Acatistele lunii august (II)

9 august / 13 decembrie

Acatistul Sfântului Gherman de Dumnezeu purtător şi făcător de minuni din Alaska

Sfântul Gherman (1756-1837) a fost un călugăr crescut în duhul isihast al Sfântului Paisie de la Neamţ, ce a ajuns misionar în insulele aleutine, fiind primul sfânt ortodox ce a trăit pe pământ american. La canonizarea sa a contribuit mai ales Părintele Serafim Rose şi frăţia sa, ce poartă acum chiar numele sfântului. Sfântul Gherman este cunoscut şi prin numeroasele minuni şi tămăduiri săvârşite după adormirea sa. Sfintele sale moaşte se află în Alaska pe insula Kodiak, iar o părticică la mănăstirea Ormilia din Grecia.

Condacul 1:

Minunatule făcător de minuni şi preaslăvit Sfânt al lui Hristos, de Dumnezeu purtătorule Părinte Gherman, strălucirea Alaskăi şi bucuria întregii Americi, ţie îţi aducem aceste cântări de laudă. Fiind cerescul ocrotitor al pământului nostru şi prea puternic mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, nu înceta să te rogi pentru noi, fiii tăi, care cu râvnă strigăm ţie: Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Icosul 1:

Făcătorul îngerilor mai dinainte te-a ales, părinte Gherman, să fii propovăduitor al credinţei Ortodoxe în Lumea Nouă şi întemeietor al monahismului în nordul îndepărtat, şi te-a trimis pe tine precum l-a trimis pe Apostolul Pavel la păgâni, pentru ca lumina Ortodoxiei să strălucească până la capătul pământului. Iar oamenii cei mulţumitori te laudă pe tine ca pe un ceresc ocrotitor cu aceste cântări:

Bucură-te, Părintele nostru Gherman, urmaşul Apostolilor;

Bucură-te, cel care ai luminat pământul american cu lumina adevăratei credinţe;

Bucură-te, cel ce ai dobândit străvechea dragoste de pustie;

Bucură-te, cel ce ai fost salvat de la moarte de Maica Domnului;

Bucură-te, cel ce ai fost crescut din copilărie în pustia Sarovului;

Bucură-te, prea cinstită mlădiţă a Valaamului;

Bucură-te, că ai fost luminat de lumina Taborului;

Bucură-te, cel care ai luminat cu Hristos întunericul nordului;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 2-lea:

Fiind înflăcărat cu dragoste arzătoare pentru Domnul şi dorind să-L slujeşti numai pe El, ţi-ai dăruit tinereţile lui Dumnezeu ca un dar ales şi ţi-ai îndreptat paşii către mănăstirile Sarovului şi ale Valaamului, unde laolaltă cu obştea monahilor ai cântat cu umilinţă: „Iisuse Preadulce, mântuieşte-ne pe noi păcătoşii”. Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Din tinereţile tale ai fost împodobit cu înţelepciune duhovnicească, sfinte al lui Dumnezeu, ca să poţi înţelege frumuseţea şi dulceaţa Raiului; astfel cu prea înţeleptul stareţ Nazarie, povăţuitorul Sfântului Serafim de Sarov, ai cercetat înţelepciunea lui Dumnezeu şi căile Domnului. Pentru aceasta, Sfânta Biserică te laudă aşa:

Bucură-te, că l-ai slujit pe stareţul pustnic în pustia Sarovului;

Bucură-te, că precum o albină, ai adunat nectar duhovnicesc de la marele Teodor din Sanaxar;

Bucură-te, cel ce cu prietenul tău Varlaam ai întărit pe fraţii de la Valaam, întăreşte-ne acum şi pe noi;

Bucură-te, că ai cercetat pe pustnicii din depărtări, acum cercetează-ne şi pe noi;

Bucură-te, că tu însuţi ai devenit pustnic la „Câmpia lui Gherman”;

Bucură-te, că prin sfinţenia ta ai fost asemenea ocrotitorului tău Gherman, întemeietorul Valaamului;

Bucură-te, că ai fost cinstit de fraţii de la Valaam pentru blândeţea şi trezvia ta;

Bucură-te, că acum eşti slăvit de întreaga Biserică;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui Preaînalt a luminat pe de Dumnezeu înţelepţitul ierarh al Bisericii Ruse, Gabriel, să trimită propovăduitori ai credinţei ortodoxe pe pământul american, iar tu, Sfinte Părinte Gherman, ai primit această apostolească lucrare. Pentru aceea, toţi oamenii cei luminaţi cu lumina lui Hristos prin ostenelile tale şi cu pilda vieţii tale cântă Domnului: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Iubind ostenelile vieţii monahale, tu ai arătat, Sfinte Părinte Gherman, şi mare râvnă apostolească în propovăduirea lui Hristos cel răstignit celor ce stăteau în întunericul păgânei necunoştinţe. Amintindu-ne durerile şi ostenelile tale, cu dragoste îţi înălţăm cântare aşa:

Bucură-te, cel ce ai arătat ascultare fără de cârtire Stareţului tău;

Bucură-te, cel ce ai călătorit până la capătul pământului, în lunga ta călătorie de filocalică propovăduire;

Bucură-te, cel a cărui dragoste pentru pământul părintesc nu s-a micşorat;

Bucură-te, cel ce ai ajuns să ai dragoste arzătoare pentru noua ta ţară;

Bucură-te, întâiul trăitor al ascezei contemplative în America;

Bucură-te, oglindire a sfinţilor monahi de la Ladoga din sfânta Rusie;

Bucură-te, cel ce ai adus „Tebaida rusească a Nordului” în America;

Bucură-te, cel ce ai sădit un început de sfinţenie, ca o comoară preţioasă, în Lumea Nouă;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 4-lea:

Nici furtuna înşelătoarelor valuri ale oceanului, nici învolburările marilor râuri, nici pădurile întunecate n-au putut să stingă simţămintele tale, o, Sfinte Gherman, pentru bunăvoinţa Stareţului Nazarie faţă de tine şi ai strigat cu recunoştinţă: „Îmi închipui cu ochii minţii iubita mănăstire a Valaamului şi pururea o văd peste marele ocean”. Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzim bucuria ta apostolică, Sfinte Părinte Gherman: „Am fost răpit în duh: găsindu-mă între vreme bună şi vreme rea, între bucurie şi întristare, între îndestulare şi lipsă, săturare şi înfometare, căldură şi frig, dar în toate necazurile aflu ceva ce mă bucură când aud de râvna cu care fraţii propovăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu şi trec de la bucurie la vederea duhovnicească”, şi strigăm către tine unele ca acestea:

Bucură-te, propovăduitorule al lui Dumnezeu, insuflă-ne şi nouă râvna ta;

Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu, dăruieşte bucurie inimilor noastre;

Bucură-te, mijlocitorule pentru toţi cei deznădăjduiţi;

Bucură-te, preadulce mângâietor al sufletelor tulburate;

Bucură-te, cel ce dai tămăduiri prin smerenia ta;

Bucură-te, aspru învăţător al tuturor celor ce se îndepărtează de la Ortodoxie;

Bucură-te, cel care ne îndrumi prin dragostea ta către calea cea dreaptă;

Bucură-te, cel care prin blândeţea ta, dai aripi sufletelor noastre să vadă cele cereşti;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 5-lea:

Cu rugăciunea ta cea dumnezeieşte curgătoare ai făcut bine mirositoare pădurile din insula Pinului şi ai strălucit ca o stea călugărească, sfinte, numind această insulă Noul Valaam, după cum Vechiul Valaam fusese numit Noul Athos, ca să luminezi astfel întregul pământ american cu lumina iubirii tale; iar călugării şi toţi oamenii din toate colţurile lui să strige cu dragoste către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând smerenia ta, părinte al nostru Gherman, toţi s-au minunat cum ai refuzat marea slujbă a preoţiei, urmând pe Sfântul Antonie de la Pecerska, întemeietorul monahismului din Rusia, precum şi el a urmat pe Sfântul Antonie cel Mare, părintele monahismului. Astfel, în adânca ta smerenie, întemeietorule al monahismului în vestul îndepărtat, tu ai dorit, după rânduiala Athosului, să fii un simplu călugăr, zicând: „Creştinul este un luptător, care se luptă să treacă printre oştile nevăzuţilor vrăjmaşi către cereasca sa casă”. Pentru aceasta noi îţi cântăm ţie:

Bucură-te, că prin smerenie ai ajuns la cereasca locuinţă;

Bucură-te, că în soborul sfinţilor cuvioşi ai devenit primul stareţ din America;

Bucură-te, că eşti mare călăuzitor al oştilor călugăreşti în războiul nevăzut;

Bucură-te, că ai numit locul ostenelilor tale ascetice Noul Valaam;

Bucură-te, că ai dăruit moaştele tale mănăstirii proorocite de tine;

Bucură-te, căci cu mare râvnă ai păstrat taina călugăriei;

Bucură-te, cald apărător al fraţilor adunaţi de tine;

Bucură-te, că ne-ai îmbrăcat într-o nouă dorire şi dragoste pentru veacul ce va să vină;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 6-lea:

Pustia nordului slăveşte ostenelile şi minunile tale şi te laudă ca pe o nouă mlădiţă a viei Bisericii din Rusia ce a înmugurit pe pământul american. Cu rugăciunile tale ai înmiresmat mlaştinile şi pădurile din Alaska, urmând pe asceţii cei din vechime şi în liniştea nopţii strigai către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Lumina Evangheliei a luminat în învăţăturile tale: „Creştinul trebuie să trăiască întru nădejde şi bucurie şi să nu ia aminte la deznădejdea care-l copleşeşte. Pentru aceasta e nevoie de scutul credinţei”. Primind acestea de la tine, cu bucurie strigăm:

