucură-te, păstrătorul tainelor celor nespuse ale lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinitorul sfaturilor Lui celor nepătrunse;
Bucură-te, lucrătorul cămării de mire celei preacurate;
Bucură-te, părintele miresei celei cu totul neîntinate;
Bucură-te, că fiica ta a născut pe Hristos Domnul;
Bucură-te, că tu pentru aceasta de toată lumea eşti lăudat;
Bucură-te, plinitorule al Legii;
Bucură-te, începătorule al darului;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor neroditori;
Bucură-te, călduros mijlocitor al păcătoşilor;
Bucură-te, temelia cea neclintită a Bisericii;
Bucură-te, pavăza cea nebiruită a credinţei;
Bucură-te, Ioachime, părinte preafericite!
Condacul al 8-lea:
Văzând naştere din făgăduinţa dăruită de Dumnezeu lui Ioachim şi Anei, să ne ridicăm mintea la cer şi să cântăm cu bucurie laudă Celui ce a arătat cele preaslăvite, zicând: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Cu totul după legile firii a fost naşterea ta, Ana prealăudată; dar fiica ta, născând pe Dumnezeu-Cuvântul a rămas fecioară; pentru aceasta te lăudăm pe tine, zicând:
Bucură-te, ceea ce ai născut pe lauda fecioriei;
Bucură-te, că prin fiica ta s-a plătit datoria strămoaşei;
Bucură-te, că ai purtat în braţele tale pe fiica Părintelui ceresc;
Bucură-te, că printr-însa s-a făcut mântuirea neamului omenesc;
Bucură-te, că din sânii tăi ai hrănit pe Împărăteasa făpturii;
Bucură-te, ceea ce ai născut după făgăduinţă pe Maica luminii;
Bucură-te, liman de scăpare a celor credincioşi;
Bucură-te, grabnică tămăduire a celor neputincioşi;
Bucură-te, lauda cea preamărită a drept-credincioşilor;
Bucură-te, podoaba preastrălucită a arhiereilor;
Bucură-te, munte înalt care nu te ascunzi de la năzuinţa noastră;
Bucură-te, acoperământul ceor ce se roagă ţie cu credinţă;
Bucură-te, Ana, maică pururea lăudată!
Condacul al 9-lea:
Nu pricepem de unde vom începe a-ţi aduce laudă, maică preafericită, sau cu ce cununi te vom încununa pe tine, care ai născut pe Împărăteasa cerului şi a pământului; numai să lăudăm cu umilinţă pe Dumnezeul minunilor, cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Zicerile sfinţilor prooroci cele din descoperire dumnezeiască văzându-le plinite şi stând lângă scaunul Dumnezeirii, prea-fericite Ioachim, auzi-ne pe noi, care grăim ţie:
Bucură-te, că te desfătezi cu heruvimii în lumina cea necuprinsă;
Bucură-te, că vezi scaunul cel preaînalt dăruit fiicei tale;
Bucură-te, că dânsa a fost învrednicită a şedea de-a dreapta Fiului său;
Bucură-te, locuitorul ierusalimului celui de sus;
Bucură-te, cel ce nu ne uiţi pe noi rudenia ta cea de jos;
Bucură-te, cel ce petreci cu arhanghelii;
Bucură-te, împreună-vorbitorule cu apostolii;
Bucură-te, veselia mucenicilor şi a cuvioşilor;
Bucură-te, lauda patriarhilor şi a proorocilor;
Bucură-te, luminătorul Legii şi al darului;
Bucură-te, vestitorule de bucurie celor din ascunzătorile iadului;
Bucură-te, cel prin care începe plinirea făgăduinţei de mântuire;
Bucură-te, Ioachime, părinte preafericite!
Condacul al 10-lea:
Vrând să mântuiască lumea împodobitorul tuturor, în lume, căreia fusese făgăduit, a venit; şi întrupându-Se din sângiuirile cele preacurate ale fiicei tale celei cu totul nevinovate, preafericite Ioachime, ne-a răscumpărat pe noi din robia diavolului; pentru aceasta cântăm cu bucure: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Zid de apărare eşti credincioşilor şi turn de scăpare tuturor celor ce aleargă la tine, Ana, cea cu nume de împărăteasă; că prin mijlocirea ta se mântuiesc cei ce te laudă pe tine, zicând:
Bucură-te, ceea ce în chip nemijlocit vezi frumuseţea Dumnezeirii;
Bucură-te, ceea ce necontenit sădeşti pentru noi darul mântuirii;
Bucură-te, că de naşterea ta s-au îngrozit puterile iadului;
Bucură-te, că printr-însa s-au deschis nouă uşile raiului;
Bucură-te, că vezi întru veselie pe fiica ta cea preabinecuvântată;
Bucură-te, că născând-o pe ea, de toată lumea eşti prealăudată;
Bucură-te, ceea ce ai crescut pe viţa cea adevărată;
Bucură-te, că aceasta a odrăslit pe strugurele vieţii;
Bucură-te, fântănă de daruri izvorâtoare;
Bucură-te, rază aducătoare de bucurie;
Bucură-te, cea ce ai născut căruţa cea purtătoare de fulger;
Bucură-te, că ai purtat scaunul cel împodobit cu chipul Soarelui;
Bucură-te, Ana, maică lăudată!
