2 Decembrie
Acatistul Preacuviosului Părinte Porfirie noul făcător de minuni
Condacul 1:
Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a împărţit mană din pustia binecuvântată a Sfântului Munte celor ce flămânzeau în pustia duhovnicească a lumii, veniţi să îl lăudăm, binecredincioşilor, şi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creştinesc să îi mulţumim cântându-i: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Icosul 1:
Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus chemându-te la nunta cea veşnică şi zicând: „Vino, Părinte Porfirie, de moşteneşte împărăţia Cerurilor care este gătită celor ce şi-au purtat crucea nevoindu-se din dragoste pentru Dumnezeu!”; noi, vrând a fi părtaşi fericirii tale, îţi aducem aceste laude:
Bucură-te, cel ce mijloceşti înaintea Sfintei Treimi pentru mântuirea noastră;
Bucură-te, rod înmiresmat al Tradiţiei Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, ostaş îmbrăcat în armură duhovnicească;
Bucură-te, furtună care spulberi cuiburile ereticilor;
Bucură-te, cel ce te-ai dăruit în întregime fiecăruia dintre cei ce te cercetau;
Bucură-te, că luptând împotriva puterilor întunericului, le-ai biruit;
Bucură-te, că ai apărat predaniile bisericeşti şi ai stat împotriva rătăcirilor de multe feluri;
Bucură-te, că i-ai binecuvântat pe cei ce au mărturisit minunile tale;
Bucură-te, că i-ai mustrat pe cei ce au spus despre tine lucruri neadevărate;
Bucură-te, cel ce stai departe de cei care răstălmăcesc minunile tale;
Bucură-te, cel ce primeşti laudele aduse de către cei binecredincioşi;
Bucură-te, ceară însemnată cu pecetea sfinţeniei;
Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 2-lea:
Ştiind micimea vieţuirii noastre, să nu deznădăjduim aflând nevoinţele Preacuviosului Părinte Porfirie, nici să încercăm a le urma fără dreaptă socoteală, şi mai ales să nu căutăm a agonisi harismele sale, căci nu puţină vătămare vom afla. Ci să căutăm a învăţa de la el smerenia şi dragostea pentru cele sfinte, ca să îi putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Ai primit la botez numele de Evanghelie, care se tâlcuieşte „Bună-Vestire”, şi întreaga ta viaţă a fost o bună-vestire despre lucrarea Duhului Sfânt şi despre dobândirea veşniciei de către oamenii care, trecători fiind prin viaţa pământească, L-au cunoscut pe Domnul care ieri, astăzi şi în veac Acelaşi este, şi din revărsarea inimii ţi-au cântat:
Bucură-te, că din pruncie ai fost păzit de Cel a cărui întrupare a fost binevestită de înger;
Bucură-te, că din fragedă vârstă ai năzuit să îi închini Domnului viaţa ta;
Bucură-te, că din copilărie ai plecat la Muntele Athos ca să urci muntele virtuţilor;
Bucură-te, că atunci când te-ai lovit din greşeală cu securea în picior ai cerut ajutorul Maicii Domnului;
Bucură-te, că ocrotitoarea Sfântului Munte ţi-a oprit de îndată şiroirea sângelui;
Bucură-te, că ai trăit acoperit de Sfântul ei Acoperământ;
Bucură-te, că pentru vieţuirea ta cucernică ai fost hirotonit preot;
Bucură-te, că ajutând mulţimi de oameni nu ţi-ai pierdut liniştea;
Bucură-te, luminător al Atenei şi a toată Grecia;
Bucură-te, că ai fost căutat de pelerini veniţi din toată lumea;
Bucură-te, că ai trăit în vremurile noastre nevoinţe aspre ca ale Părinţilor din vechime;
Bucură-te, că până la moarte L-ai slujit cu jertfelnicie pe Hristos;
Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 3-lea:
Nu pentru vreo nevoinţă aparte s-au revărsat asupra ta râurile binecu-vântărilor, ci pentru că luând asupra ta crucea grea a ascultării ai urmat Domnului care S-a arătat pe Sine ascultător până la moarte, şi lepădând voia ta la picioarele bătrânilor tăi ai învăţat de la aceştia cântarea: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Să vadă roadele ascultării cei ce vor să trăiască neavând povăţuitor, cei care plini fiind de mândrie cred că au găsit un drum mai scurt către Dumnezeu, şi să îşi cunoască înşelarea. Iar noi să luăm aminte la vieţuirea Preacuviosului Părinte Porfirie şi cerându-i să mijlocească la Dumnezeu ca să primim puterea de a merge pe calea ascultării, să îi cântăm aşa:
Bucură-te, rob al lui Hristos care ai cunoscut ce înseamnă adevărata libertate;
Bucură-te, că nu ai cunoscut povara libertăţii pătimaşe;
Bucură-te, cel ce supunându-te bătrânilor tăi ai înţeles taina ascultării;
Bucură-te, că Părinţii Pantelimon şi Ioanichie te-au învăţat lepădarea voii;
Bucură-te, că atunci când ţi s-au deschis ochii duhovniceşti i-ai văzut cu duhul pe bătrânii tăi;
Bucură-te, cel ce făcând ascultare ai ieşit din chilia unui părinte pe fereastră;
Bucură-te, că nu te-ai mâhnit când frumoasa pasăre cioplită fără binecuvântare ţi-a fost frântă;
Bucură-te, că aşa s-a frânt şi gândul inimii tale de a face ceva după propria voie;
Bucură-te, că prin rugăciune ai devenit asemenea stâlpilor monahismului;
Bucură-te, că ieşind în mijlocul oamenilor te-ai sârguit să te jertfeşti pentru ei;
Bucură-te, că ai ridicat mănăstirea din Milesi ca pe un chivot al cunoaşterii lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai găsit în Sfânta Scriptură şi în Vieţile Sfinţilor chipuri de sfinţenie;
Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 4-lea:
„Dacă nu ar fi scris Sfântul Ioan Scărarul cartea despre dumnezeiescul urcuş, ar fi putut-o scrie cu pricepere Părintele Porfirie”, s-a dat mărturie despre măsura sporirii tale; văzându-te Domnul că din copilărie ai vrut să urmezi viaţa de nevoinţă a unui alt avvă Ioan, cel numit Colibaşul, a venit în întâmpinarea ta şi ţi-a călăuzit paşii pe treptele scării raiului, iar tu I-ai cântat cu umilinţă: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Mincinoşi sunt ritorii care învaţă că vremea sfinţeniei a trecut, că în vremurile noastre nu mai este cu putinţă omului să meargă pe calea cea strâmtă pe care o arată Scriptura; nouă numai a cugeta la vieţuirea ta ne este de ajuns pentru a sta împotriva unora ca aceştia, care nu vor să cânte împreună cu noi:
Bucură-te, că urmând Sfântului Ioan Colibaşul, L-ai primit pe Hristos în chilia inimii tale;
Bucură-te, că Sfântul Porfirie al Gazei te-a crescut ca pe un urmaş al său;
Bucură-te, bucurie a Sfântului Atanasie şi a celorlalţi cuvioşi aghioriţi;
Bucură-te, cel ce ieşind din Sfântul Munte nu ai părăsit smerenia Sfântului Siluan;
Bucură-te, că primind bastonul trimis de Sfântul Gherasim ai primit şi binecuvântarea acestuia;
Bucură-te, cu Sfântul Vasile cel Mare care te-a ajutat să ridici aşezământul din Milesi;
Bucură-te, cu Sfinţii Ierarhi Nicolae şi Spiridon, neobosiţii făcători de minuni;
Bucură-te, cu Sfinţii Cosma şi Damian şi cu ceilalţi Sfinţi doctori fără de arginţi;
Bucură-te, cel ce ai fost asemănat cu Sfântul Serafim de la Sarov;
Bucură-te, că ai arătat lumii că harismele Sfântului Nectarie din Eghina nu s-au pierdut;
Bucură-te, cu soborul tuturor Cuvioşilor Părinţi şi Cuvioaselor Maici;
Bucură-te, floare din buchetul Maicii Domnului care ai împrăştiat mireasma din Grădina ei;
Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 5-lea:
Deşi în timpul vieţii ai avut parte de apăsătoare boli, Părinte, nu te-ai lăsat biruit de durere, ci le-ai răbdat cu mucenicească răbdare, şi în loc să cârteşti ai primit suferinţa cu seninătate, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Cine poate să stea departe de mijlocirile tale, ştiind câtă mulţime de bolnavi au simţit ajutorul tău? Cine oare va şovăi să alerge la tine, aflând că din zi în zi numărul celor ce au primit sănătate trupească şi sufletească sporeşte fără încetare? O, Părinte Porfirie, pentru grija pe care ai arătat-o şi o arăţi celor bolnavi, primeşte de la noi laudele acestea:
Bucură-te, că suferind grele boli ai primit puterea de a-i ajuta pe bolnavi;
Bucură-te, că i-ai învăţat pe oameni că vindecarea adevărată vine de la Dumnezeu;
Bucură-te, că însemnând bolnavii cu semnul sfintei cruci le-ai uşurat durerile;
Bucură-te, cel ce i-ai ferit pe credincioşi de doctorii cei închipuiţi care au puteri diavoleşti;
Bucură-te, că ai vindecat de paralizie pe femeia celui ce a venit să te caute la mănăstire;
Bucură-te, că deşi acela nu te-a găsit a avut mare credinţă în puterea mijlocirilor tale tainice;
Bucură-te, că aşa cum ai vindecat-o pe femeia sa îi poţi vindeca şi pe cei pentru care ne rugăm;
Bucură-te, că i-ai mângâiat pe cei căzuţi în deznădejde;
Bucură-te, că i-ai povăţuit să poarte crucea răbdării;
Bucură-te, că bolnavilor care ţi-au cerut ajutorul le-ai adus grabnică tămăduire;
Bucură-te, cel ce şi acum te rogi pentru cei aflaţi în diferite suferinţe;
Bucură-te, că pentru tine nu există boli de nevindecat;
Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 6-lea:
Nici un om nu este fără de păcat, nici un om nu se poate făli că a scăpat de orice urmă a bolii. Ştiind că nu numai trupurile noastre, ci şi sufletele noastre sunt atinse de boală, dar ştiind şi că Dumnezeu este Cel ce dăru-ieşte sănătate celor dreptcredincioşi, îţi cerem să te rogi ca împreună cu cei tămăduiţi de bolile lor să Ii putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Noule doctor fără de arginţi, Părinte Porfirie, mulţumindu-ţi că prin nenumărate minuni ai dăruit celor suferinzi tămăduirea, nu vom obosi vestind celorlalţi vindecările făcute prin rugăciune către Dumnezeu, şi pentru aceasta te rugăm să primeşti drept plată mulţumirile noastre:
Bucură-te, că pe pruncul care nu se mişca l-ai vindecat spre bucuria părinţilor lui;
Bucură-te, pentru copiii care primind vindecare trupească L-au slăvit pe Dumnezeu;
Bucură-te, că pe femeia necăjită de boala bărbatului ei ai invăţat-o să se ferească de tulburarea adusă de diavol;
Bucură-te, cel ce îi ocroteşti pe cei care se îngrijesc cu dragoste de bolnavi;
Bucură-te, cel ce vedeai şi vezi mai bine decât doctorii bolile oamenilor;
Bucură-te, cel ce stai împotriva doctorilor nepricepuţi ca să-i fereşti pe bolnavi de mai multă suferinţă;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat bolnavei care suferea de tromboză şi ai vindecat-o;
Bucură-te, că mai târziu aceasta a recunoscut chipul tău şi aşa a înţeles de la cine a primit ajutorul;
Bucură-te, că doctorii au rămas fără grai în faţa vindecărilor pe care le-ai făcut;
Bucură-te, balsam care aduci de la Dumnezeu vindecare trupească şi sufletească;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale s-a biruit rânduiala firii;
Bucură-te, cel ce îi întăreşti pe cei care mărturisesc vindecările tale minunate;
Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 7-lea:
Răbdând suferinţele ca un al doilea Iov, ai arătat prin viaţa ta că încer-cările îngăduite de Dumnezeu nu covârşesc puterea omenească, şi că ori-cât de grele ar fi acestea, dacă ne luptăm să le biruim, Mântuitorul Hristos va pune pe frunţile noastre cununi strălucitoare, pentru care îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Auzind cum în timpul vieţii şi după moarte i-ai izbăvit de felurite ispite pe cei cărora le-ai cunoscut neputinţele, şi aflându-ne noi înşine în ispite fără de număr, căci viermele păcatului nu doarme, dorim să te avem ca ocrotitor al nostru, şi pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că trecând prin furtuna necazurilor ai primit puterea de a-i ajuta pe cei ispitiţi;
Bucură-te, că i-ai făcut dreptate slujbaşului învinuit pe nedrept;
Bucură-te, că pe tânăra care vroia să se sinucidă ai scăpat-o din ghearele diavolului;
Bucură-te, că ai prevenit maicile de la Mănăstirea Jazak să nu bea apă din fântâna otrăvită de necredincioşi;
Bucură-te, că fără teamă în vreme de război ai scăpat o fată de la pângărire;
Bucură-te, că l-ai izbăvit pe ucenicul tău de primejdia din adâncurile apelor;
Bucură-te, cel ce dai cu prisosinţă cele de trebuinţă credincioşilor;
Bucură-te, că printr-o minune Cel ce a înmulţit peştii în pustie te-a vădit a fi asemenea Lui;
Bucură-te, că această minune şi altele asemenea ei au fost tăinuite până după moartea ta;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat în chip minunat celor care ţi-au cerut ocrotirea;
Bucură-te, că oricine te cheamă în ajutor cu credinţă primeşte sprijinul tău;
Bucură-te, că nenumărate sunt facerile de bine pe care ni le-ai arătat;
Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 8-lea:
Cum să nu ne veselim de minunile tale? Cum să nu tresalte inimile noastre la aflarea bucuriei pe care o aduci celor ce te cinstesc, tainicule povăţuitor al călugărilor şi al mirenilor? Ştiind că ducând viaţă monahicească tu ai fost călăuză pricepută şi pentru familiile care în viforul lumii au căutat liniştea duhovnicească, îi cântăm Celui Care te-a înţelepţit: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Văzând cum vrăjmaşul diavol se luptă ca mirenii să ducă o viaţă cât mai pătimaşă, aducându-le tulburare în suflet şi şoptindu-le că numai în mănăstiri se poate duce o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, tu i-ai povăţuit să stea împotriva acestuia şi să ducă lupta cea bună, iar ei sporind în vieţuirea duhovnicească ţi-au cântat:
Bucură-te, că îi afli pe fiii risipitori şi te rogi pentru ei;
Bucură-te, că aduci pacea în familiile dezbinate;
Bucură-te, că le-ai descoperiţi celor căzuţi calea pocăinţei;
Bucură-te, că i-ai ajutat pe aceştia să ajungă fii credincioşi ai Bisericii;
Bucură-te, că i-ai învăţat pe părinţi să trăiască o viaţă sfântă pentru ca fiii lor să fie păziţi de ispite;
Bucură-te, că rugându-se Domnului ucenica ta a fost peţită de tânărul pe care îl iubea;
Bucură-te, că domolind împotrivirile părinţilor lui, au reuşit să se căsătorească;
Bucură-te, că le-ai vorbit despre Hristos tinerilor care necunoscând lumina trăiau în patimi;