Bucură-te, cel ce ai dat tuturor un scut de credinţă vie şi înţeleaptă;

Bucură-te, cel ce ai alungat întunericul păgânătăţii din noi;

Bucură-te, cel ce ai împrăştiat mândria şi deznădejdea prin dumnezeiasca vedere;

Bucură-te, că îi ocroteşti pe toţi cei neputincioşi, ca un adevărat părinte, până în ziua de astăzi;

Bucură-te, că precum un duhovnicesc dascăl ne chemi către rai;

Bucură-te, că numindu-te „umil” ne-ai învăţat smerenia;

Bucură-te, cel ce ne-ai rănit inimile cu bucurie;

Bucură-te, cel ce ne-ai acoperit cu nădejdea ca şi cu un curcubeu;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 7-lea:

Dorind să lumineze un pământ păgân cu lumina cunoaşterii Sale, Domnul a rânduit să semene cu putere seminţele credinţei ortodoxe şi ţi-a poruncit, sfinte părinte, să aperi şi să-i înveţi pe toţi adevărata credinţă. Şi ca un păstor neînfricat ne strigi: „Nu te teme turmă mică; eu sunt cel ce bate clopotele Pascale! Hristos a Înviat!”. Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Minunat ai stăruit în rugăciune întru cele înalte, Cuvioase Părinte, dar nu i-ai uitat nici pe cei ce trăiau jos pe pământ. Ai avut, mai ales, mare grijă de orfanii fără adăpost, zidind pentru ei un adăpost şi o şcoală, unde i-ai învăţat legea Domnului. De aceea, pentru ostenelile tale primeşte de la noi laudele acestea:

Bucură-te, apărătorul săracilor şi al celor fără de tată;

Bucură-te, că ai construit o casă orfanilor şi i-ai învăţat frica Domnului;

Bucură-te, că după ce ai cultivat pământul cu mare osteneală, ai adus rod însutit;

Bucură-te, hrănitorul orfanilor cu hrană cerească şi cu hrană pământească;

Bucură-te, că ai dat tuturor să bea din apa cea vie a Evangheliei;

Bucură-te, că înmulţind un mic peste ai mulţumit pe mulţi;

Bucură-te, om al tăcerii, ce nu eşti din lumea aceasta;

Bucură-te, că i-ai învăţat pe toţi să se roage neîncetat şi să iubească pe Dumnezeu cu toată inima lor;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 8-lea:

O, preaslăvită minune! Domnul, Iubitorul de oameni, dorind să descopere în tine, Sfinte, un izvor de mângâiere pentru poporul Său, ţi-a dăruit darurile înainte-vederii şi al tămăduirii. Iar tu, prin faptele şi cuvintele tale pe mulţi ai adus la dragostea de Dumnezeu; pentru aceea, luminaţi de razele ostenelilor tale, oamenii au strigat către Domnul: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ales al lui Dumnezeu ai fost, sfinte, iar oamenii cei nou luminaţi cu lumina credinţei creştine, au alergat către tine în toate nevoile şi necazurile lor. Iar tu, ca un părinte iubitor de fii, ai mijlocit pentru toţi în rugăciune, dăruind tămăduiri şi mângâind pe toţi cei ce alergau la tine pentru ajutor; pentru aceea fiii tăi duhovniceşti te slăvesc aşa:

Bucură-te, liman liniştit pentru sufletele zdruncinate de furtuni;

Bucură-te, doctorul nostru cel plin de har şi grabnic ajutător;

Bucură-te, că precum Sfântul Nil, prima biserică din insula Pinului ai închinat-o Întâmpinării Domnului;

Bucură-te, că aprinzând tu lumânări pentru acest praznic, Domnul a dat ajutor miraculos în timpul unei ciume;

Bucură-te, cel ce-i aperi pe cei pribegi de duşmanii văzuţi şi de cei nevăzuţi;

Bucură-te, că în vremea furtunilor duhovniceşti ai fost la fel de răbdător precum „Stânca Monahului”;

Bucură-te, că te-ai numit pe tine „doctor” pentru noul tău popor;

Bucură-te, iubitorule Avva care ai văzut viitorul ca şi cum ar fi prezentul;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 9-lea:

Împreună vorbitor cu cetele îngereşti ai fost, fericite părinte Gherman, şi tu însuţi ai dat mărturie despre cum îngerii erau cu tine în sălbăticie, sfinţind apele la praznicul Botezului Domnului şi cum cu bucurie ai cântat cu ei. Auzind acestea, cei născuţi pământenii s-au minunat, strigând împreună: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Marii ritori nu pot număra minunile pe care le-ai arătat poporului, când ai liniştit valurile mării şi un foc din pădure, prin rugăciunile tale. Iar când a fost o mare revărsare de ape, prin rugăciunile tale ai oprit marea la icoana Maicii Domnului, spunând: „Apa nu va trece de acest loc”. Pentru aceasta te lăudăm aşa:

Bucură-te, că în chip minunat linişteşti apele;

Bucură-te, preaslăvit izbăvitor de focul din pădure;

Bucură-te, cel care l-ai ascultat pe Sfântul Inochentie când te-a strigat de pe mare;

Bucură-te, cel ce ai chemat în mod tainic pe sfântul noul mucenic Tihon Patriarhul în America;

Bucură-te, cârmaci al celor ce plutesc pe mare;

Bucură-te, cel ce ce ai îmblânzit urşi sălbatici cu blândeţea ta;

Bucură-te, cel ce ai schimbat mânia oamenilor răi cu blândeţea ta;

Bucură-te, cel ce ai trimis din ceruri o mireasmă minunată celor ce te-au chemat;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 10-lea:

Slăvim mântuitoarea şi cinstita ta adormire, căci ai ştiut dinainte ziua şi ceasul fericitei tale înălţări de pe pământ la cer. Preaslăvită a fost şi îngroparea ta, căci, după patruzeci de zile de mare învolburată, proorocia ta despre aceasta s-a împlinit. Ucenicul tău Gherasim, simţind o mireasmă minunată şi văzând Lumina cea necreată ce te înconjura în ceasul adormirii, a cântat Domnului: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid nesurpat eşti prin viaţa ta, părinte, pentru obştile de călugări; iar la adormirea ta ai arătat o preaslăvită minune: trupul tău a stat în biserică fără să se strice, pentru multe zile. Oamenii, văzând la adormirea ta un stâlp de foc înălţându-se la cer, au strigat ţie acestea:

Bucură-te, că ne-ai încredinţat prin cinstitul tău sfârşit de sfinţenia ta;

Bucură-te, că înălţându-te la cer calea ţi-a fost arătată printr-un stâlp de foc;

Bucură-te, că ne-ai lăsat moştenire sfintele tale moaşte;

Bucură-te, că la racla moaştelor tale şchiopii se tămăduiesc şi aud glasul tău din mormânt;

Bucură-te, că vindeci neputinţele cu pământ de la mormântul tău;

Bucură-te, că ne-ai dat un izvor de apă sfântă şi tămăduitoare;

Bucură-te, că ai venit la Stareţul Gherasim chemându-l să trăiască pe insula Pinului;

Bucură-te, că te afli în liniştea insulei Pinului ca unul ce eşti viu în chip tainic;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 11-lea:

Cântări neîncetate ai înălţat către Sfânta Treime în pustia din mijlocul naturii sălbatice, Părinte Sfinte, şi ai vegheat în duh asupra obştii de sfinţi plăcuţi ai lui Dumnezeu semănaţi şi ocrotiţi de tine pe pământul american, cântând cu cetele îngereşti: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Luminător ai fost, împrăştiind lumina către viitorii monahi, împreună sfinţi ostaşi cu tine în îndepărtata Americă, ce mai înainte erau străini de adevărata Ortodoxie, sfinte Părintele nostru Gherman, apărându-ne de atacuri şi mjlocind pentru noi, ziceai: „Nu suntem zguduiţi numai de valurile mării, ci noi suferim şi călătorim prin mijlocul acestei lumi amăgitoare şi învolburate, făcându-ne drum spre casa noastră cea cerească”; pentru aceasta strigăm ţie:

Bucură-te, credincios împreună-luptător cu Ioasaf, primul ierarh al ruşilor din America;

Bucură-te, cel ce ai fost martor al râvnei până la moarte al lui Iuvenalie;

Bucură-te, că l-ai cinstit pe Petru Aleutul ca fiind un Nou Mucenic;

Bucură-te, cel ce l-ai învăţat pe ucenicul tău Serghie să fie vorbitor cu îngerii;

Bucură-te, cel ce mai înainte ai văzut arhieria Sfântului Inochentie, ierarhul întâistătător al Rusiei;

Bucură-te, cel ce printr-o cale tainică l-ai chemat pe monahul Gherasim să reînoiască Noul Valaam;

Bucură-te, că l-ai păzit pe preotul Adrian de închisoare în Rusia;

Bucură-te, cel ce i-ai insuflat Sfântului Ioan să lucreze la canonizarea ta;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 12-lea:

Văzând harul şi marea ta îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, ne rugăm ţie, sfinte Părinte: roagă fierbinte pe Domnul să păzească Sfânta Sa Biserică de duhul acestei lumi care surpă prin necredinţă sufletele fiilor ei, întunecând bucuria vieţii dăruită de Dumnezeu pentru întemeierea cetăţii lui Dumnezeu, pentru ca ei să se înalţe de pe pământ la cer, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând proslăvirea ta, te fericim Sfinte, ca unul ce eşti preaputernic şi stai înaintea Scării Dumnezeiescului Urcuş de pe pământ la cer. Ca unul ce ai dobândit Duhul cel Sfânt şi ai luminat pământul nostru, auzi-ne pe noi cei ce de jos, ce-ţi strigăm ţie acestea:

Bucură-te, că ai dobândit rugăciunea curată prin căldura inimii;

Bucură-te, că ai fost învăluit de sfânta lumină;

Bucură-te, că ai vărsat multe lacrimi din inimă;

Bucură-te, că ai dobândit tăcerea şi liniştea cugetului;

Bucură-te, că ţi-ai curăţit mintea pentru contemplarea tainelor cereşti;

Bucură-te, sfântă şi străină luminare;

Bucură-te, inimă luminată de Duhul Sfânt;

Bucură-te, că ai gustat desăvârşirea şi ne chemi şi pe noi spre ea;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 13-lea:

O, preaslăvite Sfânt al lui Dumnezeu, Sfinte şi de Dumnezeu purtătorule Părinte Gherman, primeşte această mică rugăciune a noastră făcută întru cinstirea ta. Stând înaintea tronului Atotputernicului Dumnezeu, roagă-te neîncetat pentru noi, smeriţii tăi fii, ce am auzit glasul tău, strigând către noi: „De azi înainte, din acest ceas, din această clipă, să-L iubim pe Dumnezeu mai presus de toate şi să împlinim sfânta Sa voie”. Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1: Făcătorul îngerilor mai dinainte te-a ales, părinte Gherman... Şi Condacul 1: Minunatule făcător de minuni şi preaslăvit Sfânt al lui Hristos... .

Rugăciune către Sfântul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Gherman din Alaska:

O preaminunate plăcut al lui Dumnezeu, părintele nostru Gherman! Tu bine ai lucrat pe meleaguri cu natură neprielnică şi slujind lui Dumnezeu ai fost credincios în puţine lucruri, după cuvântul Domnului care spune: Peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune. Şi acum ai fost pus ocrotitor ceresc, precum un înger păzitor, peste îndepărtatele pământuri apusene ale Alaskăi şi Americii şi eşti ocrotitorul tuturor creştinilor ortodocşi din pământurile nou luminate de credinţa Ortodoxă. Roagă-te cu osârdie pentru obştea monahilor, pentru toţi creştinii ortodocşi şi pentru toţi cei ce suferă şi sunt osteniţi în valea deşertăciunii lumeşti. Păstrează Biserica luptătoare de pe pământ întru puritatea Ortodoxiei şi apără pe toţi oamenii cei binevoitori de puterile întunecate ale vrăjmaşului. Umple inimile noastre cu setea pentru dreapta credinţă şi pentru evlavie, cu duh de pace şi dragoste şi cu blândeţea şi smerenia Domnului Iisus Hristos. Dăruieşte mângâiere celor necăjiţi şi cerească hrană celor ce flămânzesc după dreptatea cea duhovnicească. Dobândind cererea noastră, fie să primim răspuns bun la ziua Înfricoşătoarei Judecăţi şi cu toţi sfinţii să cântăm de Viaţă-Dătătoarei Treimi, Tatălui celui necuprins, Adevăratului şi Unuia Născut Fiului Său şi Sfântului Duh, Mângâietorul, în vecii vecilor. Amin.

Notă: Acest acatist a fost scris în anul 1951 de Părintele Ştefan Liasevski (+1986), un prieten apropiat al Arhimandritului Gherasim (+1969) din Insula Spruce, păzitorul mănăstirii Sfântului Gherman, Noul Valaam din Laguna Monahului. El a mărturisit Părintelui Ştefan că Sfântul Gherman nu i-a apărut doar în vis, atunci când l-a chemat să trăiască pe Insula Spruce, ci a venit la el chiar în plină lumină a zilei şi i-a spus în timp ce clopotele răsunau de-a lungul insulei: „Nu te teme. Eu trag clopotele pascale. Hristos a Înviat!”. Acest fapt nu a fost publicat în timpul vieţii Părintelui Gherasim ci doar după adormirea sa, de către Părintele Ştefan. Despre Sfântul Gherman se pot citi în limba română: „Sfântul Herman din Alaska - Comori ale spiritualităţii sale”, Ed. Bunavestire; „Sfântul Gherman, Apostol în Alaska”, Ed. Egumenita; Ierom. Alexander Golitzin, „Mărturia vie a Sfântului Munte”, Ed. IBMBOR, 2006.

13 august

Acatistul Maicii Domnului - Pentru împăcarea celor învrăjbiţi

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Alesei Fecioare Maria, Celei mai presus de toate fiicele pământului, Maicii fiului lui Dumnezeu pe care l-a dat pentru mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: caută la viaţa noastră cea mult necăjită, aminteşte-ţi durerile şi suferinţele pe care le-ai îndurat, ca Una ce eşti de o fire cu noi, şi fă cu noi după milostivirea ta, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Icosul 1:

Îngerul care binevestise păstorilor din Bethleem naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu mulţime de oaste cerească a lăudat pe Dumnezeu zicând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Iar tu, Maica lui Dumnezeu, neavând unde să îţi pleci capul, căci nu mai era acolo loc de găzduire, ai născut pe fiul tău, cel unul-Născut în peşteră şi înfăţişându-l L-ai culcat în iesle. Cunoscând astfel amărăciunea inimii tale îţi cântăm acestea:

Bucură-te, Ceea ce pe Fiul tău mult iubit cu suflarea-ţi L-ai încălzit;

Bucură-te, că pe pruncul cel dinainte de veci L-ai înfăşat;

Bucură-te, căci pe Ţinătorul lumii la pieptul-ţi L-ai alăptat;

Bucură-te, că peştera în cer, o, ai prefăcut;

Bucură-te, Ceea ce altar de heruvimi te-ai făcut;

Bucură-te, că întru naştere şi după naştere Fecioară ai rămas;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 2-lea::

Văzându-l pe Pruncul cel dinainte de veci înfăşat şi în iesle culcat, păstorii din Bethleem, cei veniţi să I se închine, au vestit cuvântul grăit lor de înger despre acest Copil, iar Maria a păstrat toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Trecând apoi o săptămână L-au tăiat împrejur după legea lui Israel, ca pe un prunc de parte bărbătească de opt zile; Luând smerenia şi răbdarea ta, de Dumnezeu Născătoare, Îi cântăm Celui veşnic: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Cugetarea având-o întărită în Dumnezeu şi ţinând Legea Domnului, în a patruzecea zi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, părinţii L-au adus pe Iisus la Ierusalim ca să Il închine Lui Dumnezeu şi să dea jertfă, precum s-a scris în Legea Domnului, pentru care îţi cântăm acestea:

Bucură-te, că pe Făcătorul lumii întru împlinirea Legii în templul din Ierusalim L-ai adus;

Bucură-te, că acolo cu bucurie de către bătrânul Simeon ai fost întâmpinată;

Bucură-te, ceea ce între femei una eşti curată şi binecuvântată;

Bucură-te, căci crucea ta, cea cu suferinţe împodobită, cu smerenie, o, ai purtat;

Bucură-te, că voia cea dumnezeiască niciodată nu ai călcat;

Bucură-te, căci prin tine chipul smereniei şi al răbdării l-ai ivit;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 3-lea:

Întărită cu putere de sus au fost la auzul cuvinţelor bătrânului Simeon, cel ce ţi-a grăit, Maică a Domnului: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri, iar prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gandurile din multe inimi”. Atunci mâhnire mare a străpuns inima Născătoarei de Dumnezeu, ce a strigat cu durere Celui de sus: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având Irod dorinţa să piardă Pruncul, trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflau de la magi. Însă din dumnezeiasca poruncă vestită în vis bătrânului Iosif de către îngerul Domnului, a fugit întreaga familie sfântă în Egipt şi acolo a locuit şapte ani până la moartea lui Irod, pentru care îţi cântăm cu umilinţă:

Bucură-te, că întreaga strâmtorare a călătoriei, o, ai răbdat;

Bucură-te, că toţi idolii ţării Egiptului au căzut pentru că tăria Fiului Tău nu au îndurat;

Bucură-te, că şapte ani printre păgânii cei necredincioşi ai locuit;

Bucură-te, Ceea ce împreună cu Pruncul-Copil, Cel dinainte de veci, şi cu logodnicul tău în Nazaret ai venit;

Bucură-te, ceea ce alături de bătrânul dulgher în sărăcie ai trăit;

Bucură-te, că tot timpul trudindu-ne ţi l-ai petrecut;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 4-lea:

Ca un vifor a cuprins-o mâhnirea pe Maica Preacurată, când pe drumul de la Ierusalim, copilul Iisus nu l-au aflat. Pentru aceasta s-au întors în Ierusalim, căutându-L, şi după trei zile L-au aflat în templu şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-L şi întrebându-L. Iar mama Lui a zis către El: „Fiule, de ce ne-ai făcut noua aşa? Iată, tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat îngrijoraţi”. Şi El a zis către ei: „De ce oare să mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?”. Iar Maica Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-a Născătoarea de Dumnezeu ca Iisus, străbătând toata Galileea, învăţa în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împăraţiei si, tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor şi s-a dus vestea despre el pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca. Dar tu Maica Domnului, te-ai scârbit cu inima cunoscând că degrabă va veni ceasul când Fiul tău se va da jertfă pe sine din pricina păcatelor lumii, pentru care te fericim, Maica multpătimitoare, strigând:

Bucură-te, ceea ce pe Fiul tău L-ai dat spre slujirea poporului iudeu;

Bucură-te, Ceea ce inima ai avut îndurerată, dar supusă a rămas voii lui Dumnezeu;