Condacul al 11-lea:
Pereche preafrumoasă şi însoţire de Dumnezeu aleasă, Ioachim şi Ana, cei ce sunteţi acum străluciţi cu dumnezeiască lumină şi vă veseliţi cu îngerii şi împreună cu fiica voastră cea de Dumnezeu dăruită, aduceţi-vă aminte de noi cei de pe pământ, care cântăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Sfeşnic purtător de lumină te are Biserica pe tine, dumnezeiscule părinte Ioachim, care îndreptezi spre cunoştinţa cea dumnezeiască pe toţi cei cu dor te laudă pe tine, zicând:
Bucură-te, luminătorul celor ce sunt în întunericul necunoştinţei;
Bucură-te, cârmuitorul cel bun al celor ce înoată în marea vieţii;
Bucură-te, grabnicule ajutător al celor ce sunt în primejdii;
Bucură-te, dulce mângâietor al celor întristaţi;
Bucură-te, cel ce uşurezi necazurile vieţii celei grele de purtat;
Bucură-te, ajutătorul cel preaînalt al mântuirii;
Bucură-te, nădejdea neînfruntată a celor ce te cheamă pe tine;
Bucură-te, îndemnătorul celor însoţiţi către fapte bune;
Bucură-te, temelia însoţirii celei de Dumnezeu rânduite;
Bucură-te, rădăcina mlădiţei celei neveştezite;
Bucură-te, iertarea celor ce mult au greşit;
Bucură-te, ridicarea strămoşilor;
Bucură-te, Ioachime, părinte preafericite!
Condacul al 12-lea:
Podoabă de mare cuviinţă a câştigat Biserica prin pomenirea voastră, prealăudaţilor părinţi; pentru aceea vă rugăm, pomeniţi-ne pe noi înaintea lui Dumnezeu, şi din toate nevoile izbăviţi-ne, pe noi cei ce cu dragoste vă lăudăm pe voi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Lăudând naşterea ta cu cântări de Dumnezeu insuflate, Ana de trei ori fericită, slăvim pe Cel ce cu un dar ca acesta te-a învrednicit pe tine şi cu dragoste grăim ţie:
Bucură-te, ceea ce ai odrăslit pe viţa Mlădiţei celei neveştejite;
Bucură-te, că ai născut pe Maica Luminii celei de negrăit;
Bucură-te, ceea ce mijloceşti nouă bunătăţile cereşti;
Bucură-te, ceea ce eşti dăruitoare îmbelşugată şi de cele pământeşti;
Bucură-te, lauda cea mult-strălucită a femeilor;
Bucură-te, cununa cea neveştejită a maicilor;
Bucură-te, născătoarea prea lăudată a Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, soţie bineplăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, ascultătoare blândă a celor ce te cheamă pe tine;
Bucură-te, cea care împlineşti cererile cele bune ale credincişilor;
Bucură-te, bogăţia săracilor şi a văduvelor;
Bucură-te, ceea ce eşti vindecare a neputincioşilor şi a bolnavilor;
Bucură-te, Ana, maică pururea lăudată!
Condacul al 13-lea:
O, preafericită însoţire, a dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana cei ce staţi lângă scaunul Dumnezeirii, primind laudele acestea ale noastre, izbăviţi-ne cu rugăciunile voastre de chinurile cele veşnice şi de toată ispita, ca împreună cu voi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)
Apoi se zice iarăţi Icosul 1: Îngerul cel mai întâistătător din cer... şi Condacul 1: Însoţirii celei de Dumnezeu alese... şi se face otpustul.
9 septembrie
Acatistul Sfântului Onufrie de la Verona
Rugăciunile începatoare, apoi:
Condacul 1:
Iubitorului de viaţă sihăstrească şi duhovnicescului povăţuitor către mântuire, rugătorului fierbinte şi luminător al Sihăstriei Voronei, pilduitorului monahilor şi prietenului îngerilor, cu evlavie să-i cântăm:
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povăţuitor al sihastrilor!
Icosul 1:
Făcătorul îngerilor te-a chemat Cuvioase Părinte, din pruncie să slujeşti Domnului şi să fii candelă luminoasă pentru neamul tău dreptcredincios, căci viaţă cuvioasă ai arătat pentru care şi noi îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că din pruncie ai fost ales vas al Duhului Sfânt;
Bucură-te, curată copilărie, plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, că mintea ţi-a fost pururea la Dumnezeu;
Bucură-te, floare aleasă răsădită în pământul Moldovei;
Bucură-te, că ai urmat lui Hristos;
Bucură-te, că puterea harului te-a umbrit;
Bucură-te, că tinereţea ta Domnului ai închinat-o;
Bucură-te, că prin acestea calea adevărului ai aflat-o;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povăţuitor al sihastrilor!
Condacul al 2-lea:
Pentru curata-ţi viaţă, înzestrat fiind cu strălucită înţelepciune, ai ajuns, Cuvioase Părinte, să slujeşti în înalte dregătorii, căutând ca prin acestea să împlineşti şi datoriile cele lumeşti, fără a uita însă vreodată de Dumnezeu, Căruia mereu I-ai cântat: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Auzind, Sfinte Părinte, îndemnul Mântuitorului Care zice: „cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”, şi aflând de viaţa monahală cu buna rânduială din binecu-vântata
Bucură-te, doritor al vieţii desăvârşite;
Bucură-te, împlinitor al chemării lui Hristos;
Bucură-te, că nu te-a robit slava omenească;
Bucură-te, că ai căutat viaţa pustnicească;
Bucură-te, că ai dorit cele netrecătoare;
Bucură-te, că ai urmat calea smereniei;
Bucură-te, că ai găsit liman duhovnicesc;
Bucură-te, că la Mănăstirea Dragomirna ai fost binecuvântat;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povăţuitor al sihastrilor!
