Acatistele lunii octombrie (I)

1 octombrie

Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă ţie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:

Împărătesei celei alese mai înainte de veci, Împărătesei celei mai înalte dâcat toată făptura cerului şi a pământului, care a venit oarecând la rugăciune în Biserica din Vlaherne şi se ruga pentru cei din întuneric. Acesteia şi noi, cu credinţă şi cu umilinţă îi serbăm Acoperământul ei cel luminos. Iar tu, ca ceea ce ai putere nebiruiţă, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ.

Icosul 1:

Mulţimea Arhangelilor şi a Îngerilor, cu Înaintemergătorul, cu Teologul şi cu soborul tuturor Sfinţilor, împreună cu tine, Împărăteasa lor, stând în Biserica din Vlaherne şi ascultând rugăciunile tale pentru toată lumea, cu bucurie cîntă ţie:

Bucură-te, bunavoinţa Tatălui celui mai înainte de veci;

Bucură-te, încăpere prea curată a lui Dumnezeu, Fiul celui fără de ani;

Bucură-te, locuinţă umbrită de puterea Duhului Sfânt;

Bucură-te, mirare neîncetată a cetelor îngereşti;

Bucură-te, spaima cea prea grozavă a puterilor celor întunecate ale iadului;

Bucură-te, ceea ce eşti întâmpinată în văzduh de Heruvimii cei cu ochi mulţi;

Bucură-te, ale cărei laude le cântă Serafimii cei cu câte şase aripi;

Bucură-te, prea bunule acoperământ căruia cu credinţă ne închinăm şi noi neamul creştinesc;

Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ.

Condacul al 2-lea:

Sfântul Andrei cu Epifanie, văzându-te în Biserica, în vazduh, rugându-te lui Dumnezeu pentru creştini, au cunoscut că tu eşti Maica lui Hristos Dumnezeul nostru şi căzând la pământ, cu credinţă s-au închinat sfântului tău Acoperământ, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelegere neînţeleasă eşti Născătoare de Dumnezeu Fecioară, întru apărarea poporului celui ortodox, pentru aceasta vrăjmaşii noştri nu se pricep cât de puternică este rugăciunea Maicii lui Dumnezeu, însă noi bine ştiind atotputernica ta apărare, cântam către tine cu umilinţă, unele ca acestea:

Bucură-te, cea prea milostivă, mângâietoarea tuturor celor scârbiţi şi împovăraţi;

Bucură-te, povăţuitoarea neadormită a tuturor celor robiţi şi rătăciţi;

Bucură-te, ceea ce cu rugăciunile tale degrabă potoleşti mânia lui Dumnezeu cea cu dreptate pornită asupra noastră;

Bucură-te, ceea ce cu atotputernică ameninţarea ta, potoleşti patimile noastre cele rele;

Bucură-te, puternică deşteptare a conştiinţelor celor adormite;

Bucură-te, cea prin care iadul suspină şi duhurile răutăţii tremură;

Bucură-te, prin care se deschid nouă credincioşilor porţile raiului;

Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ.

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui Prea Înalt umbreşte pe cei ce cu credinţă şi cu evlavie scapă la prea puternicul tău Acoperământ, căci numai ţie uneia, Preasfântă şi Preacurată Maică a lui Dumnezeu, s-a dat de a se împlini toate cererile tale. Pentru aceasta credincioşi de toate vârstele te slăvesc pe tine şi pe Fiul tău cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având bogăţie de milostivire neîmpuţinată tuturor până la marginile pământului le întinzi mână de ajutor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Bolnavilor le dai vindecare, celor ce pătimesc, alinare, orbilor vedere şi tuturor le dai toate, fiecăruia după a lor trebuinţă. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm ţie:

Bucură-te, tăria nesurpată şi ocrotirea tuturor creştinilor;

Bucură-te, cea mai întâi înfrumuseţare a sfintelor lăcaşuri şi altare;

Bucură-te, îngrădirea cea sigură a tronurilor împărăteşti;

Bucură-te, ajutătoarea neadormită a căpeteniilor de oraşe;

Bucură-te, arhistrategă nebiruită a oştilor creştineşti;

Bucură-te, oglindă sfântă a dreptăţii pentru judecătorii cei nemitarnici;

Bucură-te, minte desăvârşită a învăţătorilor;

Bucură-te, binecuvântarea caselor şi a familiilor celor evlavioase;

Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ.

Condacul al 4-lea:

Fiind cuprinşi de viforul multor nevoi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, tu ne ajută nouă. Stând înaintea feţei altarului Domnului şi ridicând mâinile tale, roagă-te ca Domnul, Împăratul slavei să caute la nevrednica noastră rugăciune şi să asculte cererile celor ce cheamă numele tău cel sfânt şi cântă Fiului tau: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-a Domnul Dumnezeu pe Isus al lui Navi rugându-se şi a poruncit soarelui de a stat până ce s-a răzbunat asupra vrăjmaşilor lui. Aude şi acum Domnul Iisus rugăciunile tale, Împărăteasă aleasă a Duhului Sfânt, pentru aceasta şi noi păcătoşii, nadajduind la acoperământul tău, îndrăznim a cânta ţie ca Maicii lui Dumnezeu unele ca acestea:

Bucură-te, cea luminată de Soarele cel veşnic care ne luminează pe noi cu lumina cea neînserată;

Bucură-te, ceea ce ai luminat tot pământul cu strălucirea preacuratului tău suflet;

Bucură-te, ceea ce ai veselit toate cerurile prin curăţia trupului tău;

Bucură-te, Acoperământul şi păstrarea sfintelor lăcaşuri ale lui Hristos;

Bucură-te, luminarea şi înţelepţirea păstorilor celor credincioşi ai bisericii;

Bucură-te, povăţuitoarea monahilor şi a monahiilor care neîncetat slujesc lui Dumnezeu;

Bucură-te, liniştea cea netulburată a bătrânilor celor evlavioşi;

Bucură-te, veselia cea tainică a fecioarelor şi a văduvelor ce trăiesc în curăţie;

Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ.

Condacul al 5-lea:

Văzătorul de Dumnezeu Moisi luptând oarecând asupra lui Amalic, când ridica mâinile, Israil biruia, iar când le lăsa în jos atunci Amalic învingea, însă, ajutat de cei ce-l susţineau, a biruit pe vrăjmaşi. Tu însă, Maică a lui Dumnezeu, ridicând mâinile tale la rugăciune către Fiul tău, deşi nesusţinută de nimeni, dar totdeauna biruieşti pe vrăjmaşii creştinilor şi eşti scut nebiruit nouă celor ce-ţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzându-te pe tine cetele Sfinţilor stând în văzduh în Biserica din Vlaherne, ridicând mâinile la rugăciune către Fiul tău şi Dumnezeul nostru, Arhangelii cu Îngerii cântau ţie cântare de mulţumire; deci prin mâinile tale cele mai sfinte decât ale lui Moisi întăreşte-ne şi pe noi cei ce cu umilinţă cântăm ţie:

Bucură-te, cea ale cărei mâini sunt ţinute la rugăciune de însăşi dragostea şi milostivirea ta cea către noi;

Bucură-te, că înaintea ta nu pot să stea vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi;

Bucură-te, ceea ce izgoneşti din sufletul nostru pătimile şi poftele cele rele şi spurcate;

Bucură-te, ceea ce fără de ardere ţii pe mâinile tale focul cel Dumnezeiesc al lui Hristos şi pe noi cei reci ne aprinzi cu el;

Bucură-te, aleasa încununare a celor ce, cu întreagă înţelepciune, se luptă împotriva patimilor;

Bucură-te, convorbirea cea de-a pururea cu cei ce se nevoiesc în post şi în tăcere;

Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor obosiţi de mâhnire şi de întristare;

Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ.

Condacul al 6-lea:

Propovăduitor al harului tău celui neîmpuţinat şi al milelor tale s-a arătat Sfântul Romano, dulce cântătorul, când în vis a primit de la tine o foaie de hârtie spre mâncare, prin care, înţelepţindu-se, a început a cânta cu înţelepciune întru slava ta şi a scris laude Sfinţilor, cântând cu credinţă: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucit-ai Fecioară a lui Dumnezeu, din aurora dreptăţii, Soarele cel adevărat, luminând pe toţi cu înţelepciune de la Dumnezeu Fiul tău şi aducând la cunoştinţa adevărului pe cei ce cu credinţă cântă ţie:

Bucură-te, ceea ce ai născut cu trup pe Hristos, puterea şi înţelepciunea dumnezeiască;

Bucură-te, ceea ce ai ruşinat înţelepciunea cea deşartă a lumiii acesteia şi pe cei orbiţi de dânsa îi povăţuieşti la calea mântuirii;

Bucură-te, păstrarea dreptei credinţe şi învăţătoarea dogmelor celor ortodoxe;

Bucură-te, ceea ce tai eresurile şi rătăcirile cele pierzătoare;

Bucură-te, ceea ce ştii cele cu anevoie de prevăzut, şi la vreme le spui celor ce se cuvine;

Bucură-te, ceea ce ruşinezi pe cei mincinoşi şi ghiciturile cele deşarte;

Bucură-te, ceea ce în ceasul nedumeririlor, ne pui în minte gândul cel bun;

Bucură-te, ceea ce ne opreşti de la deprinderile vătămătoare şi de la faptele cele rele;

Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ.

Condacul al 7-lea:

Domnul atotvăzătorul îndelung-răbdătorul, voind să arate adâncul cel nemărginit al iubirii Sale de oameni, te-a ales pe tine pentru a fi Lui Maică şi te-a făcut pe tine creştinilor apărătoare nebiruită. Ca dupa judecata lui Dumnezeu, chiar de ar fi cineva vrednic de osanda, totuşi prin Acoperământul tău cel puternic, capătă vreme de pocainţă şi cântă ţie: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Minunate a arătat Domnul faptele Sale întru tine, Preacurată Maica Sa, când s-a arătat prea minunatul Acoperământ în mâinile tale, luminând mai mult decât razele soarelui, acoperind pe poporul ce era în Biserica din Vlaherne. Deci, văzând ei acest semn al milostivei tale apărări, cuprinşi de spaimă şi de bucurie, toţi au cântat ţie:

Bucură-te, Acoperământul nefăcut de mână, care, ca norul te-ai întins peste toată lumea;

Bucură-te, ceea ce ai ţinut pe mâinile tale pe Fiul şi veşnicul Arhiereu;

Bucură-te, că prin aceasta ne arăţi milă şi har nouă în Biserica cea Ortodoxa;

Bucură-te, stâlp de nor care ne acoperi pe noi credincioşii, ferindu-ne de toate ispitele şi de smintelile lumeşti;

Bucură-te, stâlp de foc, care ne arăţi nouă tuturor calea mântuirii, chiar şi în mijlocul negurii păcatelor;

Bucură-te, vădită întărire a creştinilor nevoitori;

Bucură-te, înţelepţire tainică a robilor lui Dumnezeu, celor tăinuiţi în mijlocul lumii;

Bucură-te, ceea ce pe mine cel gol de fapte bune nu mă părăşeşti, ci cu acoperământul şi cu harul tău mă miluieşti;

Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ.

Condacul al 8-lea:

Pre tine ceea ce te-ai arătat din cer în Biserica din Vlaherne, Îngerii te-au cântat, Apostolii te-au preaslavit, soborul ierarhilor şi al cuvioşilor şi ceata sfintelor femei te-au lăudat, Înaintemergătorul şi cu Teologul s-au închinat, iar poporul ce era în biserică, cu veselie ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Domnul, Cel ce stăpâneşte toate cele de sus şi cele de jos, văzându-te pe tine Maica Sa, stând în biserică şi cu umilinţă rugându-te Lui, a zis: cere, o, Maica mea, că nu ma voi întoarce despre tine, ci voi îndeplini cererile tale şi voi milui pe toţi care cântă ţie:

Bucură-te, chivot al Legii în care se păstrează sfinţirea a tot neamul omenesc;

Bucură-te, năstrapa prea sfântă în care, celor flămânzi de dreptate, li se păstrează pâinea vieţii celei veşnice;

Bucură-te, vasule cu totul de aur, în care s-a gătit pentru noi trupul şi sângele Mielului celui Dumnezeiesc;

Bucură-te, ceea ce iei în atotputernicele tale mâini pe cei părăsiţi de doctori;

Bucură-te, ceea ce ridici din patul durerii pe cei slăbiţi cu trupul, dar nu cu duhul şi cu credinţa;

Bucură-te, ceea ce dai înţelegere şi lumina celor ce sunt intunecaţi la minte;

Bucură-te, ceea ce cu înţelepciunea ta ne împiedici din calea cea rea a păcatelor şi a patimilor;

Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ.

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească aduce laudă ţie, pentru că eşti cu adevărat Maica lui Dumnezeu şi apărătoarea tuturor celor ce se roagă ţie. Tu, cu Acoperământul tău cel dumnezeiesc,pe cei drepţi îi veseleşti, pe păcătoşi îi aperi, pe cei din primejdii îi izbăveşti şi te rogi pentru toţi credincioşii care cântă ţie: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei mult vorbitori, ca nişte peşti fără de glas nu se pricep cum să laude după vrednicie serbarea ta cea mare a preacinstitului tău Acoperământ căci toate cele grăite de dânşii nu sunt în stare a număra îndurările tale. dar noi văzând nenumaratele tale binefaceri, cu bucurie cântăm ţie:

Bucură-te, ceea ce ne păzeşti de molimă şi de bolile cele aducătoare de moarte;

Bucură-te, ceea ce păzeşti oraşele şi satele de cutremurul cel năpraznic al pământului;

Bucură-te, ceea ce cu mână tare din revărsarea apelor şi din cufundare ne izbăveşti pe noi;

Bucură-te, ceea ce cu roua rugăciunilor tale, ne izbăveşti pe noi de arderea focului;

Bucură-te, ceea ce ne scapi de foametea cea duhovnicească şi trupească, hrănindu-ne cu pâinea vieţii;

Bucură-te, ceea ce abaţi de la capul nostru loviturile fulgerului şi ale trăznetului;

Bucură-te, ceea ce ne mântuieşti pe noi de năvălirea celor de alt neam şi de ucigaşii cei tăinuiţi;

Bucură-te, ceea ce prin pace şi prin dragoste, ne izbăveşti de vrăjmaşii cei de o credinţă cu noi, şi de vrăjmăşia casnică;

Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ.

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuiască neamul omenesc din înşelăciunea vrăjmaşului, Domnul cel iubitor de oameni, te-a dăruit pe tine sa fii Maică nouă pământenilor. Tu să fii nouă ajutor, acoperământ şi scutire, celor întristaţi mângâiere, celor scârbiţi bucurie, celor asupriţi apărătoare şi să scoţi din adâncul păcatelor pe toţi cei ce-ţi cântă: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Preasfântă Impărăteasă, cu îngerii stai împreună şi te rogi, zicând: Împărate ceresc, primeşte pe tot omul ce se roagă Ţie şi cheamă numele meu în ajutor ca să nu plece nimeni de la faţa mea, neajutat şi neascultat. Această rugăciune auzind-o adunarea sfinţilor, cu mulţumire strigăm ţie:

Bucură-te, ceea ce dăruieşti cu roduri binecuvântate pe cei ce lucrează cu dreptate şi cu inima curată;

Bucură-te, ajutătoarea şi răsplătitoarea tuturor celor ce fac negustorie cu dreptate;

Bucură-te, mustrarea tuturor călcătorilor de jurământ şi a celor ce agonisesc cu nedreptate;

Bucură-te, grabnică ajutătoare celor ce sunt în primejdii pe uscat şi pe ape;

Bucură-te, ceea ce veseleşti cu roadele credinţei pe părinţii cei fără de copii;

Bucură-te, hrănitoarea cea nevăzută a sărmanilor;

Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor ce sunt robiţi şi izgoniţi;

Bucură-te, îngrijitoarea cea neadormită a celor ce sunt în legături şi în temniţe;

Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ.

Condacul al 11-lea:

Cântarea noastră cea cu umilinţă auzind-o ia aminte la smerita noastră rugăciune, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca pe tine te rugăm, nu trece cu vederea glasul robilor tăi. La tine năzuim în năpaste, în scârbe şi în necazurile noastre şi înaintea ta stând, cu lacrimi ne rugăm şi cântăm ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie primitoare de lumină, văzându-te pe tine la rugăciune în vazduh, în biserica din Vlaherne, poporul ce era de faţă a strigat: „De unde este noua aceasta ca să vina Maica Domnului nostru aici?”. Iar Sfântul Andrei, cu Epifanie, cu smerenie către tine se rugau, zicând:

Bucură-te, dătătoarea cea fără de zavistie, a tuturor darurilor celor pământeşti şi sufleteşti;

Bucură-te, credincioasă solitoare a păcătoşilor celor ce pun început de pocăinţă;

Bucură-te, pururea împreună ajutătoare, a celor ce se luptă împotriva patimilor şi a curselor diavoleşti;

Bucură-te, nevăzută îmblânzire a stăpânilor celor tirani şi cu nărav de fiară;

Bucură-te, repaus şi bucurie tainică a robilor celor blânzi şi primitori;

Bucură-te, liniştea prea dorită a căsătoriţilor celor credincioşi;

Bucură-te, grabnică şi fără suferinţă dezlegare a maicilor celor Născătoare de prunci;

Bucură-te, Maică, ajutătoarea noastră bună în ceasul sfârşitului nostru;

Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ.