Bucură-te, că de potopul păcatelor lumea, o, ai scăpat;

Bucură-te, căci capul şarpelui celui demult l-ai sfărâmat;

Bucură-te, ceea ce pentru Dumnezeu te-ai făcut jertfă vie;

Bucură-te, cea binecuvâtată, Domnul este cu tine;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 5-lea:

Propovăduind Împărăţia cerurilor pe pământ, Iisus vădea mândria fariseilor, cei ce se credeau a fi drepţi, iar aceştia ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte şi căutând să-L prindă s-au temut de popor pentru că îl socotea prooroc. Văzând acestea, Maica lui Dumnezeu se îndurera pentru Fiul cel iubit, temându-se să nu-l omoare şi striga cu durere: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând unii dintre iudei învierea lui Lazăr, s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus, iar Caiafa care în anul acela era arhiereu le-a zis: „Ne este mai de folos să moara un om pentru popor, decât să piara tot neamul”. Şi din ziua aceea s-au hotărât ca să-L ucidă; şi noi strigăm către tine Preacurata:

Bucură-te, că pe al lumii Mântuitor L-ai născut;

Bucură-te, ceea ce capul mântuirii noastre te-ai făcut;

Bucură-te, că mai înainte de veci să fii Maica Mântuitorului nostru a fost hotărât;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu ce cu pătimirea te-ai logodit;

Bucură-te, binecuvântată, ceea ce Împărăteasa cerurilor te-ai făcut;

Bucură-te, ceea ce pururea prin rugăciunea ta ne eşti scut;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 6-lea:

Mai întâi propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu, iar în urmă vânzător, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece Apostoli, a mers la arhiereu să vândă pe Învăţătorul său. Iar aceştia s-au bucurat foarte şi au făgăduit să îi dea argint. Ci tu, Maica lui Dumnezeu, îndurerată pentru Fiul tău preaiubit ai strigat cu amar Celui de sus: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucit-a ucenicilor lui Iisus ultima cină, unde Învăţătorul le-a spălat picioarele, arătând astfel chipul smereniei, şi le-a grăit: „Unul dintre voi mă va vinde, cel ce mănâncă pâinea cu Mine”. Ci noi, împrejur pătimind cu suferinţa Maicii lui Dumnezeu, îi strigăm:

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu, istovită de al inimii chin;

Bucură-te, că toate le-ai îndurat în valea aceasta plină de suspin;

Bucură-te, că în rugăciune liniştea ţi-ai găsit;

Bucură-te, bucuria celor scârbiţi;

Bucură-te, a tristeţilor noastre potolite;

Bucură-te, Ceea ce din tina păcatelor eşti a noastră mântuire;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 7-lea:

La Cina cea de taină, voind să-şi arate Domnul Iisus Hristos iubirea pentru neamul omenesc, binecuvântând a frânt pâinea şi dând ucenicilor a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu” şi luând paharul şi mulţumind le-a dat zicând: „Beţi din acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”, mulţumind Bunului Dumnezeu pentru negrăita Sa milostivire pentru noi, îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Semn nou al milostivirii Sale a arătat Domnul Ucenicilor Săi făgăduind să le trimită pe Duhul sfânt, Măngăietorul, carele de la tatăl purcede şi va mărturisi despre El. Iar ţie Maică a lui Dumnezeu, de două ori sfinţită de Sfântul Duh ăţi strigăm:

Bucură-te, ceea ce eşti al Duhului Sfânt sălaş;

Bucură-te, că eşti prealuminat lăcaş;

Bucură-te, cea în care Dumnezeu Cuvântul şi-a găsit încăpătoare cămara;

Bucură-te, ceea ce ai rodit dumnezeiesc mărgăritar;

Bucură-te, să ne deschizi uşile raiului prin naşterea ta;

Bucură-te, că prin tine semnul milostivirii lui Dumnezeu ne-ai arătat;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 8-lea:

Străin şi amar ne-a fost cuvântul, cum printr-un sărut Iuda Iscarioteanul l-a vândut pe Învăţătorul şi Domnul său, iar oştenii cu căpetenia şi slugile iudeilor L-au prins pe Iisus, L-au legat şi L-au dus mai întâi la Anna, mai marele preoţilor iar, apoi, la Caiafa-arhiereul. Iar Maica lui Dumnezeu aşteptând împlinirea sfatului aducător de moarte pentru Fiul Său Cel iubit, striga Celui de sus: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Mai-marii iudeilor L-au dus cu toţii pe Iisus în pretoriu, la Pilat din Pont, învinuindu-l a fi răufăcător; iar Pilat întrebându-L, Le-a răspuns că nu găseşte nicio vină în dânsul, pentru care îţi strigăm:

Bucură-te, că de mâhnire inima ţi-a sfâşiat;

Bucură-te, că pentru fiul tău lacrimi ai vărsat;

Bucură-te, ceea ce fără de cârtire ca o roabă a Domnului toate le-ai îndurat;

Bucură-te, că ai suferit şi ai plâns;

Bucură-te, Împărăteasă a cerurilor şi a pământului, care rugăciunile robilor tăi le primeşti;

Bucură-te, căci cu vas plin de harul Duhului Sfânt eşti;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 9-lea:

Toate neamurile te fericesc, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, Stăpâna şi Maica Izbăvitorului nostru ceea ce prin naşterea ta ai adus bucurie lumii întregi, iar mai în urmă amărăciune adâncă te-a cuprins, văzând pe Fiul tău cel preaiubit fiind dat spre batjocură, bătaie şi la moarte. Ci noi, cu umilinţă îţi aducem cântare ţie, Preacurat, cântând Dumnezeului celui atotputernic: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei mult-grăitori nu pot a spune toate pătimile îndurate de tine, Mântuitorul nostru, atunci când oştenii, împletind cununa din spini, Ţi-au pus-o pe cap şi Te-au îmbrăcat cu o mantie purpurie, zicând: „Bucură-te, regele iudeilor”, şi-Ţi dădeau palme. Ci, noi, Maică a lui Dumnezeu, cunoscând suferinţele tale îţi strigăm:

Bucură-te, că pe acela pe care L-ai alăptat, muncind fiind L-ai zărit;

Bucură-te, că încununarea Lui cu spini ai privit;

Bucură-te, ceea ce patimile Sale împreună cu El ai pătimit;

Bucură-te, că părăsit de toţi ucenicii săi L-ai ştiut;

Bucură-te, că osândit de judecători nedrepţi L-ai văzut;

Bucură-te, ceea ce una eşti curată şi preabinecuvântată între femei;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 10-lea:

Voind să îl scape pe Iisus, Pilat le-a grăit iudeilor: „Avem obiceiul să vă eliberăm un întemniţat, voiţi să vă eliberez pe regele iudeilor?”, iar ei au răspuns strigând: „Nu pe El, ci pe Baraba!”. Preamărind pe Milostivul Dumnezeu, care a dat pe Fiul Său Unul născut la moartea pe cruce, pentru a ne mântui de moartea cea veşnică Îi strigăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid şi îngrădire fii nouă, Stăpână, celor care suntem istoviţi de boli şi mâhniri, căci tu însăţi ai primit auzindu-i pe iudei strigând: „Răstigneşte-L!”. Ci, acum, auzi-ne pe noi, cei ce-ţi strigăm:

Bucură-te, Maică a milostivirii, care de la cei ce pătimesc cumplit, toată lacrima o depărtezi;

Bucură-te, ceea ce lacrimă de umilinţă ne dăruieşti;

Bucură-te, că pe cei gata să piară în păcate îi mântuieşti;

Bucură-te, că niciodată nu ai rămas de ruşine solind pentru creştini;

Bucură-te, că ne eşti izbăvitoare de patimi;

Bucură-te, ceea ce inimii înfrânte îi dăruieşti bucurii;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 11-lea:

Cântare preaumilită îi aducem Mântuitorului lumii, Cela ce la patimi de bunăvoie a mers, iar crucea şi-a purtat-o pe Golgota spre răstignire, şi stăteau lângă crucea lui Iisus, Maica Lui şi sora Maicii Lui, Maria lui Cleopa şi Maria Magdalena. Deci, Iisus vazând pe Maica sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis Maicii Sale: „Femeie, iată Fiul tău!”. Apoi a zis ucenicului: „Iată Maica ta!” şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. Ci tu, maică lui Dumnezeu văzând pe Fiul şi Dumnezeul tău pătimind pe cruce, strigai Celui de sus: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

„Lumina mea, Dumnezeule mai înainte de veci şi Făcătorul a toată făptura, Doamne, cum înduri pătimind pe cruce” - aşa grăia plângând Fecioara Preacurată despre naşterea Ta cea străină. „Fiul meu, mai mărită am fost între toate maicile, dar, vai mie, privindu-te acum răstignit mă aprind cu rărunchii”. Ci noi, auzind acestea, vărsăm lacrimi şi îţi strigăm:

Bucură-te, că de bucurii şi veselie te-ai văduvit;

Bucură-te, ceea ce pe Fiul tău de bunăvoie pătimind pe cruce l-ai privit;

Bucură-te, ceea ce pe Copilul tău mult-iubit plin de răni fiind l-ai zărit;

Bucură-te, Mieluşeaua care Copilul-ţi dus ca pe un miel la tăiere L-ai văzut;

Bucură-te, că pe izbăvitorul de rănile duhului şi ale trupului acoperit de răni L-ai zărit;

Bucură-te, ceea ce fiul tău înviat din morţi L-ai văzut;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 12-lea:

Trimite-ne harul Tau Mântuitorule, Preamilostive, Cela ce pe cruce duhul ţi l-ai dat şi astfel zapisul păcatelor noastre l-ai rupt. „Iată Lumina Mea cea bună, Dumnezeul Meu s-a stins pe cruce”, grăia Fecioara tânguindu-se: „Grăbeşte, Iosife, intră la Pilat şi cere-i să îl scoată de pe cruce pe învăţătorul tău. Văzându-te plin de răni, fără de nici o slavă dezbrăcat pe cruce fiind, Copilul meu, prin suflet mi-a trecut sabia, după prorocirea dreptului Simeon” - spunea Maica lui Dumnezeu strigând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, ne închinăm bogăţiei milelor Tale, stăpâne, „Făptura Ta vrând să o mântuieşti, moarte ai primit” - grăia Preacurata, ci prin Învierea Ta Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi toţi, care cu umilinţă îi strigăm Maicii Tale Preacurate:

Bucură-te, că pe Domnul Cel Preabun fără de suflare l-ai zărit;

Bucură-te, ceea ce ai sărutat trupul Fiului tău preaiubit;

Bucură-te, că ai privit la lumina ta cum era răpus de moarte şi dezbrăcat;

Bucură-te, ceea ce apoi mormântului l-ai încredinţat;

Bucură-te, că trupul Sau în giulgiu nou l-ai înfăşurat;

Bucură-te, ceea ce l-ai văzut înviat;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

O, Maică prealăudată, ceea ce te-ai istovit de amărăciune, stând lângă crucea Fiului şi Dumnezeului tău, ascultă suspinele şi lacrimile noastre şi ne izbăveşte de mâhniri, boli şi moartea cea veşnică pe toţi cei ce nădăjduiesc la nespusa ta milostivire şi strigă lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Îngerul care binevestise păstorilor din Bethleem naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu mulţime de oaste cerească a lăudat pe Dumnezeu zicând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Iar tu, Maica lui Dumnezeu, neavând unde să îţi pleci capul, căci nu mai era acolo loc de găzduire, ai născut pe fiul tău, cel unul-Născut în peşteră şi înfăţişându-l L-ai culcat în iesle. Cunoscând astfel amărăciunea inimii tale îţi cântăm acestea:

Bucură-te, Ceea ce pe Fiul tău mult iubit cu suflarea-ţi L-ai încălzit;

Bucură-te, că pe pruncul cel dinainte de veci L-ai înfăşat;

Bucură-te, căci pe Ţinătorul lumii la pieptul-ţi L-ai alăptat;

Bucură-te, că peştera în cer, o, ai prefăcut;

Bucură-te, Ceea ce altar de heruvimi te-ai făcut;

Bucură-te, că întru naştere şi după naştere Fecioară ai rămas;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

şi Condacul 1:

Alesei Fecioare Maria, Celei mai presus de toate fiicele pământului, Maicii fiului lui Dumnezeu pe care l-a dat pentru mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: caută la viaţa noastră cea mult necăjită, aminteşte-ţi durerile şi suferinţele pe care le-ai îndurat, ca Una ce eşti de o fire cu noi, şi fă cu noi după milostivirea ta, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

După aceea zicem această rugăciune:

Rugăciune:

O, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, ceea ce pentru curăţia ta şi pentru nenumăratele suferinţe îndurate de tine pe pământ, eşti mai presus decât toate fiicele pământului, primeşte suspinele noastre multîndurerate şi ne păzeşte sub acoperământul milostivirii tale, căci alt adăpost şi solire caldă în afară de tine nu avem, ci tu, îndrăznire având către Cel născut din tine, ajută-ne şi ne mântuieşte cu rugăciunile tale ca fără de oprelişti să ajungem în Împărăţia cerurilor, unde împreună cu toţi sfinţii vom cânta lui Dumnezeu Celui în Treime, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!

Tropar

Despietreşte inimile noastre cele învrăjbite, Născătoare de Dumnezeu, iar năvălirile celor ce ne urăsc le potoleşte şi toată strâmtorarea sufletului nostru o conteneşte. Ridicând ochii la icoana ta cea sfântă ne umilim în faţa suferinţei şi milostivirii tale pentru noi şi rănile Ţi le sărutăm, iar de săgeţile noastre care te străpung ne înfricoşăm. Ci tu Maică prea-milostivă, nu ne lăsa să pierim în împietrirea noastră şi din pricina nemilostivirii celor apropiaţi, căci eşti cu adevărat despietrirea inimilor învrăjbite.

Icoana Maicii Domnului „Despietrirea inimilor învrăjbite” simbolizează proorocirea batrânului Simeon de Dumnezeu primitorul, care a grăit către Maica lui Dumnezeu: „Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivirea şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Lc. 2,34-3 5)

În Sfânta Scriptură, cifra şapte semnifică plinătatea a ceva, în cazul de faţă a amărăciunii şi a „tristeţii şi durerii inimii”.

Această icoană se mai numeşte şi „Proorocirea lui Simeon”.

În Rusia, copiile acestei icoane s-au preaslăvit prin numeroase vindecări. Astfel, în anul 1830, în oraşul Vologda, s-a stins epidemia de holeră după o procesiune cu icoanele „Semistrelnaya” şi „Semigorodnaia” (Icoana celor şapte oraşe). În faţa acestei icoane se fac rugăciuni şi pentru împăciuirea celor învrăjbiţi. Icoana este prăznuită la 13 august.

15 august

Acatistul Adormirii Maicii Domnului

Condacul 1:

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împăratesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem ţie Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Icosul 1:

Îngerul întâi stătător, din cer a fost trimis, să spuna Născătoarei de Dumnezeu, mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind înaintea ei stând, a zis aşa:

Bucură-te, preaveselă Maica a Împăratului;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului;

Bucură-te, preamarită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;

Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tau şi Dumnezeu;

Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;

Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;

Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;

Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;

Bucură-te, podoabă şi stăpânirea ocarmuitorilor;

Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;

Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus;

Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Condacul al 2-lea:

Marii ierarhi, Dionisie, tainicul ceresc, Irotei cel minunat şi Timotei, cel încuviinţat cu dumnezeiască arhierie, văzând ceata apostolilor, adusă cu voia ta de faţă pe nori de la marginea lumii, la preacinstita Adormirea ta, preanevinovaţi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Toată făptura cea înţelegătoare, împreună cu căpeteniile cetelor cereşti, au venit cu Împăratul lor, care, în mâinile cele începătoare de viaţă, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinţă fierbinte, cu multe lacrimi a zis către ea aşa:

Bucură-te, Maica Făcătorului lumii care te-ai suit la cele fără de grijă;

Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la lărgimile cele mari ale cerului;

Bucură-te, că prin suirea ta, ai sfinţit cele patru stihii;

Bucură-te, că prin mergerea ta, ai veselit cele cereşti;

Bucură-te, ceea ce ai fost primită în frumosul Ierusalim de sus;

Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai intrat în locaşurile cele nefăcute de mâini omeneşti;

Bucură-te, Împărăteasa heruvimilor şi a serafimilor;

Bucura-te, stăpâna îngerilor şi a arhanghelilor;

Bucură-te, mângâierea şi izbăvirea credincioşilor;

Bucură-te, ajutorul şi sprijinirea moştenirii tale;

Bucura-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru tot neamul creştinesc;

Bucură-te, întru tot buna şi datatoarea tuturor bunătăţilor;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 3-lea:

Puterea celui de sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstita Adormirea Maicii lui Dumnezeu să fie de faţă şi a fost dus la mormântul cel primitor de viaţă. Deci pentru Toma, fiind desfăcut mormântul plecându-se să o vadă acolo, a cunoscut că este înălţată la cer şi crezând vedeniei sale celei din călătorie prin văzduh, a cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

A înţeles astfel ucenicul, că din iconomia lui Dumnezeu i-a fost rânduit să nu se întâmple sa fie la înmormântarea Maicii Domnului împreună cu ceilalţi. Pentru aceea, bucurându-se pentru Adormirea ei cea fără de moarte, a zis aşa:

Bucură-te, că ai fost luată de la pământ de Fiul tău;

Bucura-te, că te-ai suit la cele înalte, spre a te îndulci de slava lui Hristos;

Bucură-te, că te-ai suit la cele de sus, înconjurată de toate căpeteniile îngereşti şi i-ai aruncat lui Toma omoforul tău în văzduh, ca o adeverire, spre mărturie;

Bucură-te, că ai fost purtată de heruvimi, la cele mai presus de ceruri;

Bucură-te, că ai fost înălţată cu cântare de mare cuviinţă prin porţile cereşti, de mai marii puterilor îngereşti;

Bucură-te, că eşti înconjurată şi fericită de toţi locuitorii cerurilor;

Bucură-te, cer pământesc, care eşti înălţată la locuinţa Celui de Sus;

Bucură-te, tronul Domnului, care eşti înălţată de la pământ la Împărăţia cerească;

Bucură-te, solitoarea noastră şi tare sprijinire la Fiul tău;

Bucură-te, chezăşia noastră către Dumnezeu, spre mântuire;

Bucură-te, Împărăteasa creştinilor şi ajutătoare pentru dobândirea Împărăţiei cereşti;

Bucură-te, Maica Vieţii, şi, după Dumnezeu, nădejdea vieţii noastre celei veşnice;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri netrebnice şi necredincioase, având în sine evreul Atonie, şi văzând pe purtătorii de Dumnezeu apostoli, ducând la mormânt cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca să-l răstoarne. Dar fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat şi mâinile, ce au rămas lipite de pat. Acela apoi, prin credinţă, Mama a lui Dumnezeu te-a mărturisit pe tine cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind tainicii apostoli şi singurii văzători ai Cuvintului pe îngeri cântând înalte cântări, la înmormântarea trupului celui de Dumnezeu purtător, şi vrând să-i dea cinstea cea plăcută lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a cânta aşa:

Bucură-te, ceea ce ai luat bunăvestire, pentru mergerea ta la Împărăţia Cea de Sus;

Bucură-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;

Bucură-te, că ai luminat mulţimea heruvimilor cea prea cinstită;

Bucură-te, că ai luminat firea serafimilor cea preamarită;

Bucură-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov mai înainte închipuită;

Bucură-te, ceea ce ai fost de profet mai înainte vestită;

Bucură-te, că ai înfrânt semeţia cea rea a evreului;

Bucură-te, că ai dat lui vindecare;

Bucură-te, ceea ce ai întors necredinţa lui Atonie la credinţă;

Bucură-te, ceea ce ai primit pocăinţa lui;

Bucură-te, că înalţi la cer pe cei ce au iubire şi credinţă către tine;

Bucură-te, că eşti izbăvitoarea celor ce cu credinţă tare cheamă numele tau în ajutor;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 5-lea:

Sfinţii apostoli, ca nişte stele conduse de Dumnezeu fiind în lume împrăştiaţi pentru predicarea Evangheliei, răpiţi au fost pe nori prin văzduh şi aduşi spre înmormântarea Maicii Domnului, pe care cu laude şi cu cântare petrecând-o împreună cu îngerii cântau: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând văzătorii de Dumnezeu pe Stăpanul lor luând în mâini sufletul Maicii Sale şi cunoscând ca El este Domnul, s-au nevoit cu cântări sfinţite a lăuda pe cea binecuvântată şi au cântat aşa:

Bucură-te, Împărăteasă, care ai purtat pe Cel ce Împărăteşte peste toate;

Bucură-te, cea ce şi tu însăţi eşti purtată de mâinile Fiului tău;

Bucură-te, sceptru Împăratesc, din dreapta lui Hristos;

Bucură-te, stalparea porumbiţei, cea din mâna lui Noe;

Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea;

Bucură-te, crinul cel nevestejit, care a înflorit nemurirea;

Bucură-te, chivotul însufleţit de Dumnezeu, al dumnezeiescului părinte David;

Bucură-te, psaltire şi alăută preafrumoasă, ce ai ridicat mărirea profeţiei;

Bucură-te, chivot însufleţit, al sfinţeniei Domnului;

Bucură-te, viaţa care ne-ai adus pe noi întru bucurie Domnului;

Bucură-te, cortul cel umbrit de heruvimi;

Bucură-te, Sfânta Sfintelor, cea grăită de serafimi;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Condacul al 6-lea:

Apostolii, purtători ai cuvântului lui Dumnezeu în lume, după ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind aşezaţi la obişnuita masă comuna şi luând o parte de pâine şi înălţând-o în numele Domnului, deodată au văzut de sus pe Împărăteasa, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu îngerii purtători de lumină şi auzind-o, dându-le lor pace de la Fiul ei şi Dumnezeu, au cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucit-a nouă de voie Hristos, Soarele dreptăţii, din preacuratele tale coapse şi prin bună înţelepciune a predicii apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam în neam te-a preamărit. Pentru aceasta şi noi te fericim cântând ţie:

Bucură-te, pururea Fecioara, că de toate neamurile în veci eşti mărită;

Bucura-te preabună şi preaîndurată, asupra oamenilor mare ajutătoare;

Bucură-te, că ai împlinit făgăduinţa cetei ucenicilor;

Bucură-te, că prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, privire preadorită şi dulce a sfinţilor;

Bucură-te, bucuria cea întru tot veselitoare, a preacuvioaselor maici şi a sfintelor fecioare;

Bucură-te, că treci peste corturile drepţilor din rai;

Bucură-te, că îndreptezi pe toţi spre dumnezeiasca slavă cerească;

Bucură-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;

Bucură-te, începutul mântuirii omeneşti;

Bucură-te, Împărăteasa celor ce Împărătesc, după Dumnezeu pe pământ;

Bucură-te, Doamna şi Stăpâna celor ce domnesc după Domnul şi Stăpânul cerului;

Bucură-te, cea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 7-lea:

Pe toţi, cei ce vor să intre cu credinţă în sfânta ta biserică, Născătoare de Dumnezeu, pururea îi miluieşti, iar pe cei ce te măresc, de toate asupririle şi supărările îi izbăveşti. Pentru aceea, şi binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeşte, învingere asupra potrivnicului îi dăruieşte şi toate cele de mântuire ne dă nouă, care ne rugăm ţie, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătat-a făptură nouă, arătându-Se nouă Domnul, Făcătorul tuturor, prin tine Născătoare de Dumnezeu; iar tu, având purtare de grijă pentru noi, rudenia ta, care cu cinste serbăm Adormirea ta, primeşte să cântăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasă dintre pământeni;

Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de cele pământesti şi de cele cereşti;

Bucură-te, că te-ai suit mai sus de heruvimi şi de serafimi;

Bucură-te, că ai adunat prin nori ceata apostolilor la înmormântarea ta;

Bucură-te, căci cu puterea lui Dumnezeu, dovedire învederată, după înmormântarea ta, înaintea lui Toma te-ai arătat în văzduh, când venea pe nori;

Bucură-te, că prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;

Bucură-te, că ai dat lui Toma omoforul tău, ca o podoabă de încredinţare a mutării tale;

Bucură-te, ceea ce eşti împodobită cu frumuseţea tuturor virtuţiilor;

Bucură-te, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu spre mântuirea oamenilor;

Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finic cu trupul;

Bucură-te, că te-ai înălţat ca un cedru în slava cea cerească;

Bucură-te, pomul vieţii, cel sădit în mijlocul raiului celui de sus;

Bucură-te, corabia cea înţelegătoare, ce te-ai înălţat din potopul morţii, la cele de sus;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu nu laşi pe noi!

Condacul al 8-lea:

Ca pe un soare întru cele de sus, ştiindu-te pe tine, stăpână aleasă, suită de Fiul tău înăuntrul frumuseţilor celor mai presus de fire şi a bunătăţilor celor nespuse din ceruri, fiind ţinută cu plăcere în mâinile Lui şi cu bucurie stând la dreapta lui cea începătoare de viaţă, pururea cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul fiind ridicată la cele cereşti, iar pe cele pământeşti nelăsându-le Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tău ai fost purtată întru cele nepătrunse, la Ierusalimul cel de sus, la cetatea cea frumoasă şi cu totul luminată ai intrat, de heruvimi şi de toate puterile cereşti fiind înconjurată şi cântându-ţi-se unele ca acestea:

Bucură-te, al cărei sfânt suflet se sălăşluieşte în Sionul cel de sus şi prealuminat;

Bucură-te, al cărui trup nestricăcios se preamăreşte, împreună cu sufletul;

Bucură-te, ceea ce ai intrat în cetatea cea Împărătească a Atotţiitorului;

Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat în raiul cel frumos, sădit sus în ceruri;

Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în cetatea împodobită cu pietre strălucitoare;

Bucură-te, ceea ce eşti dusă în cetatea cea înconjurată de oştile cele preaînalte;

Bucură-te, că eşti luată mai presus de ceruri de Fiul tău, cu bună cuviinţă dumnezeiască;

Bucură-te, că eşti mai cinstită decât toate minţile cele nematerialnice ale îngerilor;

Bucură-te, ceea ce duci rugăciunea celor credincioşi, la Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru noi la scaunul fiului tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru mântuirea lumii;

Bucură-te, apărătoarea neamului creştinesc, dăruită de Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească te înalţă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, iar neamurile omeneşti te măresc, ca pe o Maică a lui Dumnezeu şi serbează preacinstită Adormirea ta, Împărăteasă. Căci pământenii prin tine se împreună cu cele cereşti, iar noi într-un glas cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cuvintele înaripate ale profeţilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem implinite întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci cu adevărat, ai născut nouă pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezând taina Cuvântului lui Dumnezeu cântăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, începutul cel deplin al legii şi al profeţilor;

Bucura-te, steaua lui Iacov, cea prevestită de Varlaam;

Bucură-te, patul marelui Împărat, cel vestit de Solomon;

Bucură-te, lâna cea rourată de Iisus, preaînchipuită de Ghedeon;

Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul legii, Moise;

Bucură-te, munte sfânt, privit de bărbatul doririlor;

Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov;

Bucură-te, uşa pecetluită şi neumblată, mai înainte văzută de Iezechiel;

Bucură-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai înainte arătat psalmistului David;

Bucură-te, taina ce s-a prezis de profeţi în multe chipuri;

Bucură-te, că întru tine s-au închipuit cuvintele prezise, ale tuturor profeţiilor;

Bucură-te, că ai primit toată iconomia Celui de sus, pentru mântuirea lumii;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuiască lumea, Domnul tuturor, din neamul pământenilor te-a ales pe tine Maică pentru Sine. Făcându-se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorâse şi cu Sine te-a ridicat şi pe tine, spre a petrece în slava cea veşnică şi a Împărăţiei, împreună cu Dansul fără de sfârşit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, aude de la toţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid eşti credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Şi apărătoare tuturor celor ce aleargă la tine, Preacurată, căci tu te-ai mutat la ceruri, ca să fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toţi care cântă ţie:

Bucură-te, cetatea marelui Împărat, aşezată deasupra munţilor cereşti;

Bucură-te, zid şi acoperământ, ce nu te ascunzi de la a noastră stăruinţă;

Bucură-te, că ajuti pe cei credincioşi să biruiască uneltirile duşmanilor;