Condacul al 3-lea:
Cine nu te va ferici, Părinte Onufrie, pe tine cel care cu înţelepciune ai hotărât să alungi din viaţa ta toate ispitele măririi deşarte şi prin viaţă neîntinată să te faci plăcut lui Hristos. De aceea, te-ai străduit să fii înger în trup, cântând lui Dumnezeu neîncetat: Aliluial
Icosul al 3-lea:
Cuviosul Paisie Stareţul, venind din Sfântul Munte Athos la Mănăstirea Dragomirna, te-a aflat, Cuvioase Părinte, şi foarte mult s-a folosit de viaţa ta şi de adânca ta smerenie. De aceea, statornică prietenie duhovnicească v-a unit, căci şi tu, sfinte, de la el ai deprins alese virtuţi monahiceşti. Iar noi, minunându-ne de aceasta, te lăudăm cântându-ţi:
Bucură-te, că pe Stareţul Paisie duhovnic l-ai ales;
Bucură-te, că el cu folositoare sfaturi te-a întărit;
Bucură-te, că pentru viaţa ta aleasă Cuviosul Paisie mult te-a preţuit;
Bucură-te, că şi tu sfetnic de nădejde i-ai fost;
Bucură-te, că adesea cu el te-ai sfătuit;
Bucură-te, că împreună aţi strălucit prin virtuţi;
Bucură-te, că şi pe Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului l-ai întâlnit;
Bucură-te, că şi cu acesta duhovnicească prietenie ai statornicit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povăţuitor al sihastrilor!
Condacul al 4-lea:
Vrednic lucru este să te cinstim, Cuvioase Părinte, cel care, cu osârdie, ai căutat monahi cu viaţă îmbunătăţită şi de la dânşii ai învăţat să biruieşti valurile mării învolburate ale acestei vieţi. Aşa, Sfinte, ai cunoscut pe Cuvioşii Paisie de la Neamţ şi pe Vasile de la Poiana Mărului şi împreună aţi lăudat pe Dumnezeu cântându-I: Aliluial
Icosul al 4-lea:
Auzind de marii sihaştri din părţile Voronei, Sfinte, şi mistuit de dorul păcii duhovniceşti, te-ai închinoviat în Mănăstirea Vorona cu sete nestinsă de a spori în cele sfinte. Iar de aici, Cuvioase Părinte, te-ai retras în liniştea codrului din apropiere, unde ai petrecut vreme de un sfert de veac în as-pră nevoinţă şi neîncetată rugăciune. Minunându-ne de această neobosită nevoinţă, cu evlavie îţi cântăm:
Bucură-te, podoaba obştii Mănăstirii Vorona;
Bucură-te, lumină a sihăstriei codrilor;
Bucură-te, crin preafrumos sădit în grădina virtuţilor;
Bucură-te, mult nevoitorule în cele duhovniceşti;
Bucură-te, că în liniştea pădurii pe Hristos L-ai găsit;
Bucură-te, sfinţitor al locurilor tainice;
Bucură-te, rugător pentru mântuirea multora;
Bucură-te, slujitor al virtuţilor creştineşti;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povăţuitor al sihastrilor!
Condacul al 5-lea:
În codrii Voronei, candelă luminoasă te-ai arătat, mult nevoitorule părinte, căci, prin pilda vieţii şi mireasma învăţăturilor tale, ai fost vrednic îndreptător multor călugări pe care i-ai călăuzit către viaţa cea sfântă, pe toţi povăţuindu-i a cânta neîncetat lui Dumnezeu: Aliluial
Icosul al 5-lea:
Chemat la sfânta taină a Preoţiei, cinstitorule de Dumnezeu, te-ai înfricoşat foarte, căci, prin adânca ta smerenie, nevrednic te socoteai. Însă Cunoscătorul inimilor, Dumnezeu, te-a învrednicit cu acest mare dar, pentru care şi noi îţi zicem aşa:
Bucură-te, vieţuitor al pustiei;
Bucură-te, rugător fierbinte;
Bucură-te, om duhovnicesc;
Bucură-te, sfătuitor înţelept;
Bucură-te, povăţuitor luminat;
Bucură-te, purtător al harului ceresc;
Bucură-te, lumina mare a Voronei;
Bucură-te, candelă a sfinţeniei;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povăţuitor al sihastrilor!
Condacul al 6-lea:
Luminându-te cu pilda vieţii sfinte a părinţilor atoniţi, ai rânduit şi monahilor Mănăstirii Vorona aceeaşi pravilă de trăire îmbunătăţită, îndemnându-i a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Vieţuire îngerească petrecând, Sfinte Onufrie, post şi îndelungi privegheri, te-ai făcut ucenicilor tăi icoană vie de rugăciune şi aşa te-ai învrednicit a primi schima cea mare de la duhovnicul tău, Stareţul Paisie, care te-a chemat la Mănăstirea Dragomirna, unde te-a făcut schimnic Pentru această sporire duhovnicească, Sfinte, îţi cântăm:
Bucură-te, că nimic din cele trecătoare nu ai iubit;
Bucură-te, că pe cele nestricăcioase le-ai dobândit;
Bucură-te, cel ce ai primit cunună nepieritoare;
Bucură-te, că pe Maica Domnului ai avut-o mereu rugătoare;
Bucură-te, prietenul îngerilor;
Bucură-te, luminător al monahilor;
Bucură-te, cunoscător al tainelor sfinte;
Bucură-te, călăuză a nevoitorilor;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povăţuitor al sihastrilor!