Condacul al 12-lea:

Harul cel Dumnezeiesc, cere-l nouă de la Fiul tău şi Dumnezeul nostru. Întinde nouă mână de ajutor. Depărtează de la noi pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul. Împacă viaţa noastră ca să nu pierim cumplit şi fără de pocainţă şi primeşte-ne în sălaşele cele veşnice, ocrotitoarea noastră, ca bucurându-ne, să strigăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând puternicul tău Acoperământ, te lăudăm ca pe o mare solitoare a noastră şi ne închinăm ţie, ceea ce te rogi pentru creştini. Noi credem şi nădăjduim că vei cere de la Fiul tău şi Dumnezeul nostru bucuria cea vremelnică şi cea veşnică, nouă tuturor, celor ce cu dragoste cântăm ţie:

Bucură-te, tare apărătoare a toată lumea;

Bucură-te, sfinţirea tuturor stihiilor cereşti şi pământeşti;

Bucură-te, binecuvântarea tuturor timpurilor anului;

Bucură-te, călcarea curselor şi ispitelor ce vin de la trup, de la lume şi de la diavol;

Bucură-te, prea puternică, împăcarea celor învrăjbiţi;

Bucură-te, ceea ce te înduri de cei dispretuiţi şi lepădaţi;

Bucură-te, ceea ce ridici din groapa pierzării pe cei deznădăjduiţi;

Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ.

Condacul al 13-lea:

O, preacântată Stăpână, preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, la tine ridic ochii sufletului şi ai trupului meu, către tine întind mâinile mele cele slabe şi din adâncul inimii strig ţie: Caută la credinţa sufletului meu. Acoperă-mă cu atotputernicul tău Acoperământ şi mă izbăveşte de toate nevoile; iar în ceasul sfârşitului meu să stai lângă mine, o, întru tot bună Stăpână şi ma izbăveşte de chinurile cele gătite pentru păcatele mele, ca, mântuindu-mă, pururea să cânt ţie: Aliluia! (se zice de trei ori).

Apoi zicem Icosul 1 şi Condacul 1 si

Cuvine-se cu adevărat sa te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare De Dumnezeu:

O!, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor celor de sus, Împărăteasa cerului şi a pământului, atotputernica, apărătoarea şi tăria noastră, primeşte această cântare de laudă şi de mulţumire de la noi nevrednicii robii tăi. Înalţă rugăciunile noastre la Tronul lui Dumnezeu şi Fiul tău ca să fie milostiv nedreptăţilor noastre. Să adauge harul său tuturor celor ce cinstesc preacinstitul tău nume şi cu credinţă şi cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiţi de Dânsul, dacă tu Stăpână nu-L vei milostivi asupra noastră. Ţie toate sunt cu putinţă de la Dânsul şi pentru aceasta năzuim la tine, că eşti acoperitoarea noastră şi grabnică ajutătoare. Auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ţie, ocroteşte-ne cu puternicul tău Acoperământ şi cere de la Dumnezeu Fiul Tău, să dea păstorilor noştri sfinţenie ca să privegheze şi să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de oraşe înţelepciune şi putere, judecătorilor dreptate şi necăutare la faţă, învăţătorilor minte şi smerită înţelepciune, soţilor dragoste şi conglăsuire, fiilor ascultare, asupriţilor răbdare, asupritorilor frică de Dumnezeu, celor scârbiţi răbdare şi bucurie duhovnicească, benchetuitorilor înfrânare, şi nouă tuturor, duhul înţelepciunii şi al cucerniciei, duhul milostivirii şi al blândeţii, duhul curăţiei şi al dreptăţii.

Aşa, Doamnă preasfântă, milostiveşte-te asupra noastră şi asupra neputinciosului tău popor. Pe cei rătăciţi povăţuieşte-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi sprijineşte, pe prunci îi păzeşte şi pe noi pe toţi ne apără şi ne ocroteşte cu milostivirea ta. Pe toţi scoate-ne din adâncul păcatului şi ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici în această viaţă, iar la înfricoşata judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău şi Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, eşti slava celor cereşti şi nădejdea pământenilor. Tu eşti după Dumnezeu nădejdea şi apărătoarea noastră a tuturor celor ce ne rugăm ţie cu credinţă. Deci ne rugăm ţie, atotputernică ajutătoarea noastră şi tie ne încredinţăm pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin.

Împărăteasa mea cea preabună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria scârbiţilor şi acoperitoarea necăjiţilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi scârba, ajută-mi ca unui neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin, necazul meu îl ştii, deci îl dezleagă precum voieşti, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

Preacurată Doamnă, Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poţi face tot binele, primeşte aceste cinstite daruri care se cuvin numai ţie, de la noi nevrednicii robii tăi, ceea ce eşti aleasă din toate neamurile şi te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cereşti şi pământeşti, căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor şi prin tine am cunoscut pe Dumnezeu şi ne-am învrednicit Sfântului Trup şi Preacuratului său Sânge. Pentru aceasta, fericită eşti între neamurile neamurilor, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită, mai luminată decât Heruvimii şi mai cinstită decât Serafimii. Şi acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înşelător şi de toată primejdia şi să fim păziţi nevătămaţi de toată lovirea cea veninată a diavolului. Păzeşte-ne până în sfârşit cu rugăciunile tale neosândiţi, că prin paza şi cu ajutorul tău fiind mântuiţi, slavă, laudă, mulţumită şi închinăciune pentru toate să înălţăm Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

2 octombrie

Acatistul Sfântului Ciprian - Cel ce mai înainte a fost vrăjitor, apoi s-a arătat Arhiereu slăvit prin cinstita fecioară Iustina

După obişnuitul început, se zic Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Cela ce mai înainte ai fost învăţător răutăţii, şi te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Iustina, şi ca un păstor înţelept, din spinii înşelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, şi pe noi credincioşii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor şi de razele minunilor tale, întăreşte-ne ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Icosul 1:

Minunată s-a arătat viaţa ta, Sfinte, că din pruncie slujirii idoleşti ai fost închinat, dar cunoscând Domnul râvna ta după cunoaşterea cea adevărată, ţi-a descoperit ţie printr-o fecioară curată pe Hristos-singur-Adevărul, de care taină şi pronie dumnezeiască minunându-ne, cu credinţă cântăm ţie:

Bucură-te, cel ce ai înfrânt slujirea idolească;

Bucură-te, că ai vădit înşelăciunea diavolească;

Bucură-te, că de cunoştinţa adevărului ai râvnit;

Bucură-te, cel ce şi în păgâneasca cunoştiinţă te-ai arătat iscusit;

Bucură-te, cel ce diavoleşti meşteşuguri şi vrăjitorii ai cunoscut;

Bucură-te, că toate acestea mai apoi de ocară le-ai făcut;

Bucură-te, că poţi să ne scapi de ispita diavolească;

Bucură-te, că ne izbăveşti de rătăcirile eretice;

Bucură-te, că ne arăţi calea spre adevăr;

Bucură-te, că rugăciunile tale de tot răul ne scapă;

Bucură-te, ajutorul celor înviforaţi;

Bucură-te, că lumina ta tuturor o împarţi;

Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 2-lea:

Cu meşteşugurile vrăjilor tale, multe pagube şi răutăţi ai săvârşit la început; dar apoi la cunoştinţa adevărului venind, ai răscumpărat vremea, aducând din rătăcire pe mulţi la Hristos, şi învăţându-i să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Cartagina, Antiohia şi Egiptul te-au hrănit din pruncie cu cunoştinţa diavolească şi cu spurcata învăţătură a slujirii idoleşti, dar Domnul cu negrăita milostivirea Sa cea nebiruită de păcatele omeneşti, printr-o fecioară curată ţi-a rânduit întoarcerea; pe care milostivire slăvindu-o, ţie, celui ce te-ai învrednicit a o dobândi, îţi cântăm:

Bucură-te, că Dumnezeu te-a întors de la păgâneasca slujire;

Bucură-te, că aşa ai cunoscut a Sa milostivire;

Bucură-te, îţi aducem noi, închinătorii lui Hristos;

Bucură-te, căci întorcându-te, pe mulţi la Dumnezeu i-ai întors;

Bucură-te, că şi azi eşti pildă vie celor rătăciţi;

Bucură-te, că luminezi calea celor de eresuri orbiţi;

Bucură-te, că păzeşti Biserica oilor cuvântătoare de rătăcire;

Bucură-te, că o aperi pe Ea de dosădire;

Bucură-te, îţi cântăm ţie cu umilinţă;

Bucură-te, izbăvitorute de vrăjmaşul cel rău;

Bucură-te, tămăduitorule al celor ce caută sprijinul tău;

Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 3-lea:

În chip minunat ţi-a rânduit Dumnezeu întoarcerea de la slujirea păgânească, Sfinte, că mai întâi a ales o fecioară curată cu numele Iustina care, prin propovăduirea diaconului Prailie, aflând taina întrupării lui Hristos şi Sfânta Sa învăţătură, de la păgânătate a venit la creştineasca credinţă, învăţându-se a slăvi pe Dumnezeu şi a-I cânta Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Ca într-un pământ bun căzând sămânţa propovăduirii lui Hristos în inima Iustinei a adus mult rod, căci aceasta împreună cu părinţii săi a venit la Hristos, slujindu-I Lui în rugăciune, în post şi în înfrânare, pe care lucru minunat văzându-l ne uimim, şi înţelegând în ce chip tainic orânduieşte Dumnezeu întoarcerea celor aleşi ai Săi la lumină, şi cântăm ţie, celui ce îndelungă vreme ţi s-a pregătit cărare:

Bucură-te, că Domnui te-a cunoscut pe tine a fi vas ales;

Bucură-te, că mai întâi Iustina, fecioara cea curată, pe calea Domnului a purces;

Bucură-te, că printr-însa ţi s-a pregătit cărarea întoarcerii la Hristos;

Bucură-te, că Iustina întâi pe părinţii săi de la păgâneasca slujire i-a întors;

Bucură-te, că Iustina Mireasa aleasă a lui Hristos s-a dovedit;

Bucură-te, că Lui în post şi multă rugăciune I-a slujit;

Bucură-te, că sufletul ei s-a arătat pământ cu multă rodire;

Bucură-te, că ne-a învăţat a ne închina Ziditorului, nu la a Sa zidire;

Bucură-te, că şi azi daţi lumină celor îndoielnici;

Bucură-te, că la voi aleargă cei ce în credinţă se arată şovăielnici;

Bucură-te, şi împreună cu Iustina roagă-te pentru noi;

Bucură-te, că prin rugăciunile voastre ne izbăvim din nevoi;

Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 4-lea:

Văzând râvna cea mare a fecioarei către Hristos, căci pe mulţi începuse a-i întoarce de la păgâneasca slujire, urâtorul de bine şi al oamenilor, a pornit asupră-i cumplit război al răutăţii, dar ea întărindu-se cu Semnul Crucii, prin rugăciune zdrobea puterea diavolului, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Cu multă iscusinţă a socotit vrăjmaşul neamului omenesc a o abate pe Iustina de la calea mântuirii, dar nu a priceput vicleanul că astfel lucra întoarcerea spre mântuire şi spre dumnezeiasca slujire încă şi a altor vase ale lui Dumnezeu, şi cursă înşelătoare cu meşteşug întinse ei, prin tânărul Aglaid Scolasticul voind a o vâna pe dânsa spre petrecerea cea în necurăţie. Dar, întărită fiind de puterea lui Hristos, păzită a fost de toată spurcăciunea, pentru care şi noi, uimiţi de înţeleptele orânduiri ale lui Dumnezeu, grăim ţie:

Bucură-te, că nimic nu au izbutit cursele diavoleşti asupra fecioarei celei curate;

Bucură-te, că prin Aglaid Scolasticul, buna ta râvnă trebuia să se arate;

Bucură-te, că aşa orânduieşte Dumnezeu cărările mântuirii;

Bucură-te, că ne înveti pe noi a fi tari şi statornici la vremea ispitirii;

Bucură-te, că fecioara de uneltiri viclene nu s-a arătat ispitită;

Bucură-te, că prin darul cerescului ei Mire, de tot răul a fost păzită;

Bucură-te, că meşteşugitele curse nu au înşelat-o;

Bucură-te, că mieluşeaua lui Hristos, statornică buna sa râvnă a arătat-o;

Bucură-te, că pilda ei trebuie să ne stea înainte;

Bucură-te, Sfinte ca ai preţuit curăţenia ei cuminte;

Bucură-te, că prin ale voastre rugăciuni, suntem apăraţi de multe ispite;

Bucură-te, şi ale noastre rugăciuni fă-le înaintea Domnului bine primite;

Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 5-lea:

Neputând Aglaid nici cu ademeniri viclene şi nici cu sila a o atrage pe fecioară de la păzirea curăţeniei sale, a alergat la tine, Cipriane prea slăvite, care pe atunci erai cunoscut ca jertfitor idolesc şi mare vrăjitor şi fermecător, căci aşa orânduise Dumnezeu taina întoarcerii tale la Hristos, de care negrăită înţelepciune, noi minunându-ne, cântare aducem Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cu necurata putere a vrăjilor tale ai încercat atunci, Cipriane, a ispiti curăţia fecioarei Iustina, ca să o pleci pe ea spre dorirea cea aprinsă, spre necurăţia lui Aglaid, şi s-a tulburat sufletul curat al fecioarei de războiul pe care diavolul îl ridicase asupra ei; dar întărindu-se cu semnul Crucii Sfinte şi cu puterea rugăciunii, a biruit săgeţile aprinse, cele pornite împotrivă-i. De care lucru aflând, amar te-ai întristat, dar noi cântăm ţie:

Bucură-te, Cipriane, că întristarea aceasta spre bucurie s-a arătat roditoare;

Bucură-te, că s-a păzit curăţia neprihănitei fecioare;

Bucură-te, că s-a frânt boldul satanei prin Cinstita Cruce;

Bucură-te, că şi azi rugăciunea ta biruinţă împotriva diavolului aduce;

Bucură-te, că şi nouă credinţa Iustinei spre pildă ne stă înainte;

Bucură-te, că şi ţie însuţi, spre ajutor s-a făcut, Sfinte;

Bucură-te, că aşa ai cunoscut amăgirea vrăjitor idoleşti;

Bucură-te, că acum, cu rugăciunile tale, toată puterea celui rău biruieşti;

Bucură-te, că pe voi sfinţilor Ciprian şi Iustina, vă chemăm în ajutor;

Bucură-te, că v-aţi făcut biruitori asupra tuturor rătăciţilor;

Bucură-te, că prin tine s-a vădit zădărnicia credinţelor păgâneşti;

Bucură-te, că şi azi farmece şi descântece ca spurcate vrăjitorii le vădeşti;

Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al-6-lea:

Văzând biruindu-se meşteşugirea vrăjilor tale cu puterea Crucii ţi-ai înnoit atacurile împotriva fecioarei Iustina, căci aşa a voit Domnul ca să se vădească marea neputinţă şi înşelăciunea uneltirilor diavoleşti, şi să se arate puterea Numelui lui Hristos, ca văzând minunea, toţi să-L lăudăm pe El, cântând: Aliluia!

Icosul al-6-lea:

Smerindu-şi trupul sau cu postul şi rugăciunea, cu haină aspră îmbrăcându-se, Iustina a biruit atacurile pe care mai vârtos diavolul le pornise împotriva ei. Iară el, uneltind cu vicleşug ca şi oarecând pe Eva să o amăgească, sub chipul unei femei venind, cu amăgitoare vorbe încerca să o ispitească ca şi cum ar fi voit să urmeze vieţii şi curăţiei ei. Dar acest chip de ademenire înţelegându-l Iustina, a biruit uneltirile lui, pentru care noi grăim:

Bucură-te, Cipriane, că stăruind în prigonirea fecioarei ai vădit puterea rugii;

Bucură-te, că fecioara nu s-a amăgit de duhul înşelăciunii;

Bucură-te, că prin stăruinţa ta în prigonire, ca şi oarecând Pavel, statornic te-ai arătat;

Bucură-te, că statornicia ta în rău, îndelung iubitorul de oameni Dumnezeu a răbdat;

Bucură-te, că mai înainte a cunoscut Domnul că vei fi statornic şi în credinţă;

Bucură-te, căci ca şi Pavel ai vădit că cele rele le lucrai doar din neştiinţă;

Bucură-te, că prin fecioara cea curată Hristos te-a luminat;

Bucură-te, că prin ea Calea, Adevărul şi Viaţa ai aflat;

Bucură-te, că şi pe cei ce sunt întru întunericul rătăcirii, îi luminezi;

Bucură-te, că acum în lumina cerească te desfătezi;

Bucură-te, şi ne întoarce pe noi din orice rătăcire;

Bucură-te, îţi cântăm ţie, căutând prin tine mântuire;

Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al-7-lea:

Aflând că prin acea vicleană uneltire nimic nu a sporit diavolul împotriva curăţiei Iustinei, ai voit să afli cu ce putere îl biruieşte ea, zdrobind toate meşteşugurile lor şi ţi s-a adeverit că nu poate diavolul nici a privi spre semnul Crucii, căci foc ce-l arde şi departe îl goneşte ea este împotrivă-i; astfel ai început, o, Cipriane a înţelege puterea cu care se înarmează toţi închinătorii Crucii când aduc ei cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al-7-lea:

Scârbit ai fost mai întâi, o Sfinte, când ai văzut că puterea vrăjilor diavoleşti, pe care le credeai neînvinse încă din pruncia ta, este biruită de o fecioară neputincioasă cu firea; dar apoi mintea ta cea doritoare de desăvârşita cunoaştere a început să se lumineze prin cunoştinţa Adevărului; de care bucurându-ne îţi cântăm:

Bucură-te, vas primitor de adevărată lumină;

Bucură-te, că ai venit la cunoştinţa adevărului printr-o fecioară creştină;

Bucură-te, cel ce din pruncie ai dorit cunoaşterea cea adevărată;

Bucură-te, că astăzi dracii de frica ta tresaltă;

Bucură-te, că ai înfrânt puterea cu care ei odinioară te-au supus;

Bucură-te, că lumea de uneltirile diavoleşti e păzită;

Bucură-te, că prin aceasta credinţa nostră e întărită;

Bucură-te, corabie, ce ai înfruntat marea cea înfiorată;

Bucură-te, că lumina lui Hristos, ca un far în furtună ţi-a fost arătată;

Bucură-te, că şi pe noi, păcătoşii, ne aduci la liman liniştit;

Bucură-te, că pe mulţi să smulgi, din al patimilor noian ai izbutit;

Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al-8-lea:

Voind să te amăgească diavolul cu uneltirile lui a iscodit altă înşelăciune şi mai vicleană ca să vă ameţească pe toţi. Astfel s-a prefăcut luând chipul Iustinei şi a intrat la Aglaid; acesta crezând că nălucirea e adevărată a strigat-o pe nume, dar minune: numai la auzul numelui fecioarei nălucirea s-a risipit. Şi noi înspăimântaţi fiind, cântăm lui Dumnezeu Celui ce a dat o aşa putere oamenilor bineplăcuţi Lui: Aliluia!