Bucură-te, că ei ţi-au sărutat picioarele cu dragoste;
Bucură-te, sprijin al celor ce vor să îşi întemeieze o familie;
Bucură-te, că Domnul ţi-a dat priceperea de a fi călăuză pentru cei căsătoriţi;
Bucură-te, blând duhovnic care cu iscusinţă ai vindecat rănile sufleteşti;
Bucură-te, apostol al sfinţeniei în vremuri de mare tulburare;
Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 9-lea:
Doamne, Cel ce ne-ai zis „Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfânt sunt”, Care prin gura Preacuviosului Părinte Porfirie ne-ai amintit această poruncă a Ta, iar noi am priceput că numai dacă vom merge pe calea sfinţeniei vieţile noastre vor cunoaşte împlinirea, acoperă-ne cu harul Tău cel ceresc ca să mergem pe această cale fără a fi vătămaţi de cursele diavolului şi să îţi cântăm în toată vremea: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Ceea ce mărturiseşte întreaga predanie a Răsăritului, şi anume că Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să se sfinţească, este cu anevoie de priceput; dar ascultându-te pe tine, Preacuvioase Părinte, că ne îndemni să ajungem la măsura sfinţeniei, oricât de mari ar fi ispitele care ne apasă, îţi zicem:
Bucură-te, icoană a virtuţilor poleită cu aurul smereniei;
Bucură-te, că nu numai pe monahi, ci şi pe mireni i-ai îndemnat să rostească rugăciunea lui Iisus;
Bucură-te, că îi vezi pe creştinii râvnitori strălucind ca nişte făclii;
Bucură-te, că l-ai văzut pe Părintele Yannis îmbrăţişându-şi preoteasa în lumina raiului;
Bucură-te, dascăl al cugetării la cele sfinte;
Bucură-te, că săvârşind dumnezeieştile slujbe inima ta a devenit altar al Celui Preaînalt;
Bucură-te, că aflând nevoinţele tale sporim în nevoinţă;
Bucură-te, că prin postiri îndelungate ţi-ai hrănit sufletul cu putere cerească;
Bucură-te, lumânare care te-ai asemănat rugului lui Moise;
Bucură-te, că prin înţelepciune duhovnicească i-ai întrecut pe înţelepţii lumii acesteia;
Bucură-te, că ne-ai îndemnat ca prin lungi privegheri să călătorim spre odihna veşnică;
Bucură-te, adeverire a învierii lui Hristos;
Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 10-lea:
Fiind aprins de dragostea cea duhovnicească şi vrând să propovăduieşti oamenilor credinţa în Hristos. pentru râvna ta Domnul te-a chemat să fii părtaş darurilor Sfinţilor Apostoli şi prin harisma vorbirii în limbi ai grăit pe înţelesul celor de alt neam, iar ei mirându-se de sfinţenia ta au strigat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Vrând tu să o ajuţi pe tânăra Annoula să lepede cugetările deşarte şi să creadă în Atotputernicul Dumnezeu, nu ţi-a fost oprelişte necunoaşterea limbii pe care o vorbea aceasta, ci prin darul lui Dumnezeu ai trecut de acestă stavilă, spre bucuria celor care te laudă aşa:
Bucură-te, că niciodată nu ai greşit când ai spus oamenilor cele pe care ţi le-a arătat Domnul;
Bucură-te, cel ce din smerenie nu I-ai cerut Domnului harisme alese;
Bucură-te, că nu te-ai mândrit pentru darurile cu care Dumnezeu te-a covârşit;
Bucură-te, că primindu-le nu ai contenit cugetarea smerită la propria ta păcătoşenie;
Bucură-te, că minunile le-ai făcut nu spre lauda ta, ci spre slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, că şi noi am urmat povaţa pe care i-ai dat-o femeii credincioase, şi nu ne îndoim de harismele tale;
Bucură-te, că ai trăit bucuria Rusaliilor;
Bucură-te, cel ce prin luminare dumnezeiască ai înţeles necazurile oamenilor;
Bucură-te, că ai astupat gurile celor care cârteau împotriva darurilor Sfântului Duh;
Bucură-te, că ne-ai lămurit că puterile celor depărtaţi de Biserică vin de la îngerii căzuţi;
Bucură-te, stavilă pentru cei care fiind stăpâniţi de diavol imitau darul vorbirii în limbi;
Bucură-te, cel ce cunoşteai graiurile păsărilor şi ale animalelor:
Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 11-lea:
Cuvântul despre trecerea în veşnicie, cum că „de vei muri înainte de a muri, nu vei mai muri atunci când vei muri”, a fost sorbit de inima ta înse-tată de cunoaştere şi luminându-te te-ai împărtăşit de această trăire când moartea ta a devenit un puternic: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
„După ce voi pleca la Domnul, eu voi continua să vă vorbesc. Voi, oare, mă veţi auzi?”, ne-ai întrebat pe toţi cei care te purtăm cu dragoste în inimile noastre. Nefiind vrednici de a auzi cuvintele tale pline de putere, facem ceea ce ne este cu putinţă şi îndrăznim să îţi aducem smerită laudă, ştiind că asculţi glasurile noastre:
Bucură-te, cel ce ţi-ai aşteptat moartea ca pe o întâlnire cu Dumnezeu;
Bucură-te, că ai părăsit această lume chemându-L pe Mântuitorul Hristos;
Bucură-te, că ai adormit în Sfântul Munte, pe care lăuntric niciodată nu l-ai părăsit;
Bucură-te, că dragostea ta pentru Hristos a covârşit frica morţii;
Bucură-te, că rugându-te se risipea norul întunecat pe care îl vedeai deasupra unora dintre muribunzi;
Bucură-te, cel ce şi acum te rogi pentru cei aflaţi pe patul de moarte;
Bucură-te, cel ce ne fereşti de moarte năprasnică;
Bucură-te, că ultima ta dorinţă a fost „ca toţi să fie una”, după cum voieşte Hristos;
Bucură-te, că te-ai rugat ca toţi oamenii să îl cunoască pe Dumnezeul Părinţilor noştri;
Bucură-te, că Cel Ce a înviat din morţi te-a învăţat să biruieşti moartea;
Bucură-te, că privind blândul tău chip ne umplem de mângâiere;
Bucură-te, văzând că seminţele pe care le-ai semănat dau roadă îmbelşugată;
Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 12-lea:
Aşa precum Sfântul Nectarie a voit ca moaştele sale bine-mirositoare să fie împărţite spre binecuvântare în tot pământul, şi pretutindeni s-a aflat de minunile sale, tot aşa după adormirea ta Dumnezeu a vrut ca cinstirea ta să se răspândească în toate colţurile lumii, ca toţi cei care în aceste vremuri de rătăcire au cunoscut că eşti stâlp de lumină al dreptei-credinţe, să cânte Domnului împreună cu tine: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Înainte de a primi cinstirea cuvenită de la oamenii cei muritori, bine-plăcutule al lui Dumnezeu, ai primit o cinstire mai înaltă, căci ai fost prăznuit în Biserica Cerească de soborul celor care îmbrăcaţi în veşminte luminoase cântau îngereşte troparul tău, şi cărora următori facându-ne noi îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, dar nepreţuit pe care Dumnezeu l-a dăruit Bisericii;
Bucură-te, că am fost povăţuiţi în chip minunat să ne rugăm ţie;
Bucură-te, că însuşi Domnul S-a îngrijit să primeşti cinstire de la oameni;
Bucură-te, ascultând laudele celor care aşteaptă tainica ta povăţuire;
Bucură-te, că aşa cum te rugai înainte împreună cu ucenicii tăi, te rogi acum cu noi toţi;
Bucură-te, că precum îţi ocroteai fiii duhovniceşti acum ne ocroteşti şi pe noi;
Bucură-te, că numărul celor care te cinstesc creşte fără încetare;
Bucură-te, prieten al celor care învaţă de la tine urcuşul duhovnicesc;
Bucură-te, că cei ce au privit chipul tău luminat vor să atingă şi sfintele tale moaşte;
Bucură-te, candelă aprinsă de Părintele Ceresc;
Bucură-te, ucenic al Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh;
Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 13-lea:
O, Preacuvioase Părinte Porfirie, făcătorule de minuni, primind această puţină rugăciune de la noi, cei ce din prea-plinul inimii îţi aducem laude după cuviinţă, ajută-ne să punem început bun şi lepădând toate patimile şi poftele să trăim ca mădulare sfinte ale Bisericii, ca împreună cu tine să putem cânta în vecii vecilor: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi iarăşi se zice Icosul 1:
Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus chemându-te la nunta cea veşnică şi zicând: „Vino, Părinte Porfirie, de moşteneşte împărăţia Ceru-rilor care este gătită celor ce şi-au purtat crucea nevoindu-se din dragoste pentru Dumnezeu!”; noi, vrând a fi părtaşi fericirii tale, îţi aducem aceste laude:
Bucură-te, cel ce mijloceşti înaintea Sfintei Treimi pentru mântuirea noastră;
Bucură-te, rod înmiresmat al Tradiţiei Sfinţilor Părinţi; Bucurâ-te, ostaş îmbrăcat în armură duhovnicească;
Bucură-te, furtună care spulberi cuiburile ereticilor;
Bucură-te, cel ce te-ai dăruit în întregime fiecăruia dintre cei ce te cercetau;
Bucură-te, că luptând împotriva puterilor întunericului, le-ai biruit;
Bucură-te, că ai apărat predaniile bisericeşti şi ai stat împotriva rătăcirilor de multe feluri;
Bucură-te, că i-ai binecuvântat pe cei ce au mărturisit minunile tale;
Bucură-te, că i-ai mustrat pe cei ce au spus despre tine lucruri neadevărate;
Bucură-te, cel ce stai departe de cei care răstălmăcesc minunile tale;
Bucură-te, cel ce primeşti laudele aduse de către cei binecredincioşi;
Bucură-te, ceară însemnată cu pecetea sfinţeniei;
Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Condacul 1:
Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a împărţit mană din pustia binecuvântată a Sfântului Munte celor ce flămânzeau în pustia duhovnicească a lumii, veniţi să îl lăudăm, binecredincioşilor, şi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creşti-nesc să îi mulţumim cântându-i: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!
Rugăciune:
Preacuvioase Părinte Porfirie, robule al Dumnezeului celui viu, primeş-te laudele pe care ţi le aducem cu inimă smerită şi mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Ocroteşte-ne de tot răul şi de toată tulburarea. Ajută-ne să biruim ispitele care ne stau înainte şi prin răbdarea noastră să dobândim cununile cele netrecătoare. Iar la înfricoşătoarea Judecată să fim feriţi de veşnic pedeapsă şi să fim aşezaţi în partea cea de-a dreapta, unde cu soborul tutu-ror sfinţilor te veseleşti de frumuseţile cereşti. Ca primind grabnicul tău ajutor să îi mulţumim în vecii vecilor Dumnezeului Care te-a proslăvit. Amin.
Troparul Părintelui Porfirie:
Nu trecuse mult timp din ziua adormirii părintelui Porfirie când, un nepot de-al său, de meserie educator, a văzut în vis o biserică uriaşă, scăldată în lumină, aflată în înaltul cerului, ce fusese ridicată în cinstea părin-telui Porfirie şi în mijlocul căreia şedea însuşi părintele Porfirie. Totodată a văzut cum numeroşi oameni ai lui Dumnezeu, îmbrăcaţi în straie de lumină şi purtând cununi strălucitoare, se adunaseră înăuntrul dar şi în afara bisericii şi cântau cu glasuri melodioase un tropar, al cărui text şi a cărui muzică erau închinate părintelui Porfirie.
Nepotul părintelui a auzit de atâtea ori în vis acest tropar, încât l-a învă-ţat pe de rost! Şi, îndată ce s-a trezit, aducându-şi-l bine aminte, l-a scris şi l-a şi înregistrat! Acesta este troparul:
După cum pe pământ te rugai pentru tămăduirea neputinţelor şi pen-tru iertarea păcatelor noastre, tot astfel şi acum roagă-te în ceruri, părinte Porfirie, şi roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostrum să mântuiască sufletele noastre.
3 decembrie
Acatistul Sfântului Gheorghe de la Cernica - Sfânt Cuvios!
După obişnuitul început se zic Condacele şi Icoasele.
Condacul 1:
Pe cinstitorul de Dumnezeu şi mult nevoitorul, Părintele nostru Gheorghe, să-l lăudăm după cuviinţă, căci acesta, prin multă osteneală şi nevoinţe călugăresti, de împărăţia cea cerească s-a învrednicit de la Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, cu smerenie şi cu credinţă, să-i cântăm din adâncul sufletului: Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!
Icosul 1:
Din tinereţile tale ai dorit viaţa cea îmbunătătiţa a monahilor, Părinte Gheorghe, iubitorule de Dumnezeu. De aceea ai plecat pe calea nevoinţelor sihăstreşti intrând în ascultarea Sfântului Paisie de la Neamţ şi lucrând cu dreaptă socoteală virtuţile dumnezeieşti, ai făcut să se sălăşluiască în sufletul tău puterea Duhului Sfânt. Minunându-ne de râvna ta pentru cele duhovniceşti, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, lucrător bun în via lui Hristos;
Bucură-te, iubitor al chipului monahicesc;
Bucură-te, că inima ţi-a fost plină de har;
Bucură-te, că te-ai lepădat de omul cel vechi;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat în omul cel nou, zidit după chipul lui Dumnezeu;
Bucură-te, învăţător al dreptei credinţe;
Bucură-te, împlinitor al virtuţilor creştineşti;
Bucură-te, chip de bunătate şi cinste;
Bucură-te, că din tinerete te-ai răstignit pentru Hristos;
Bucură-te, cel ce crucea Domnului cu bucurie ai purtat;
Bucură-te, ucenic al Sfântului Cuvios Paisie;
Bucură-te, vrednic urmaş al cuvioşilor părinţi;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!
Condacul al 2-lea:
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, descoperită ţie prin Sfântul Ierarh Nicolae, ai fost rânduit sa reînnoieşti zidirile şi obştea Mănăstirii Cernica. Şi luând binecuvantare de la iubitorul de Hristos, mitropolitul Grigore, ai început osteneala restaurării acestui aşezământ, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Auzind, Sfinte Părinte, chemarea Mântuitorului, ai primit fără şovăire ascultarea încredinţată şi ai început lucrarea duhovnicească de rezidire a Mănăstirii Cernica şi de reînnoirea a vieţii călugăreşti, pentru care te lăudam zicând:
Bucură-te, pildă de statornicie;
Bucură-te, stâlp al ascultării;
Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu;
Bucură-te, cinstitorul sfinţilor;
Bucură-te, povăţuitorule al călugărilor;
Bucură-te, râvnitorul pustiei;
Bucură-te, slujitorul tainelor cereşti;
Bucură-te, lucrătorule în via Domnului;
Bucură-te, rugătorule prea fierbinte;
Bucură-te, vrednic ascultător al poruncilor Mântuitorului;
Bucură-te, chip al blândetii pustniceşti;
Bucură-te, străjer neadormit în osteneli şi privegheri;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!