Condacul al 7-lea:
Vestea vieţuirii sfinte şi puterea rugăciunilor tale, Cuvioase, în toată
Icosul al 7-lea:
Urmând pilda marilor sihaştri din pustia Egiptului, Cuvioase, ai întemeiat obşte monahală la Sihăstria Voronei, unde mulţime multă de călugări s-a adunat, toţi voind a-ţi fi prin preajmă şi a te avea ca doctor sufletesc, căci pentru toţi ai fost un pilduitor călugăr, duhovnic şi stareţ. Pentru aceasta cu dragoste cinstim Sfintele tale moaşte şi zicem:
Bucură-te, întemeietorul obtei de la Sihăstria Voronei;
Bucură-te, vieţuitor pilduitor;
Bucură-te, milostiv şi blând păstor;
Bucură-te, povăţuitor înţelept;
Bucură-te, rugător fierbinte;
Bucură-te, cărturar duhovnicesc;
Bucură-te, cunoscător al Filocaliei;
Bucură-te, ostenitor al răspândirii scrierilor sfinte;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povăţuitor al sihastrilor!
Condacul al 8-lea:
Către apusul vieţii, depărtându-te de tulburările lumeşti, Cuvioase Onufrie, ai vieţuit într-o peşteră pe malul pârâului Vorona, făcându-ţi din ea poartă a cerului, cu alese rugăciuni, şi te-ai luminat de dorul pentru Hristos până la cel din urmă ceas al vieţii tale, cântându-I neîncetat: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Văzând trăirea ta în netulburată linişte sihăstrească, Sfinte Părinte, cu adevărat înţelegem că viaţa pustnicilor fericită este. Căci, luminându-te cu dumnezeiescul dor, nerodirea pustiului ai preschimbat-o în grădină de viaţă duhovnicească. Pentru aceasta şi noi zicem:
Bucură-te, că pe diavol cu postul şi rugăciunea l-ai ruşinat;
Bucură-te, că din învăţăturile Sfintei Scripturi te-ai adăpat;
Bucură-te, că ai iubit Sfintele Scripturi;
Bucură-te, că ai cercetat scrierile sfinţilor;
Bucură-te, că ai urmat sfatul duhovnicilor tăi;
Bucură-te, că de cuvântul lui Hristos te-ai pătruns;
Bucură-te, odorul de mare preţ al Voronei;
Bucură-te, rugător fierbinte al Moldovei;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povăţuitor al sihastrilor!
Condacul al 9-lea:
Săvârşind călătoria acestei vieţi, Părinte Cuvioase, şi cunoscând dinainte ceasul despărţirii sufletului de trup, ai mulţumit Preabunului Dumnezeu pentru darul vieţii îndelungate pe care l-ai primit de la El. Du-pă ce ai petrecut pe pământ 89 de ani, Hristos a luat în braţele Sale fericitul tău suflet. Pentru aceasta, minunându-ne de viaţa ta preafrumoasă, Sfinte, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluial
Icosul al 9-lea:
Înţelepţii cei mult vorbitori nu pot arăta în cuvinte petrecerea ta din această viaţă. Chiar şi firea îngerească s-a minunat de vieţuirea ta, Cuvioa-se, căci, trup având ai trăit ca un înger. De aceea, mutarea ta din această viaţă la cea veşnică a fost însoţită de multe minuni. Deci şi noi văzând puterea lui Dumnezeu arătată prin cei ce-L iubesc, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, cunoscător al tainei sfârşitului tău;
Bucură-te, purtător al Sfântului Duh;
Bucură-te, primitor al darurilor cereşti;
Bucură-te, luptător duhovnicesc neînfricat;
Bucură-te, sfinţitor al codrilor;
Bucură-te, primitor al Euharistiei înainte de ceasul morţii;
Bucură-te, vieţuitor împreună cu sfinţii;
Bucură-te, că aşa ai ajuns la liman fericit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povăţuitor al sihastrilor!
Condacul al 10-lea:
Împăratul David a glăsuit că „minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi” iar viaţa ta, Cuvioase, a adeverit întru toate cele grăite de psalmist. Dumnezeu a arătat slava Lui prin tine, Sfinte, care ai mers pe calea cea strâmtă, purtând jugul vieţii pustniceşti, al neîncetatelor nevoinţe, al rugăciunii stăruitoare, şi aşa, sfinte, suindu-te din putere în putere, te-ai mutat la locaşurile cele veşnice cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Lumină din lumina lui Hristos gustând în această lume trecătoare, după moartea ta, Cuvioase Onufrie, ai răsărit ca o lumina strălucitoare prin cinstitele tale moaşte din care izvorăsc tămăduiri celor care se roagă ţie, zicând:
Bucură-te, sfinte al lui Dumnezeu Cel Preasfânt;
Bucură-te, purtător al darului vindecării;
Bucură-te, făcător de minuni prin harul Sfântului Duh;
Bucură-te, luminător al închinătorilor;
Bucură-te, izvor al alinărilor;
Bucură-te, tămăduitor al bolilor grele;
Bucură-te, vindecător al celor neputincioşi;
Bucură-te, ajutător grabnic al celor suferinzi;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povăţuitor al sihastrilor!