Icosul al-8-lea:

Cu spaimă cumplită a alergat Aglaid la tine, Cipriane, spunându-ţi cele petrecute, iar tu, ruşinat, fiindcă se vedea zădărnicia şi amăgirea vrăjilor tale, ai încercat nenumărate alte chipuri de asemănare ca să-l poţi face pe Aglaid sau pe tine însuţi să vă puteţi apropia de casa Iustinei. Dar fiind voi cu cuget necurat nimic nu aţi izbutit, căci Însuşi Mirele Cel Ceresc păzea curăţia prea înţeleptei fecioare; pentru care noi cu umilinţă cântăm:

Bucură-te, că nu ai amăgit-o nicidecum pe fecioara cea curată;

Bucură-te, că prin statornica Iustina multe taine s-au vădit;

Bucură-te, că mai întâi puterea diavolului a fi neputincioasă s-a dovedit;

Bucură-te, că puterea nebiruită a lui Hristos şi al Crucii Sale s-a arătat;

Bucură-te, că ai cunoscut cum întăreşte Dumnezeu pe Sfinţii Săi în chip minunat;

Bucură-te, că şi azi credinţele rătăcite din lume izgoneşti;

Bucură-te, şi ne înarmează pe noi prin credinţă împotriva celui rău;

Bucură-te, şi ne dă biruinţă împotriva diavolului, nouă, celor ce chemăm numele tău;

Bucură-te, şi împreună cu fecioara cea curată scapă-ne de ispitele cele neaşteptate;

Bucură-te, şi cursele lui Veliar sfărâmă-le şi fă-ni-le nouă arătate;

Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al-9-lea:

Neizbutind nimic împotriva credinţei celei neclintite a Iustinei şi a curăţiei ei prin încercarea de a o arunca în prăpastia iubirii de plăceri trupeşti, ai căutat a o supune pe dânsa prin ispitirile durerii pornind asupră-i, ca şi oarecând asupra lui Iov, mulţime de nenorociri; dar ea neîncetat rugându-se ca şi David grăia: „Nu voi muri, ci vie voi fi şi voi povesti lucrurile Domnului”. Şi pentru toate proslăvea pe Dumnezeu cântându-I: Aliluia!

Icosul al-9-lea:

Dar nu numai asupra ei, ci şi asupra rudeniilor ei şi a toată cetatea slobozind blestemul, ai adus, o, Cipriane, vătămare, din mânia cea neîmblânzită şi din ruşinea cea multă ce ţi se făcuse, încât mulţi cetăţeni au mers la Iustina voind a o sili pe ea să nu se mai împotrivească lui Aglaid, pentru a izbăvi cetatea de mulţimea vrăjilor tale; dar ea nu prin însoţire necurată, ci prin curate şi fierbinţi rugăciuni, a izbăvit pe toţi de tot răul, batjocorind meşteşugurile vrăjitoreşti; pentru aceea cu toţi văzând minunea lăudăm pe Dumnezeu şi cântăm ţie:

Bucură-te, că nici iscoadele cele rele la rău nu au înduplecat-o;

Bucură-te, că Iustina s-a dovedit slujirii lui Hristos vas plecat;

Bucură-te, că mulţi din aceia au cunoscut pe Hristos, prin minunata ei tămăduire;

Bucură-te, că întreaga cetate a luat printr-însa izbăvire;

Bucură-te, că mulţi au venit atunci la credinţă;

Bucură-te, că tu însuţi ai fost zdruncinat în întrega ta fiinţă;

Bucură-te, că pentru a doua oară ai fost puternic cutremurat;

Bucură-te, că încrederea în puterea vrăjilor tale ţi s-a destrămat;

Bucură-te, că aşa a binevoit Dumnezeu prin minunata fecioară a-ţi lucra mântuirea;

Bucură-te, că ne înveţi pe noi a răbda îndelung când suntem ispitiţi;

Bucură-te, că ne întăreşti pe noi a rămâne în credinţă statornici şi neclintiţi;

Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 10-lea:

Ruşinat fiind, Cipriane, de înfrângerea ce ai suferit-o printr-o tânară fecioară, tu, cel mult învăţat şi iscusit foarte în lucruri vrăjitoreşti şi înştiinţându-te că toate meşteşugurile viclene cu puterea Crucii şi cu numele lui Hristos au fost biruite, ţi-ai venit întru simţire şi întru cunoştinţa Adevărului şi ai început a dosădi pe draci, slăvind pe Dumnezeu şi cântându-I, Lui: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Văzând ca te-ai trezit din somnul şi întunericul neştiintei şi cu mânie sfântă îl ocărăşti, acum şi pe tine, slujitorul idoleştii închinări şi al diavoleştilor meşteşuguri vrăjitoreşti, ca să te piardă s-a pornit diavolul cu putere multă, încercând să te ucidă şi, neavând tu nici un ajutor de la nimeni să te izbăvească, ţi-ai adus aminte de semnul Crucii, prin care se împotrivea Iustina şi, chemând numele lui Hristos ai biruit puterea diavolului, de care lucru prea minunat, cutremuraţi fiind, cântăm ţie:

Bucură-te, Cipriane, că prin fecioara Iustina ai venit la chemarea Numelui lui Hristos;

Bucură-te, că întru Numele Lui ai zdrobit pe diavolul ce se pornise împotiva ta mai vârtos;

Bucură-te, că ai aflat Lumina cea adevărată;

Bucură-te, împreună cu fecioara cea curată;

Bucură-te, că spre spurcata însoţire n-ai putut să o pleci;

Bucură-te, că în Lumina lui Hristos, acum împreună cu ea petreci;

Bucură-te, şi ne întăreşte şi pe noi în chemarea Numelui lui Hristos;

Bucură-te, că ni L-ai arătat nouă a fi dar prea luminos;

Bucură-te, că şi prin tine a sporit Biserica cea biruitoare;

Bucură-te, că te-a câştigat la credinţă Iustina, cea curată ca o floare;

Bucură-te, şi ne învaţă şi pre noi a păzi curăţia;

Bucură-te, şi izbăveşte din nevoi pe cei ce iubesc fecioria;

Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 11-lea:

Arzându-ţi toate cărţile tale cele vrăjitoreşti înaintea credincioşilor, ai alergat la Episcopul creştinesc, cerându-i lui să te unească prin Botez cu Dumnezeul Iustinei şi având tu inimă înfrântă şi cu multă plângere pentru toate relele ce le-ai făptuit în viaţa ta de până atunci, primit ai fost în turma lui Hristos; căci a cunoscut Episcopul buna ta râvnire. Şi precum te-ai arătat odinioară grabnic la rău, te-ai dovedit apoi aprig râvnitor şi slujitor vrednic al Dumnezeului Celui adevărat, neprididând a-I aduce Lui neîncetat cântarea: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Cu mare osârdie ai alergat, Cipriane, pe calea cea strâmtă şi anevoioasă, după ce ai aflat că Hristos este calea cea adevărată, dorind să răscumperi vremea petrecută în spurcata slujire idolească şi totdeauna plângând pentru faptele cele rele de mai înainte. Drept aceea ai mers din putere în putere şi din bunătate în bunătate, încât degrab te-ai învrednicit a primi nu numai Botezul, ci ai păşit din treaptă în treaptă până la cinstea de Episcop, păstorind cu râvnă turma lui Hristos. Iar pe fecioara Iustina, diaconiţă şi egumenă într-o mănăstire de fecioare ai făcut-o. Pe care cinstită înălţare văzând-o cu bucurie cântăm ţie:

Bucură-te, Cipriane, că aşa răsplăteşte Dumnezeu inima curată;

Bucură-te, că a cunoscut Dumnezeu râvna ta după cunoştinţa cea adevărată;

Bucură-te, că aşa miluieşte Dumnezeu pe cei ce îndelungi ispitiri suferă;

Bucură-te, că aşa te-ai arătat Arhiereu prea sfinţit;

Bucură-te, că şi pe Iustina vrednica diaconiţă slujirii lui Hristos ai înălţat-o;

Bucură-te, că egumenă şi povăţuitoare şi altor fecioare ai dat-o;

Bucură-te, că ai păstorit turma lui Hristos cu multă râvnă şi silire;

Bucură-te, că şi noi alergăm la tine, ca la un adevărat păstor, cu multă dorire;

Bucură-te, şi ne povăţuieşte pe noi pe calea mântuirii;

Bucură-te, şi fii lângă noi mereu în ceasul ispitirii;

Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 12-lea:

Prin râvna ta şi a fecioarelor cele curate povăţuite de înteleapta Iustina se deşerta slujirea idolească, iar slava lui Hristos se înmulţea. O viaţă ca aceasta a ta şi sârguinţa cea pentru slujirea lui Hristos şi pentru mângâierea sufletelor omeneşti văzând-o diavolul, scrâşnea împotrivă-ţi voind cu orice chip să te piardă. Însă nu ştia pierzătorul că o şi mai mare şi nepieritoare slavă îţi pregătea şi sălăşluire cu cetele Sfinţilor; ca împreună cu ei pururea să cânţi lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Neştiind pierzătorul în ce chip să te piardă, căci se temea de puterea Crucii, a îndemnat pe păgâni să te clevetească înaintea ighemonului, că ai părăsit păgâneasca închinare şi slujire idolească, venind la creştineasca închinare a lui Hristos, şi că pe mulţi depărtezi de la spurcata slujire la idoli, sporind turma lui Hristos. Acestea auzind ighemonul şi neputând a te zăticni prin cuvinte meşteşugite, te-a dat la muncire cumplită împreună cu fecioara Iustina. Iară voi, toate răbdându-le şi neplecându-vă la închinarea idolească, igheonul a poruncit să vă ucidă pe voi prin tăiere de sabie. Iar împreună cu voi s-a învrednicit de cununa mucenicească şi evlaviosul creştin Teoctist, care văzând moartea voastră cea nevinovată, a mărturisit şi el pe Hristos. Pentru aceea laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi al turmei lui Hristos păstor nebiruit;

Bucură-te, că şi Iustina fecioara, nevoindu-se alături de tine s-a sfinţit;

Bucură-te, că de vicleanul ighemon n-aţi fost amăgiţi;

Bucură-te, că v-aţi arătat mărturisitori ai lui Hristos neclintiţi;

Bucură-te, că astfel de cununa muceniceasca aţi fost învredniciţi;

Bucură-te, că acum prin sfintele tale moaşte multe tămăduiri se dăruiesc;

Bucură-te, că râuri de daruri se revarsă celor ce te cinstesc;

Bucură-te, că şi noi cu mare credinţă la tine năzuim;

Bucură-te, că prin ale tale sfinte moaşte ajutor şi mântuire nădăjduim;

Bucură-te, şi te roagă pentru noi împreună cu Sfânta Iustina şi Sfântul Teoctist;

Bucură-te, şi primeşte de la noi jertfă de laudă acest smerit acatist;

Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condacul al 13-lea:

O, Prea Sfinţite Cipriane, Ierarhul cel cinstit al lui Dumnezeu, nevoitorule prea tare, împreună cu Sfânta muceniţă Iustina şi Sfântul mucenic Teoctist, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce pururea te cinstesc şi cu cântări măresc sfântă pomenirea ta şi cu rugăciunile tale, îmblânzeşte pe Stăpânul Hristos, pentru toţi mijlocind iertare de greşeale şi izbăvire de toate cursele şi ispitirile diavoleşti, ca mântuindu-ne să-I cântăm împreună cu tine, în vecii nesfârşiţi, cântarea îngerească: Aliluia! (de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1:

Minunată s-a arătat viaţa ta, Sfinte, că din pruncie slujirii idoleşti ai fost închinat, dar cunoscând Domnul râvna ta după cunoaşterea cea adevărată, ţi-a descoperit ţie printr-o fecioară curată pe Hristos-singur-Adevărul, de care taină şi pronie dumnezeiască minunându-ne, cu credinţă cântăm ţie:

Bucură-te, cel ce ai înfrânt slujirea idolească;

Bucură-te, că ai vădit înşelăciunea diavolească;

Bucură-te, că de cunoştinţa adevărului ai râvnit;

Bucură-te, cel ce şi în păgâneasca cunoştiinţă te-ai arătat iscusit;

Bucură-te, cel ce diavoleşti meşteşuguri şi vrăjitorii ai cunoscut;

Bucură-te, că toate acestea mai apoi de ocară le-ai făcut;

Bucură-te, că poţi să ne scapi de ispita diavolească;

Bucură-te, că ne izbăveşti de rătăcirile eretice;

Bucură-te, că ne arăţi calea spre adevăr;

Bucură-te, că rugăciunile tale de tot răul ne scapă;

Bucură-te, ajutorul celor înviforaţi;

Bucură-te, că lumina ta tuturor o împarţi;

Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Şi Condacul întâi

Cela ce mai înainte ai fost învăţător răutăţii, şi te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Iustina, şi ca un păstor înţelept, din spinii înşelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, şi pe noi credincioşii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor şi de razele minunilor tale, întăreşte-ne ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!

După aceasta se zice această:

Rugăciune care se zice doar de preoţi:

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule şi Chivernisitorule a toate, Sfânt şi slăvit eşti; Împăratul Împăraţilor şi Domnul domnilor, slavă Ţie. Tu Cel ce locuieşti în lumina cea nepătrunsă şi neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului şi nevrednicului robului Tău, depărtează demonii şi stinge viclenia lor de la robii Tăi; revarsă ploaie la bună vreme peste tot pământul şi fă-l să-şi dea roadele lui; copacii şi viile să-şi dea deplin rodul lor; femeile să fie dezlegate şi eliberate de nerodirea pântecelui; acestea şi toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă şi toată zidirea de toate legăturile diavoleşti. Şi dezleagă pe robul Tău (numele) împreună cu toate ale casei lui de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor şi ale puterilor potrivnice. Împiedică Tu, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri toată lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji şi de toate lucrările sataniceşti şi de toate legăturile lui, şi distruge toată lucrarea vicleană prin pomenirea Prea Sfântului Tău nume.

Aşa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul slujitorul Tău şi dezleagă pe robul Tău (numele) de toate legăturile satanei şi dacă este legat în cer, sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare, sau cu fier, sau cu piatra, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor, sau cu al peştilor, sau prin necurăţie, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasăre, sau prin şerpi (vii sau morţi), sau prin pământul morţilor, sau dacă a venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, în ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.

Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoşti şi ştii toate, dezleagă, sfărâmă şi distruge, acum, lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele) păzeşte-l cu toţi ai casei lui de toate uneltirile diavoleşti.

Zdrobeşte cu însemnarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci toate puterile potrivnicilor. Pustieşte, distruge şi depărtează pentru totdeauna toate lucrările magiei, vrăjitoriei şi fermecătoriei de la robul Tău (numele).

Aşa, Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul slujitorul Tău şi pe robul Tău cu toţi ai casei lui, şi dezleagă-i de demonul de amiază, de toată boala şi de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, Învidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lacomia, neputinţa, prostia, neînţelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, şi de toate rătăcirile şi greşalele, ştiute şi neştiute, pentru sfânt numele Tău, că binecuvântat eşti în veci. Amin.

6 octombrie

Acatistul Sfântului Apostol Toma - Sfânt Apostol!