Condacul al 3-lea:
Povăţuit de cuvintele psalmistului care zice: „Arată-mi, Doamne, calea pe care mergi, că la Tine am ridicat sufletul meu”, şi, încercat în experienţa trăirii sihastresti, ai venit împreună cu dascălul Macarie la locul care ţi se descoperise de sus de Sfântul Nicolae, dând slavă lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Puterea Celui de sus pogorându-se în sufletul tau, Cuvioase Părinte Gheorghe, ai împlinit cu osârdie poruncile Evangheliei lui Hristos, încât numele tău s-a facut cu repeziciune cunoscut iubitorilor de Dumnezeu din jurul Bucureştilor, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, întemeietorule de obşti călugăreşti;
Bucură-te, îndrumător al călugărilor cuvioşi;
Bucură-te, cel ce pe Sfântul Nicolae l-ai avut ocrotitor;
Bucură-te, cel ce ai împlinit cu dragoste randuielile călugăresti;
Bucură-te, următorule al Cuviosului Părinte Paisie de la Neamţ;
Bucură-te, izgonitorul vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi din mănăstirea ta;
Bucură-te, că făpturile ascultă de cuvântul tău;
Bucură-te, că pentru toate ai slăvit pe Dumnezeu;
Bucură-te, văzătorule al lucrării divine din cele create;
Bucură-te, duhovnic iscusit şi chip prea luminate;
Bucură-te, povăţuitor şi îndrumător duhovnicesc al creştinilor;
Bucură-te, întruchiparea bunătăţii şi a smereniei;
Bucură-te, Părinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule!
Condacul al 4-lea:
De îndată ce mitropolitul Grigorie te-a binecuvântat sa fii întemeietor al vieţii de obşte şi chivernisitor al bunurilor mănăstiresti de la Cernica, întru răbdare şi nădejde ai început, Cuvioase Părinte, osteneala înnoirilor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Cine nu te va ferici, Părinte Gheorghe, pe tine cel care cu înţelepciune şi credinţă ai rectitorit Mănăstirea Cernica şi ai rânduit viaţa cea de obşte plăcută lui Dumnezeu. Pentru aceasta îţi aducem laude ca acestea:
Bucură-te, Părinte plin de har dumnezeiesc;
Bucură-te, că viaţa ta ai închinat-o slujirii lui Hristos;
Bucură-te, că ai împlinit cu râvna voia Lui;
Bucură-te, că ai fost ascultător întru toate de ierarhul tău;
Bucură-te, că adesea cu el în multe te-ai sfătuit;
Bucură-te, făclie luminoasă a ucenicilor tăi;
Bucură-te, risipitor al întunericului minciunii;
Bucură-te, izgonitor al vrăjmaşilor făţarnici;
Bucură-te, liniştitorul furtunilor de pe marea vieţii;
Bucură-te, că şi natura ascultă de cuvântul tău;
Bucură-te, împăciuitorule al tuturor certaţi şi de vrăjmaşul despărţiţi;
Bucură-te, chivernisitorul lucrurilor sfinte;
Bucură-te, Părinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule!
Condacul al 5-lea:
Văzând vrăjmaşul statornicia ta în lucrarea duhovnicească, de Dumnezeu purtaătorule, Părinte, ţi-a pregătit mulţime de ispite şi supărări ca să te piardă; însă, după puţin timp, s-a ruşinat îndepărtându-se, căci tu cântai pururi lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Înzestrat cu harul preoţiei, ai slujit cu credinţă dumnezeieştile Taine ale lui Hristos, iar Cunoscătorul inimilor, Dumnezeu, ţi-a dăruit, cinstite Părinte, mulţime de ucenici şi fii duhovniceşti, pe care i-ai împărtăşit din cuvântul ziditor al Evangheliei şi din izvorul dătător de viaţă al Duhului Sfânt, pentru care lucru minunându-ne îţi cântăm:
Bucură-te, vieţuitor al pustiei şi rugător neîncetat;
Bucură-te, om duhovnicesc şi povăţuitor luminat;
Bucură-te, purtător al harului Duhului Sfânt;
Bucură-te, candelă aprinsă din lumina lui Hristos;
Bucură-te, foc de rugăciune călăuzitor al ucenicilor tăi;
Bucură-te, sprijinitor al credincioşilor;
Bucură-te, următor al Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, că ai semănat sămânţă cea bună în inimile credincioşilor;
Bucură-te, mângaierea celor întristaţi;
Bucură-te, păstorul cel bun al turmei lui Hristos;
Bucură-te, stareţ, iluminat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, Părinte al părinţilor pustiei;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!
Condacul al 6-lea:
Precum cerbul care caută să se adape din izvoarele cele limpezi ale pustiei, aşa şi sufletul tău, minunate Părinte, dorea să se liniştească în ostroavele Sfântului Munte Athos. Dar, socotind că ascultarea de mai marii Bisericii este mai Sfântă decat voinţa proprie, întru smerenie ţi-ai tăiat voia şi supunându-te chemării sfinte ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Iubindu-ţi neamul tău Părinte, deşi ai căutat în alte locuri să te îmbunătăţeşti sufleteşte din experienţa trăitorilor în Hristos, totuşi, atunci când ai fost chemat să slujeşti pe fiii poporului tău din care ai ieşit, cu bucurie ai răspuns, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, următor al sfinţilor cuvioşi de demult;
Bucură-te, cuvioase purtător al darului smereniei;
Bucură-te, înţeleptule din înţelepciunea lui Hristos;
Bucură-te, conştiinţa datoriei împlinite;
Bucură-te, împlinitorul legii şi al virtuţilor;
Bucură-te, rugătorule pentru neamul tău;
Bucură-te, că ai fost dăruit de Hristos cu putere de sus;
Bucură-te, cel ce ţi-ai răstignit poftele împreună cu patimile;
Bucură-te, că ţi-ai supus voinţa, voinţei lui Hristos;
Bucură-te, că ţi-ai ridicat cugetul de la pământ la cer;
Bucură-te, că nu ţi-ai lipit inima de bunătăţile cele trecătoare;
Bucură-te, că cele cereşti ai dorit în toată viaţa ta;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!
Condacul al 7-lea:
Vederile minţii avându-le curăţite prin lucrarea virtuţilor, Părinte Gheorghe, ai ajuns la starea de nepătimire şi contemplând pe Hristos neîncetat în inima ta, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Icoana vie de rugăciune, post şi privegheri te-ai făcut ucenicilor tăi, iar vestea vieţuirii tale îngereşti s-a răspândit în tot ţinutul Ţării Româneşti. Pentru aceea îţi cântăm:
Bucură-te, că fiinţa ţi-a fost plină de Treime;
Bucură-te, minte plină de smerită cugetare;
Bucură-te, că viata ţi-ai curăţit-o de păcate;
Bucură-te, floare aleasă răsădită în grădina Maicii Domnului;
Bucură-te, trandafir cu petalele înfrumuseţate de lumină lui Hristos;
Bucură-te, că inima ta răspândeşte mireasma iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, Părinte plin de har dumnezeiesc;
Bucură-te, că vrăjmaşii n-au putut răpune statornicia ta în rugăciune;
Bucură-te, cel ce prin chemarea Duhului, cerul l-ai pogorât pe pământ;
Bucură-te, pildă bună credincioşilor râvnitori;
Bucură-te, următor al Sfântului Nicolae întru ajutorarea aproapelui;
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Ierarh Calinic te rogi pentru cinul călugăresc;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!
Condacul al 8-lea:
Cuvioase Părinte, în tot pământul ţării noastre s-au răspândit învăţăturile tale, iar mulţimea credincioşilor, venind la tine se adapă că de la un izvor dătător de har şi binecuvântat, mulţumind lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Credinţa ortodoxă ai păzit, calea nevoinţelor ai săvârşit şi împodobit fiind cu virtuţile, cu nădejde Sfântă la Bunul Dumnezeu ai ajuns, Cuvioase Părinte, căci, primind cununa cea neveştejită a slavei, de la cele vremelnice la cele cereşti te-ai mutat. Pentru aceasta, îţi aducem această cântare:
Bucură-te, că prin harul lui Dumnezeu şi prin nevoinţe ai câştigat raiul;
Bucură-te, că răbdarea ţi-a fost ancoră şi putere;
Bucură-te, că Hristos te-a încununat în ceruri;
Bucură-te, că ai intrat în ceaţa Sfinţilor Cuvioşi;
Bucură-te, mărgăritar al sfinţilor romani;
Bucură-te, că numele tău s-a înscris în cartea vieţii;
Bucură-te, că de pe pământul acesta te-ai răsădit în gradina raiului;
Bucură-te, că vezi fata lui Hristos pe care L-ai iubit;
Bucură-te, că noi urmaşii tăi îţi păstrăm vie pomenirea;
Bucură-te, că mutarea ta la ceruri ne-a umplut de bucurie;
Bucură-te, cel ce petreci veşnic în PreaSfânta Treime;
Bucură-te, că te veseleşti pururi în lumina dumnezeirii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!
Condacul al 9-lea:
Trupul tău încărcat de mireasma virtuţilor a fost aşezat în Mănăstirea Cernica, pe care ai zidit-o cu atâta osteneală, alături de al altor părinţi cuvioşi şi nevoitori, iar sufletul tău se sălăşluieşte în lăcaşurile cereşti, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Deşi ai trecut din viaţa aceasta la viaţa cea veşnică, Cuvioase Părinte Gheorghe, n-ai părăsit nicicum pe cei ce se luptă cu necazurile şi ispitele lumii acesteia, căci mijloceşti pururea la Preamilostivul Dumnezeu pentru cei ce-ţi cântă unele ca acestea:
Bucură-te, Cuvioase Părinte ctitor preamărit;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru neamul românesc;
Bucură-te, lauda ortodocşilor şi bucuria călugărilor;
Bucură-te, purtătorule de cunună cerească;
Bucură-te, turn al creştinătăţii şi stâlp al Bisericii;
Bucură-te, îndrăznirea noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, slujitor al lui Hristos şi prieten al îngerilor;
Bucură-te, floare duhovnicească, deschisă în nădejdea rodului;
Bucură-te, sămânţă bună aruncată în pământ roditor;
Bucură-te, luminător al monahilor şi călăuza nevoitorilor;
Bucură-te, cunoscător al tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, ostenitor în răspândirea scrierilor sfinte;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe mult nevoitorule!
Condacul al 10-lea:
Făclie purtătoare de lumină te au pe tine cetele monahilor nevoitori şi multţimea creştinilor smeriţi, izvorând tuturor bună mireasmă şi dând tămăduiri celor ce cu dragoste cinstesc şi se închină sfintelor tale moaşte, căci mulţumesc lui Dumnezeu pentru că li s-a dat un astfel de dar, cântând: Aliluia!
Icosul, al 10-lea:
Lăudând nevoinţele tale, Cuvioase Părinte şi cinstind sfintele tale moaşte, cântăm cu bucurie încununarea ta în ceruri şi rugându-te cu credinţă să ne ajuţi în vremea ispitelor şi primejdiilor care ne împresoară în lumea aceasta ca să-ţi cântăm:
Bucură-te, purtătorule al darului vindecării;
Bucură-te, făcătorule de minuni pentru cei credincioşi;
Bucură-te, izvor de tămăduiri şi tămăduitor al durerilor;
Bucură-te, ajutor grabnic al celor suferinzi;
Bucură-te, rază de soare pentru poporul cel bine credincios;
Bucură-te, liman duhovnicesc celor osteniţi;
Bucură-te, făclie călăuzitoare în noaptea ispitelor;
Bucură-te, luceafăr răsărit în întunericul necazurilor;
Bucură-te, prieten şi casnic al lui Dumnezeu;
Bucură-te, rugătorule către Maica Domnului;
Bucură-te, tălmăcitorul tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, împreună vieţuitorule cu îngerii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!
Condacul al 11-lea:
Mângâiere şi linişte sufletească reverşi în inimile credincioşilor, celor ce cinstesc cu dragoste pomenirea ta, Sfinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule, şi mulţumind lui Dumnezeu cântă: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Având îndrăzneală către Milostivul Dumnezeu pe Care L-ai iubit, Sfinte Părinte, te rugăm, noi, cei ce săvârşim cu dragoste pomenirea ta, să ne izbăveşti de necazuri, primejdii şi nevoi, ca să-ţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, omule al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă;
Bucură-te, mlădiţă încărcată de roadele Duhului Sfânt;
Bucură-te, al monahilor, dulce mângâiere;
Bucură-te, al credincioşilor, în ispite, întărire;
Bucură-te, al mănăstirilor apărare şi spre viaţă duhovnicească trezire;
Bucură-te, chip al blândeţelor şi pildă de smerenie;
Bucură-te, împreună cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe;
Bucură-te, slujitor al adevărului şi om al dreptăţii;
Bucură-te, descoperitorul celor viitoare;
Bucură-te, trup preamărit şi suflet îndumnezeit;
Bucură-te, tămâie înmiresmată şi candelă veşnic aprinsă;
Bucură-te, glas ascultat de Hristos, Stăpânul tău;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!
Condacul al 12-lea:
Vrând Preabunul Dumnezeu să dăruiască Bisericii noastre dreptmăritoare un semn al prezenţei Sale, te-a ales pe tine, Cuvioase Părinte Gheorghe, să ne fii lumină nestinsă şi fântână de har. Pentru aceasta cu mulţumire îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Zid de apărare împotriva ispitelor şi rugător fierbinte fii nouă, Cuvioase Părinte, căci, având îndrazneală la Milostivul Dumnezeu, nădăjduim să ne acoperi pururi de răutăţile lumii acesteia şi să ne fereşti de săgeţile celui viclean, ca să-ţi aducem aceste laude:
Bucură-te, tatăl orfanilor şi sprijinul celor asupriţi;
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi;
Bucură-te, apărătorul oropsiţilor;
Bucură-te, bogăţia săracilor;
Bucură-te, limanul înviforaţilor;
Bucură-te, aducătorul belşugului;
Bucură-te, izgonitorul secetei;
Bucură-te, protectorul văduvelor şi bătrânilor;
Bucură-te, sfătuitorul monahilor;
Bucură-te, rugătorul fierbinte pentru sufletele noastre;
Bucură-te, risipitorul ispitelor;
Bucură-te, mijlocitorul mântuirii noastre;
Bucură-te, Părinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule!
Condacul al 13-lea:
O, mult nevoitorule, Cuvioase Părinte Gheorghe, primeşte de la noi nevrednicii această puţină rugăciune, pe care o dă lui Hristos Dumnezeu şi roagă-L să ne izbăvească din toate necazurile şi ispitele vieţii pământeşti, să ne ferească din chinul ce va să fie pentru păcatele noastre şi să ne învrednicească de împărăţia cerurilor, ca să cântăm cu dragoste: Aliluia! (de trei ori)
Apoi iarasi se zice Icosul 1 şi Condacul 1.
Slujba şi Acatistul Cuviosului Gheorghe de la Cernica au fost alcatuite de P.S. Ioachim Bacauanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului, după texte puse la dispozitie de P.Cuv. Protos. Teofil Anastasoaie, P.Cuv. Protos. Savatie Bastovoi şi P. Cuv. Ierod. Ignatie Grecu şi revizuite de P.S. Irineu, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ramnicului.