Condacul al 11-lea:
Multe şi mari semne au fost la mormântul tău, Sfinte Onufrie, prin ele arătându-ţi puterea cea dată ţie de la Dumnezeu, ca să întorci pe mulţi la adevărata credinţă, şi să cânte lui Dumnezeu: Aliluia
Icosul al 11-lea:
Voievodul Mihail Sturza ajungând la mormântul tău, Cuvioase, a luat un fruct din mărul ce crescuse în apropiere, ca să-l ducă fiicei sale bolnave de epilepsie, iar aceasta, mâncându-l, în chip minunat s-a tămăduit. Atunci domnitorul, mirat de puterea lui Dumnezeu, s-a întors degrabă la Vorona pentru a se închina cu toată familia la mormântul tău. Şi îndată sfintele tale moaşte, Sfinte Onufrie, au fost strămutate în biserica Mănăstirii Vorona spre cinstire. Pentru aceasta noi îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că pe fiica domnului Moldovei ai tămăduit-o;
Bucură-te, că te-ai arătat mai iscusit decât toţi doctorii;
Bucură-te, că în biserica Mănăstirii Vorona ai fost strămutat;
Bucură-te, că şi familia Voievodului şi s-a închinat;
Bucură-te, ocrotitor al ţinutului Botoşanilor şi al Moldovei;
Bucură-te, ajutător grabnic al credincioşilor;
Bucură-te vieţuitor împreună cu îngerii;
Bucură-te, candelă a Ortodoxiei;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povăţuitor al sihastrilor!
Condacul al 12-lea:
Iubind mai mult sihăstria, te-ai arătat în vis stareţului Mănăstirii Vorona, Cuvioase, poruncindu-i să-ţi aducă moaştele la schitul Sihăstria Voronei, pe care l-ai întemeiat Dar stareţul, neîmplinind porunca ta, greu s-a îmbolnăvit şi amintindu-şi de vedenia avută, a strămutat cinstitele tale moaşte la locul de tine mult dorit. Pentru aceasta şi noi, slăvind puterea lui Dumnezeu arătată în sfinţii Lui, Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Lăudând vieţuirea ta, te fericim, Cuvioase Părinte Onufrie, ca unul ce eşti casnic şi prieten al lui Dumnezeu şi al nostru ocrotitor, rugându-te să mijloceşti neîncetat înaintea lui Dumnezeu ca să ne păzească de necredin-ţă şi dezbinare, de nevoi şi de necazuri. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că toate uneltirile diavolului le-ai biruit;
Bucură-te, sfânt al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, ocrotitor grabnic al creştinilor;
Bucură-te, dascăl al rugăciunii;
Bucură-te, schimonah pilduitor;
Bucură-te, luminător al vieţii duhovniceşti;
Bucură-te, tămăduitor al bolilor;
Bucură-te, cetăţean al raiului ceresc;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povăţuitor al sihastrilor!
Condacul al 13-lea:
Sfinte Făcătorule de minuni, Cuvioase Onufrie, lauda sihaştrilor şi podoaba Voronei, primeşte această cântare a noastră, a celor ce te cinstim, şi cu rugăciunile noastre smerite înaintea tronului Preasfintei Treimi, rugându-te neîncetat pentru noi ca să ne izbăvim de toată primejdia, de boli şi de necazuri, şi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1
Făcătorul îngerilor te-a chemat Cuvioase Părinte, din pruncie să slujeşti Domnului şi să fii candelă luminoasă pentru neamul tău dreptcredincios, căci viaţă cuvioasă ai arătat pentru care şi noi îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că din pruncie ai fost ales vas al Duhului Sfânt;
Bucură-te, curată copilărie, plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, că mintea ţi-a fost pururea la Dumnezeu;
Bucură-te, floare aleasă răsădită în pământul Moldovei;
Bucură-te, că ai urmat lui Hristos;
Bucură-te, că puterea harului te-a umbrit;
Bucură-te, că tinereţea ta Domnului ai închinat-o;
Bucură-te, că prin acestea calea adevărului ai aflat-o;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povăţuitor al sihastrilor!
Condacul 1
Iubitorului de viaţă sihăstrească şi duhovnicescului povăţuitor către mântuire, rugătorului fierbinte şi luminător al Sihăstriei Voronei, pilduitorului monahilor şi prietenului îngerilor, cu evlavie să-i cântăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povăţuitor al sihastrilor!
Rugăciune către Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona:
O, Cuvioase Părinte Onufrie, vas ales al Domnului, iubitor de viaţă duhovnicească, aprinzându-te cu dumnezeiască râvnă, ai urmat îndemnul Mântuitorului. „Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”, ai lăsat rudeniile, patria şi dregătoria cea lumească, venind în
14 septembrie
Acatistul Sfintei Cruci
După obisnuitul inceput se zic: Condacele şi Icoasele.
Condacul 1:
O, de trei ori fericită şi preacinstită Cruce, ţie ne închinăm credincioşii şi te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălţare. Ca o pavăză şi armă nebiruită, ocroteşte şi acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!
Icosul 1:
Îngerii din cer în chip nevăzut înconjoară cu frică Crucea cea de viaţă purtătoare şi, văzând-o că dă credincioşilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează şi stau zicând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a lumii;
Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăşti tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viaţă mirositor şi vistieria minunilor;
Bucură-te, preafericită şi de daruri dătătoare;
Bucură-te, că eşti dumnezeiesc aşternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai aşezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutura;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!
Condacul al 2-lea:
Văzându-se Elena pe sineşi întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: „lucrul cel preadorit sufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele; căutând însă arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, cânta: Aliluia!”.