Condacul 1:

Cela ce dintre Apostoli ai fost ales a purta crucea cea grea a îndoielilor spre adeverirea fără putinţă de tăgadă sau de îndoială a Învierii lui Hristos, scapă-ne pe noi cu rugăciunile tale din furtunile lumii şi din valurile îndoielilor vieţii acesteia, ca să-ţi strigăm: Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Icosul 1:

Galileea neamurilor a oblăduit a ta pruncie, Sfinte, învrednicindu-te pe tine Dumnezeu a auzi propovăduirea lui Hristos şi a vedea preaslăvitele Sale minuni şi cunoscându-L pe El, Dumnezeu adevărat, să-L urmezi îndeaproape şi încă şi în ceata celor doisprezece Apostoli să te numeri, pentru care zicem ţie:

Bucură-te, Toma, cel ce ai fost numit Geamănul;

Bucură-te, că ai cunoscut pe Iisus Galileanul;

Bucură-te, că prin minuni, puterea Lui ţi s-a vădit:

Bucură-te, că L-ai cunoscut pe El a fi Dumnezeu;

Bucură-te, îţi strigă sufletul meu;

Bucură-te, că pe urmele lui Hristos ai purces;

Bucură-te, că te-ai învrednicit Apostol a fi ales;

Bucură-te, că între cei dintâi ai fost chemat;

Bucură-te, că între cei doisprezece te-ai numărat;

Bucură-te, că ai urmat lui Hristos până în sfârşit;

Bucură-te, că prin tine temeiul credinţei s-a vădit;

Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 2-lea:

Prin dumnezeiasca Pronie, nu ai fost de faţă cu ceilalţi Apostoli, când li s-a arătat lor Mântuitorul după Sfânta Sa Înviere, de aceea nu ai crezut spuselor lor, când mărturiseau zicând: „L-am văzut pe Domnul”, si-L slăveau cu cântari zicând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Necrezând mărturiei celor unsprezece Apostoli „că a Înviat Domnul omorând moartea”, ai dorit să vezi locul rănilor Lui şi să pui degetul în coasta Lui, spre desăvârşita încredinţare a ta şi a tuturor neamurilor până la sfârşitul veacurilor; de care prea-înţeleaptă îndoială minunându-ne, strigăm ţie:

Bucură-te, că a rânduit Domnul să nu fii de faţă la arătarea Sa;

Bucură-te, cel ce n-ai crezut ca Hristos a înviat, dând viaţă;

Bucură-te, că Apostolii buna vestire ţi-au adus;

Bucură-te, ca, dorind a-L vedea, n-ai crezut ce ţi-au spus;

Bucură-te, că dorirea ta fierbinte te-a făcut îndoielnic;

Bucură-te, că în hotărâre nu te-ai arătat şovăielnic;

Bucură-te, că îndată ţi-ai arătat dorirea să-L vezi pe Hristos;

Bucură-te, că ai zis: „De nu voi pipăi rănile Lui nu voi crede”;

Bucură-te, că degetul pe rănile Lui ai voit să ţi-L pui;

Bucură-te, că prin aceasta taină adâncă descoperi oricui;

Bucură-te, că ne înveţi a ne lipi de rănile lui Hristos;

Bucură-te, că ne arăţi a primi suferinţa ca pe un dar luminos;

Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 3-lea:

Cunoscând Domnul curăţia cugetului tău, că spre adeverirea Învierii şi nu spre ispitire ţi-a fost îndoiala, te-a învrednicit slăvitei arătării Sale, ca noi, cunoscând minunea, cu tine de-a pururi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Arătându-Se Domnul pentru a doua oară Apostolilor pe când erai şi tu cu dânşii, ţi-a adeverit dumnezeiască puterea Sa, căci cunoscându-ţi îndoiala, te-a chemat să-ti pui degetul în coasta Sa, după dorire, dojenindu-te şi înlesnindu-ţi a fi credincios arătării Sale şi nu necredincios; pentru care noi cu cutremur strigăm ţie:

Bucură-te, că Domnul a doua oară Apostolilor s-a arătat;

Bucură-te, că prin această arătare şi pe tine te-a bucurat;

Bucură-te, că Iisus ţi s-a adresat tie anume;

Bucură-te, că te-ai cutremurat când te-ai auzit chemat pe nume;

Bucură-te, că ai recunoscut îndată pe Domnul Hristos;

Bucură-te, că te-a certat cu blândeţe să nu fii necredincios;

Bucură-te, şi ne întăreşte şi pe noi în credinţă;

Bucură-te, că ai adeverit Învierea cu prisosinţă;

Bucură-te, şi nu ne lăsa în îndoială;

Bucură-te, şi din căderile noastre ne scoală;

Bucură-te, al lumii îndreptător;

Bucură-te, osârdnic povăţuitor;

Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 4-lea:

Punând degetul tău pe rănile Domnului şi cunoscându-L pe El a fi cu adevărat Dumnezeu cel Înviat din morţi, ai strigat cu tărie: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”, încredinţându-ne şi pe noi de Sfânta Sa Înviere şi învăţându-ne a cânta Lui: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Prin îndoiala ta cea din cuget curat izvorâtă şi din fierbinte dorinţa de a adeveri taina cea nepricepută de minte a Învierii lui Hristos, dat-ai mai cu tărie tuturor să ştie ca a Înviat Domnul nu cu nălucire, ci cu acelaşi trup cu care pătimise pentru a noastră mântuire. Pentru aceasta, noi laude îţi aducem ţie:

Bucură-te, cel ce ai fost ales să porţi a îndoielii cruce;

Bucură-te, că îndoiala ta adeverirea Învierii aduce;

Bucură-te, că dumnezeiasca Taină prin tine s-a lucrat;

Bucură-te, că smerit crucea ai purtat;

Bucură-te, că lumii spre întărire şi nu spre sminteală ai fost pus;

Bucură-te, că s-a vădit cât de mult te-a iubit Iisus;

Bucură-te, că a ta îndoială nu L-a mâhnit;

Bucură-te, că dorirea ta arzătoare ţi-a plinit;

Bucură-te, că ne-ai fost dat nouă tare întărire;

Bucură-te, că te avem spre povăţuire;

Bucura-te şi în îndoieli luminează a noastră minte;

Bucură-te, strigăm ţie, Apostole sfinte;

Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 5-lea:

După Sfânta Înălţare a Domnului şi după primirea harului cel dumnezeiesc prin pogorârea Sfântului Duh, aruncând Apostolii sorţi ca să ştie unde avea fiecare să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu, tu, Sfinte, ai primit India, spre propovăduire, slăvind pe Dumnezeu cu cântări: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Propovăduitor neamurilor păgâne din depărtatul Răsărit ai fost trimis, pornind pe drumul celor trei magi să duci vestirea Învierii lui Hristos şi Evanghelia Sa mântuitoare; pentru care laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, că neamurile Răsăritului le-ai adunat la turma lui Hristos;

Bucură-te, că ai propovăduit credinţa la neamuri păgâne;

Bucură-te, că piatra pusă de tine pururi rămâne;

Bucură-te, că L-au cunoscut ca pe un Soare mult luminos;

Bucură-te, că ai înălţat puternică Biserică în Răsărit;

Bucură-te, că ai purces pe drumul pe care magii au venit;

Bucură-te, că ai lăţit al Evangheliei cuvânt;

Bucură-te, Apostole şi propovăduitor preasfânt;

Bucura-te şi ne învredniceşte şi pe noi mărturisirii Lui;

Bucura-te şi ne întăreşte pe piatra mărturisirii Domnului;

Bucura-te şi dă-ne mărturisirii neînfricoşate;

Bucura-te şi din ispita îndoielilor ne scoate;

Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 6-lea:

Spre adeverirea propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu şi spre încredinţarea neamurilor datu-ţi-s-a ţie, Sfinte, şi darul de a săvârşi minuni, ca toţi văzându-le, să slăvească pe Dumnezeu Cel ce ti-a dăruit ţie putere multă şi să strige Lui: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Aflându-te tu, Sfinte, în Cezareea, prin pronia lui, Dumnezeu ai fost chemat drept meşter zidar, să mergi în India pentru înălţarea unui palat împărătesc şi, în drum, oprindu-vă într-o cetate în care se prăznuia nuntă împărătească şi fiind poruncă ca să meargă şi toti străinii ce s-ar afla în cetate, aflându-te acolo, ai fost lovit peste obraz fără de vină de o slugă, pe care ai blestemat-o să-i fie ruptă mâna de caini, lucru ce s-a şi întâmplat. Care minune văzând-o mulţi au venit la credinţă şi chiar pe fiul împăratului l-ai învăţat a păzi curăţia cămării de nuntă; pentru aceasta îţi strigăm:

Bucură-te, că ale tale cărări de Dumnezeu au fost rânduite;

Bucură-te, că ai aflat prilej să faci minuni preaslăvite;

Bucură-te, că pe cel ce te-a hulit fără vină l-ai osândit;

Bucură-te, că după cuvântul tău pedeapsă a primit;

Bucură-te, că prin aceasta puterea lui Dumnezeu au cunoscut;

Bucură-te, că multora osândă lui spre pildă s-a făcut;

Bucură-te, că multi au venit la credinta adevarata;

Bucura-te şi ne învaţă şi pe noi a nu huli niciodată;

Bucură-te, că însuşi fiul împărătesc s-a întors la credinţă;

Bucură-te, că l-ai îndemnat la păzirea curăţiei în cuviinţă;

Bucură-te, că şi noi, prin tine, bune îndemnuri primim;

Bucura-te şi ne învredniceşte următori sfaturilor tale să fim;

Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 7-lea:

Aflând împăratul cetăţii de sfătuirea dată fiului său şi văzându-l pe el că a părăsit slujirea idolească a voit să te piardă, dar fiind în drum spre India, Sfinte, Dumnezeu te ocrotea pentru slujba ce-ţi încredinţase; de aceea, necontenit laude şi cântări îi aducem Lui: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Voind Gundafor, împăratul Indiei, să-şi facă un palat preaslăvit, prin pronia lui Dumnezeu ai fost adus înaintea lui drept meşter iscusit, venit din laturile Palestinei. Primindu-te cu mare bucurie împăratul şi încredinţându-ţi aur din destul, spre săvârşirea palatului, tu, Sfinte, l-ai împărţit la săraci, ca să-i îi agoniseşti lui palat fără de asemănare în locaşurile cereşti. Pentru care înţeleaptă îndrăzneală, lăudându-te, îţi strigăm:

Bucură-te, că prea-îndrăzneţ te-ai arătat;

Bucură-te, că ai făurit un plan minunat;

Bucură-te, că tot aurul la săraci l-ai dat;

Bucură-te, că pe Domnul însuşi L-ai împrumutat;

Bucură-te, că palat preaslavit Împăratul a dorit;

Bucură-te, că locas neasemanat în ceruri i-ai gatit;

Bucură-te, că prin tine şi noi nazuim la camarile cereşti;

Bucură-te, că acolo, impreuna cu Hristos te salasluieşti;

Bucura-te şi ne du şi pe noi în casa Tatalui de Sus;

Bucura-te şi ne uneste cu Domnul Iisus;

Bucură-te, ajutatorul celor saraci şi în nevoi;

Bucură-te, Sfinte, şi roaga-te şi pentru noi;

Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol a! Mântuitorului Hristos!

Condacul al 8-lea:

Aflând Împăratul cele faptuite de tine, a poruncit sa te arunce în temnita, dar tu, Sfinte, în necazuri te bucurai, proslăvind pe Dumnezeu şi strigându-i Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Minunata orânduire a arătat Dumnezeu spre încredinţarea împăratului ca neînşelător era cuvântul tău despre zidirea palatului celui ceresc, căci în chip neaşteptat s-a săvârşit din viaţă fratele împăratului şi a fost purtat de înger şi a văzut slava celor agonisite în ceruri de tine, Sfinte. Apoi a slobozit Dumnezeu să se întoarcă el întru simţire spre adeverirea celor văzute, de care încredinţându-se împăratul, te-a liberat din temniţă şi a venit la dreapta credinţă, iar noi, văzând minunea, grăim:

Bucură-te, că te-ai învrednicit de minuni preaslăvite;

Bucură-te, că prin minuni cuvântul şi faptele ţi-au fost adeverite;

Bucură-te, că răbdarea în suferinţă ţi s-a răsplătit;

Bucură-te, că însuşi împăratul la credinţă a venit;

Bucură-te, şi ne întăreşte şi pe noi în necaz;

Bucură-te, şi al nostru cuget ţine-l mereu treaz;

Bucură-te, că din temniţă te-ai izbăvit;

Bucură-te, că celor din prigoane le eşti zid nebiruit;

Bucură-te, că ne arăţi nouă puterea credinţei;

Bucură-te, că ne vădeşti preţul suferinţei;

Bucura-te, că izbăveşti din închisoare pe cei nedreptăţiţi;

Bucură-te, strigă ţie ai tăi slujitori;

Bucura-te Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 9-lea:

Luminând tu cu propovăduirea Evanghelieii părţile Indiei, a venit clipa cinstitei mutări a Maicii lui Dumnezeu şi toti Apostolii din toate părţile lumii au fost răpiţi şi aduşi în Ghetsimani înaintea patului Preacuratei, ca să aducă ei slăvite cântări de îngropăciune şi lui Dumnezeu să-i cânte: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Şi de această dată a voit Dumnezeu ca tu, Sfinte, să ajungi a doua zi după îngropăciune şi, sfătuindu-se cu Apostolii spre mângâierea ta, au deschis mormântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ca să te închini Preacurat trupului ei, dar deschizându-l n-au aflat decât giulgiurile, adeverindu-se astfel că Maica lui Dumnezeu, în chipul Fiului Său, cu trupul la Cer a fost luată. Această mare taină cunoscând-o, strigăm către tine:

Bucură-te, că ai fost ales spre adeverirea unor taine preaslăvite;

Bucură-te, că de Dumnezeu îndoiala şi zăbava ti-au fost rânduite;

Bucură-te, că şi proslăvirea Maicii Domnului ai adeverit;

Bucură-te, că pe nori din India în Ghetsimani ai venit;

Bucură-te, că ai ajuns a doua zi dupa îngropăciune;

Bucură-te, că vi s-a descoperit ce să faceţi prin rugăciune;

Bucură-te, că aţi hotărât că mormântul să fie deschis;

Bucură-te, că doar giulgiul l-aţi aflat pe pământ întins;

Bucură-te, că aţi înţeles că la cer cu trupul a fost luată;

Bucură-te, că aşa dragostea Fiului pentru Maica Sa se arată;

Bucură-te, cel ce îndoielnic şi zăbavnic te-ai dovedit;

Bucură-te, că îndoiala şi zăbava ta de rătăciri ne-a izbăvit;

Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos

Condacul al 10-lea:

După aceasta iarăşi în părţile Indiei întorcându-te, Sfinte Toma, propovăduiai pe Hristos, întorcând pe mulţi la credinţă şi învătându-i pe ei să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Prin multe alte minuni, Sfinte Toma, ai întărit propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, când un slujitor netrebnic, ucigându-şi copilul, te-a Învinuit pe tine de fapta lui ticaloasă, iar tu, neavând nici o mărturie în faţa judecătorilor pentru nevinovăţia ta, ai cerut să te ducă înaintea pruncului celui ucis şi i-ai poruncit lui ca însuşi să mărturisească pentru sineşi cine l-a ucis, iar cel mort a cuvântat, arătând pe cel vinovat. De care lucru cutremurându-ne, ţie strigam unele ca acestea:

Bucură-te, că prin tine multe alte minuni s-au făcut;

Bucură-te, că în primejdii darul Domnului ţi-a fost scut;

Bucură-te, că minciuna slujitorului idolesc s-a vădit;

Bucură-te, că cel mort singur a grăit;

Bucură-te, că mărturie de nevinovăţia ta a dat;

Bucură-te, că pe nelegiuitul său tată ucigaş l-a arătat;

Bucură-te, că Hristos, Soarele dreptăţii, te-a luminat;

Bucură-te, că Domnul tău din primejdii şi din temniţă iarăşi te-a scăpat;

Bucură-te, şi ne fii nouă apărător în ispite;

Bucură-te, şi ne scapă de cursele diavolului cele meşteşugite;

Bucură-te, aducem ţie cei ce cinstim a ta pomenire;

Bucură-te, mijlocitor la cer pentru a noastră mântuire;

Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 11-lea:

Prin trei femei preacucernice, Sindiclia, Migdonia şi împărăteasa Terţiana, pe care le-ai adus de la păgâneasca închinare de idoli la creştineasca credinţă şi închinare a Unuia singur adevărat Dumnezeu, ţi-a pregătit Domnul şi cărarea muceniciei, ca cetei sfinţilor alăturându-te, de-a pururi să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Învăţându-le pe ele să-şi păzească curăţia ferindu-se de amestecul cu păgânii, ai întărâtat mânia urâtorului de curăţie, care prin soţii acelor cucernice femei s-au pornit cu înverşunare împotrivă-ţi, îndemnând pe împărat să te piardă pentru că le despărţiseşi pe ele de la spurcata închinare idolească şi de la păgâneştile năravuri necurate şi pe mulţi i-ai adus la slujirea lui Hristos. Dar tu, Sfinte, te-ai arătat gata a le răbda toate pentru dragostea lui Hristos, pe care-L propovăduia; de aceea şi noi cu credinţă îţi strigăm ţie:

Bucură-te, că întâi pe Sindiclia la credinţă, o, ai câştigat;

Bucură-te, că ea plină de dar s-a arătat;

Bucură-te, că prin ea şi pe Migdonia, rudenia ei, o, ai atras;

Bucură-te, că şi aceasta s-a arătat bun şi cinstit vas;

Bucură-te, că pe însăşi preaînteleapta împărăteasă Terţiana Domnul, o, a chemat;

Bucură-te, că mânia împăratului împotriva ta s-a întărâtat;

Bucură-te, că cele trei femei cucernice cununi ţi-au impletit;

Bucură-te, că şi cununa muceniciei ţi-au pregătit;

Bucură-te, şi ne povăţuieşte şi pe noi pe calea mântuirii;

Bucură-te, că ne încredinţăm ajutorului tău şi povăţuirii;

Bucură-te, păzitorul întregii curăţii;

Bucură-te, agonisitorul cereştii avuţii;

Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol a! Mântuitorului Hristos!

Condacul al 12-lea:

Înştiinţându-se împăratul că un străin a întors-o pe femeia sa de la împreună-petrecerea cu el, plin de mânie, te-a prins şi te-a aruncat în temniţă, Sfinte. La judecată aducându-te, tu cu îndrăznire ai mărturisit ca Unuia singur Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului te închini şi slujeşti şi, neputând să te plece nici închinării idoleşti şi nedobândind de la tine nici a întoarce pe împărăteasă la petrecerea ei de mai înainte, te-a dat la munci grele, dar pe toate le-ai biruit cu puterea lui Hristos, căruia necontenit îi slujeai, cantând-I: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Neputând cu munci să te piarda nelegiuitul împărat şi temându-se de norod, te-a scos cu vicleşug din cetate, împreună cu tine mergând, apoi te-a dat pe mâna ostaşilor care cu cinci suliţe te-au străpuns şi aşa ai dobândit cununa muceniciei, încât după moarte nu numai cinstitele tale moaşte, dar şi ţărâna mormantului în care au fost îngropate s-a arătat făcătoare de minuni şi chiar un frate al împăratului, îndrăcindu-se, a fost tămăduit cu ţărână de la mormântul tău, de care minune s-a cutremurat până şi împăratul care cu urgie te-a pierdut şi aşa l-ai întors şi pe el la credinţă, iar noi cu cutremur strigăm ţie:

Bucură-te, că te-ai învrednicit de slăvite minuni şi cununi;

Bucură-te, că în viaţă şi după moarte te-ai arătat făcător de minuni;

Bucură-te, că cea mai luminoasă cunună, cununa muceniciei, îţi străluceşte;

Bucură-te, că prin mucenicia ta, ceata sfinţilor sporeşte;

Bucură-te, că mulţi îndrăciţi ai tămăduit;

Bucură-te, că ţărâna mormântului tău a vindecat pe fratele împăratului ce s-a îndrăcit;

Bucură-te, că împăratul care te-a ucis la ajutorul tău a alergat;.