3 decembrie
Acatistul Sfinţilor de la Mănăstirea Pecerska
Rugăciunile începătoare, apoi:
Condacul 1:
Nevoitori aleşi ai lui Hristos şi tari rugători către Dumnezeu, care v-aţi nevoit cu râvnă în Sfântul Munte şi lângă râul Kamenet aţi întemeiat o mănăstire în cinstea Maicii Domnului, Preacuvioşilor părinţi ai noştri Marcu, Iona şi Corneliu şi maica Vasa, cu smerenie vă lăudăm. Şi ca unii ce aveţi îndrăzneală către Domnul, pomeniţi-ne pe noi, care petrecem în suferinţe şi necazuri, chemându-vă: Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!
Icosul 1:
Îndrăgind viaţa cea cu îngerească asemănare şi lepădând deşertăciunea lumii, v-aţi îndreptat în adâncimea pădurilor de pe malul râului Kamenet. Iar în Sfântul Munte de acolo, pe trei pietre v-aţi înălţat rugăciunile către
Dumnezeu, să vă dăruiască viaţă veşnică în locaşurile cereşti. Pentru aceasta, vă cântăm:
Bucuraţi-vă, rugători nefăţarnici înaintea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că adâncul pădurilor prin rugăciune l-aţi înmiresmat;
Bucuraţi-vă, lacrimi vărsate pentru iertarea păcatelor;
Bucuraţi-vă, sfinte nevoinţe ce aţi încununat apele râului Kemenet;
Bucuraţi-vă, nevoinţe prin care a izvorât bucurie tuturor credincioşilor;
Bucuraţi-vă, minţi netemătoare de întunericul nopţii;
Bucuraţi-vă, îndepărtare a fricii necuvioase de la toţi credincioşii;
Bucuraţi-vă, rugătorii noştri preaminunaţi;
Bucuraţi-vă, mijlocitorii noştri preabuni;
Bucuraţi-vă, milostivire prin care vazduhul s-a sfinţit;
Bucuraţi-vă, bună mireasmă a credinţei, ce umpli inimile noastre;
Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!
Condacul al 2-lea:
Văzând mănăstirea Maicii Domnului ca o stea strălucind şi prin scânteiere cerească luminând calea pământească a vieţii noastre, mărim nevoinţele şi rugăciunile voastre, preacinstiţi întemeietori şi stareţi. Şi lăudând ostenelile voastre în Mănăstirea Pecersk din
Icosul al 2-lea:
Văzând ispitele stârnite de diavol, vrăjmaşul mântuirii noastre, le-aţi înfruntat cu răbdarea, postul şi rugăciunea către Dumnezeu. Şi ca nişte săraci cu trupul şi duhul, v-aţi ascuns în adâncimile pădurilor, până când vânătorii au vestit oamenilor despre nevoinţele voastre. Pentru aceasta, cu umilinţă vă cântăm:
Bucuraţi-vă, că prin răbdarea şi smerenia voastră lui Hristos Dumnezeu v-aţi asemănat;
Bucuraţi-vă, rugăciuni înalţate pe cele trei pietre lui Dumnezeu în Treime;
Bucuraţi-vă, îndepărtare prin rugăciune a împietririi din păcate a inimilor;
Bucuraţi-vă, pietre ale credinţei asemenea Apostolului Petru;
Bucuraţi-vă, taină descoperită de către vânători spre mântuirea noastră;
Bucuraţi-vă, mreje ale virtuţilor pline de peşti;
Bucuraţi-vă, înmulţire a darului spre bucuria lui Hristos;
Bucuraţi-vă, gătire a limanului liniştit al mântuirii;
Bucuraţi-vă, mijlocitori neobosiţi ai mântuirii noastre;
Bucuraţi-vă, fapte minunate spre bucuria îngerilor;
Bucuraţi-vă, vieţi strălucind spre întărirea celor păcătoşi;
Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!
Condacul al 3-lea:
Prin puterea lui Dumnezeu, la viaţa sihăstrească fiind chemat, pustnice Marcu, te-ai nevoit şi o mulţime de asceţi ai adunat pe Sfântul Munte. Şi însufleţit de har alergând spre cereasca ţintă te-ai mântuit, nevoinţele tale de taină plăcute lui Dumnezeu fiind. Pentru aceasta, ne bucurăm a-I cânta împreună cu tine: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Având cugetul curat şi inima neîntinată, fericite părinte Marcu, ai cunoscut deşertăciunea lumii acesteia, şi râvnind spre bunurile cele veşnice, ai lepădat cele lumeşti şi ai îmbraţişat viaţa monahală. Pentru aceasta, bunăvoirea Domnului faţă de tine o slăvim, şi în cântări te laudăm aşa:
Bucură-te, lepădare a celor pământeşti şi năzuinţă spre cele cereşti;
Bucură-te, cale spre cer înfrumuseţată cu nevoinţe;
Bucură-te, dobânditor al smereniei;
Bucură-te, cădelniţă bineplăcută a rugăciunii;
Bucură-te, izvor nesecat al lacrimilor pocăinţei;
Bucură-te, purtare cu bucurie a jugului lui Hristos;
Bucură-te, încredinţare de sine desăvârşită lui Dumnezeu;
Bucură-te, dragoste de frumuseţea lăcaşului lui Dumnezeu;
Bucură-te, bunăvoire de a te închina în casa Domnului;
Bucură-te, umblare ca un străin şi călător pe pământ;
Bucură-te, grabnic ajutor, către care neîncetat alergăm;
Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!
Condacul al 4-lea:
Răbdând furtuna ispitelor şi prigoanei pentru credinţa ortodoxă şi multe necazuri din partea puterii latine, un singur lucru căutai, cum bineplăcut lui Dumnezeu să-i fii. Aşa ai părăsit oraşul Derpt, şi ai venit preot aici, fericite
Dumnezeu strigai: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Bucuratu-s-au oamenii credincioşi ai lui Hristos din
Bucură-te, mare ucenic al lui Dumnezeu;
Bucură-te, păstor bun al turmei lui Hristos;
Bucură-te, credinţă neclintită de ispitirile şi răutatea puterii latine;
Bucură-te, durere părintească pentru părăsirea turmei tale de la Derpt;
Bucură-te, nevoitor slăvit al fericitului preot Isidor;
Bucură-te, că ţi-ai îndreptat paşii în
Bucură-te, că ai auzit de la cei din Izborg despre peşterile făcute de
Dumnezeu;
Bucură-te, că ai fost îndrăgit şi chemat de Maica Domnului;
Bucură-te, că ai săpat în munte biserica Adormirii Maicii Domnului;
Bucură-te, că două chilii pe stâlpi vizavi de biserică ai înălţat;
Bucură-te, înţelept întemeietor al mănăstirii;
Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!
Condacul al 5-lea:
Viaţă bineplăcută lui Dumnezeu izvorăşte de la tine, o, Preacuvioase Iona! Pe aceasta ai dobândit-o, ca pe o comoară scumpă, ca pe o însoţitoare a ta şi fiică duhovnicească. Iar ca pe nişte mărgele mult preţioase adunând în tine virtuţile, te-ai ridicat la înălţimea dragostei lui Hristos. Pentru aceasta, neîncetat mulţumeai lui Dumnezeu, şi lăudându-L, îi cântai: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzând viaţa preaslăvită şi răbdarea soţului tău, nu te-ai înfricoşat de osteneli şi nevoinţe, preacuvioasă maică Vasa, ci urmându-i viaţa, te-ai aşezat cu traiul în apropiere de mănăstirea întemeiată lângă pârâul Kamenet. Iar aici ai primit tunderea în monahism şi bolile trupului le-ai primit întru liniştea duhului, unindu-te cu Hristos. Pentru aceasta, te lăudăm:
Bucură-te, preacinstită ascetă;
Bucură-te, următoare soţului în peştera făcută de Dumnezeu;
Bucură-te, prima monahie a mănăstirii Maicii Domnului;
Bucură-te, sfântă evlavie hrănind pe fiii tăi duhovniceşti;
Bucură-te, că ai împărtăşit la Derpt împreună cu soţul tău suferinţele şi prigoanele din partea latinilor;
Bucură-te, credinţă nestinsă de tulburarea sufletească;
Bucură-te, dorinţă neclătinată de a te uni cu Hristos;
Bucură-te, prima făcătoare de minuni a mănăstirii de lângă Kamenet;
Bucură-te, ajutîtoare în boli prin sfintele tale rugăciuni;
Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!
Condacul al 6-lea:
Propovăduind cuvântul lui Dumnezeus preacuvioase părinte Corneliu, în
Icosul al 6-lea:
Ai strălucit ca o stea binecuvântată în mănăstirea Pecersk din
Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos;
Bucură-te, desăvârşire duhovnicească câştigată în mănăstire;
Bucură-te, egumen vrednic de către obşte ales;
Bucură-te, viaţă sfântă şi pustnicească;
Bucură-te, râvnitor neadormit al bunăstării mănăstirii şi slavei numelui lui Hristos;
Bucură-te, tărie în ispite şi răbdare necontenită până la moarte;
Bucură-te, cel ce cu multe biserici mănăstirea ai înfrumuseţat-o;
Bucură-te, cel ce ziduri tari din piatră ai ridicat;
Bucură-te, necontenit ajutător spre ridicarea bisericii lăuntrice;
Bucură-te, zid apărător de păcat şi ispite;
Bucură-te, mare purtător de grijă al monahilor;
Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!
Condacul al 7-lea:
Descoperindu-se taina peşterii de înmormântare, Cinstitul egumen Dorotei a văzut cum sicriul unde erau aşezate moaştele Cuviosului Marcu, a putrezit şi s-a risipit, însă capul şi oasele au rămas nestricăcioase. Şi aflându-le învelite de către rădăcinile copacilor ca şi cu o pânză din lână, cu bucurie către Dumnezeu a strigat: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Minunată şi necuprinsă este taina! Lemnul sicriului a putrezit, însă oasele şi capul şi hainele Cuviosului stareţ Marcu s-au păstrat. Neputrezirea a fost prin puterea lui Dumnezeu, adeverind viaţa dreaptă, pentru care şi noi, cu umilinţă, strigăm:
Bucură-te, Preacuvioase Marcu, marele nostru ascet;
Bucură-te, cel ce prin neputrezirea osemintelor tale ai strălucit;
Bucură-te, învrednicire şi de neputrezirea veşmintelor;
Bucură-te, îndepărtare prin rugăciuni a putreziciunii păcatului din noi;
Bucură-te, învăţător al dreptei cinstiri;
Bucură-te, că prin binecuvântarea arhiereului Inochentie al Pskovului, după un timp, în noi haine ai fost îmbrăcat;
Bucură-te, că tot atunci, într-un nou mormânt ai fost aşezat;
Bucură-te, mireasmă aleasă a virtuţilor monahiceşti;
Bucură-te, dragoste arzătoare şi ocrotitoare ce acoperi mănăstirea;
Bucură-te, tămăduire a tuturor celor ce vin la tine cu credinţă;
Bucură-te, rugăciune ce vindeci rănile cele cu neputinţă de alinat;
Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!
Condacul al 8-lea:
Sfârşindu-ţi călătoria ta pământească, Preacuvioase Iona, călugării mănăs-tirii te-au pregătit pentru înmormântare, găsind pe trupul tău lanţurile pe care le purtai în taină; şi le-au aşezat pe perete alături de mormântul tău, pentru ca cei care vor vedea nevoinţele tale, purtate pentru mântuire, mulţumire lui Dumnezeu să înalţe, strigând: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Toată obştea mănăstirii tale, fericite
Bucură-te, odihnă întru bucuria Domnului şi în mireasma preafrumoasă a sfinţeniei;
Bucură-te, trecere prin moarte fără a cunoaşte putreziciunea;
Bucură-te, trup înveşmântat în hainele neputrezirii de către harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, tămăduitor al bolnavilor ce aleargă la sfânta ta raclă;
Bucură-te, mângâietor al celor ce vin la tine cu credinţă;
Bucură-te, tăria şi întărirea celor slăbiţi cu duhul;
Bucură-te, rugăciune ce aperi familiile creştine;
Bucură-te, grabnic ajutător al călugărilor;
Bucură-te, purtător al greutăţilor mănăstirii împreună cu Marcu;
Bucură-te, odihnire împreună cu el în peşteră;
Bucură-te, că cu duhul tău nu ne părăseşti nici pe noi;
Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!
Condacul al 9-lea:
Îngerii cereşti cu bucurie sufletul tău au primit, Cuvioasă maică Vasa! Şi ducându-l în locaşurile cereşti, împăratul slavei lisus Hristos te-a încununat cu cununa dreptăţii, gătită tuturor celor care-L iubesc pe El. Şi ni te-a dăruit mijlocitoare şi rugătoare binecuvântată, pentru care cu bunăvoire îi strigăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Nimeni nu poate să spună slava pregătită de Domnul în împărăţia Cerului sfinţilor Lui, moştenitoarea căreia te-ai învrednicit să fii, Cuvioasă maică Vasa! De această slavă învredniceşte-ne a ne împărtăşi, cu sfintele tale rugăciuni, pe toţi care-ţi cântăm cu bucurie:
Bucură-te, veselire duhovnicească în cămara Cerescului împărat;
Bucură-te, milostivă privire spre noi din înălţimea cerurilor;
Bucură-te, rugăciune ce acoperi pe călugării mănăstirii;
Bucură-te, că te-ai arătat unor credincioşi în vedenii;
Bucură-te, oprire grabnică a mâinii profanatoare care s-a atins de racla cu sfintele tale moaşte;
Bucură-te, înfricoşare a aceluia cu foc ieşind din mormânt;
Bucură-te, că în rugul aprins al virtuţilor ne purifici;
Bucură-te, puterea bătrâneţii pentru părinţii noştri;
Bucură-te, ajutorul binecuvântat al copiilor noştri;
Bucură-te, ascultătoare a tuturor celor care se roagă ţie cu credinţă;
Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!
Condacul al 10-lea:
Izbăvindu-i pe călugări de grijile lumii acesteia, ai înconjurat mănăstirea ta cu zid din piatră şi porţi din fier, Cuvioase Părinte Corneliu. Şi din împrej-muirea păcatului ai deschis porţi spre împăraţia Cerului, unde împreună cu îngerii te veseleşti şi lui Dumnezeu îi aduci cântare de: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Încă de pe pământ pregătindu-te pe tine pentru împăratul Ceresc, ai primit cu bărbăţie moartea de la împăratul pământesc. Şi aşa ai fost trimis de către acela de la viaţa pământească în împărăţia Cerului. Pentru aceasta, uimindu-ne de chinurile tale pentru adevăr şi de muceniceasca ta îndrăzneală, cu lacrimi te chemăm:
Bucură-te, preaslăvite mucenice;
Bucură-te, cel pierdut pe nedrept de viforul clevetirii;
Bucură-te, rugăciune ce ne aperi de clevetire;
Bucură-te, purtare de grijă ce ne izbăveşti de cursele prietenilor răi;
Bucură-te, privire ce acoperi necontenit mănăstirea ta din înălţimea cerului;
Bucură-te, neobosit apărător de nenorociri;
Bucură-te, sfinte prin cinstitul tău sânge al căii de la poartă până la biserica Adormirii Maicii Domnului;
Bucură-te, cel ce pe groaznicul ţar l-ai adus la pocăinţă;
Bucură-te, cel cu multe daruri cinstit de către el;
Bucură-te, cel ce de darurile bisericeşti binecuvântate ne-ai învrednicit şi pe noi;
Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!