Icosul al 2-lea:
Cunoştinţa cea necunoscută mai înainte, împărateasa, cunoscând-o, a strigat către cei ce slujeau: „din sânurile pământului siliţi în graba va afla şi Crucea a mi-o da”, către care privind cu frică a zis, cântând aşa:
Bucură-te, semnul adevăratei bucurii;
Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem;
Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cu stele închipuită;
Bucură-te, cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului;
Bucură-te, scară pe înălţime rezemată, mai înainte oarecând arătată;
Bucură-te, lumina îngerilor cea cu alinare închipuită;
Bucură-te, rana demonilor cea mult suspinată;
Bucură-te, odor veselitor al Cuvântului;
Bucură-te, stingătoarea focului rătăcirii;
Bucură-te, cinstită Cruce, apărătoare a deznădăjduiţilor;
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc;
Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!
Condacul al 3-lea:
Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredinţare a tuturor, şi pe cea fără de glas şi moartă, spre viaţă, o, a sculat; înfricoşătoare privire celor ce vor a culege mântuire, când cântă aşa: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Având Elena arma cea nebiruită, a alergat către fiul său, iar el, tare săltând îndată, Crucea cea prea mare cunoscând-o, se bucura, şi cu săltările ca şi cu nişte cântări, zicea către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cinstită Cruce, vasul luminii;
Bucură-te, cinstită Cruce, vistierul vieţii;
Bucură-te, dătătoarea darurilor Duhului;
Bucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare;
Bucură-te, masă care ţii ca pe o Jertfă pe Hristos;
Bucură-te, viţă care porţi Strugurele cel copt care da vinul cel tainic:
Bucură-te, că păzeşti sceptrurile împăraţilor;
Bucură-te, că zdrobeşti capetele balaurilor;
Bucură-te, strălucită cunoştinţă a credinţei;
Bucură-te, păzitoarea a toată lumea;
Bucură-te, binecuvântarea lui Dumnezeu către muritori;
Bucură-te, mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori;
Bucura te, cinstită Cruce, pazitoare a creştinilor!
Condacul al 4-lea:
Dumnezeiasca râvna întru sineşi luând Elena, cu osârdie a căutat şi a aflat Crucea care în pământ era ascunsă şi pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
În chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume, şi toţi de luminare umplându-se şi ca şi către o stea alergând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăţi, în mâinile cele sfinte înălţată, pe care lăudând-o au zis:
Bucură-te, raza Soarelui celui gândit;
Bucură-te, izvorul Mirului celui nedeşertat;
Bucură-te, chemarea lui Adam şi a Evei;
Bucura te, omorârea stăpânitorilor iadului;
Bucură-te, că înălţându-te împreună acum, pe noi ne înalţi;
Bucură-te, că închinându-te pe suflete le sfinţeşti;
Bucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită;
Bucură-te, tăria nevoitorilor cea preaiubită;
Bucură-te, cinstită Cruce, mustrarea evreilor;
Bucură-te, lauda credincioşilor;
Bucură-te, prin care s-a surpat iadul;
Bucură-te, prin care a răsărit Darul;
Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!
Condacul al 5-lea:
Lemnul cel de Dumnezeu dăruit, privindu-l toţi, la acoperământul lui acum să alergăm şi ca pe o arma ţinându-l, printr-însul să biruim taberele vrăjmaşilor şi, pipăind pe Cel nepipăit, cu bucurie să cântăm Lui: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzut-a lumina din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru care şi biruind mulţimea vrăjmaşilor, s-a sârguit de a descoperit lemnul Crucii şi a zis către dânsul unele ca acestea:
Bucură-te, marginea sfatului celui negrăit;
Bucură-te, tăria poporului celui binecuvântat;
Bucură-te, cel ce înfrângi taberele vrăjmaşilor;
Bucura te, cel ce arzi cu văpaia pe demoni;
Bucură-te, sceptrul ceresc al împărăteştii oşti;
Bucură-te, armă nebiruită a iubitoarei de Hristos oşti;
Bucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor;
Bucură-te, ceea ce ocârmuieşti sufletele oamenilor;
Bucură-te, izbăvitoarea multor răutăţi;
Bucură-te, dăruitoarea multor bunătăţi;
Bucură-te, prin care
Bucură-te, prin care iudeii se tânguiesc;
Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!
Condacul al 6-lea:
Scară până la cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toţi suindu-i de la pământ către înălţimea cerului, ca să locuiască împreună şi totdeauna cu cetele îngerilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt şi ştiind ei a cânta: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Lumina, Mântuitorule, strălucind peste toţi cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau jos; iar portarii iadului, nesuferind raza Ta, ca nişte morţi au căzut, şi cei ce s-au izbăvit de dânşii, acum, văzând Crucea, cântau aşa:
Bucură-te, învierea celor omorâţi;
Bucură-te, izbăvirea celor ce se tânguiesc;
Bucură-te, deşertarea vistieriilor iadului;
Bucură-te, câştigarea desfătării raiului;
Bucură-te, toiag care pe oastea egipteană, o, ai afundat;
Bucură-te, că iarăşi pe poporul israelitean l-ai adăpat;
Bucură-te, lemn însufleţit, a tâlharului mântuire;
Bucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioşilor mirosire;
Bucură-te, hrană celor ce flămânzesc întru Duhul;
Bucură-te, pecetea pe care oamenii, o, au luat;
Bucură-te, cinstită Cruce,
Bucură-te, prin care se revarsă râuri dumnezeieşti;
Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!