Bucură-te, că în vedenie i te-ai arătat şi l-ai mustrat;

Bucură-te, că de ajutor nu l-ai lipsit;

Bucură-te, că prin minunata tămăduire pentru Hristos l-ai dobândit;

Bucură-te, că şi azi tămăduieşti multe boli şi neputinţe;

Bucura-te şi scapă-ne pe noi de ale sufletului şi ale trupului suferinţe;

Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, Preasfinte Apostole al lui Hristos, cel ce îndoielnic şi zăbavnic te-ai arătat spre adeverirea desăvârşită a dumnezeieştii Taine a Învierii Domnului şi a proslăvirii Preacuratei Sale Maici, cela ce în viaţa ta şi după moarte făcător de minuni te-ai arătat şi cu mucenicească cunună te-ai încununat, apără turma lui Hristos de toată rătăcirea şi îndoiala; pe noi, cei zăbavnici cu inima, ne întăreşte pe piatra mărturisirii Sale; cu rugăciunile tale dă tămăduire rănilor sufletelor şi trupurilor noastre şi ne mijloceşte mântuirea la sfârşitul vieţii noastre. Amin. (de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1: Galileea neamurilor a oblăduit a ta pruncie... şi Condacul 1: Cela ce dintre Apostoli ai fost ales a purta crucea...

10 octombrie

Acatistul Cuviosului Ambrozie de la Optina

Tropar:

Ca la un izvor purtător de vindecare venim la tine, Ambrozie, Părintele nostru. Căci pe calea mântuirii ne călăuzeşti, prin rugăciunile tale de necazuri şi suferinţe ne aperi, în suferinţe trupeşti şi sufleteşti ne mângâi, şi îndeosebi smerenia, răbdarea şi dragostea ne înveţi. Roagă-te Iubitorului de oameni Hristos şi Mijlocitoarei noastre neadormite să mântuiască sufletele noastre.

Condac:

Poruncile începătorului preoţiei împlinindu-le, ai moştenit harul stăreţiei, durându-te inima pentru toţi care cu credinţă veneau la tine. Pentru aceasta şi noi, fiii tăi duhovniceşti, cu dragoste îţi strigăm ţie: Părinte Sfinte Ambrozie, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1:

Drept ales al lui Dumnezeu şi făcător de minuni, Mare stareţ Ambrozie, lauda Optinei şi îndrumătorul minunat al întregii Rusii, lăudând viaţa ta plină de nevoinţă, îţi aducem cinstită cântare de laudă. Tu însă, ca unul care îndrăzneala către Domnul ai căpătat, roagă-te pentru noi toţi, fiii tăi duhovniceşti, care cu umilinţă te chemăm: Bucură-te, Cuvioase Ambrozie, întru Dumnezeu înţelept învăţător al credinţei şi evlaviei!

Icosul 1:

Viaţa îngerească urmând, ai lepădat toate frumuseţile trecătoare ale lumii acesteia şi paşii ţi i-ai îndreptat spre învăţătorul duhovnicesc şi înainte-văzătorul stareţ Ilarion, ca să te călăuzească pe calea adevăratei vieţuiri şi să te binecuvânteze pentru nevoinţele mântuirii. El însă, văzând înainte cu duhul viitoarea ta viaţă placută lui Dumnezeu, te-a trimis la Sihastria Optina, şi acolo a găsit ţie liman bun. Văzând această purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, îţi cântăm:

Bucură-te, vlăstar de Dumnezeu ales al evlaviei părinţilor tăi;

Bucură-te, că din copilăria ta pe Domnul l-ai iubit;

Bucură-te, că spre înţelepciunea cărţii din tinereţe râvnă ai avut;

Bucură-te, că învăţătura Sfinţilor Părinţi ai cunoscut;

Bucură-te, renunţare la bunurile grabnic pieritoare ale lumii acesteia;

Bucură-te, iubire cu dor necontenit a comorilor nestricăcioase;

Bucură-te, căutare a voii lui Dumnezeu spre mântuire;

Bucură-te, că binecuvântare pentru calea monahală ai primit;

Bucură-te, Cuvioase Ambrozie, întru Dumnezeu înţelept învăţător al credinţei şi evlaviei

Condacul al 2-lea:

Văzând inima ta plină de bună dorire, Hristos ţi-a orânduit spre mântuire o cale strâmtă şi plină de spini. Şi pe patul de moarte al bolii fiind, i-ai făgăduit Domnului, de te va vindeca, să te închini cu totul Lui, prin monahiceştile nevoinţe. Atunci te-ai ridicat din mila lui Dumnezeu de pe patul pătimirii, şi L-ai slăvit pe dată pe Preabunul Dumnezeu, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, cântând Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelepciunea Dumnezeieştilor Scripturi dobândind, cugetai cu frică de Dumnezeu cum îţi va orândui El calea mântuirii tale şi cum vei merge pe calea grea şi plină de suferinţă a nevoinţei monahale. Noi însă, de gândul tău bun minunându-ne, îţi cântăm:

Bucură-te, nădejde pusă întreagă în Pronia lui Dumnezeu;

Bucură-te, căutare doar a voii Lui celei bune;

Bucură-te, pregătire de a îndura orice încercare pentru mântuirea sufletului;

Bucură-te, urmare a îndemnului conştiinţei;

Bucură-te, urare a desfătării lumeşti;

Bucură-te, nealipire de bogăţiile pământeşti;

Bucură-te, că rob a lui Dumnezeu te-ai făcut;

Bucură-te, dorire de a-I bineplăcea Lui mai presus de toate;

Bucură-te, Cuvioase Ambrozie, întru Dumnezeu înţelept învăţător al credinţei şi evlaviei!

Condacul al 3-lea:

Întărit în credinţă de puterea dragostei, ai năzuit să dobândeşti viaţa Evanghelică după pilda Preacuvioşilor părinţi ai Biserici vechi. Şi când ţi-a dat Dumnezeu priceperea vieţuirii bineplăcute Lui, cu umilinţă ai cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având credinţă puternica în purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, ai căzut la Cinstita icoană a Prea Curatei Născătoare de Dumnezeu „Tambovskaia”, care îţi era binecuvântare părintească, şi ai rugat-o cu smerenie pe Stăpână să-ţi îndrepte calea. Noi însă, văzând nădejdea ta neclătinată în mila Împărătesei Cerului, cu veselie îţi cântăm:

Bucură-te, fiu credincios şi preaiubit al Maicii Domnului;

Bucură-te, cunoscător al sfântului ei acoperământ;

Bucură-te, bun păstrător al binecuvântarii părinteşti prin icoana ei;

Bucură-te, cinstitor evlavios al Mijlocitoarei;

Bucură-te, înălţare de rugăciuni cu lacrimi către dânsa în vremea nopţii;

Bucură-te, primire de la ea a ajutorului ceresc neruşinat;

Bucură-te, dobândire în inimă a mângâierii sale preadulci;

Bucură-te, aflare a umilinţei aducătoare de linişte;

Bucură-te, Cuvioase Ambrozie, întru Dumnezeu înţelept învăţător al credinţei şi evlaviei!

Condacul al 4-lea:

Mânat de furtuna patimilor ai venit la Mănăstirea Cuviosului Serghie de Radonej, pentru ca Marele Facator de minuni al întregii Rusii şi învăţătorul ostenelilor monahale să-ţi întărească inima pentru nevoinţele monahiceşti care vor urma. Şi ai primit ajutor minunat de la racla cu cinstitele sale moaşte, pentru care umilindu-se inima ta, cu bucurie ai strigat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind despre viaţa minunată şi evlavia înţelepţilor întru Dumnezeu Părinţi şi Stareţi de la Sihastria Optina, lumea şi toate cele din ea în taină le-ai părăsit, şi ai venit degrab în mănăstire cu inima smerită, ca să te mântuieşti şi bineplăcut lui Dumnezeu să fii. Iar noi, văzând râvna sufletului tău, cântare de laudă îţi aducem:

Bucură-te, lepădare a bunurilor pieritoare ale acestei lumi;

Bucură-te, cunoştinţă a dulceţii bisericeşti;

Bucură-te, sălăşluire în lăcaşul cel Sfânt;

Bucură-te, deplină încredinţare de sine lui Dumnezeu;

Bucură-te, împlinire osârdnică a poruncilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, gustare din roadele dulci ale învăţăturii lui Hristos;

Bucură-te, următor al nevoinţelor Sfinţilor Părinţi;

Bucură-te, apărător neadormit al curăţiei sufleteşti;

Bucură-te, Cuvioase Ambrozie, întru Dumnezeu înţelept învăţător al credinţei şi evlaviei!

Condacul al 5-lea:

Sihastria dată de Dumnezeu primindu-te ca în braţele-i Părinteşti, te-ai aşezat într-însa cu traiul. Acolo ţi-ai purtat primele osteneli ale ascultîrii în chilia marelui Stareţ iluminat de Dumnezeu, Leon, şi spre duhovniceasca nevoinţă de el ai fost îndrumat. Iar noi văzând dulceaţa renunţării la voia ta, strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând sporirea ta în nevoinţele monahiceşti, Părinţii pustiei în hainele schimei mari te-au îmbrăcat. Şi te-a învrednicit începătorul nevoinţelor Hristos să te împărtăşeşti de harul cinului îngeresc, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, iubire de Dumnezeu din toată inima;

Bucură-te, slujire a Lui din tot sufletul;

Bucură-te, cel prin multe osteneli întărit în credinţă;

Bucură-te, înarmare cu nădejde în ajutorul de Sus;

Bucură-te, iubire a comorii Evangheliei;

Bucură-te, potir al Duhului Sfânt;

Bucură-te, ostaş neînfricat al nevoinţelor monahiceşti;

Bucură-te, viaţă în asemănare cu a îngerilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, Cuvioase Ambrozie, întru Dumnezeu înţelept învăţător al credinţei şi evlaviei!

Condacul al 6-lea:

Propovăduitor al credinţei ortodoxe şi al adevăratei vieţi întru Hristos Iisus te-ai arătat, risipind învăţăturile potrivnice Evangheliei şi Bisericii. Şi pe mulţi de pe calea rătăcirii la Hristos dătătorul de Viaţă întorcându-i, cântai cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucind în pământul Rusiei ca un mare luminător, cu razele adevărului pe toţi care la tine veneau îi luminai. Oamenii împovăraţi de multe păcate şi suferinţe ca pe un înţelept îndrumător al dumnezeieştii evlavii te-au cunoscut şi părinte bun ai fost celor neputincioşi, suferinzi şi necăjiţi. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, luminător al Rusiei ortodoxe;

Bucură-te, oglindă a iubirii dumnezeieşti;

Bucură-te, stâlp al credinţei apostolice;

Bucură-te, piatră a nădejdii vieţii veşnice;

Bucură-te, îndrumător insuflat de Dumnezeu în toate încercarile;

Bucură-te, propovăduitor al pocăinţei;

Bucură-te, doctor al neputinţelor trupeşti;

Bucură-te, tămăduitor al bolilor sufleteşti;

Bucură-te, Cuvioase Ambrozie, întru Dumnezeu înţelept învăţător al credinţei şi evlaviei!

Condacul al 7-lea:

Vrând lui Hristos să-I urmezi, i-ai fost Lui credincios întru toate, drept care jugul Său asupra ta ai luat. Şi de la El învătând blândeţea şi smerenia, ai dobândit linişte sufletului tău, neîncetat strigând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Nouă şi minunată stea a sfinţeniei te-ai arătat pe cerul Bisericii, şi pe scară duhovnicească la desăvârşirea cea după îngerească asemănare urcându-te, ţi-ai împrăştiat razele dragostei tale pe fata întregului pământ rusesc. Aşa ai atras la tine pe nobili şi pe ţărani, pe înţelepţii veacului acestuia şi pe cei mai puţin înţelepţi, care-ţi strigă:

Bucură-te, cetate aflată în varful muntelui;

Bucură-te, luminător care risipeşti întunericul necunoştinţei;

Bucură-te, tămăduitor a toată neputinţa;

Bucură-te, izbăvitor din toate nenorocirile şi ispitirile vrăjmaşilor;

Bucură-te, mângâietor al celor întristăţi;

Bucură-te, izvor duhovnicesc al celor însetaţi;

Bucură-te, văditorul vicleniei acestui veac;

Bucură-te, întoarcere a multor rătăciţi la calea adevărului;

Bucură-te, Cuvioase Ambrozie, întru Dumnezeu înţelept învăţător al credinţei şi evlaviei!

Condacul al 8-lea:

Ca un străin şi călător în această lume te-ai arătat, căutând cetatea cerească. Greutăţile şi neputinţele celor care veneau la tine le-ai purtat, şi aşa ai împlinit poruncile lui Hristos, cu mulţumire cantând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Plin de dragoste dumnezeiască, crucea mult-pătimitoare a bolilor trupeşti întreaga ta viaţă ai purtat-o în răbdare dobândindu-ţi sufletul tău după cuvintele Evangheliei lui Hristos. Şi pe noi toţi ne-ai învăţat a purta fără murmur crucea vieţii, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, călăuzitor al celor ce caută mântuirea;

Bucură-te, chip al adevăratei ascultări;

Bucură-te, răbdare a neputinţelor grele până la sfârşit;

Bucură-te, învăţător al răbdării pentru cei mult întristaţi şi bolnavi ce veneau la tine;

Bucură-te, bun iconom al turmei tale;

Bucură-te, hrănitor al celor ce flămânzesc după viaţa veşnică;

Bucură-te, apărător al celor necăjiţi;

Bucură-te, înţelepţitor al celor potrivnici voii lui Dumnezeu;

Bucură-te, Cuvioase Ambrozie, întru Dumnezeu înţelept învăţător al credinţei şi evlaviei!

Condacul al 9-lea:

Toate bolile şi neputinţele trupeşti le-ai încercat, răstignindu-ţi patimile şi plăcerile trupului, iar prin rugăciune neîncetată asupririle şi ispitirile duhurilor viclene le-ai alungat. Prin aceasta pe toti îi învăţai să se ridice împotriva uneltirilor diavoleşti, cu credinţă strigând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Mrejele falşilor înţelepţi, care n-au cunoscut puterea credinţei ortodoxe, prin cuvântul lui Dumnezeu şi viaţa ta curată le-ai rupt. Şi cu adevărat ca un luminos stâlp al evlaviei şi păstrător al tradiţiei Părinţilor ai strălucit, ostenindu-te a tipări scrierile Părinţilor într-un limbaj uşor de înţeles. Pentru aceasta, minunându-ne de roadele nevoinţelor tale, îţi cântăm:

Bucură-te, piatră neclintită a credinţei adevărate;

Bucură-te, viaţă întemeiată pe piatra credinţei;

Bucură-te, insuflător al duhului evlaviei;

Bucură-te, semănător al virtuţilor creştine;

Bucură-te, lucrător harnic al nevoinţelor stăreţiei;

Bucură-te, luminător duhovnicesc al multor călugări;

Bucură-te, călăuzire a lor la limanul mântuirii;

Bucură-te, minunată aducere a multor păcătoşi la pocăinţă;

Bucură-te, Cuvioase Ambrozie, întru Dumnezeu înţelept învăţător al credinţei şi evlaviei!

Condacul al 10-lea:

Ajutându-i să se mântuiască pe cei ce caută împărăţia Cerului, bun îndrumător te-ai arătat, orânduindu-le pe cele lumeşti şi pe cele duhovniceşti; spre sfârşitul anilor tăi multe osteneli ai depus, Mănăstirea Samordino frumos orânduind-o. Iar maicile linişte sufletească şi mântuire au dobândit, înălţând cântare de laudă: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Apărător şi adăpost fiilor tăi duhovniceşti te arăţi, şi prin rugăciuni neîncetate ocrotitor în faţa năvălirilor vrăjmaşe; în lupta împotriva duhului răutăţii îi însufleţeşti, mândria şi iubirea de sine prin smerenie biruind. Pentru aceasta, cu bucurie îţi strigăm:

Bucură-te, stingere a săgetilor arzătoare ale vrăjmaşului;

Bucură-te, biruire a legiunilor de demoni;

Bucură-te, slobozire a celor robiţi de duhul răutăţii;

Bucură-te, izbăvire a multor suflete din temniţa deprinderilor pătimaşe;

Bucură-te, întoarcere la Dumnezeu prin dragoste şi rugăciune a multor suflete rătăcite;

Bucura-te purtătorule de grijă al orfanilor şi văduvelor;

Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu, îndrumător al cetelor monahiceşti;

Bucură-te, cinstit propovăduitor al fecioriei şi blândeţii;

Bucură-te, Cuvioase Ambrozie, întru Dumnezeu înţelept învăţător al credinţei şi evlaviei!

Condacul al 11-lea:

Cântare de umilinţă îţi aducem ţie, ca unui grabnic ajutător în nevoi şi mâhniri al tuturor celor care cu credinţă şi dragoste vin la tine. Căci până la sfârşitul vieţii ai fost un părinte iubitor al fiilor tăi duhovniceşti şi al celor împovăraţi, care aşteaptă mângâierea sufletului. Şi cu dreptate se proslăveşte prin tine Dumnezeu, Cel minunat întru sfinţii Săi, care îl slăvesc şi cântă neîncetat: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Sfeşnic al virtuţilor te-ai arătat, părintele nostru Ambrozie, în răbdare şi smerenie călătoria pământească petrecându-o. Şi împlinind toate cele pe care Hristos în Sfânta Sa învăţătură ni le-a poruncit, te-ai strămutat de pe pământ la cer, intrând ca un rob credincios al lui Hristos în bucuria Domnului tău. Pentru aceasta cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, slugă credincioasă, care ai împlinit voia Domnului tău;

Bucură-te, ostaş a lui Hristos, care ai renunţat la deşertăciunea vieţii;

Bucură-te, slujire adusă unicului Dumnezeu;

Bucură-te, împlinire a tuturor poruncilor Sale;

Bucură-te, învrednicire de cămările cereşti;

Bucură-te, împărtăşire de slavă de sus;

Bucură-te, moştenitor al vieţii veşnice;

Bucură-te, drept prealăudat al lui Dumnezeu;

Bucură-te, Cuvioase Ambrozie, întru Dumnezeu înţelept învăţător al credinţei şi evlaviei!