Condacul al 11-lea:
Cântare preaumilă vă aducem, Cuvioşilor Marcu şi
Icosul al 11-lea:
Ca pe nişte luminători care staţi înaintea Altarului Domnului vă cinstim, chemându-vă să alungaţi întunericul patimilor şi păcatelor noastre cu razele rugăciunilor. Luminaţi din înălţime şi inimile noastre, ca să vă strigăm cu vrednicie:
Bucuraţi-vă, văzători ai luminii Sfintei Treimi;
Bucuraţi-vă, locuitori fericiţi ai lumii de Sus;
Bucuraţi-vă, stele cereşti ale locuinţelor pământeşti;
Bucurăte, Marcu, fericite stareţ;
Bucurăte,
Bucură-te, că şi până în zilele noastre dăinuieşte biserica săpată de tine;
Bucură-te, Cuvioase Corneliu, fericit egumen al acestei mănăstiri şi slăvit mucenic;
Bucură-te, că până la chinurile muceniceşti ai îndrăgit această mănăstire;
Bucură-te, că şi până acum o vizitezi cu duhul tău;
Bucură-te, Vasa, vrednică ascetă, care eşti împreună cu soţul tău şi după moarte;
Bucură-te. că la îngroparea ta n-ai voit să laşi sicriul în mormânt, ci l-ai scos de două ori la suprafaţă;
Bucură-te, că prin aceasta ai arătat să se lase moaştele tale la suprafaţă, în peştera făcută de Dumnezeu.;
Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!
Condacul al 12-lea:
Har şi milă cereţi lui Dumnezeu pentru noi, Cuvioşilor, prin rugăciunile voastre, că întărindu-ne în poruncile Sale, să primim de la El mântuire veşnică şi lăudându-vă pururea, împreună cu voi să-I cântăm: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cântând nevoinţele preaminunate ale vieţii voastre şi slăvind minunile, vă rugăm, Cuvioşilor, ca pe nişte puternici rugători pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Voi, însă, aduceţi rugăciune fierbinte Stăpânului, ca să ne în-vrednicească de împărăţia Sa cerească, pe noi care cu dragoste vă cântăm:
Bucuraţi-vă, chipuri luminate de Duhul Sfânt;
Bucuraţi-vă, slujitori credincioşi ai Sfintei Treimi;
Bucuraţi-vă, împreună vorbitori cu îngerii;
Bucuraţi-vă, cântători ai slavei lui Dumnezeu împreună cu Arhanghelii şi îngerii;
Bucură-te, Marcu, călăuzitorul vieţii noastre;
Bucură-te,
Bucură-te, Corneliu, fierbinte mijlocitor în ceruri;
Bucură-te, Vasa, învăţătoare a evlaviei, strălucitoare prin virtute;
Bucuraţi-vă, preacinstiţi părinţi, care aţi strălucit în Mănăstirea Pecersk din
Bucuraţi-vă, luminători ai sufletelor cu raze nestinse;
Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!
Condacul al 13-lea:
O, Preacuvioşilor părinţi ai nostri şi mari făcători de minuni: Corneliu, Marcu,
Apoi se zice iarăşi Icosul 1:
Îndrăgind viaţa cea cu îngerească asemănare şi lepădând deşertăciunea lumii, v-aţi îndreptat în adâncimea pădurilor de pe malul râului Kamenet. Iar în Sfântul Munte de acolo, pe trei pietre v-aţi înălţat rugăciunile către
Dumnezeu, să vă dăruiască viaţă veşnică în locaşurile cereşti. Pentru aceasta, vă cântăm:
Bucuraţi-vă, rugători nefăţarnici înaintea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că adâncul pădurilor prin rugăciune l-aţi înmiresmat;
Bucuraţi-vă, lacrimi vărsate pentru iertarea păcatelor;
Bucuraţi-vă, sfinte nevoinţe ce aţi încununat apele râului Kemenet;
Bucuraţi-vă, nevoinţe prin care a izvorât bucurie tuturor credincioşilor;
Bucuraţi-vă, minţi netemătoare de întunericul nopţii;
Bucuraţi-vă, îndepărtare a fricii necuvioase de la toţi credincioşii;
Bucuraţi-vă, rugătorii noştri preaminunaţi;
Bucuraţi-vă, mijlocitorii noştri preabuni;
Bucuraţi-vă, milostivire prin care vazduhul s-a sfinţit;
Bucuraţi-vă, bună mireasmă a credinţei, ce umpli inimile noastre;
Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!
Condacul 1:
Nevoitori aleşi ai lui Hristos şi tari rugători către Dumnezeu, care v-aţi nevoit cu râvnă în Sfântul Munte şi lângă râul Kamenet aţi întemeiat o mănăstire în cinstea Maicii Domnului, Preacuvioşilor părinţi ai noştri Marcu, Iona şi Corneliu şi maica Vasa, cu smerenie vă lăudăm. Şi ca unii ce aveţi îndrăzneală către Domnul, pomeniţi-ne pe noi, care petrecem în suferinţe şi necazuri, chemându-vă: Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!
4 decembrie
Acatistul Sfintei Varvara - Sfântă Muceniţă!
Rugăciunile începătoare:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Condacele şi Icoasele:
Condacul 1:
Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul slujitorilor de idoli, şi chemată în limba Sfântă ca să ajungi mireasa lui Hristos, noi, cei ce ne izbăvim prin tine din multe feluri de răutăţi şi neputinte, cântări de mulţumire şi de laudă aducem ţie, Sfântă şi întru tot lăudată Mare Muceniţă; iar tu având îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte, ca neîncetat să cântăm ţie: Bucură-te Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
Icosul 1:
Curăţia cea cinstită şi întru tot iubită de îngeri, fără prihană păzind-o, cinstită Varvara, te-ai învrednicit a fi vieţuitoare împreună cu îngerii, cu care când cânţi în cer cântarea cea întreită lui Dumnezeu, auzi-ne şi pe noi care cântăm ţie pe pământ aceste cântări de laudă:
Bucură-te, ceea ce eşti mai înainte rânduită de la Dumnezeu Tatăl, a închipui patimile Fiului Său;
Bucură-te, ceea ce eşti chemată dintru întuneric la lumina cea adevărată a credinţei şi a darului, de Fiul lui Dumnezeu, care este Lumină din Lumină;
Bucură-te, ceea ce eşti Sfinţită cu trupul şi cu sufletul de PreaSfântul Duh, Cel ce te-a chemat pe tine;
Bucură-te, că de întinăciunea trupului şi a sufletului te-ai păzit fără prihană;
Bucură-te, ceea ce te-ai logodit pe tine fecioară curată Mirelui Hristos cel născut din Fecioara Maria;
Bucură-te, ceea ce n-ai voit a cunoaşte pe logodnicul cel pământesc pentru că te-ai făgăduit Celui ceresc;
Bucură-te, crinul fecioriei care ai fost crescută în mijlocul spinilor idoleşti;
Bucură-te, floarea curăţiei care ai înflorit sus întru mărirea cea neveştejită;
Bucură-te, ceea ce te îndulceşti de bună mireasmă în grădina lui Hristos;
Bucură-te, ceea ce te mângâi acolo de vederea Celui mai frumos decât fiii omeneşti;
Bucură-te, ceea ce ai albit hainele tale pe pământ în sângele Mielului;
Bucură-te, ceea ce în cer în hora fecioarelor urmezi Mielului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
Condacul al 2-lea:
Văzându-se pe sine Sfânta Varvara aşezată de tatăl său într-un turn înalt, a cugetat întru sine a fi ridicată în cer de puterea lui Dumnezeu; şi punând întru inima sa suire înţelegătoare, adică trecerea de la întuneric la Lumină, şi de la înşelăciunea idolească la Dumnezeu cel Adevărat, a cântat Lui: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Căutând Sfânta fecioară Varvara să înţeleagă ceea ce era de înţeles numai pentru însuşi Făcătorul a toată făptura, vorbea cu mintea sa, zicând: idolii cei întunecati cum ar putea să zidească luminătorii cei luminaţi ai cerului, spune-mi? La care prin psalmistul a răspuns aşa: toţi zeii neamurilor sunt demoni; iar Dumnezeu şi Domn, Unul este, Care a făcut cerurile şi toată lumina lor. Deci, minunându-ne de mintea ta, înţeleaptă fecioară, grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce eşti cunoscătoare mai mult decât bătrânii slujitorilor idoleşti;
Bucură-te, ceea ce eşti mai înţeleaptă decât înţelepţii lumii acesteia;
Bucură-te, că Dumnezeu ţi-a dat ţie cele neştiute şi cele ascunse ale înţelepciunii
Bucură-te, că Însuşi Dumnezeu-Cuvântul te-a învăţat pe tine adevărata teologie;
Bucură-te, ceea ce cu mintea lui Hristos ai covârşit pe toţi cititorii în stele;
Bucură-te, ceea ce ai văzut cu adevărat crugul cel ceresc mai înainte decat aceia;
Bucură-te, că ai cunoscut în făptură ca într-o oglindă pe însuşi Făcătorul;
Bucură-te, că în luminătorii cei zidiţi ai văzut pe Lumina cea nezidită;
Bucură-te, că acum de faţă priveşti în cer lumina feţei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce în chip de nepovestit te veseleşti de Lumina Lui;
Bucură-te, stea înţelegătoare, prin ale cărei raze fata lui Dumnezeu luminat ca soarele se arată nouă;
Bucură-te, lună înţelegătoare, prin care noaptea rătăcirii se luminează ca ziua;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
Condacul al 3-lea:
Puterea Celui de sus a fost dată atunci Sfintei Varvara, ca şi oarecând de demult proorocului Iezechiel: faţă de diamant, puternică faţă de toţi închinătorii la idoli, ca să nu se teamă de faţa lor cea sălbatică, nici să se spăimânte de îngrozirea celui cumplit. Pentru aceea cu îndrăzneală strigă fecioara cea cu înţelepciune bărbatească: pe Treimea cea întru o Dumnezeire cinstesc şi Acesteia cu credinţă închinându-mă, grăiesc cu mare glas: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Având Sfânta Varvara înţelepciune dată ei de sus, a alergat către lucrătorii băii ce i se zidea şi, arătând lor taina Sfintei Treimi a poruncit să se facă trei ferestre în baie, zicând: de vreme ce închinătorii la idoli gură au şi nu grăiesc măririle lui Dumnezeu celui adevărat, măcar pereţii cei de piatră ai acestei băi cu aceste trei ferestre, ca prin trei guri să mărturisească pe Dumnezeul Unul în Sfânta Treime, Cel închinat şi slăvit de toată faptură. De aceea pentru înţelepciunea aceasta, Sfântă Varvara, primeşte unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce ai închipuit în baia cea cu trei ferestre taina Sfântului Botez, în numele Preasfintei Treimi;
Bucură-te, ceea ce te-ai spălat pe tine prin apa botezului şi a Duhului şi după aceea şi cu sângele tău cel mucenicesc;
Bucură-te, că prin trei ferestre ai gonit întunericul mulţimii de zei, cel potrivnic Sfintei Treimi;
Bucură-te, că prin trei ferestre ai văzut lumina Sfintei Treimi;
Bucură-te, că prin acele trei ferestre a privit spre tine Soarele dreptăţii, Care a strălucit a treia zi din mormânt;
Bucură-te, că prin acelea a răsărit ţie de la Sfinta Treime zi de mântuire;
Bucură-te, ceea ce întotdeauna ai inima ta deschisă către Dumnezeu, Sfânta Treime;
Bucură-te, ceea ce tare ai închis firea ta înaintea celor trei războinici vrăjmaşi: împotriva trupului, a lumii şi a diavolului;
Bucură-te, că ai aşezat în sufletul tau trei ferestre înţelegătoare: a credinţei, a nădejdii şi a dragostei;
Bucură-te, că tu prin cele trei ferestre aproape de Dumnezeiasca Treime eşti, privind la Biserica trupului lui Hristos cea ridicată în trei zile;
Bucură-te, că ţie ţi s-au deschis cerurile de către trei ierarhi îngereşti;
Bucură-te, că pe tine locaşurile cele de sus ale Preasfintei Treimi cu bucurie te-au primit;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
Condacul al 4-lea:
Vifor de urgie mare al tatălui tău, ce suflă cu îngrozire şi cu ucidere, s-a pornit asupra casei sufletului tau, Sfântă Varvara, dar n-a putut să-l clintească, pentru că era întemeiat pe piatra credinţei lui Hristos. Pe care, înţeleaptă fecioară, tu nemişcată stând, lui Hristos celui ce te întărea pe tine ai cântat: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Graiuri nepovestite auzind tatăl taău Dioscor pentru Sfânta Treime, de la tine fiica cea înţeleaptă, ca o aspidă surdă şi-a astupat urechile sale; şi după asemănarea şarpelui celui cu limba înveninată, cu sabie ascuţită s-a pornit ca să te ucidă; dar tu, Varvara, mireasa lui Hristos, urmând Mirelui tău Iisus, care a fugit de sabia lui Irod, ai fugit de sabia lui Dioscor, dorind să întorci întru dragoste Părintească mânia inimii lui cea de fiară. Iar noi cu aceste cântări cinstim fuga ta cea cu înţelepciune:
Bucură-te, fericită, ceea ce ai fost izgonită din casa cea pământească pentru dreptate;
Bucură-te, cea îmbogăţită întru Dumnezeu, ceea ce te-ai lipsit de bogaţii pentru Hristos;
Bucură-te, că sărăcia ta este Împărăţia cerului;
Bucură-te, că ţi s-a gătit ţie comoara veşnicelor bunătăţi;
Bucură-te, mieluşea cuvântătoare, care ai scăpat de cumplită mânie a tiranului lup, alergând către Hristos, Păstorul cel bun;
Bucură-te, ceea ce ai intrat în staulul oilor celor de-a dreapta Lui;
Bucură-te, porumbiţă fără de răutate, care ai zburat de la pământescul corb sub acoperământul cerescului Vultur;
Bucură-te, ceea ce ai aflat ţie acoperământ bun sub acoperământul aripilor Lui;
Bucură-te, preacinstită mireasă a Împăratului Ceresc, care ai fost gonită spre moarte de ocară de tatăl tău cel pământesc;
Bucură-te, ceea ce cu mărire eşti primită de Domnul slavei Cel fără de moarte;
Bucură-te, solitoarea vieţii care şi nouă de-a pururea ne doreşti asemenea;
Bucură-te, cea cu totul sârguitoare spre rugăciune pentru noi către Dumnezeu;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
Condacul al 5-lea:
Stelei celei cu dumnezeiască mergere te-ai asemănat, Sfântă Mare Muceniţă Varvara, că fugind dinaintea tatălui tau, cu taina l-ai povăţuit pe el spre calea cea dulce către Soarele dreptăţii Hristos-Dumnezeu, Care a răsărit din Fecioara. Însă el, orb fiind cu ochii cei sufleteşti, îndată şi cu cei trupeşti, nu te vedea pe tine fugind înaintea sa, şi tu fugind prin muntele cel de piatră ce se desfăcuse din porunca lui Dumnezeu te-ai ascuns de la ochii lui într-o peşteră de piatră, ca din mijlocul pietrelor ca o pasăre să dai glas lui Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzându-te pe tine păstorii cei ce păşteau oile pe deasupra muntelui ascunzându-te în stâncă, se minunau zicând: această mieluşiţă cuvântătoare, de ce lup fuge? Şi numaidecât iată Dioscor cel mai cumplit decât lupul alerga la munte; şi aflându-te pe tine acolo ascunsă, apucându-te de feciorescul tău păr, te trăgea pe cale aspră spre casa lui; pentru aceasta noi credincioşii te întâmpinăm cu laude ca acestea:
Bucură-te, ceea ce te-ai asemănat tânără în munţii Aromatelor;
Bucură-te, ceea ce ai iubit cele de sus mai mult decat cele de jos, punând suişurile întru inima ta;
Bucură-te, ceea ce ai scăpat din groapa cea pierzătoare a închinătorilor la idoli;
Bucură-te, ceea ce ai alergat la muntele închinării Sfintei Treimi;
Bucură-te, ceea ce ai trecut prin piatră fugind de urma celui cu inimă de piatră;
Bucură-te, ceea ce ai aflat în mijlocul pietrelor pe Hristos, Piatra care te-a întărit pe tine;
Bucură-te, ceea ce ai intrat în peştera cea de piatră, ca să vezi pe Iisus, Cel ce a fost pus în mormânt de piatră;
Bucură-te, ceea ce acum vezi pe Acela şezând pe Scaunul slavei;
Bucură-te, că perii capului tău sunt rupţi pe pământ pentru Hristos, Cel care păzeşte şi perii capului omului ca să nu piară;
Bucură-te, că perii aceia număraţi sunt de Hristos spre încununarea ta în cer;
Bucură-te, ceea ce ţi-ai vopsit părul cu sângele tău ca şi cu nişte flori;
Bucură-te, că împletirea părului tău cel însângerat s-a întors întru cunună de aur;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
Condacul al 6-lea:
Râvnind propovăduitorilor purtătorilor de Dumnezeu apostoli ai lui Hristos, înaintea tiranilor ai propovăduit pe Hristos, Dumnezeul Adevărat; şi pentru Dânsul chinuri cumplite, adică ruperea cărnurilor, scrijelirea cu unghii de fier, vitejeşte ai răbdat, Sfântă Varvara. Şi în temniţă fiind închisă, într-ânsa ca într-o cămară pentru Hristos ai săltat, cântând: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Hristos Domnul, Care a strălucit în inima ta lumina cea adevărată a cunoştinţei de Dumnezeu, ca un Mire iubit al tău, la miezul nopţii a venit către tine, mireasa Sa cea fără prihană, şi cu dragoste te-a cercetat, tămăduindu-te de răni, şi cu strălucirea fetei Sale a veselit sufletul tau în chip de negrăit; iar pe noi credincioşii ne-a învăţat a cânta ţie unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce ai fost bătută fără mila pentru Hristos, Cel ce a răbdat bătaie;