Condacul al 7-lea:
Moise, vrând prea mult truditul neam a-l mântui din stricăciune, te-ai dat lui ca un toiag, dar te-ai cunoscut lui şi semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a spăimântat, cinstită Cruce, de tăria ta, cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Cel ce de demult a dat lege văzătorului de Dumnezeu în Sinai, de voie pe Cruce s-a pironit pentru cei fără de lege, de bărbaţii cei fără de lege şi blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, că puterea Crucii văzând-o toţi acum să cânte:
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;
Bucură-te, îndreptarea celor robiţi de patimile lumeşti;
Bucură-te, înnoirea învierii lui Hristos;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a monahilor;
Bucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioşii;
Bucură-te, Lemn de prooroci grăit a fi pe pământ sădit;
Bucură-te, ajutorul împărăţiei împotriva vrăjmaşilor;
Bucură-te, apărare tare a cetăţii;
Bucură-te, a Dreptului Judecător arătare;
Bucură-te, a greşiţilor osândire;
Bucură-te, cinstită Cruce, sprijinirea sărmanilor;
Bucură-te, cinstită Cruce, îmbogăţirea săracilor;
Bucură-te, cinstită Cruce, pazitoare a creştinilor;
Condacul al 8-lea:
Străină minune văzând, străină viaţă să vieţuim, mintea la cer înălţând-o; că pentru aceasta Hristos pe Cruce s-a pironit şi cu trupul a pătimit, vrând a-i trage la Sine pe cei ce cântau Lui: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Tot a venit din înălţime, avându-şi Dumnezeirea, singur Cuvântul cel mai înainte de veacuri şi, născându-Se din Fecioara Maica şi lumii arătându-Se om smerit şi Crucea primind, a făcut vii pe cei ce cântă Lui:
Bucură-te, cinstită Cruce, arma păcii;
Bucura te, semnul călătorilor;
Bucură-te, înţelepciunea şi întărirea celor ce se mântuiesc;
Bucură-te, nebunia şi sfărâmarea celor ce dosădesc;
Bucură-te, sad bine rodit, nemuritor şi de viaţă purtător;
Bucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră;
Bucură-te, că împreunezi pe cele de pe pământ cu cele de sus;
Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;
Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stricat;
Bucură-te, prin care mâhnirea s-a pierdut;
Bucură-te, bogăţia bunătăţilor celor înmiite;
Bucură-te, lauda credincioşilor cea de mii de ori numită;
Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!
Condacul al 9-lea:
A căzut tabăra demonilor cea cu tot felul de săgeţi întrărmată şi neamul evreilor s-a ruşinat, văzând ei că de către toţi cu dor Crucea este închinată şi ca de-a pururea izvorăşte tămăduiri celor ce cântă: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Râurile cugetelor celor de rea credinţă s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase, căci, cu adevărat, nu se pricep cum şi cruce ai suferit şi de stricăciune ai scăpat, iar noi, învierea slăvind-o, cântăm:
Bucură-te, înălţimea înţelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, adâncimea Proniei Lui;
Bucură-te, necunoştinţa necuvântătorilor bârfitori;
Bucura te, pierderea nebunilor de stele vrăjitori;
Bucura te, ca arăţi învierea lui Hristos;
Bucură-te, că patimirile Lui le înnoieşti;
Bucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiţi, o, ai dezlegat;
Bucură-te, ceea ce intrările raiului le-ai deschis;
Bucură-te, cinstită Cruce, cea de toţi cei dreptcredincioşi cinstită;
Bucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică;
Bucură-te, cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc;
Bucură-te, de-a pururea ajutătoare a celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!
Condacul al 10-lea:
Lumea vrând a o mântui, împodobitorul lumii la dânsa S-a pogorât în chip de negrăit şi, întrupat fiind, Crucea a suferit, şi pentru noi pe toate ca noi le primeşte; pentru aceea şi izbăvindu-ne pe noi, de la toţi aude: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Zid nebiruit şi dumnezeiesc al lumii te înţelegem, o, purtătoare de viaţă Cruce, că Făcătorul cerului şi al pământului pe tine gătindu-te, îşi întinde mâinile - străina auzire - şi pe toţi învaţă a cânta:
Bucură-te, temeiul dreptei credinţe;
Bucură-te, biruinţa creştinilor;
Bucură-te, că pe Amalec cel gândit l-ai înfrânt;
Bucură-te, că de mâinile lui Iacov mai înainte te-ai inchipuit;
Bucură-te, că tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit;
Bucură-te, că tu glasurile cele de prooroci grăite le-ai împlinit;
Bucură-te, că ai purtat pe Mântuitorul tuturor;
Bucură-te, că ai stricat pe stricătorul sufletelor;
Bucură-te, prin care cu îngerii ne-am unit;
Bucură-te, prin care cu lumina ne-am strălucit;
Bucură-te, că cinstindu-te, Tie ne închinăm;
Bucură-te, că strigând, Tie glăsuim;
Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!
Condacul al 11-lea:
Cântarea toată se micşorează, vrând a urma mulţimii minunilor tale, fiindcă de-ţi vom aduce tie, o, preacinstită Cruce, mulţime de laude, nimic vrednic nu împlinim, faţă de cele ce ai dat nouă, dar cântăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruieşte Crucea aceasta de viaţă dătătoare, că lumina cea nematerialnică a primit-o şi spre dumnezeiască cunoştinţă pe toţi povăţuieşte şi, înălţându-se acum, pe mintea noastră o înalţă a cânta acestea:
Bucură-te, luminătorul cel ce te arăţi celor ce sunt întru întuneric;
Bucură-te, stea, care străluceşti lumea;
Bucură-te, fulger, care orbeşti pe ucigaşii lui Hristos;
Bucură-te, trăsnet, care slăbănogeşti pe cei necredincioşi;
Bucură-te, că ai strălucit cetele dreptmăritorilor;
Bucură-te, că ai risipit capistele idolilor;
Bucură-te, al căreia chip din cer s-a arătat;
Bucură-te, al căreia dar pe vicleşuguri le-a gonit;
Bucură-te, ceea ce însemnezi omorârea trupului;
Bucura te, ceea ce omori pornirea patimilor;
Bucură-te, pe care Hristos S-a răstignit;
Bucură-te, prin care toata lumea s-a mântuit;
Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!