Condacul al 12-lea:

Moştenit-ai comoară nepieritoare a harului lui Dumnezeu şi liman liniştit fără furtună în cer ai dobândit. Prin lucrarea Proniei lui Dumnezeu în zilele prăznuirii a o mie de ani de la încreştinarea Rusiei ai fost proslăvit şi în ceata sfinţilor înfrumuseţat te-ai arătat; iar noi, sfânta ta pomenire cu bucurie cinstindu-o, cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând proslăvirea ta, te mărim, ca pe o cădelniţă înmiresmată. Nu uita rugăciunile smerite ale fiilor tăi duhovniceşti, care cinstesc sfântul tău nume şi către tine cu mulţumire strigă:

Bucură-te, Ambrozie, moştenitor al nemuririi cereşti;

Bucură-te, laudă cinstită a Bisericii ortodoxe;

Bucură-te, învrednicire de a vedea chipurile Sfinţilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, părtaş al păcii lui Hristos cu ceata Preacuvioşilor Părinţi;

Bucură-te, tare mijlocitor înaintea Altarului lui Dumnezeu Celui Atotţiitor;

Bucură-te, fierbinte mijlocitor înaintea judecăţii lui Dumnezeu;

Bucură-te, îndrumător al nostru, celor ce în valea plângerii umblăm;

Bucură-te, neîncetat rugător pentru întreg pământul;

Bucură-te, Cuvioase Ambrozie, întru Dumnezeu înţelept învăţător al credinţei şi evlaviei!

Condacul al 13-lea:

Minunat drept al lui Hristos şi făcător de minuni, Cuvioase Stareţe al nostru Ambrozie, primeşte acum smerita noastră rugăciune, a nevrednicilor fiilor tăi duhovniceşti. Nu ne lăsa pe noi în suferinţe şi boli, vino şi tinde-ne mână de ajutor, îndreptându-ne pe calea pocăinţei şi mântuirii. Ca izbăvindu-ne de moartea cea veşnică, pe tine pururea să te mărim, lui Dumnezeu cântând: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se citeşte Icosul 1 şi Condacul 1.

Rugăciuni către Cuviosul Ambrozie de la Optina

Rugăciunea întâia:

O, Mare Stareţ şi Drept al lui Dumnezeu, Cuvioase părinte al nostru Ambrozie, lauda Optinei şi al întregii Rusii învăţător al evlaviei! Cinstim viaţa ta smerită întru Hristos, pentru care Dumnezeu a preamărit numele tău încă de aici de pe pământ, şi cu cinste cerească te-a încununat după plecarea ta în cămara slavei vesnice.

Primeşte acum rugăciunea noastră, a nevrednicilor tăi robi, care te cinstesc şi cheamă sfântul tău nume, şi ne izbăveşte prin mijlocirea ta înaintea Altarului lui Dumnezeu de toate împrejurările pline de suferinţă, de neputinţe sufleteşti şi trupeşti, de rele, de ispite viclene şi înşelătoare.

Revarsă patriei noastre şi lumii întregi de la Dumnezeu cel Atotbun pace, linişte şi bunăstare, fii mijlocitor neclintit a Sihăstriei unde te-ai nevoit şi ai bine-plăcut atotslăvitului Dumnezeu în Treime, Căruia i se cuvine toată laudă, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Rugăciunea a doua:

O, Preacuvioase şi Purtătorule de Dumnezeu Părinte al nostru Ambrozie! Dorind să devii rob al lui Dumnezeu, te-ai sălăşluit în sihăstria Optina, şi fără lene, în osteneli, în privegheri, în rugăciuni şi postiri te-ai nevoit, fiind îndrumător monahilor şi tuturor oamenilor zelos învăţător.

Astăzi, însă, după trecerea ta de la cele pământeşti înaintea Împăratului Ceresc stând, roagă-L să miluiască cu harul Său locul nevoinţelor tale, Sfânta Mănăstire aceasta unde cu duhul neîncetat petreci, şi tuturor oamenilor care cu credinţă cad la racla cu sfintele tale moaşte, împlineşte-le cererile.

Roaga-L pe milostivul Dumnezeu să ne trimită prisosinţă de bunătăţi, îndeosebi însă darurile cele spre folosul nostru sufletesc. Şi învrednicindu-ne a sfârşi viaţa aceasta trecătoare în pocăinţă, în ziua Judecăţii de moştenirea desfătărilor din împărăţia Lui să ne facă părtaşi în vecii vecilor. Amin!

Rugăciunea a treia:

O, Preacinstit Stareţ al Sfintei şi Minunatei Sihăstrii Optina, Cuvioase şi Purtătorule de Dumnezeu Părinte al nostru, Ambrozie! Podoabă cinstită a Bisericii noastre şi sfeşnic luminos al harului, cu dumnezeiască strălucire pe toţi îi luminezi, şi ca un preafrumos rod duhovnicesc al Rusiei, tuturor sufletelor credincioase cerească desfătare şi bucurie mare le reverşi!

Pentru aceasta, cu credinţă şi cutremur cădem acum înaintea raclei cu sfintele şi făcătoarele de minuni moaştele tale, pe care spre mângâiere şi ajutor celor în suferinţă le-ai daruit şi cu smerenie ne rugăm ţie cu gura şi cu inima.

Părinte sfinte, îndrumător al întregii Rusii şi evlaviei învăţător, păstor şi doctor al sufletelor şi trupurilor noastre cuprinse de neputinţe, priveşte spre fiii tăi duhovniceşti, care păcătuiesc mult cu cuvântul şi cu fapta, şi acoperă-ne cu multa şi sfânta ta dragoste, cu care te-ai proslăvit încă în timpul vieţii pe pământ.

Şi mai vârtos după sfârşitul tău încununat, călăuzeşte-ne în rânduielile Sfinţilor şi de Dumnezeu însuflaţilor Părinţi, învaţă-ne poruncile lui Hristos, pentru a căror împlinire mult te-ai nevoit pe pământ până în ultima clipă a vieţii tale monahale.

Roagă-te pentru noi, cei neputincioşi cu sufletul şi cuprinşi de suferinţe, să dobândim vreme binecuvântată şi mântuitoare pentru pocainţă, îndreptare adevarată şi reînnoirea vieţii noastre, pentru izbăvire de patimile aprige şi de fărădelegile fără număr.

Primeşte-ne, apără-ne şi ne păzeşte cu acoperământul milei tale, mijloceşte pentru noi ca să primim de la Domnul binecuvântare şi să purtăm cu răbdare jugul blând al lui Hristos până la sfârşitul zilelor noastre. Şi aşa să aflăm viaţa şi împărăţia viitoare, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă şi bucurie veşnică, prin darul Singurului, Atotsfântului şi Fericitului Izvor al nemuririi, Dumnezeu Cel în Treime închinat, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

14 octombrie

Acatistul Cuvioasei Maicii Noastre Parascheva

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă ţie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele

Condacul 1:
Preacuvioasei noastre maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilinţă îi aducem noi nevrednicii păcătoşi pentru mijlocirile sale. Că mari daruri ne-am învrednicit a dobândi, de la izvorul cel pururea curgător de bunătăţi al Mântuitorului nostru, şi să-i cântăm: Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Icosul 1:
Îngerii din cer cu laude primind duhul tău cel fecioresc din pământeştile lăcaşuri, de bucurie te-au încununat pentru vredniciile tale; că femeiesc trup purtând şi fire slăbănoagă, ai ştiut a birui toate puterile vrăjmaşilor prin buna înţelepciune; pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, înţeleaptă fecioară;
Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare;
Bucură-te, suflet îngeresc în trup fecioresc în trup fecioresc;
Bucură-te, vrednică mijlocitoare către Domnul;
Bucură-te, mângâierea oamenilor;
Bucură-te, alinarea de suferinţă;
Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;
Bucură-te, întărirea credincioşilor;
Bucură-te, liman lin şi neînviforat;
Bucură-te, pilda bunei cucernicii;
Bucură-te, luminarea celor nepricepuţi;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 2-lea:
Aşa împăratul tuturor răsplăteşte biruinţele. Aşa mâna proniei cea nevăzută întăreşte neamul omenesc, îmbrăţişând cu credinţă cele de dânsa rânduite spre mântuire. Pentru aceasta să ne depărtăm de nelegiuiri; până când vom petrece în păcate? Doamne, întăreşte inimile noastre ca să îi cântăm în fapte bune cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Preacinstită fecioară, către tine am năzuit, către tine care de multe ori ai luat pe sfinţi şi pe îngeri în ajutor la pământeştile ispite; fii acum şi pentru noi grabnic folositoare, căci te-ai învrednicit a intra înăuntrul casei Mirelui cu candela luminoasă, precum ne-a povăţuit Mântuitorul Hristos, şi primeşte cântarea aceasta:
Bucură-te, mărgăritar nepreţuit al visteriei noastre;
Bucură-te, floare nevestejită a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, temelie neclintită a creştinătăţii;
Bucură-te, a fecioarelor înzestrătoare
şi rugătoare către Maica lui Dumnezeu;
Bucură-te, ascultătoare a preoţilor cucernici;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a străinilor;
Bucură-te, fierbinte mângâietoare a prigoniţilor;
Bucură-te, milostivă povăţuitoare a văduvelor;
Bucură-te, învingătoarea duşmanilor;
Bucură-te, izbăvirea tuturor celor ce te cheamă spre ajutor;
Bucură-te, mare folositoare a sufletelor;
Bucură-te, vindecătoarea de răni a trupurilor;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 3-lea:
Spre tine pururea nădăjduim, de multe boli şi primejdii s-a izbăvit ţara aceasta, alinând şi prefăcând mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră de la Dumnezeu, în bună şi milostivă îndurare, prin ale tale rugăciuni; dar şi acum îngrozindu-ne marile nenorociri, la tine năzuim cu lacrimi, să ne ajuţi, ca să scăpăm din primejdii şi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Epivata, văzând lauda pământului ei, răsărind dintru ale sale, cu bucurie te-a întâmpinat, preacuvioasă, mărturisindu-te cu mare cucernicie; iar noi, care în urmă ne-am învrednicit a dobândi moaştele tale, cum vom pute îndestul a propovădui minunile pe care le-ai făcut, de nu cântăm acestea:
Bucură-te, luminătoarea Moldovei;
Bucură-te, sprijinitoarea Epivatei;
Bucură-te, învăţătoarea părinţilor tăi;
Bucură-te, ceea ce n-ai adunat averi pământeşti;
Bucură-te, adunătoarea cereştilor daruri;
Bucură-te, ceea ce n-ai primit hainele cele scumpe;
Bucură-te, cinstitoarea hainei smereniei;
Bucură-te, îndreptătoarea mândriei;
Bucură-te, cinstitoarea fecioriei;
Bucură-te, sprijinitoarea bătrânilor;
Bucură-te, osânditoarea duşmanilor;
Bucură-te, miluitoarea săracilor;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 4-lea:
Preacurată Fecioară Marie, Maica lui Dumnezeu, primeşte şi ale noastre datornice rugăciuni de la noi nevrednicii, pe care prin mijlocitoarea noastră sfântă ţi le aducem spre iertarea păcatelor şi ne dă nouă pace şi mare milă de la Fiul tău, Căruia îi cântăm neîncetat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Celei după vrednicie şi cu credinţă următoare a cuvântului lui Dumnezeu, care pentru buna cucernicie a primit darul vindecărilor şi plată cerească, prin glasul Mântuitorului zicând: slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului tău, îi aducem cântarea aceasta:
Bucură-te, sămânţă nerătăcită;
Bucură-te, trup neobosit;
Bucură-te, hrană duhovnicească;
Bucură-te, aur lămurit;
Bucură-te, foc arzător plevilor;
Bucură-te, pământ de îndestulare;
Bucură-te, rodul pocăinţei;
Bucură-te, alinarea relelor cugetări;
Bucură-te, aducătoare de mană;
Bucură-te, dătătoare de mângâieri;
Bucură-te, mijlocitoarea tuturor creştinilor către Domnul;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 5-lea:
Obosiţi de truda gândurilor lumeşti ne-am deşteptat acum noi, ticăloşii, lăcrimând, că nu avem încotro întinde nădejdile după faptele noastre spre a ne linişti, nefăcând nici un lucru vrednic de mântuire şi temându-se de tăiere ca smochinul neroditor, cădem înaintea ta plângând, Sfântă Parascheva, şi strigăm: miluieşte-ne, ca dimpreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu cântarea de mântuire: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Cine nu te va ferici pe tine, cuvioasă, că te-ai învrednicit a potoli prin nevoinţele tale zburdălnicia trupului şi a dobândi mântuirea sufletească cu cinstea cea neluată de mâini omeneşti a cereştii măriri? Sau cine nu te va ferici că ai străbătut prin viteazul tău cuget împletiturile vicleanului cele amăgitoare, şi l-ai ruşinat? Pentru aceasta primeşte următoarea cântare:
Bucură-te, turnul biruinţei;
Bucură-te, uşa mântuirii;
Bucură-te, pavăza credinţei;
Bucură-te, lăcaşul statorniciei;
Bucură-te, chipul bunătăţilor;
Bucură-te, apărarea cinstitei cruci;
Bucură-te, închinătoarea ei vrednică;
Bucură-te, că prin al ei ajutor ai fost izbânditoare;
Bucură-te, că printr-însa te-ai făcut lui Hristos următoare;
Bucură-te, a biruinţei frumoasă stâlpare;
Bucură-te, învingătoare a stăpânirii iadului;
Bucură-te, moştenitoarea cereştii măriri;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 6-lea:
Dar cum vom cânta mai cu vrednicie sau cu ce cuvinte vom lăuda mărirea faptelor tale, noi nevrednicii? Căci nici faptele, nici credinţa nu ne apropie de preacinstitele tale lucrări; dar mărturisind slăbiciunea noastră, ne rugăm ţie a ne ajuta şi a mijloci către Dumnezeu să primească cântarea: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Ne-au cuprins acum durerile ce nu sunt spuse, nici un ajutor omenesc de la nimeni nu aşteptăm, toţi ne-au părăsit deodată, până şi plăcerile ce odinioară ne desfătau acum se luptă cu noi; vai de ticăloşia noastră, nu avem altă nădejde decât mila lui Dumnezeu şi al tău ajutor sfânt. Pentru aceasta, ne rugăm ţie a ne ajuta, vindecându-ne, ca să cântăm ţie:
Bucură-te, leacul durerii;
Bucură-te, mâna vindecării;
Bucură-te, casa ocrotirii;
Bucură-te, raza mângâierii;
Bucură-te, cortul îndestulării;
Bucură-te, roua fierbinţelii;
Bucură-te, mântuirea de boli;
Bucură-te, scăparea celor înspăimântaţi;
Bucură-te, izgonitoare de pagube;
Bucură-te, privighetoare neadormită;
Bucură-te, stea luminoasă;
Bucură-te, scară izbăvitoare;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 7-lea:
Doamne, cercetează şi vindecă pe robii tăi cei cuprinşi de durere, zice preacuvioasa, rugându-se neîncetat, că nu au reazem, nici mângâiere. Iar zilele grele sunt, şi pentru că ne-am mântuit, să ne bucurăm şi să cădem la Dumnezeu, pocăindu-ne şi cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Nelegiuirile noastre, mulţimea strâmbătăţilor pe care le-am pricinuit aproapelui nostru, astăzi ne osândesc şi nu ştim ce vom răspunde mergând la judecată, unde toţi ne prigonesc, toţi se ridică asupra noastră să ne împileze; tu însă, o, prebună maică, care asculţi mărturisirea noastră, mijloceşte către Domnul să prefacă starea osândirii noastre în bunătăţi, scoţând din inimile vrăjmaşilor noştri toată urâciunea şi te vom preamări cu laude ca acestea:
Bucură-te, mijlocitoarea celor greşiţi;
Bucură-te, folositoarea celor asupriţi;
Bucură-te, îndreptătoarea judecătorilor răi;
Bucură-te, scăparea celor judecaţi şi osândiţi;
Bucură-te, contenire a patimilor;
Bucură-te, nesprijinitoarea celor ce caută numai folosul lor;
Bucură-te, neizbândire a mijlocitorilor celor vicleni;
Bucură-te, domolire a celor puternici;
Bucură-te, înlesnire a slăbănogilor;
Bucură-te, stârpitoare a răutăţilor;
Bucură-te, izvorâtoare a milostivirii;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 8-lea:
Acestea grăind, ne liniştim, ne veselim şi ne bucurăm; saltă sufletele noastre că nu-şi vor râde de noi vrăjmaşii noştri. Nu ne va părăsi Dumnezeul nostru până la sfârşit, pentru rugăciunile tale, preacuvioasă, ci trimiţând mila Lui asupra poporului, precum este obişnuit, şi noi, nevrednicii, ne vom împărtăşi cu el de ale Sale bunătăţi, cu care dimpreună vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
La toţi vom spune minunile tale, în glas vom cânta prăznuirea ta, după datoria obştii care ţi-aduce spre mulţumire: mărire laudei tale, îndelung-răbdării cu care te-ai încununat, nevoindu-te prin credinţă, mărire faptei celei cu statornicie urmată după pilda Iubitorului de oameni; pentru acestea grăim către tine:
Bucură-te, mireasă duhovnicească;
Bucură-te, cununa adevărului;
Bucură-te, toiagul biruinţei;
Bucură-te, mărirea monahilor;
Bucură-te, povăţuitoare a obştii;
Bucură-te, cinstitoare a cuvioaselor;
Bucură-te, păzitoare a sihaştrilor;
Bucură-te, pomenitoare a veacurilor;
Bucură-te, propovăduitoare a dreptei credinţe;
Bucură-te, surpătoare a eresurilor;
Bucură-te, dobândire a slavei dumnezeieşti;
Bucură-te, următoare a Cuvântului ceresc;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 9-lea:
Pe sfânta folositoare celor ce sunt întru nevoi, toţi cu bucurie să o lăudăm, pe cinstita Parascheva, că aceasta viaţă nestricăcioasă a luat în veci; pentru această mărire a aflat şi darul de minuni, cu porunca lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
Rău-cugetătorii prin tine mustraţi fiind, se înspăimântă văzând slava lui Dumnezeu, cea gătită omului depărtat de păcate, în tine luminând, văzând taina cea necuprinsă a chipului măririi, asupra ta cuvioasă, că astăzi străluceşte aducând credincioşilor daruri de vindecări; pentru aceasta ei s-au ruşinat pocăindu-se şi noi ne-am veselit, cântându-ţi ţie:
Bucură-te, izbăvitoarea noastră;
Bucură-te, povăţuitoare;
Bucură-te, îndreptătoare;
Bucură-te, izgonitoare de rele;
Bucură-te, otrăvitoarea jivinelor;
Bucură-te, stârpitoarea insectelor;
Bucură-te, ferirea de năluciri;
Bucură-te, risipitoarea de grindină;
Bucură-te, aducătoarea de ploi mănoase;
Bucură-te, îmbelşugătoarea de roade bune;
Bucură-te, veselitoarea plugarilor;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 10-lea:
Niciodată nu vom înceta a vesti minunile tale, precuvioasă, că de n-ai fi stat tu, rugându-te pentru ţara aceasta pe care o păzeşti cu precuratele tale moaşte, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi uşurat de bolile care au venit asupra noastră, pentru păcatele noastre cele multe? Deci dimpreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Zidurile casei părinţilor tăi n-au fost puternice, nici îndestulătoare pentru a te opri de la mărimea hotărârii ce ai făcut, făgăduindu-te a îmbrăţişa viaţă monahicească; pentru aceasta şi depărtându-te de toată dezmierdarea şi plăcerile lumeşti, haina cea scumpă cu a cerşetorului, venind de la biserică, ai schimbat-o, părăsindu-ţi părinţii ce te certau cu mustrări de la asemenea plecare. Deci cu smerenie dobândind cele preaînalte, de la toţi auzi:
Bucură-te, trandafir neatins de viermele trufiei;
Bucură-te, crin răsădit în grădina de sus;
Bucură-te, patul nevinovăţiei;
Bucură-te, scaunul domniilor;
Bucură-te, sceptrul celor ce conduc;
Bucură-te, ocrotitoare neobosită;
Bucură-te, apărătoare neînfruntată;
Bucură-te, prigonitoare a celor ce ne ispitesc;
Bucură-te, cinstitoare a celor ce ne miluiesc;
Bucură-te, întăritoare a celor ce ne slujesc;
Bucură-te, luminătoare a celor ce ne mângâie;
Bucură-te, împreună-lucrătoare cu cei ce ne hrănesc;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 11-lea:
Suntem plini de păcate, îndurate Doamne, şi greu se luptă sufletele noastre gândim la judecată, căci ce vom face noi păcătoşii, năpădindu-ne deodată neprevăzutul sfârşit? Milă cerem, Doamne, milă Hristoase al nostru, căci nu avem chip de îndreptare; nu trece cu vederea rugăciunile noastre şi pocăinţa, care în tot ceasul după păcate ne-a cuprins şi primeşte ca pe o chezăşie a bunei noastre voinţe şi a temerii de Tine, rugăciunea aceasta, pe lângă care }i-aducem mijlocitoare şi pe maica noastră Parascheva, cântând cu dânsa dimpreună: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Mulţi păcătoşi mai înainte de noi şi-au dobândit mântuirea umilindu-se. Cum dar şi noi ne vom depărta de această nădejde? Către tine însă năzuim, preacuvioasă maică, şi nu vom fi ruşinaţi, nedepărtându-te de noi ca de păcătosul acela care lângă tine a fost înmormântat fără a i se cunoaşte nevrednicia sa şi pentru care ai cerut prin vedenie să i se mute trupul cel stricat de lângă moaştele tale. Deci ne rugăm, primeşte rugăciunile şi lacrimile noastre mijlocind iertarea păcatelor noastre pentru că îşi cântăm:
Bucură-te, smerenie înaltă;
Bucură-te, fecioară neîntinată;
Bucură-te, comoară nedeşertată;
Bucură-te, maică prealăudată;
Bucură-te, mântuirea cea smerită;
Bucură-te, lauda celor cinstiţi;
Bucură-te, mângâierea celor nenorociţi;
Bucură-te, povăţuitoarea celor rătăciţi;
Bucură-te, buna mea sfătuitoare;
Bucură-te, preablândă îndreptătoare;
Bucură-te, sufletească veselitoare;
Bucură-te, grabnică ajutătoare;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 12-lea:
Nespusă este mângâierea noastră, privindu-te, cu noi petrecând, ca un dar al lui Dumnezeu ce s-a trimis ţării acesteia; că de ce boli am fost cuprinşi şi nu ne-ai vindecat; în care scârbe şi nu ne-ai bucurat; de câte ori lipsiţi, prigoniţi şi în războaie şi tu ne-ai ajutat nouă, în totul plinind cuvântul Mântuitorului din Evanghelia Sa! Pentru aceasta cu smerenie dobândind dreapta cea preaînaltă la scaunul măririi, îşi cântăm ţie: bucură-te! şi lui Dumnezeu lauda cea cerească: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
Izbăveşte-ne pe noi, maică, de lăcuste, de gândaci şi de toată răutatea; izbăveşte-ne pe noi, maică, de foc, de grindină şi de fulger; izbăveşte-ne pe noi, maică, de chinul cel de veci şi de ceasul osândirii şi ne învredniceşte a dobândi prin rugăciunile tale starea de-a dreapta în ziua judecăţii, prin mântuirea sufletelor noastre, ocrotindu-ne şi hrănindu-ne în pace până la răsuflarea cea mai de pe urmă, ca să-ţi cântăm:
Bucură-te, alăută duhovnicească;
Bucură-te, trâmbiţă apostolească;
Bucură-te, făclie luminoasă;
Bucură-te, rază cerească;
Bucură-te, nădejdea oamenilor;
Bucură-te, izgonirea demonilor;
Bucură-te, tămăduirea rănilor;
Bucură-te, feritoarea de răutăţi;
Bucură-te, aducătoarea de bunătăţi;
Bucură-te, izbăvitoarea lui Vasile Voievod şi a altor miluitori;
Bucură-te, sprijinitoarea şi a mea, a smeritului păcătos;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 13-lea:

Ne închinăm lui Dumnezeu şi cinstim sfintele tale moaşte, Cuvioasă Maică Parascheva, propovăduind cu mărire şi cântări toate minunile tale care prin darul lui Dumnezeu şi pentru a noastră mântuire am dobândit; bine primită fă rugăciunea noastră, sfântă, şi grăbeşte totdeauna a ne ajuta ca să cântăm cu bucurie isprăvile tale şi slava lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul întâi: Îngerii din cer cu laude... şi Condacul întâi: Precuvioasei noastre maici...

Rugăciune:
Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis şi s-a făcut toată făptura, nu întoarce faţa Ta de la noi păcătoşii ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotinţă le săvârşim. Noi suntem păcătoşi, netrebnici şi plini de răutate; iar tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră, a păcătoşilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câştiga milostivirea prin sârguinţa cea de toate zilele, dăruieşte-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv. Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea şi ne întăreşte cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele Tău în veci. Amin.

21 octombrie

Acatistul Sfinţilor Mărturisitori Visarion şi Sofronie şi al Mucenicului Oprea

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă ţie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele

Condacul 1:
Veniţi, toţi iubitorii de Hristos, la prăznuirea fericiţilor mărturisitori Visarion, Sofronie şi Oprea, care au slujit adevărului şi au mărturisit dreapta credinţă şi cinstind cu evlavie ostenelile lor şi lăudându-i, aşa să zicem: bucuraţi-vă, bunilor mărturisitori şi râvnitori ai adevărului!

Icosul 1:
Stâlpare aleasă, din rădăcină sănătoasă, ai odrăslit Visarioane şi din pruncie ai învăţat dreapta credinţă. Chipul cel îngeresc l-ai luat asupra-ţi din tinereţe şi viaţa cea îngerească o ai urmat după cuviinţă. Pentru aceasta şi noi, smeriţii, cu laude te cinstim, zicînd ţie:
Bucură-te, cela ce ai răsărit din părinţi credincioşi vlăstar ales;
Bucură-te, că, din copilărie, pe urmele sfinţilor ai mers;
Bucură-te, cela ce, prin Sfântul Botez, harul dumnezeiesc ai primit;
Bucură-te, că întru totul vrednic de sfinţitul ierarh al cărui nume ai purtat, toată viaţa te-ai dovedit;
Bucură-te, cela ce de tânăr multe locaşuri sfinte ai cercetat;
Bucură-te, că din izvorul credinţei ortodoxe din belşug te-ai adăpat;
Bucură-te, cela ce şi la Sfântul Mormânt cu evlavie ai ajuns;
Bucură-te, că acolo cu lacrimi fierbinţi, de bucurie, ai plâns;
Bucură-te, cela ce în lavra Sfântului Sava ai fost călugărit;
Bucură-te, că de atunci şi numele de Visarion tu ai primit;
Bucură-te, cela ce, toată viaţa, pe cărările curăţiei ai umblat;
Bucură-te, că totdeauna spre cele înalte ai cugetat;
Bucură-te, Cuvioase Visarioane, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat;

Condacul al 2-lea:
Plecat-ai, Cuvioase Visarioane, după primirea călugăriei, de la Sfântul Mormânt şi ai venit în Slovenia, la mănăstirea Pacra, unde te-ai nevoit timp de şapte ani, cu smerenie şi cu aleasă râvnă, în treapta diaconiei, după care, ca un ales nevoitor şi de harul preoţiei te-ai învrednicit, slujind lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Alt râvnitor, asemenea lui Ilie te-ai arătat, Cuvioase Sofronie, din copilărie învăţând, de la ai tăi părinţi, dreapta credinţă şi ai alergat în calea poruncilor Domnului, neţinând seama de ispitele lumeşti. Pentru aceasta te lăudăm, zicând ţie:
Bucură-te, cela ce, în Cioara Sebeşului, ca o floare ai înflorit;
Bucură-te, că de copil dragoste de cele sfinte ai dovedit;
Bucură-te, cela ce în Ţara Românească multă osârdie ai arătat;
Bucură-te, că prin vieţuirea ta cea aleasă pe toţi ai minunat;
Bucură-te, cela ce de acolo, în Transilvania, iaraşi te-ai înapoiat;
Bucură-te, că tuturor pildă de viaţă curată te-ai arătat;
Bucură-te, cela ce în codrii de lângă Cioara mare sălaş de cuvioşie ai zidit;
Bucură-te, că pe cei ce au venit la tine, totdeauna cu drag i-ai povăţuit;
Bucură-te, cela ce ispitirile diavolului pe toate le-ai nimicit;
Bucură-te, că meşteşugirile celui rău cu hotărâre pururea le-ai zdrobit;
Bucură-te, cela ce către dragostea lui Hristos pe toţi i-ai îndemnat;
Bucură-te, că în Sebeşul Albei dreapta credinţă ai învăţat;
Bucură-te, Cuvioase Sofronie, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat!

Condacul al 3-lea:
Străbătut-ai, cu multă osteneală, ţinuturile transilvănene, Cuvioase Sofronie, îndemnând pe cei binecredincioşi să nu se depărteze de la staulul Bisericii celei dreptmăritoare, ci stând cu toţii neclintiţi în credinţă, să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Săliştea Sibiului acum duhovniceşte se veseleşte, împreună cu toată obştea creştinilor dreptcredincioşi, la prăznuirea Sfântului Mucenic Oprea, cel ce înflăcărat de râvna pentru adevăr şi pentru apărarea Ortodoxiei s-a arătat. Pentru aceasta şi noi, smeriţii, cu dragoste să-l lăudăm, zicând:
Bucură-te, cela ce eşti al Săliştii Sibiului aleasă floare;
Bucură-te, că ai fost fiu credincios al Bisericii dreptmăritoare;
Bucură-te, cela ce cu lucrarea pământului te-ai îndeletnicit;
Bucură-te, că şi de suflet, deopotrivă, cu sârg te-ai îngrijit;
Bucură-te, cela ce în dreapta credinţă a strămoşilor ai trăit;
Bucură-te, că viaţa bine-plăcută Domnului ţi-ai agonisit;
Bucură-te, cela ce prin post şi rugăciune sufletul ţi-ai întărit;
Bucură-te, că prin binecuvântări de la preoţi calea ţi-ai gătit;
Bucură-te, cela ce în ţinutul Săliştii pe fraţi i-ai povăţuit;
Bucură-te, că pe toţi cei ce pătimeau, cu dragoste i-ai sprijnit;
Bucură-te, cela ce împotriva asupritorilor, pavăză ai stat;
Bucură-te, cela ce pentru dreapta credinţă, prigoane mari ai îndurat;
Bucură-te, Mucenice Oprea, care cu mare râvnă, credinţa ai apărat!

Condacul al 4-lea:
Omule al lui Dumnezeu şi mucenice al lui Hristos, Oprea, tu cu inima arzătoare ai apărat dreapta credinţă şi pe toţi i-ai învăţat adevărul, iar pe cei ce nu s-au clătinat de la credinţa ortodoxă, i-ai apărat cu jertfa vieţii tale, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Dupaă ce te-ai învrednicit de treapta preoţiei, Visarioane, iarăşi ai călătorit la Sfântul Mormânt, de unde, întorcându-te în Ţara Transilvaniei, cu mare îndrăzneală ai înfruntat prigoana ce s-a pornit asupra Bisericii dreptmăritoare şi pe toţi i-ai întărit în dreapta credinţă. Pentru aceasta, te lăudăm, zicând ţie:
Bucură-te, cela ce de la Sfântul Mormânt iarăşi la ai tăi ai venit;
Bucură-te, că tuturor cu putere multă le-ai propovăduit;
Bucură-te, cela ce peste tot, ca un izbăvitor erai primit;
Bucură-te, cela ce de mulţimea credincioşilor erai însoţit;
Bucură-te, cela ce cu sunete de clopote erai întâmpinat;
Bucură-te, că de credincioşi cu făclii aprinse erai aşteptat;
Bucură-te, că la dreapta credinţă pe toţi i-ai înflăcărat;
Bucură-te, cela ce în adunări, cu putere, adevărul ai vestit;
Bucură-te, cela ce rânduiala călugărească niciodată nu o ai părăsit;
Bucură-te, că în aspră înfrânare tot timpul ai vieţuit;
Bucură-te, cela ce cu harul de sus, izvor de apă ai arătat;
Bucură-te, cela ce schitul de la Foltea l-ai ridicat;
Bucură-te, Cuvioase Visarioane, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat!

Condacul al 5-lea:
Având în minte învăţatura marelui Pavel, în toate zilele îţi întăreai trupul cu aspra înfrânare, Cuvioase Sofronie, şi cu pilda vieţii tale îndemnai pe toţi să laude pe Dumnezeu şi să-i cânte: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Pentru mărturisirea dreptei credinţe ai fost aruncat, Cuvioase Sofronie, în temniţa Bobâlna, de unde, după cumplite pătimiri, iarăşi ai ieşit cu mila lui Dumnezeu şi te-ai nevoit să predici mai departe Crucea lui Hristos, bucurie făcând celor dreptcredincioşi. Pentru care şi noi te lăudăm, grăind ţie:
Bucură-te, Cuvioase Sofronie, că pentru credinţă, în temniţă ai fost aruncat;
Bucură-te, că prin aceasta, sfinţilor mărturisitori ai urmat;
Bucură-te, cela ce, după ieşirea din temniţă, în părţile Zarandului ai venit;
Bucură-te, că şi în Munţii Apuseni râvna credinţei te-a călăuzit;
Bucură-te, cela ce, pentru credinţa ta, iarăşi ai fost prins şi legat;
Bucură-te, că în temniţa din Abrud cei răi din nou te-au aruncat;
Bucură-te, cela ce, după voia lui Dumnezeu, cu ajutorul credincioşilor din legături ai fost slobozit;
Bucură-te, că la multe şi mari mulţimi de credincioşi ai propovăduit;
Bucură-te, cela ce în păstrarea dreptei credinţe pe fraţi i-ai întărit;
Bucură-te, că prin faptă şi cuvânt necurmat pe Domnul ai preamărit;
Bucură-te, cela ce pe fraţii tăi, cu pavăza credinţei i-ai întrarmat;
Bucură-te, că nu de la tine, ci de la Domnul, tuturor ai predicat;
Bucură-te, Cuvioase Sofronie, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat!

Condacul al 6-lea:
Legatu-s-au cu jurământ cei binecredincioşi în soboarele pe care le ţineau, că nu-şi vor părăsi dreapta credinţă pe care au primit-o de la strămoşi si că vor rămâne pururea fii binecinstitori ai Bisericii Răsăritului spre mărirea lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Văzând că Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare este asuprită şi prigonită, te-ai ridicat Oprea, cu inimă vitează, întru apărarea dreptei credinţe, neluând seama la primejdiile şi chinurile care te aşteptau. Pentru aceasta mulţimea dreptcredincioşilor te laudă, împreună cu noi zicând ţie:
Bucură-te, cela ce, plin de curaj, la căpetenia ţării te-ai înfăţişat;
Bucură-te, că despre nedreapta prigoană a fraţilor tăi i-ai cuvântat;
Bucură-te, cela ce ca un răzvrătitor de mulţimi ai fost defăimat;
Bucură-te, căci cu temniţe şi chinuri grele te-au ameninţat;
Bucură-te, cela ce, pentru dreptate, până la Viena te-ai ostenit;
Bucură-te, că pentru legea străbună şi acolo te-ai nevoit;
Bucură-te, că rugul ostenelilor tale adevărul a luminat;
Bucură-te, cela ce nădejdea întreagă întru Domnul ţi-ai întemeiat;
Bucură-te, că în tot timpul viclenia asupritoritor ai vădit;
Bucură-te, că până în sfârşit înşelătoria lor nu te-a biruit;
Bucură-te, cela ce şi a doua oara la Viena te-ai înfăţişat;
Bucură-te, că, pentru dreptate, necontenit Domnului te-ai rugat;
Bucură-te, Mucenice Oprea, care cu mare râvnă credinţa ai apărat!