Bucură-te, ceea ce ai bătut pe vrăjmaşul cel nevăzut prin răbdarea bătăilor;
Bucură-te, ceea ce ai purtat rănile Domnului tău pe trupul tău;
Bucură-te, ceea ce te-ai vindecat de toate rănile trupului tau prin Însuşi Domnul;
Bucură-te, că Însuşi Domnul, Lumina lumii, fiind tu în temniţă ţi S-a arătat;
Bucură-te, că Însuşi Domnul, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, fiind tu bolnavă te-a cercetat;
Bucură-te, ceea ce prin temniţa cea pământească ai intrat luminată în cămara cea cerească;
Bucură-te, ceea ce din sângiuirile tale ai ţesut ţie haina de nuntă;
Bucură-te, că prin tine păcătoşii de multe răni se vindecă;
Bucură-te, că prin tine de toate bolile se însănătoşeaza cei ce te cheamă pe tine cu credinţă;
Bucură-te, dezlegătoare grabnică a celor încărcaţi de păcate;
Bucură-te, vindecarea cea bună a celor foarte răniţi;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
Condacul al 7-lea:
Vrând nebunul tiran să dobândească dorirea sa, s-a ispitit ca prin cuvinte amăgitoare să te întoarcă pe tine, Sfintă Varvara, de la Dumnezeul cel Adevarat către înşelăciunea idolilor; iar tu, ca o înţeleaptă fecioară, ai răspuns lui zicând: mai lesne vei face diamantul moale ca ceara, decât a mă întoarce pe mine de la Hristos Dumnezeul meu, ca pe Dânsul împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, un Dumnezeu Adevărat Îl mărturisesc, Îl slăvesc, Îl laud şi cânt Lui: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Arătat-a cumplită mânie tiranul cel fără de omenie şi cu chipul de fiară, Sfântă Mare Muceniţă Varvara, când a poruncit să te spânzure pe lemn, şi cu unghii de fier să sfâşie trupul tau, şi cu făclii aprinse să ardă coastele tale, încă şi cu ciocan să te lovească peste cap; de răbdarea ta minunându-ne, cu bună cucernicie te fericim cu laude ca acestea:
Bucură-te, că pentru Hristos cel răstignit pe Cruce ai fost spânzurată pe lemn;
Bucură-te, că ai fost scrijelită peste coaste pentru Iisus cel împuns cu suliţa în coastă;
Bucură-te, că ai aprins în inima ta focul dragostei către Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru Dansul ai fost arsă cu faclii;
Bucură-te, ceea ce eşti întru răbdare mai tare decât diamantul;
Bucură-te, ceea ce eşti întru vitejie neclintită mai vârtos decât un turn de piatră;
Bucură-te, că prin bătaia cu ciocanul peste cap, cununa Împărăţiei ţi s-a lucrat;
Bucură-te, că prin acel ciocan s-a sfărâmat capul vrăjmaşului tău;
Bucură-te, că pentru Hristos ai pătimit pe pământ;
Bucură-te, că pentru Dânsul în cer eşti preamărită;
Bucură-te, biruitoare tare a tuturor vrăjmaşilor noştri;
Bucură-te, ajutătoare grabnică la toate primejdiile noastre;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
Condacul al 8-lea:
Văzând pătimirea străină şi înfricoşătoare a Sfintei Varvara, Iuliana cea dreptcredincioasă între femei s-a mirat foarte, zicând: cum o fecioară tânără în trupul său cel tinerel rabdă vitejeşte pentru Hristos chinuri ca acestea? Deci umplându-se de jale a plâns şi cu mulţumire a cântat lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Iisus S-a făcut pentru tine dulceaţa cea dulce, după care doreai cu tărie, Sfântă Varvara, că pentru dulceaţa Lui ai răbdat chinuri amare, zicând: „paharul patimilor pe care mi l-a dat mie Mirele meu cel iubit, au nu-l voi bea?”. Pentru aceea şi tu însăţi te-ai arătat pahar, care vărsa dulceaţă de minunate vindecări, tuturor celor ce grăiesc ţie aşa:
Bucură-te, ceea ce ai aruncat în iadul cel amar amărăciunea idolească;
Bucură-te, ceea ce ai iubit dulceaţa cea cerească a lui Iisus;
Bucură-te, năstrapa cea înţelegătoare care are întru sine mâna, adică mâncarea celor ce fac voia lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce umpli de bunătăţi pe cei credincioşi;
Bucură-te, răul cel plin de apele darului lui Dumnezeu;
Bucură-te, izvorul cel ce izvorăşte izvoare de minuni;
Bucură-te, ceea ce ai zburat ca o albină din fumul cel urât mirositor al jertfelor idoleşti;
Bucură-te, ceea ce ai alergat cu dulceaţă la mirosul Mirelui Hristos cel cu bun miros;
Bucură-te, că rănile tale cele de peste tot trupul te-au făcut asemenea fagurelui;
Bucură-te, ceea ce cu picăturile sângelui tău, preadulcelui Iisus te-ai făcut mult mai dulce decât mierea;
Bucură-te, că pomenirea ta s-a făcut preadulce tuturor credincioşilor;
Bucură-te, că întru toată Biserica lui Hristos numele tău s-a făcut preacinstit;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
Condacul al 9-lea:
Toată firea îngerească la vitejia ta cea cu multă bărbăţie, Sfântă şi nebiruită Muceniţă Varvara, cu mare bucurie s-a bucurat; şi văzând pe vechiul vrăjmaş, pe domnul cel trufaş al întunericului, împreună cu toate cetele lui diavoleşti şi idoleşti ruşinat de tine, de o fecioară tânără, biruit şi aruncat sub picioarele tale, cu glas mare către Dumnezeu au cântat: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Ritorii cei pricepuţi la vorbire nu pot să spună cu limbile lor cele ritoriceşti durerea patimilor tale, o, Varvara, ca în ce chip va putea spune cineva durerea ta când ţi s-au tăiat sânii? Sau cum va spune ruşinea fecioreştii tale feţe, când ai fost purtată goală prin toată cetatea de tiranii cei fără de lege? Deci de pătimirea aceasta şi de ocara ce ţi s-a făcut, numai aducându-ne aminte, tremuram şi cu umilinţă grăim aşa:
Bucură-te, mlădiţa cea bună a sădirii lui Hristos;
Bucură-te, viţa cea adevărată a viei lui Hristos;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se amândoi sânii, ca doi struguri întru cinste i-ai adus Domnului tău;
Bucură-te, că sângele tău din acei ciorchini a curs ca nişte vin de umilinţă;
Bucură-te, că pentru Hristos cel ce a fost dezgolit, şi tu de hainele tale ai fost dezbracată;
Bucură-te, că pentru Cel ce a fost purtat cu batjocură în Ierusalim, şi tu prin cetate spre batjocură ai fost purtată;
Bucură-te, ceea ce ai fost de îngeri îmbrăcată cu veşmânt luminat întru a ta goliciune;
Bucură-te, că Acela în chip nevăzut te-a acoperit de către ochii celor fără de ruşine;
Bucură-te, ceea ce ai fost privelişte îngerilor şi oamenilor;
Bucură-te, că şi însăşi tiranii s-au mirat de răbdarea ta;
Bucură-te, că Însuşi Domnul de sus a căutat spre patimile tale;
Bucură-te, că Însuşi Puitorul de nevoinţe a lăudat nevoinţele tale;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
Condacul al 10-lea:
Vrând să-ţi mântuieşti sufletul tău, n-ai purtat nici o grabă pentru toate cele ale trupului tău, Sfântă Varvara. Căci când a ieşit împotriva ta judecata spre tăierea cu sabie, tu sub sabie ascuţită ca sub o cunună frumoasă, cu bucurie mergând, lui Dumnezeu celui ce te-a întărit pe tine la luptă mucenicească, I-ai cântat cântare: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Mai împietrită decât zidurile cele de piatră a fost inima lui Dioscor, Sfântă Varvara, care s-a arătat pentru tine nu tată, ci tiran cumplit; că el dacă a auzit de judecarea ta spre moarte prin sabie, nu numai că n-a suferit pentru moartea ta, ci însuşi cu sabia sa la locul osândirii Sfântul tău cap a tăiat. Şi aşa după cum a proorocit Domnul, ticălosul tată a dat pe fiica sa spre moarte. Deci întru acest fericit sfârşit al tău, primeşte de la noi cântarea aceasta:
Bucură-te, că pentru Hristos, capul Bisericii, sub sabie capul tău ţi-ai plecat;
Bucură-te, că pentru dragostea cea către cerescul şi iubitorul de oameni Părintele cel fără de moarte, de Părintele pământesc stricaăcios şi fără de omenie ai fost dată spre moarte;
Bucură-te, ceea ce ai săvârşit curgerea cea bună a călătoriei celei muceniceşti;
Bucură-te, ceea ce, cu priveghere până la moarte, ai păzit credinţa către Hristos logodnicul tău cel fără de moarte;
Bucură-te, ceea ce eşti încinsă cu putere de sus asupra războiului împotriva puterilor celor de dedesubt;
Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată întru cele înalte cu mărire, purtătoare de biruinţă, de la biruitorul Hristos;
Bucură-te, ceea ce eşti încununată pe pământ cu arma buneivoiri a lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce eşti înfrumuseţată în cer, cu floarea nestricăciunii;
Bucură-te, podoaba şi lauda fecioarelor;
Bucură-te, frumuseţea şi bucuria mucenicilor;
Bucură-te, apărătoare tare a creştinilor;
Bucură-te, folositoarea credincioşilor;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
Condacul al 11-lea:
Cântarea noastră cea de laudă, de ar fi adusă de mulţime fără de număr, ştim că nu este din destul după vrednicie a te lăuda pe tine, Sfântă şi întru tot lăudată Muceniţă Varvara. Însa noi, mulţumiţi fiind pentru darurile lui Dumnezeu cele ce prin tine ni se dăruiesc nouă de ajuns, cu buze de mulţumire lăudăm pe Dumnezeu cel ce te-a preamărit pe tine pentru faptele tale cele bune, zicând: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Făclie primitoare de lumină în sfeşnicul ceresc pusă înaintea tronului Sfintei Treimi, cu ochii minţii te vedem pe tine, Sfântă Fecioară Varvara, de unde cu rugăciunile tale asemenea cu nişte raze luminezi negura nopţii păcatelor noastre şi ne povăţuieşti pe noi pe cărarea cea luminată a mântuirii. De aceea după datorie vrednică eşti a fi cinstită de noi cu chemări ca acestea:
Bucură-te, raza Luminii celei înţelegătoare, care te afli în lumina cea neîntunecată;
Bucură-te, smirna cea cu bun miros, care dai buna mireasmă Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, cădelniţă de aur care duci pentru noi tămâia rugăciunii către Dumnezeu;
Bucură-te, vas de mir neîmpuţinat de vindecări;
Bucură-te, comoară necheltuită a dumnezeieştilor daruri;
Bucură-te, paharul cel ce dregi bucurie din îndestularea casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, vasul care primeşti dulceaţa tuturor bunătăţilor cereşti din plinirea lui Hristos;
Bucură-te, diamant ce ai împodobit inelul logodirii lui Hristos;
Bucură-te, cununa bunătăţii pe care o ţine Domnul în mână;
Bucură-te, că pe tine a aşezat Împăratul slavei, Domnul puterilor, mărire şi mare cuviinţă;
Bucură-te, că ţie ţi-a dăruit Împăratul Împăraţilor, şi Domnul domnilor, Împărăţia şi domnia Sa;
Bucură-te, că prin chinurile tale pentru dreapta credinţă ai dobândit cununa măririi;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
Condacul al 12-lea:
Dar de la Dumnezeu s-a dat ţie, preabună Fecioară Varvara, a feri şi a păzi de boli năpraznice şi de moarte grabnică pe tot omul ce pomeneşte şi cinsteste cu credinţă şi cu dragoste şi cu bună cucernicie cinstitele tale patimi. Pentru aceea de acel dar nu ne lipsi şi pe noi, ci sănătoşi fiind cu sufletul şi cu trupul, întru această viaţă de acum, şi în ceea ce va să fie, să cântăm: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Lăudăm nevoinţele tale, cinstim patimile, mărim îndelungă răbdarea ta, fericim Sfântul tău sfârşit, lăudăm bărbăţia ta cea nebiruită, ce s-a arătat în trupul tău cel neputincios, cu care te-ai preamărit în cer şi pe pământ, Sfântă şi bună biruitoare, Mare Muceniţă Varvara; şi întru cinstea patimilor şi ale nevoinţelor tale cele purtătoare de biruinţă, grăim către tine acestea:
Bucură-te, ceea ce eşti primită cu dragoste de cetele îngereşti a petrece împreună cu ele;
Bucură-te, ceea ce eşti dusă cu bucurie în cămara cea cerească de cetele fecioreşti;
Bucură-te, ceea ce eşti petrecută de cetele muceniceşti cu cununa măririi în glas de bucurie;
Bucură-te, ceea ce pentru Domnul ai fost primită cu dragoste de toţi locuitorii cereşti;
Bucură-te, că plata ta multă este în ceruri;
Bucură-te, că bucuria ta este veşnică întru strălucirile Sfinţilor;
Bucură-te, ceea ce eşti nouă prea tare folositoare împotriva vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi;
Bucură-te, solitoarea bucuriei noastre şi a darului şi a măririi celei veşnice;
Bucură-te, vindecătoarea neputinţelor noastre celor trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, ceea ce eşti câştigare a bunătăţilor celor pământeşti şi cereşti;
Bucură-te, că prin tine nădăjduim a fi păziţi de moartea cea fără de veste şi veşnică;
Bucură-te, că prin tine aşteptăm cu bună nădejde a câştiga viaţa cea veşnică;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
Condacul al 13-lea: (de trei ori)
Ţie, Sfântă Mare Muceniţă Varvara, mă rog a fi mijlocitoare către preabunul şi de viaţă dătătorul Dumnezeu şi să ne izbăveşti pe noi de cel viclean prin rugăciunile tale, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
După aia se zice Icosul 1:
Curăţia cea cinstită şi întru tot iubită de îngeri, fără prihană păzind-o, cinstită Varvara, te-ai învrednicit a fi vieţuitoare împreună cu îngerii, cu care când cânţi în cer cântarea cea întreită lui Dumnezeu, auzi-ne şi pe noi care cântăm ţie pe pământ aceste cântări de laudă:
Bucură-te, ceea ce eşti mai înainte rânduită de la Dumnezeu Tatăl, a închipui patimile Fiului Său;
Bucură-te, ceea ce eşti chemată dintru întuneric la lumina cea adevărată a credinţei şi a darului, de Fiul lui Dumnezeu, care este Lumină din Lumină;
Bucură-te, ceea ce eşti Sfinţită cu trupul şi cu sufletul de PreaSfântul Duh, Cel ce te-a chemat pe tine;
Bucură-te, că de întinăciunea trupului şi a sufletului te-ai păzit fără prihană;
Bucură-te, ceea ce te-ai logodit pe tine fecioară curată Mirelui Hristos cel născut din Fecioara Maria;
Bucură-te, ceea ce n-ai voit a cunoaşte pe logodnicul cel pământesc pentru că te-ai făgăduit Celui ceresc;
Bucură-te, crinul fecioriei care ai fost crescută în mijlocul spinilor idoleşti;
Bucură-te, floarea curăţiei care ai înflorit sus întru mărirea cea neveştejită;
Bucură-te, ceea ce te îndulceşti de bună mireasmă în grădina lui Hristos;
Bucură-te, ceea ce te mângâi acolo de vederea Celui mai frumos decât fiii omeneşti;
Bucură-te, ceea ce ai albit hainele tale pe pământ în sângele Mielului;
Bucură-te, ceea ce în cer în hora fecioarelor urmezi Mielului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
şi Condacul 1:
Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul slujitorilor de idoli, şi chemată în limba Sfântă ca să ajungi mireasa lui Hristos, noi, cei ce ne izbăvim prin tine din multe feluri de răutăţi şi neputinte, cântări de mulţumire şi de laudă aducem ţie, Sfântă şi întru tot lăudată Mare Muceniţă; iar tu având îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte, ca neîncetat să cântăm ţie: Bucură-te Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
După aceea zicem această
Rugăciune:
Către tine ca la un adevărat izvor de vindecări şi grabnică tămăduitoare şi mult-minunată, Sfântă Fecioara Mare Muceniţă Varvara, eu, ticălosul, scap, şi către Sfântul tău chip cu nevoinţă căzând, ma rog: vezi rănile păcatelor mele cele de peste tot trupul meu; vezi neputinţa sufletului meu şi pe acesta cu obisnuiţă învăţătură a milosârdiei tale şi cu bună silinţă vindecă-l degrab.