Condacul al 12-lea:
Har voind Hristos a da oamenilor, mâinile pe lemn îşi întinde şi neamurile toate împreună le cheamă şi împăraţia cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie şi cu credinţă cântă cântare: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cântând cântarea Ta, Te lăudăm cu dor pe tine lemnul Domnului ca pe un însufleţit; că pe Tine pironindu-se cu trupul Cel ce stăpâneşte peste puterile cele de sus, ne-a sfinţit, ne-a mărit şi ne-a învăţat a zice acestea:
Bucură-te, cinstită Cruce, arma cea înţelegătoare;
Bucură-te, sfântă privire a sfinţilor;
Bucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor şi a drepţilor;
Bucură-te, purtătoare de lumină, meşteşugire a lui Hristos;
Bucură-te, frumuseţea şi cununa dreptcredincioşilor ocârmuitori;
Bucură-te, stăpânirea şi întărirea cuvioşilor preoţi;
Bucură-te, podoaba cea prealaudată a adevărului;
Bucură-te, începutul cel preabun al mântuirii;
Bucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor;
Bucură-te, izgonirea agarenilor;
Bucură-te, făclie a luminii celei nestricate;
Bucură-te, veselia sufletului meu;
Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!
Condacul al 13-lea:
O, întru tot cântat Lemn, pe care a fost răstignit Hristos, Cuvântul cel mai sfânt decât toţi sfinţii, primind rugăciunile noastre, de toată primejdia pe toţi izbăveşte-ne şi de chinurile veşnice scapă pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).
Apoi se zice iarăşi Icosul 1 şi Condacul 1.
Rugăciune:
Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletului meu, mărturisesc înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit şi ai luat moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, ca eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe şi cu fărădelegile mele cele rele. De aceea mă rog bunătăţii Tale celei nemărginite, ca să mă faci şi pe mine părtaş sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni şi morţii Tale celei de viaţă făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc, prin darul Tău, să câştig şi eu asemenea Ţie, pentru dragostea Ta, precum Tu cel milostiv le-ai răbdat pentru mântuirea mea, întărindu-mă pururea cu aceeaşi putere şi răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulţumitorii evrei.
De aceea întăreşte-mă, Doamne, ca să pot ridica cu bucurie de astăzi înainte Crucea Ta cu deplină pocăinţă, întristarea morţii Tale să o simt, precum au simţit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi şi mironosiţele femei. Şi-mi înviază simţirile mele cele sufleteşti, ca să cunoască moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut şi zidirile cele neînsufleţite, care s-au mişcat la răstignirea Ta; cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi, rugându-Ti-se, l-ai primit în rai.
Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, darul Tău, precum ai dat atunci aceluia, şi iartă păcatele mele pentru sfintele Tale Patimi, şi mă primeşte prin pocăinţă împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi ziditor ce-mi eşti. Asemenea fă cu toţi creştinii, vii şi morţi, precum se roagă Ţie în toate zilele Sfânta Biserică şi le lasă lor toate păcatele şi-i învredniceşte pe ei de împărăţia Ta şi să vadă lumina Ta şi să mărească slava Ta. Mă închin Crucii Tale, Hristoase şi zic către dânsa: „Slava ei pentru dragostea Ta”;
Bucura-te preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus ţintuit;
Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ţinut rodul vieţii ce ne-a mântuit din moartea păcatului;
Bucură-te toiagul cel tare ce ai sfărâmat uşile iadului;
Bucură-te cheia împăratească ce ai deschis
Mă bucur şi eu, pentru că văd pe vrăjmaşii Tăi surpaţi, iar pe prietenii Tăi ca împărăţesc în ceruri, pe vrăjmaşii Tăi biruiţi de puterea Ta, iar pe creştinii, ce Ţi se închină, înarmaţi cu puterea Ta. O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri şi necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea cum pot eu să fug de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să-mi pară grele chinurile văzând pe Stăpânul meu ca le iubeşte şi le cere şi le socoteşte Lui de mare cinste? Ruşine-mi este, cu adevărat, de mă voi întrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii, sau de ispitele ce-mi aduc diavolii, trupul şi gândul meu cel rău, sau pentru sărăcia şi bolile ce-mi vin din voia lui Dumnezeu pentru păcatele mele, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să mă apropie mai mult de El pentru ca să-L slăvesc şi să mă pedepsesc în această viaţă pentru binele meu, pentru ca să mă odihnesc cu mai multă mărire întru împărăţia Lui cea veşnică.
Şi de vreme ce este aşa, înmulţeşte-mi, Doamne, ostenelile, ispitele şi durerile, dar să-mi înmulţeşti împreună şi să-mi prisoseşti şi răbdarea şi puterea, ca să pot răbda toate câte mi s-ar întâmpla. Pentru că recunosc că sunt neputincios de nu mă vei întări, orbi de nu mă vei lumina, legat de nu mă vei dezlega, fricos de nu mă vei face îndrăzneţ, rău de nu mă vei preface în bun, pierdut de nu mă vei ierta, rob de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi dumnezeiasca Ta putere şi cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