Condacul al 7-lea:
La înapoierea de la Viena, punându-se la cale întemniţarea ta, Mucenice Oprea, te-ai oprit în Banat, împreună cu preotul Moise, care te însoţea. Şi pe când aici te aflai au venit la tine preotul Ioan din Poiana şi Ianeş din Galeş, împreuna cu mulţime de credincioşi ca să te roage să mergi din nou la ocârmuitorii din Viena întru apărarea dreptei credinţe. Deci ai plecat iarăşi la drum cu nădejdea nestrămutată în Dumnezeul dreptăţii Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Propovăduit-ai dreapta credinţă cu mare îndrăzneală, Cuvioase Visarioane în părţile Dobrei, Devei, Orăştiei, Bălgradului şi Săliştei iar mulţimea care te aştepta, însufleţită de mari nădejdi şi de bucurie duhovnicească, îţi aducea cuvenita cinstire, ca unui trimis al lui Dumnezeu. Pentru aceasta şi noi, smeriţii, lăudându-te, zicem ţie:
Bucură-te, cela ce şi pe cei din Sibiu să-i încurajezi ai voit;
Bucură-te, că multă milă ţi s-a făcut de ei, pentru cât au pătimit;
Bucură-te, cela ce pe cale ai fost prins şi târât în judecată;
Bucură-te, că nici măcar o clipa cinstea nu ţi-ai lăsat-o plecată;
Bucură-te, cela ce hotărât credinţa cea dreaptă ai mărturisit;
Bucură-te, căci cu limba înţeleaptă, adevărul le-ai descoperit;
Bucură-te, cela ce a prigonitorilor rea voinţă, ai mustrat;
Bucură-te, că la pocăinţă şi pe aceia i-ai îndemnat;
Bucură-te, cela ce ai mângâiat pe fraţii tăi în restrişte şi nevoi;
Bucură-te, că şi astăzi din ceruri, eşti alături de noi;
Bucură-te, cela ce cu pilda vieţii tale, pe toţi ai luminat;
Bucură-te, că în pătimiri şi necazuri i-ai îmbărbătat;
Bucură-te, Cuvioase Visarioane, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat!

Condacul al 8-lea:
Izvor de lumină şi de dreaptă credinţă te-ai arătat, Cuvioase Visarioane, şi facerile tale de bine peste toţi s-au revărsat; iar noi laudă aducem Atotputernicului Dumnezeu şi cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
În multe rânduri, i-ai adunat pe credincioşi în jurul tău, Cuvioase Sofronie, şi i-ai învăţat să ţină cu tărie credinţa ortodoxă cea primită de la părinţi şi să fie gata cu toţii pentru apărarea adevărului. Pentru aceasta, cu evlavie te cinstim pe tine, zicând:
Bucură-te, râvnitor al aşezămintelor apostoleşti;
Bucură-te, păstorule dârz al hotărârilor soborniceşti;
Bucură-te, al Bisericii dreptmăritoare slujitor adevărat;
Bucură-te, al Ortodoxiei noastre strămoşeşti, stâlp neclătinat;
Bucură-te, cela ce pe potrivnici fără sfială i-ai vădit;
Bucură-te, că de dorul dreptăţii şi al credinţei adevărate, pururea ai fost călăuzit;
Bucură-te, cela ce, de la Duhul Sfânt, adevărul tuturor ai grăit;
Bucură-te, că pe stânca dreptei credinţe sufletele tuturor le-ai întărit;
Bucură-te, că graiurile tale erau întocmai ca vârtejul de foc ce se arăta pe cale;
Bucură-te, că sufletele credincioşilor, de pretutindeni se aprindeau de dragostea către Domnul la auzul propovăduirii tale;
Bucură-te, cela ce nădejdile credincioşilor nu le-ai spulberat;
Bucură-te, că în necazuri pe toţi credincioşii cu sârguinţă i-ai îmbărbătat;
Bucură-te, Cuvioase Sofronie, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat!

Condacul al 9-lea:
Adusu-Şi-a aminte Dumnezeu de rugăciunile tale, Cuvioase Sofronie, pe care le-ai făcut pentru întărirea dreptei credinţe, pentru că cei ce mai înainte fuseseră smulşi din staulul Ortodoxiei iarăşi au venit la sânul Bisericii mame, ca împreună cu tine, care te afli în ceruri să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
Apărat-ai Mucenice Oprea cu multă tărie dreapta credinţă înaintea ocârmuitorilor asupritori de la care cu stăruinţă ai cerut de atâtea ori dreptate şi libertatea credinţei strămoşeşti pentru fraţii tăi asupriţi. Dar ai fost prins, legat şi aruncat în grea temniţă unde pentru dreapta credinţă ai suferit până la moarte. Pentru aceasta, lăudând cu evlavie pătimirea ta mucenicească, te fericim pe tine, zicând:
Bucură-te, stâlpare prea aleasă a Bisericii noastre strămoşeşti;
Bucură-te, mlădiţa bună şi roditoare, care tuturor viaţă duhovnicească rodeşti;
Bucură-te, cela ce întocmai ca sfinţii lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, că de nimeni niciodată, nu te-ai lăsat înfricoşat;
Bucură-te, cela ce a treia oara drumul Vienei ai luat;
Bucură-te, că acolo o nouă jalbă cu hotărâre ai înfăţişat;
Bucură-te, cela ce ai crezut cu tărie, că, până la urmă, dreptatea va veni;
Bucură-te, cel ce ai fost încredinţat că libertatea va birui;
Bucură-te, că talantul ce ţi s-a încredinţat, fără încetare l-ai înmulţit;
Bucură-te, că în toată viaţa ta, prin faptă, ai arătat rod însutit;
Bucură-te, cela ce cu gura ai mărturisit adevărul fără şovăire;
Bucură-te, căci cu inima ta ai crezut, în dreptatea celor ai tăi, fără de îndoire;
Bucură-te, Mucenice Oprea, care cu mare râvnă credinţa ai apărat!

Condacul al 10-lea:
Trimis ai fost în trei rânduri cu jalba în cetatea împărătească de la Viena, spre apărarea dreptei credinţe şi înaintea stăpânitorilor de acolo, cu hotărâre neclintită, ai mărturisit adevărul, arătând dragoste înflăcărată fraţilor tăi întru dreapta credinţă şi împreună cu ei cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Mers-ai, Cuvioase Visarioane, propovăduind dreapta credinţă, de la Sebeş spre Sibiu, dar pe cale ai fost prins de cei ce căutau să te piardă şi ai fost dus legat, la căpeteniile lor, unde, cu faţa luminată de credinţa ortodoxă, ai mărturisit adevărul. Pentru aceasta şi noi smeriţii, te lăudăm, zicând ţie:
Bucură-te, cela ce în faţa prigonitorilor, cu curaj ai stat;
Bucură-te, că prin hotărârea ta cea bună pe toţi ai înfruntat;
Bucură-te, cela ce, nevoind să te lepezi de dreapta credinţă, în lanţuri ai fost aruncat;
Bucură-te, că în temniţa din cetatea Devet pentru credinţa ta, ai fost ferecat;
Bucură-te, cela ce şi-n temniţa din Timişoara ai stat;
Bucură-te, că în înfricoşătoarea temniţă din Kufstein, până la moarte ai răbdat;
Bucură-te, cela ce cu cununa de mucenic ai fost încununat;
Bucură-te, că prin statornicia ta în credinţă, pildă vie tuturor ne-ai dat;
Bucură-te, cela ce pe fraţii tăi cu dragoste în toate i-ai mângâiat;
Bucură-te, că în furtuna tuturor încercărilor prin care ai trecut, întru nimic tu nu te-ai clătinat;
Bucură-te, cela ce vrednic mucenic te-ai arătat;
Bucură-te, că răsplata muceniciei tale ai aflat;
Bucură-te, Cuvioase Visarioane, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat!

Condacul al 11-lea:

În temnita de la Kufstein, chinuitoare pătimiri ai îndurat; şi acolo, departe de cei iubiţi ai tăi, în mâinile lui Dumnezeu, cu bună nădejde, sufletul ţi-ai încredinţat, iar acum eşti împreună cu mucenicii, cu sfinţii şi cu îngerii, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Preabunul Dumnezeu, ascultând rugăciunile tale, Cuvioase Sofronie, a înmuiat inimile căpeteniilor care prigoneau pe dreptcredincioşii români din Transilvania şi i-a facut să îngăduie acelora să aibă episcopul lor. Pentru aceasta, laudă şi mulţumită aducem lui Dumnezeu, iar pe tine cu evlavie te cinstim, zicând:
Bucură-te, cela ce cu graiurile tale ai dat tuturor îmbărbătare;
Bucură-te, că învăţăturile tale tuturor au fost spre luminare;
Bucură-te, cela ce în suferinţe pe fraţii tăi i-ai mângâiat;
Bucură-te, că în dragostea ta cea mare, pe toţi ai îmbrăţişat;
Bucură-te, cela ce în Transilvania, slujba ta până la capat o ai dus;
Bucură-te, că te-ai arătat slujitor credincios Domnului Iisus;
Bucură-te, cela ce te-ai învrednicit a vedea răsplătită vechea suferinţă;
Bucură-te, că s-a dat păstor legiuit fraţilor tăi de credinţă;
Bucură-te, cela ce mai departe, în cuvioşie te-ai nevoit;
Bucură-te, că mai târziu, în Mănăstirea Argeşului te-ai sălăşluit;
Bucură-te, că şi acolo fiind, gândurile tale mereu spre foştii tăi păstoriţi s-au îndreptat;
Bucură-te, că şi la Argeş totdeauna pentru ei, lui Dumnezeu te-ai rugat;
Bucură-te, Cuvioase Sofronie, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat!

Condacul al 12-lea:
Dupa osteneli îndelungate şi după vieţuirea ta cea curată, Cuvioase Sofronie, ai ajuns la odihna cea veşnică şi acolo, împreună cu toţi mărturisitorii dreptei credinţe şi cu sfinţii, te veseleşti de-a pururea, cântând lui Dumnezeu, împreuna cu ei: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
La uşa bisericii din Sălişte, mult întristata ta soţie, cu faţa cernită, a stat multa vreme, plângând şi aşteptând întoarcerea ta. Dar n-ai mai venit, Mucenice Oprea, căci în temniţa de la Kufstein ai pătimit până la moarte, iar fericitul tău suflet şi-a luat zborul către cer. Pentru aceasta, toată ceata dreptcredincioşilor te cinsteşte cu laude, zicând ţie:
Bucură-te, Mucenice Oprea, mare şi zelos iubitor de Hristos;
Bucură-te, că din calea pe care o ai ales, nu te-ai mai întors;
Bucură-te, cela ce dreapta credinţă a poporului tău, mult ai iubit;
Bucură-te, că pentru suferinţele fraţilor tăi ai pătimit;
Bucură-te, cela ce crucea lui Hristos până la capăt o ai purtat;
Bucură-te, că înaintea Domnului Celui bun, mult har ai aflat;
Bucură-te, cela ce urâciunea defăimării nu te-a înmuiat;
Bucură-te, că făgăduinţa măririi deşarte nu te-a clătinat;
Bucură-te, cela ce toate desfătările lumii le-ai dispreţuit;
Bucură-te, că în răsplătirile cele cereşti ai nădăjduit;
Bucură-te, cela ce cununa muceniciei, la sfârşit, ai aflat;
Bucură-te, cela ce în ceata mucenicilor ai fost aşezat;
Bucură-te, Mucenice Oprea, care cu mare râvnă credinţa ai apărat!

Condacul al 13-lea (de trei ori):
O, fericită treime de sfinţi mărturisitori, Visarioane, Sofronie şi mucenice Oprea, care cu multă îndrăzneală aţi apărat credinţa ortodoxă şi crucea pătimirii voastre aţi dus-o până la capăt! Fericiţi sunteţi că Bunul Dumnezeu S-a milostivit de strădaniile voastre cele sfinte pentru credinţa strămoşească şi a adus, până în cele din urmă, în staulul Bisericii române, pe toţi cei abătuţi de la Sfânta Ortodoxie. Rugaţi-vă neîncetat lui Hristos, Dumnezeului nostru, pentru desăvârşirea acestei reîntoarceri, pentru ca toţi, un singur suflet având şi o singură credinţă mărturisind, să cântăm Preasfintei Treimi, împreună cu voi: Aliluia! Aliluia! Aliluia!


Apoi se zice iarăşi

Icosul 1:
Stâlpare aleasă, din rădăcina sănătoasă, ai odrăslit Visarioane şi din pruncie ai învăţat dreapta credintă. Chipul cel îngeresc l-ai luat asupra-ţi din tinereţe şi viaţa cea îngerească o ai urmat după cuviinţă. Pentru aceasta şi noi, smeriţii, cu laude te cinstim, zicînd ţie:
Bucură-te, cela ce ai răsărit din părinţi credincioşi vlăstar ales;
Bucură-te, că, din copilărie, pe urmele sfinţilor ai mers;
Bucură-te, cela ce, prin Sfântul Botez, harul dumnezeiesc ai primit;
Bucură-te, că întru totul vrednic de sfinţitul ierarh al cărui nume ai purtat, toată viaţa te-ai dovedit;
Bucură-te, cela ce de tânăr multe locaşuri sfinte ai cercetat;
Bucură-te, că din izvorul credinţei ortodoxe din belşug te-ai adăpat;
Bucură-te, cela ce şi la Sfântul Mormânt cu evlavie ai ajuns;
Bucură-te, că acolo cu lacrimi fierbinţi, de bucurie, ai plâns;
Bucură-te, cela ce în lavra Sfântului Sava ai fost călugărit;
Bucură-te, că de atunci şi numele de Visarion tu ai primit;
Bucură-te, cela ce, toată viaţa, pe cărările curăţiei ai umblat;
Bucură-te, că totdeauna spre cele înalte ai cugetat;
Bucură-te, Cuvioase Visarioane, care cu mare râvnă Ortodoxia ai apărat;

şi Condacul 1:
Veniţi, toţi iubitorii de Hristos, la prăznuirea fericiţilor mărturisitori Visarion, Sofronie şi Oprea, care au slujit adevărului şi au mărturisit dreapta credinţă şi cinstind cu evlavie ostenelile lor şi lăudându-i, aşa să zicem: bucuraţi-vă, bunilor mărturisitori şi râvnitori ai adevărului!

Dupa aceea se citeşte această
Rugăciune:
Prea aleşilor Sfinţi Mărturisitori, Visarioane, Sofronie şi Oprea, cu inimă smerită şi cu grai de laudă, cutezăm a preamări pe Hristos-Dumnezeu, Cel ce v-a arătat pe voi preafericiţi mărturisitori ai dreptei credinţe, mărirea Bisericii noastre. Şi plecând genunchii, cu umilinţă şi negrăită dragoste, rugăciune înălţăm vouă, celor ce aţi pus mai presus de toate cele vremelnice, credinţa cea strămoşească. Căci tu, Cuvioase Visarioane, prealuminate, te-ai coborât ca un arhanghel, cu glas de trâmbiţă dumnezeiască, în mijlocul credincioşilor, întărindu-i în dreapta credinţă şi viaţa ţi-ai dat-o pentru Hristos. Şi tu, Cuvioase Sofronie, neînfricat ai înfruntat temniţa şi prigonirile pentru Hristos, călăuzind turma cea binecredincioasă din Transilvania pe căile mântuirii şi îndrumând Biserica Domnului Hristos pe calea cea dreapta. Iar tu, Mucenice Oprea, cel prea osârduitor, iubind mai mult legea cea neschimbată a lui Hristos decât pe ai tăi şi decât însăşi viaţa ta, sufletul ţi-ai pus pentru dreapta credinţă.
De aceea, voi toţi, care aţi odrăslit din Biserica Ortodoxă transilvăneană şi care acum vă bucuraţi de cinstirea mucenicilor şi a mărturisitorilor lui Hristos, primiţi rugăciunile noastre şi mijlociţi pentru noi, înaintea Bunului şi Milostivului Dumnezeu, Celui în Treime preamărit! Ocrotiţi cu rugăciunile voastre turma cea dreptmăritoare, care vă cinsteşte ca pe nişte stâlpi neclintiţi ai dreptei credinţe. Rugaţi-vă Domnului, ca să întărească dragostea şi unitatea de credinţă dintre fraţi, să reverse harul pacii în inimile tuturor, să ferească turma credincioşilor de toată reaua întâmplare, ca într-un glas şi un suflet să preamărim pe Cel ce este Dătătorul tuturor darurilor şi Mântuitorul nostru. Privegheaţi şi vă rugaţi pentru noi ca izbăviţi fiind prin mijlocirile voastre, de cursele celui rău, să ducem lupta cea bună a minţii în toate clipele vieţii noastre şi să fim neclintiţi în dreapta credinţă a moşilor şi strămoşilor noştri.
Bucurându-ne de dumnezeiasca mărire la care v-aţi înălţat şi rugându-ne vouă, ca să fiţi mijlocitori înaintea tronului Celui de sus, preamărim pentru toate, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, zicând: slavă Ţie, Dumnezeule Cel mare şi minunat întru sfinţii Tăi în vecii vecilor, Amin!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.