Ia aminte la glasul rugăciunii mele, nu trece cu vederea suspinul ce aduc din ticăloasa mea inimă şi ascultă strigarea mea, ca ceea ce eşti singura mea scăpare, care ai închipuit prin trei ferestre pe PreaSfânta cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime în baia Părintească ce ţi se zidea; pe Aceea roag-o pentru mine păcătosul şi netrebnicul robul tău, ca să mă miluiască acum şi în ziua morţii mele. Închină-te Părintelui ceresc, ca pe mine cel cazut sub povara păcatelor să mă ridice spre cuvântarea slavei Sale şi să mă îndrepteze ca totdeauna să am sus inima, să gândesc la cele de sus, iar nu la cele pământeşti. Roagă pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care în temniţă ruga ta cea mucenicească a auzit, ca şi pe mine leneşul, cel ce şed în trândăvie ca într-o temniţă, degrab să mă întoarcă spre rugăciune şi spre alergarea la poruncile lui Dumnezeu; şi să-mi dea inimă ca să doresc a mă ruga neîncetat.
Cheamă şi pe Sfântul Duh, Izvorul care te-a întărit pe tine, fecioară curată, la lupta muceniciei şi te-a acoperit de ruşine cu aripile Sale, ca şi mie ruşinatului şi necuratului să-mi zidească inimă curată şi duh drept să înnoiască întru cele dinlăuntru ale mele; şi mai vârtos să mă cheme şi să-mi dea osârdie, ca să mă nevoiesc în viaţă curată şi să mă întărească spre facerea faptelor bune. Cred, Sfânta Mare Muceniţă Varvara, că la toate acestea poţi să-mi ajuţi mie, şi de vei vrea, puternică eşti să mijloceşti la Sfânta Treime că ceea ce ai proslăvit pe Dumnezeu întru maăularele tale cele muceniceşti. Şi ştiu, Sfântă Fecioară, că nimic nu este cu neputinţă ţie, de aceea nu trece cu vederea lacrimile şi suspinurile mele. Pentru aceasta cad către cinstita raclă a Sfintelor tale moaşte cele făcătoare de minuni, şi ţie, celei ce petreci în cer cu sufletul, mă închin, îndrăznind prin rugăciuni a grăi, ca să fie urechile tale luând-aminte la glasul rugăciunii mele; trupul tău cel mult chinuit să tămăduiască patimile cele multe ale sufletului şi ale trupului meu; capul tău cel plecat sabiei să dea capului meu apa curăţiei păcatelor; părul tău cel rupt fără mila să mă lege de dragostea lui Dumnezeu; buzele tale cele cinstite să împiedice gura mea de a grăi în deşert şi să o deschidă ca să vestească totdeauna lauda Domnului; ochii tăi cei ce văd Lumina Treimii să vadă şi a mea bună dorire, ca şi eu să-mi întorc ochii mei ca să nu vadă deşertăciuni, ci totdeauna să caut spre fericirea cea cerească; mâna ta cea tăiată să mă scrie în cartea vieţii şi să mă învrednicească ca totdeauna să ridic mâinile către Cel de sus şi să nu împletesc cu dânsele înşelăciuni; sânii tăi, cei tăiaţi fără milă, să-mi fie mie turn tare în faţa vrăjmaşului; picioarele tale, cele ca nişte făclii luminoase, degrab alergând către Mirele ceresc în cămara cea dumnezeiască, să mă facă ca şi cu picioarele mele să călătoresc către tot lucrul bun, ca Legea Domnului să fie făclie picioarelor mele şi lumina cărărilor mele. Rănile tale să mă slobozească din ranile păcatelor; sângele tău, cel ce de multe ori în chinuri s-a vărsat, să cureţe sufletul şi trupul meu de toată spurcăciunea; moartea ta să nu-mi dea mie să mor fără de spovedanie şi fără de pocăinţă, căci în fiecare facere de bine eşti preamărită, şi mai vârtos întru aceasta, ca tot cel ce are nădejde la tine şi pururea te cheamă spre ajutor, de moartea cea grabnică scapă; de care şi pe mine ticălosul mă izbăveşte fecioară curată, mare Muceniţă Varvara; şi cu rugăciunile tale cele întru tot puternice învredniceşte-mă a sta de-a dreapta lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi să aud glasul ce va zice: „Slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului tău”. Amin.
5 decembrie
Acatistul Sfântului Sava cel Sfinţit - Sfânt Cuvios Părinte
După obişnuitul început, se zice:
Condacul 1:
Cela ce din pruncie, te-ai adus lui Dumnezeu jertfă fără prihană prin faptă bună. Părinte fericite, săditor şi întăritor creştinătăţii ai fost, podoabă cuvioşilor şi cetăţean pustiei, după vrednicie lăudat, mijloceşte cu rugăciunile tale către milostivul Dumnezeu, să fim izbăviţi de toate nevoile, pentru care şi noi, cu credinţă strigăm către tine: Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava de Dumnezeu Sfinţit!
Icosul 1:
Întreaga viaţa ta, din pruncie, o, ai închinat lui Hristos Dumnezeu, Sava Prea Cuvioase, de care fiind întărit, toate pătimile trupului le-ai făcut roabe gândului celui cu totul smerit, silindu-te a supune pe cel mai rău, celui mai bun. Pentru aceasta te rugăm: ajută-ne şi nouă nevrednicilor, să-ţi aducem aceste laude:
Bucură-te, de Dumnezeu înţeleptite Părinte;
Bucură-te, că au luminat toată lumea cu strălucirile minunilor şi faptelor tale;
Bucură-te, că toată lucrarea minunilor, de la Duhul Sfânt ai luat;
Bucură-te, că încă din scutece, te-ai arătat vas Sfinţit;
Bucură-te, că pururea îndemni pe oameni să urască dulceţile cele de suflet pierzătoare;
Bucură-te, luminătorul gândurilor noastre, pe care le îndreptezi numai spre fapte bune;
Bucură-te, că în mâinile tale, pururea ai purtat crucea Domnului;
Bucură-te, că toate înşelăciunile şi meştesugirile viclenilor diavoli, cu puterea crucii le-ai biruit;
Bucură-te, că după ce ai adormit, lumina cea neapusă pe tine te-a primit;
Bucură-te, că acum în ceruri, cu Dumnezeiasca lumina eşti strălucit;
Bucură-te, organ curat al Duhului Sfânt;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.
Condacul al 2-lea:
Viaţă cu bună credinţă pe pământ petrecând, locaş curat Duhului Sfânt, te-ai arătat, luminând pe toţi cei ce vin la tine cu credinţă, prea fericite Părinte. Pentru aceasta şi noi îndrăznim să alergăm la tine şi-ţi cerem ca să rogi pe Dumnezeu, să lumineze sufletele noastre, a celor ce te lăudăm pe tine şi cu umilinţă cântăm: Aliluia.
Icosul al 2-lea:
De Dumnezeu înţelepţite şi întru tot sfinţite Sava, Părintele nostru, întocmai cu îngerii stătătorule şi împreună vorbitorule cu proorocii, locuitorule cu drepţii şi cuvioşii, iar cu Apostolii şi Mucenicii moştenitor fericirii veşnice. Cela ce în lumina cea neînserată acum locuieşti, primeşte, rugamu-te şi de la noi, aceste cântări de cinstire, pe care ţi le aducem în ziua prăznuirii tale, strigându-ţi aşa:
Bucură-te, prea fericite, care neîncetat priveşti faţa Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, cela ce prea luminat te desfătezi acum în ceruri;
Bucură-te, făclia înfrânării cea nestinsă;
Bucură-te, învăţătorul şi îndrumătorul monahilor cel prea minunat;
Bucură-te, că pururea străluceşti pe credincioşi, cu razele dragostei tale;
Bucură-te, stâlpul răbdării cel neclintit;
Bucură-te, întărirea şi puterea celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă;
Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;
Bucură-te, Cetăţean al Pustiei cu adevărat;
Bucură-te, că pustiul l-ai socotit, ca pe un rai Dumnezeiesc;
Bucură-te, că vieţuind în pustie, roduri vrednice al odrăslit;
Bucură-te, floare înmiresmată a Cuvioşilor;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.
Condacul al 3-lea:
Pe pământ, cu bună credinţă ai vieţuit, bine plăcând Domnului,
întărind şi tămăduind pe toţi cei ce alergau la tine cu credinţă. Iar acum desfătându-te în locaşurile cele de sus, neîncetat cânţi lui Dumnezeu cu toţi drepţii şi cuvioşii, cântarea: Aliluia.
Icosul al 3-lea:
Sava, de Dumnezeu înţelepţite, locaşul cel curat al Duhului Sfânt, îndreptătorul monahilor, cumpăna înfrânării cea dreaptă, a smereniei înălţări. Învredniceşte-ne şi pe noi, ca din inimi curate, să-ţi aducem acum, aceste dulci cântări de laudă:
Bucură-te, că pururea te rogi lui Hristos, ca să dăruiască Bisericii un cuget curat;
Bucură-te, că monahilor le-ai fost îndreptător;
Bucură-te, canon de faptă bună prea adevărat;
Bucură-te, că vezi curat Sfânta Treime;
Bucură-te, scară care duce la ceruri;
Bucură-te, povăţuitor şi ajutător al celor ce călătoresc;
Bucură-te, că toate patimile le-ai îndreptat cu vărsarea lacrimilor;
Bucură-te, că pe toţi cei ce aleargă la ajutorul tău, îi vindeci;
Bucură-te, întărirea Bisericii cea neclintită;
Bucură-te, al Dumnezeieştii petreceri, povăţuitorule;
Bucură-te, cela ce ai supus trupul, făcându-l rob al Duhului;
Bucură-te, al multor credincioşi, îndreptarea şi mântuirea;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.
Condacul al 4-lea:
Întocmai ca un înger, ai vieţuit pe pământ, iar acum te veseleşti în ceruri, desfătându-te cu toate bunătăţile, pe care Dumnezeu le-a pregătit aleşilor Săi. De aceea te rugăm, nu ne trece cu vederea nici pe noi şi ne ajută să fim vrednici a cânta cu tine: Aliluia.
Icosul al 4-lea:
Învăţătură pustnicească adunând pe pământ, Cuvioase Părinte Sava şi asupririle potrivnicilor cu vărsările lacrimilor tale biruind intocmai ca o scară Dumnezeiască, care duce la ceruri, aşa a fost întreaga ta viaţă cea bine plăcută lui Dumnezeu. Pentru aceasta şi de la noi auzi aceste laude:
Bucură-te, că ai sădit în inimile credincioşilor, rodurile bunei credinţe;
Bucură-te, că faptele tale minunate şi nenumarate, strălucesc întocmai ca stele cerului;
Bucură-te, că eşti lauda lumii creştine;
Bucură-te, înflorirea pustiei, cea plină de mireasmă duhovnicească;
Bucură-te, întărirea şi mângâierea celor neputincioşi;
Bucură-te, povăţuitorul celor ce călătoresc, cu corabia acestei vieţi;
Bucură-te, că până şi fiarele din pustie, te ascultau şi se supuneau ţie;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale, ai mântuit poporul Palestinei de o secetă cumplită, care bântuia de peste cinci ani;
Bucură-te, codru prea minunat al pustiei;
Bucură-te, că ai înmulţit turma cea cuvăntătoare a lui Hristos;
Bucură-te, lauda faptelor celor bune;
Bucură-te, frumuseţea cea prea strălucită a tuturor Sfinţilor;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.
Condacul al 5-lea:
Lepădând toate cele vremelnice ale lumii acesteia, încă din fragedă tinereţe te-ai retras în pustie, unde ai petrecut în sărăcie, smerenie şi grea nevoinţă, până la vârsta de 94 de ani. Iar acolo ai fost ctitor de mănăstiri şi mari lavre pentru monahi, care până astăzi înalţă în ele rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu şi cântând neîncetat, dulce şi îngerească cântare: Aliluia.
Icosul al 5-lea:
Fiind îmbunătăţit cu darurile cele duhovniceşti, toate cele frumoase şi amăgitoare ale lumii acesteia, le-ai trecut cu vederea de Dumnezeu Părinte, nelăsându-te ispitit de ele, ci prin înfrânare şi rugăciuni
neîncetate izgonind pe şarpe, viaţă îngerească ai petrecut pe pământ. Pentru aceasta şi noi te cinstim cu aceste cuvinte:
Bucură-te, cămară cea cu bun miros;
Bucură-te, trăitorule pustniceştilor nevoinţe cu adevărat;
Bucură-te, că pe Hristos, neabătut ai urmat;
Bucură-te, că crucea-ţi pe umeri ai luat;
Bucură-te, că sufletul ţi-ai luminat prin fapte bune;
Bucură-te, că spre Dumnezeiască dragoste, l-ai întraripat;
Bucură-te, că racla moaştelor tale şi azi îzvorăşte vindecări;
Bucură-te, crinul pustiei, cel cu dulce mireasmă;
Bucură-te, că prin tine, dobândim pace şi înfrânare;
Bucură-te, lauda poporului celui binecredincios;
Bucură-te, al tagmei monahiceşti, mare cuvios;
Bucură-te, al Mântuitorului Hristos, slujitor prea mult iubit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.
Condacul al 6-lea:
În lume te-ai arătat, ca un cărbune de Dumnezeu strălucit, luminându-te de focul Duhului Sfânt, ai luminat sufletele credincioşilor învăţăturile tale, Părinte Sava. Iar celor ce cu credinţă aleargă la ajutorul tău, cu blândeţe îi povăţuieşti, la lumina cea neîncetată, îndemnându-i a cânta cu tine cântare îngerească: Aliluia.
Icosul al 6-lea:
Întocmai cu a îngerilor aşa a fost viaţa ta, de Dumnezeu înţelepţite şi la înălţime ridicându-te, cu Stăpânul Hristos a vorbi te-ai învrednicit. Iară noi minunându-ne de aceste daruri ale vieţii tale, cu umilinţă îţi cântăm:
Bucură-te, minte luminată cu strălucirile razelor celor de sus;
Bucură-te, că pentru nevoinţele tale, plată cerească ai luat;
Bucură-te, că prin tine am învăţat să umblăm pe calea cea dreaptă;
Bucură-te, biruitorule al vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi;
Bucură-te, ajutătorule cel gata al celor ce te cheamă în ajutor;
Bucură-te, cela ce eşti cu îngerii împreună vorbitor;
Bucură-te, împreună petrecătorule cu drepţii şi cuvioşii în cămările cele de sus;
Bucură-te, că nu te-ai lăsat biruit de gândurile cele deşarte care te îndemnau să te întorci în lume;
Bucură-te, că prin înfrânare şi osteneli ai biruit toate patimile trupului;
Bucură-te, că te-ai gătit pe sine-ţi, vas ales şi plăcut lui Dumnezeu;
Bucură-te, că până la sfârşit, ai urmat Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, că pentru toate cele ce ai răbdat, răsplatire de daruri bogate ai luat;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.
Condacul al 7-lea:
Pustietatea în care ai lucrat până la moarte, ca pe o cetate, o, ai făcut, statornicind în tot cuprinsul ei, obiceiuri iubitoare de înţelepciune, ca unul care ai strălucit intre toţi părinţii pustniceşti, Sava de Dumnezeu înţelepţite. În acest loc sfinţit şi minunat, pururea te rugai şi cântai Ziditorului a toate: Aliluia.
Icosul al 7-lea:
Toate cele pământeşti lăsându-le, deşi cu trupul erai în lume cu duhul însă, îngerilor te asemănai, pentru că patimile trupului omorându-le, Treimei te-ai făcut slujitor prea fericite. Pentru toate acestea îţi aducem şi noi aceste smerite cântări de laude:
Bucură-te, Cuvioase, că pe pământ viaţă îngerească ai petrecut;
Bucură-te, că toate boalele oamenilor le-ai vindecat cu puterea rugăciunii;
Bucură-te, că putere ai luat de la Dumnezeu, ca să izgoneşti duhurile cele necurate;
Bucură-te, că te-ai arătat ca un pom cu frumoase roade, duhovniceşti;
Bucură-te, că ai râvnit şi ai urmat vieţii marelui Eftimie;
Bucură-te, că în preajma ta, multe cete de monahi ai adunat;
Bucură-te, că toţi aceşti monahi, ca pe un adevărat Părinte duhovnicesc te-au ascultat şi urmat;
Bucură-te, că în toată lumea, s-a răspândit vestea isprăvilor tale;
Bucură-te, că toate taberile drăceşti ai pierdut;
Bucură-te, că şi împăraţii te-au venerat şi ascultat ca pe un adevărat om a lui Dumnezeu;
Bucură-te, că învăţăturile tale, cu drag le primim şi noi;
Bucură-te, că în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cei de Dumnezeu Sfinţit.
Condacul al 8-lea:
Cu raza Duhului Sfânt se luminează toţi cei ce cu dragoste întru cântări te laudă pe tine Cuvioase Părinte Sava, cela ce eşti slavă şi laudă monahilor, împodobitor pustiei şi de feciorie păzitor; şi cântăm împreună cu tine, lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 8-lea:
Tot dorul spre Dumnezeu, tinzându-ţi din tinereţe, cu toată dragostea ta, numai spre Dansul avându-l, zburdările trupului şi asupririlor patimilor prin aspra înfrânare, le-ai potolit, pentru care şi noi te cinstim, cântându-ţi aceste laude:
Bucură-te, că pe şarpele care tăinuia în iad, tu l-ai biruit;
Bucura-te că ai trecut cu mare uşurinţă peste toate cursele lui;
Bucură-te, că din cuptorul cu foc, ai ieşit nevătămat, ca şi cei trei tineri din legea veche;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a păzit pe tine, ca pe un vas ales al Său;
Bucură-te, Isprâvnic al deptăţii;
Bucură-te, cela ce voinţa ta, te-ai înstrăinat de patrie petrecând în pustie;
Bucură-te, că în pustie petrecând, biruinţă ai ridicat, asupra lor împotrivă luptător;
Bucură-te, că ai fost întărit cu Dumnezeiască putere;
Bucură-te, că eşti lăudat de toţi binecredincioşii creştini;
Bucură-te, că ai umblat numai pe urmele marilor cuvioşi;
Bucură-te, că întocmai ca un finic, ai înflorit în pustie;
Bucură-te, că ai fost împodobit, cu lumina darului Dumnezeiesc;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.
Condacul al 9-lea:
Gândul tinzându-ţi neabătut, către cel dorit de tine, de la Dânsul ai luat dar de prisosit de a face minuni, Părinte, şi pe cei ce veneau la tine cu credinţă, milostivindu-te, îi vindecai şi îi îndemnai pe toţi să cânte: Aliluia.
Icosul al 9-lea:
Mintea întărindu-ţi fericite, toate feluritele meşteşuguri ale vrăjmaşului ai biruit şi având suflet prea blând şi voinţă puternică, încurajaţi de blândeţea ta, te rugăm să primeşti şi de la noi aceste laude:
Bucură-te, omule a lui Dumnezeu şi prea blândule povăţuitor şi grabnic ajutător;
Bucură-te, că ai strălucit numai cu fapte bune;
Bucură-te, că marele Eftimie cu bucurie te-a primit şi a proorocit despre a ta strălucită viaţă;
Bucură-te, că sufletul tău ţi-ai curăţit de orice păcat şi întinăciune;
Bucură-te, că ai fost împodobit cu multe şi mari daruri Dumnezeieşti;
Bucură-te, că numai prin atingerea mâinilor tale, cei neputincioşi şi suferinzi primeau vindecare;
Bucură-te, că pe vrăjmasul ce se sălbăticea asupra ta, prin rugăciuni l-ai biruit;
Bucură-te, cela ce ai fost ocrotit nevăzut, cu Dumnezeiescul dar de sus;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a trece din mărire în mărire, din putere în putere;
Bucură-te, că în pustie multe cetăţi de suflet folositoare ai zidit lui Dumnezeu;
Bucură-te, cela ce din pământ secetos, izvoare de apă ai scos;
Bucură-te, că şi ploi din cer peste ţarinile cele lipsite de apă, cu rugăciunile tale ai coborât;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.
Condacul al 10-lea:
Vas de Dumnezeu insuflat al înţelegerii Duhului Sfânt, te-ai făcut plăcutule a lui Dumnezeu, sarcina greutăţilor trupeşti lepădând, viaţa ţi-ai împodobit cu înfrânarea de bucate, cu rugăciunea, cu răbdarea şi cu smerenia. Saţiu şi mângâiere aflai în laudele cele către Domnul căruia neîncetat glăsuiai cântarea: Aliluia.
Icosul al 10-lea:
Propovăduitor al Dumnezeieştilor dogme, te-ai arătat, pentru care ai şi fost hirotonit. În adunările Sfinţilor Părinţi, împreună vorbitor ai fost, pe împăraţi înţelepţind şi pe toţi îmbogăţind cu învăţăturile tale. De aceea te rugăm, ajută-ne şi nouă ca pentru nevoinţele şi darurile cu care te-a învrednicit Dumnezeu, să-ţi putem aduce aceste laude:
Bucură-te, că de Dumnezeu ai fost îmbogăţit cu mari daruri şi puterea de a face minuni;
Bucură-te, că ai covârşit pe toţi în săvârşirea faptelor bune;
Bucură-te, că cinste asemenea îngerilor ţi-a dat ţie Hristos;
Bucură-te, că te-ai arătat plin de rodul înţelepciunii;
Bucură-te, că întru nimic ai socotit pe cele vremelnice ale lumii acesteia;
Bucură-te, că cele trecătoare cu cele veşnice le-ai schimbat;
Bucură-te, că cetele Sfinţilor ajutor sufletului tău au dat;
Bucura-te ca şi astăzi lavra ta cea mare, cu bucurie şi cu mulţumire te cinstesc pe tine;
Bucură-te, că de asemenea şi turma ta, cu osârdie şi cu recunoştinţă, te preamăreşte şi te laudă;
Bucură-te, că în locul cel de odihnă şi de fericire sufletul cel curat, se veseleşte şi se bucură;
Bucură-te, că împreună cu toţi Sfinţii, mărire şi laudă cânti acum lui Dumnezeu;
Bucură-te, că împreună cu îngerii dănţuieşti acum în ceruri;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.
Condacul al 11-lea:
Toate minunile tale sunt mai presus de minte, căci fiarele ai îmblânzit, valurile patimilor ai potolit şi cele ce vor să fie mai înainte le spui cu proorocescul dar. Duhurile cele necurate, cu rugăciunile tale şi cu privegherile cele îndelungate le izgoneşti, pentru care şi noi cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 11-lea:
Cu multă însufleţire, săvârşim pomenirea ta prea lăudată, căci în fapta bună cea de bucurie dătătoare, te-ai îmbrăcat cu adevărat şi în haina mântuirii şi veseliei cea curată şi luminată te-ai împodobit. Pentru care şi de la noi auzi acestea:
Bucură-te, zid prea tare al creştinilor;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale, ne mântuim de orice rău;
Bucură-te, că pe tine pururea te avem sprijinitor şi ajutător;
Bucură-te, Părinte Cuvioase, care eşti plin de Duh şi putere duhovnicească;
Bucură-te, izgonitorule al ispitelor şi tuturor patimilor, cele de suflet pierzătoare;
Bucură-te, că din năravurile cele rele, pe toţi care se roagă ţie, îi izbăveşti;
Bucură-te, că şi pe cei căzuţi în noianul păcatelor şi deznădăjduirii, ii mântuieşti cu rugăciunile tale;
Bucură-te, tare sprijinitor şi grabnic ajutător, al tuturor, celor căzuţi în necazuri;
Bucură-te, rugătorule fierbinte către Dumnezeu, către tot sufletul necăjit si întristat;
Bucură-te, că prin rugaciunile tale, toţi ne mântuim de muncile veşnice;
Bucură-te, că până la sfârşitul vieţii ai slujit Ziditorului a toate;
Bucură-te, că pururea vezi pe Prea Sfânta Fecioară;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit!
Condacul al 12-lea:
În legea lui Dumnezeu, deprinzându-ţi simţurile, Părinte Sava, cu viaţa te-ai asemănat întocmai cu cei fără de trupuri, îndemnând şi îndrumând, ca asemenea să petreacă şi toţi Cuvioşii şi ucenicii care-ţi cereau duhovniceştile tale sfaturi şi învăţături, neîncetat lăudând şi cântând împreună cu ei, lui Dumnezeu, cu cântări: Aliluia.
Icosul al 12-lea:
Bucură-te, prea Cuvioase, lauda cea mare a lumii;
Bucură-te, prea cinstită podoabă a monahilor;
Bucură-te, odrasla pustiei, cea prea frumoasă;
Bucură-te, Dumnezeiască desfătare, a Sfinţilor;
Bucură-te, că acum te veseleşti în grădina Ralului;
Bucură-te, că cele rele de pe pământ, cu rugăciunile tale le îndreptezi;
Bucură-te, îndreptătorul şi călăuză cea bună a monahilor;
Bucură-te, izvorul minunilor, cel de Dumnezeu binecuvântat;
Bucură-te, că prin tine, tot răsăritul s-a împodobit şi îmbogăţit, viaţă duhovnicească;
Bucură-te, că şi cele dinspre apus strălucesc prin tine aceleaşi podoabe şi lumini;
Bucură-te, mângâierea şi ajutorul nostru al tuturor;
Bucură-te, că toţi cei care cer cu credinţă sprijinul şi ajutorul tău,
nu pleacă niciodată ruşinaţi;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.
Condacul al 13-lea:
O, Prea Cuvioase Părinte Sava, cela ce eşti de Dumnezeu Sfinţit,
primeşte aceste umile cântări de laudă, pe care ţi le aducem, din inimi curate si cu fierbinţeală te rugam să mijloceşti către Dumnezeu să ne Izbavească din toate necazurile pe noi care strigăm ţie: Aliluia! (de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 şi Condacul 1.