Bucură-te, că ai înfrânt mulţimea agarenilor;

Bucură-te, păzitoarea cea neclintită a ortodocşilor;

Bucură-te, împrăştierea ereticilor;

Bucură-te, că ne eşti pace şi bucurie;

Bucură-te, că ai călcat iadul cel atotpierzător;

Bucură-te, cunună aleasă a celor ce cu mintea întreagă luptă împotriva pornirilor trupului;

Bucură-te, preamărirea cea mult preţuită a nevoitorilor mucenici;

Bucură-te, solitoarea odihnei celei fericite a oştenitorilor cuvioşi;

Bucură-te, dătătoarea bucuriei celei veşnice a monahilor celor ce bine au vietuit;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 11-lea:

Toată cântarea cetelor îngereşti celor însufleţite de Dumnezeu laudă Adormirea ta cea preacinstită, ceea ce eşti cu totul lăudată, stăpână Împărăteasă, de Dumnezeu Născătoare. Iar noi din inimă aducem ţie, care eşti maica tuturor, smerita noastră rugăciune, împreună cu oştile cereşti, cântând unuia Dumnezeu, Celui ce după vrednicie, te-a preamărit pe tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie primitoare de lumina cea adevărată te-ai arătat nouă celor de pe pământ. Căci tu luminezi sufletele şi le îndreptezi spre cunoştiinţă de Dumnezeu, ale celor ce serbează mutarea ta cea cu totul cinstită. Pentru aceasta cântăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, făclia cea nestricată, a focului celui nematerialnic;

Bucură-te, aurora cea netrecătoare, a luminii celei neînserate;

Bucură-te, lună strălucitoare din Soarele dreptăţii;

Bucură-te, lumină ce luminezi şi în întuneric;

Bucură-te, făclie pusa în sfeşnicul cel preaînalt;

Bucură-te, izvorul vieţii, cel răsărit din mormânt la lumina;

Bucură-te, maica luminii, care călăuzeşti sufletele celor evlavioşi;

Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mângâi sufletele celor întristaţi;

Bucura-te, ceea ce dăruiesti sfârşit bun celor ce nădăjduiesc spre tine;

Bucură-te, ceea ce la judecata Fiului tău găteşti credincioşilor tăi moştenirea celor din dreapta Lui;

Bucură-te, preafericită, că prin tine vom fi şi noi fericiţi, avându-te pe tine ajutătoare şi sprijinitoare în rugăciuni;

Bucură-te, preabinecuvântată din neam în neam, că Domnul este cu tine, şi prin tine cu noi;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 12-lea:

Văzând mulţimile îngereşti harul măririi, în slăvitul Tron ceresc, dăruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu şederea de-a dreapta Fiului ei şi Dumnezeu, i s-au închinat ei Scaunele şi Puterile, au înconjurat-o începătoriile şi căpeteniile, i s-au plecat înfricoşaţi heruvimii, serafimii şi domniile, împreună cu arhanghelii şi îngerii, care smeriţi, o preamăreau cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând întru tot cinstita ta Adormire, lăudăm toţi înălţarea ta la ceruri, Împărăteasă Maică a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinţeşte, măreşte şi miluieşte pe toţi cei ce cu dragoste te laudă aşa:

Bucură-te, ceea ce ai curăţit pământul, cu paşii preacuratelor tale picioare;

Bucură-te, ceea ce ai sfinţit văzduhul cu suirea ta la cer;

Bucură-te, ceea ce te-ai suit la înălţimea cerească;

Bucura-te, ceea ce priveşti toată frumuseţea cea negrăită;

Bucură-te, că şezi întru slavă Fiului tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, că te bucuri în veci cu Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, frumuseţea din dreapta Domnului, care înfrumuseţezi pe toţi cei ce în ceruri te fericesc pe tine;

Bucură-te, bucuria tuturor pământenilor care nădăjduiesc spre tine;

Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu harul şi cu mărirea toată lumea;

Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi şi a mântui pe toţi care te cheamă din toată inima;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai cinstită şi de Dumnezeu Născătoare numită;

Bucură-te, care de la răsărit şi până la apus, eşti preamărită de toţi credincioşii ortodocşi;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 13-lea:

O, Maică prealăudată a Împăratului cerului şi a pământului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vieţuieşte şi după moarte, primeşte de la noi, la cinstită Adormirea ta, această rugăciune de acum şi în viaţa aceasta şi, la vremea morţii noastre, scapă-ne de toată nenorocirea şi chinul; şi Împărăţiei celei cereşti ne învredniceşte, Împărăteasă, pe noi cei care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Se zic din nou Icosul1 (Îngerul întâi stătător...) şi Condacul 1 (Celei alese dintre toate neamurile....) şi se face otpustul.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:

Preasfântă stăpână de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştiinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi şi ne izbăveşte de ele. Că prebinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin

15/28 august

Acatistul Maicii Domnului - La icoana Sporirea Minţii făcătoare de minuni!

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împăratesei cerului şi a pământului, celei ce întregii lumi vindecarea duhovnicească îi dăruieşte, cântare de mulţumire îi aducem pentru comoara dumnezeiască ce ne-a dăruit-o, făcătoarea de minuni a ei icoană, numită „Sporirea minţii”, cu care îngrădiţi fiind, cu luminoasă bucurie slăvim şi cu dragoste glăsuim: Bucură-te, Crăiasa preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Icosul 1:

Îngerul vestitor în cetatea Nazaret a fost trimis către Preacurata Pruncă Maria, ca să-i grăiască: Bucură-Te! Iar Preacurata, auzind a arhanghelului bună vestire, în smerenia inimii ei, aşa i-a răspuns: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Atunci Dumnezeu-Cuvântul în pantecele ei S-a întrupat. Iar noi, păcătoşii, pe Maica lui Hristos Dumnezeul nostru cu evlavie cinstind-o, aşa cum îngerul ne-a învăţat, cu smerenie să-i cântăm Celei pline de har:

Bucură-te, ceea ce eşti binecuvântată între femei;

Bucură-te, ceea ce de la Domnul har ai aflat;

Bucură-te, ea adumbrită de puterea Celui Preaînalt;

Bucură-te, ceea ce de Duhul Sfânt ai fost sfinţită;

Bucură-te, roabă credincioasă a Domnului;

Bucură-te, Pruncă de Dumnezeu aleasă;

Bucură-te, ceea ce pe Mântuitorul lumii ai născut;

Bucură-te, Maica Luminii, ceea ce pe toţi îi luminezi;

Bucură-te, ceea ce întreci mintea celor înţelepti;

Bucură-te, ceea ce rosturile credincioşilor le desluşeşti;

Bucură-te, Împărăteasa cerului şi a pământului;

Bucură-te, că pe tine te fericesc toate neamurile;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 2-lea::

Văzand, Preaneprihanita, dorirea poporului celui nou, pe binevestitorul evanghelicelor taine, Apostolul Luca, l-ai blagoslovit, preacurat chipul tău să-l zugravească şi, privind la acesta, cu putere ai grăit: Cu acest chip zugravit vor fi harul meu şi puterea. De aceea, în faţa sfintelor tale icoane, cu care întreaga lume creştină ai împodobit, cu evlavie ne închinăm şi, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru tine Îi cântăm Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Ceea ce cerească înţelepciune o desluşeşti, Fecioară Preacurată, tuturor credincioşilor ai binevoit a le descoperi că în lume lucrează voia lui Dumnezeu, bună, bineplăcută şi desăvârşită, care depăşeşte orice minte. Caută spre noi, Născătoare de Dumnezeu atotlăudată şi cu lumina adevărului luminează-ne, mângâie-ne ca o Maică, pe calea cea dreaptă ne călăuzeşte, ca astfel să-ţi strigăm, cei ce ne rugăm ţie:

Bucură-te, ceea ce pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeui ai născut;

Bucură-te, ceea ce pe Dumnezeu cu cu omul L-ai unit;

Bucură-te, ceea ce sufletele noastre cu lumina minţii le luminezi;

Bucură-te, vas negrăit al slavei lui Dumnezeu;

Bucură-te, începătoare a cinstirii sfintelor icoane;

Bucură-te, dătătoarea comorilor duhovniceşti;

Bucură-te, ceea ce sfintelor tale icoane har le dăruieşti;

Bucură-te, căci privind la icoanele tale, ţie ne închinăm;

Bucură-te, ceea ce prin sfintele tale icoane întregii lumi vindecări dăruieşti;

Bucură-te, ceea ce minţile şi inimile noastre la cer le ridici;

Bucură-te, ceea ce întreaga zidire cu raza harului tău ai luminat;

Bucură-te, ceea ce împreună cu Fiul tău Dumnezeu de-a pururi Împărăteşti;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 3-lea:

Adumbriţi fiind de puterea harului, nişte creştini evlavioşi în cetatea Nazaretului au ajuns şi acolo casa Născătoarei de Dumnezeu au aflat, unde Preacurata s-a născut şi binevestirea arhanghelului a primit, şi au mutat Sfânta Casa în pământul Italiei, în oraşul Loreto. Până în zilele noastre, în catul de sus al Sfintei case icoana Născătoarei de Dumnezeu, din lemn făurită, se păstrează, pe care cereştile puteri îngereşti nevăzut o înconjoară şi cu cucernicie o cinstesc, cu bucurie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Milostivire de maică având spre tot neamul creştinesc, toate colţurile lumii le chemi la mântuire, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, de aceea în casa ta felurite neamuri din multe ţări sosesc şi în faţa icoanei tale îşi mărturisesc păcatele. De aceea, de la răsarit şi până la apus icoana ta se slăveşte şi credincioşii izbăviţi de boli, de dureri şi de necazuri mulţumire îţi aduc, strigând către tine:

Bucură-te, casa pe care Înţelepciunea lui Dumnezeu Sieşi şi-a zidit;

Bucură-te, cetate dumnezeiască, ce din mică cetate a Nazaretului ai venit;

Bucură-te, ceea ce prin naşterea ta casa lui Dumnezeu ai luminat;

Bucură-te, Pruncă, mai înaltă decât Sfânta Sfintelor;

Bucură-te, ceea ce cu dumnezeiescul Prunc De-dinainte-de-veci în Nazaret ai sosit;

Bucură-te, ceea ce tainei mântuirii neamului omenesc ai slujit;

Bucură-te, scară, pe care de la pământ la cer ne suim;

Bucură-te, minunat acoperământ al întregii lumi;

Bucură-te, căci cu credinţa preacuratului tău chip zugrăvit ne închinăm;

Bucură-te, căci de la el daruri pline de har pentru mântuirea sufletelor noastre luăm;

Bucură-te, ceea ce semne minunate prin icoanele tale săvârşeşti;

Bucură-te, puternică apărătoare a neamului creştinesc;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 4-lea:

Un oare care zugrav de urgia unei boli cumplite fiind stăpânit şi la tulburarea minţii ajungând, de la doctorii pământesti nici un folos nu a aflat. Atunci Preacurata Născătoare bolnavului i s-a arătat şi să-i zugravească icoana, care sfinţeşte casa ei din orasul Loreto i-a poruncit. Acestea împlinind, zugravul s-a vindecat si, din acea zi, icoana pictată „Sporirea minţii” o numit-o, cântând în fata ei cântare de laudă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Creştinii din ţara Rusiei auzind că, spre bucuria şi mângâierea lor, Preacurata Născătoare să le dea icoana sa numită „Sporirea minţii” a binevoit, cu multe chipuri ale ei bisericile şi casele şi-au împodobit, de la care mulţime de semne negrăite şi minuni din belşug se săvârşeau pentru toţi cei ce cu credinţă se apropiau şi îi cântau Preabinecuvântatei Născătoare aşa:

Bucură-te, ceea ce cinstită icoană a chipului tau spre mângâiere şi sfinţire ne-ai dăruit;

Bucură-te, ceea ce durerile sufleteşti şi trupeşti cu icoana ta grabnic le tămăduieşti;

Bucură-te, ceea ce pământul Rusiei cu acoperamantul milostivirii tale l-ai adumbrit;

Bucură-te, ceea ce pe iubitorii şi cinstitorii icoanei tale de toate necazurile îi izbăvesti;

Bucură-te, ceea ce în chip nevăzut, împreuă cu sfintele tale icoane, în casele noastre pătrunzi;

Bucură-te, ceea ce binecuvântare şi bucurie astfel ne dăruieşti;

Bucură-te, ceea ce pe cei părăsiţi de doctori în preaputernicile tale braţe îi primeşti;

Bucură-te, vindecătoare a celor ce minţile, din pricina bolii, şi-au rătăcit;

Bucură-te, nădejdea celor fără de nădejde;

Bucură-te, luminarea cugetelor noastre;

Bucură-te, oglindă curată a cunoştinţei adevărului;

Bucură-te, căci de la răsărit până la apus numele tău se fericeşte;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 5-lea:

Asemeni unei stele călăuzite de Dumnezeu s-a arătat icoana ta, Maică a Domnului: ţara Rusie şi oraşele ei le sfinţeşte, pe cei aflaţi în întunericul neştiinţei cu lumina cunoştinţei dumnezeieşti îi luminează, mintea noastră cea întunecată de păcate o limpezeşti, pe cei rătăciţi pe calea poruncilor Fiului tau şi Dumnezeu îi îndrumă, Căruia spre mulţumire Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Vazând comoara dumnezeiască, icoana minunată a Maicii Domnului, către aceasta cu sârguinţă să alergăm, pentru că în neputinţe vindecare, în mâhniri mângâiere, în necazuri izbăvire să primim şi cu bucuie să-i cântăm Apărătoarei noastre:

Bucură-te, ceea ce cu ivirea icoanei tale pe credincioşi i-ai luminat;

Bucură-te, căci prin tine Soarele Dreptăţii, Dumnezeul nostru în întuneric a strălucit;

Bucură-te, Maică a Luminii Minţii, care cu harul întreaga lume ai luminat-o;

Bucură-te, ceea ce cu zorile harului ne înţelepţeşti;

Bucură-te, ceea ce cu lumina ta întunericul neştinţei noastre îl risipeşti;

Bucură-te, Fecioară, căci prin tine lumina cunoştinţei dumnezeieşti tuturor le-a strălucit;

Bucură-te, candelă nestinsă, ceea ce flacăra credinţei o aprinzi;

Bucură-te, ceea ce calea virtuţilor o desluşeşti;

Bucură-te, izvorul sfinţeniei;

Bucură-te, puternica noastră Apărătoare de necazuri şi de urgii;

Bucură-te, făclie neostoită a iubirii dumnezeieşti;

Bucură-te, ceea ce prin strălucirea minunilor tale primăvara mântuirii o binevesteşti;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 6-lea:

Întreaga lume propovăduieşte milostivirea ta, o, Maică a Domnului nostru, căci în toate oraşele şi satele de pe pământul Rusiei icoana ta, cea numită „Sporirea minţii”, cu raze de minuni străluceşte, luminând sufletele noastre cu lumina harului dumnezeiesc şi îndemnându-ne sa-I cântîm lui Dumnezeu, Celui ce te-a proslăvit: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucit-a în cinstita ta icoană, Preacurată, lumina mântuirii celor rătăciţi în bezna păcatelor şi a patimilor şi toţi cei ce cu credinţă şi evlavie se roagă în faţa ei grabnic ajutor primesc. Întunecimea minţilor noastre cu lumina ta risipeşte-o, Atotlăudată, şi dă-le să vadă lumina cea adevărată tuturor celor ce cu dragoste îţi cântă aşa:

Bucură-te, stea neapusă, ceea ce Soarele dreptăţii în lume l-ai adus;

Bucură-te, Maica Luminii celei adevărate, care luminează sufletele credincioşilor;

Bucură-te, povăţuitoarea învăţăturii celei pline de har;

Bucură-te, ceea ce cu luminosul tău acoperământ mintea noastră tulbură o luminezi;

Bucură-te, zare neînserată, ce risipeşti pâcla păcatelor noastre;

Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti de întuneric şi de veşnicele cazne;

Bucură-te, ceea ce de cursele vrăjmaşilor ne slobozeşti;

Bucură-te, ceea ce nebunia lumii acesteia o biruieşti;

Bucură-te, doborârea învăţăturilor stricătoare de suflet;

Bucură-te, dăruitoarea învăţăturilor folositoare;

Bucură-te, ceea ce mângâiere cu icoana ta ne dăruieşti;

Bucură-te, ceea ce cu lumina bucuriei sufletele ni le întăreşti;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 7-lea:

Vrând ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, preamilostivul Dumnezeu şi Ziditorul nostru i-a dăruit Maicii Sale pentru noi icoana „Sporirea minţii”, pentru ca toţi cei ce cu credinţă se roagă în fata ei, să primească puterea cuvântului, minte şi înţelepciune şi în liniştea cugetului lor să-I cânte Domnului să Împăratului nostru: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Noi şi preaslăvite minuni credincioşilor le descoperi, Maică a lui Dumnezeu, prin sfânta ta icoană: cu puterea harului lui Hristos pe cei cu mintea tulburată îi luminezi, de nebunie ne fereşti, slăbiciunile le întremezi şi tuturor ce aleargă la tămăduitoarea ta icoană grabnică vindecare le dăruieşti, îndemnându-i să-ţi cânte:

Bucură-te, ceea ce ne scoţi din adâncul neştiinţei;

Bucură-te, ceea ce mintea multora o luminezi;

Bucură-te, ceea ce cuvântul înţelepciunii celor ce îl cer, îl dăruieşti;

Bucură-te, ceea ce minţile celor fără de minte le întregeşti;

Bucură-te, izgonitoarea cugetelor păcătoase;

Bucură-te, îmblânzitoarea inimilor învârtoşate;

Bucură-te, ceea ce mintea spre Dumnezeu ne-o înalţi;

Bucură-te, înţelepţitoarea neînţelepţilor;

Bucură-te, povăţuitoarea noastră spre evlavie;

Bucură-te, ceea ce rugăciunile binecredincioşilor spre Fiul tău şi Dumnezeu le aduci;

Bucură-te, ceea ce însăţi neîncetat pentru noi toţi te rogi la Prestotul Atotţiitorului;

Bucură-te, ceea ce veşnică bucurie ne-o hărăzeşti;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 8-lea:

Nespus este a privi la icoana ta pe lemn zugravită, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care, cu dumnezeiasca ta putere, duhurile întunericului le risipeşti şi celor slabi la minte şi cu greutate la învăţătură minte le dăruieşti. Şi noi, cei ce pierim în păcate, cu lacrimi te rugăm, izbăveşte-ne de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, de întunericul nechibzuinţei, pentru ca întodeauna să-I cântăm Domnului şi Mântuitorului nostru: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Tot pământul Rusiei este plin, ca de nişte aştri luminaţi de Dumnezeu, de făcătoarele de minunate tale icoane, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, printre care şi icoana „Sporirea minţii”, care cu har străluceşte şi inimile noastre îngheţate cu semnele milostivirii tale faţă de noi, păcătoşii, le încălzeşte. Pentru aceasta în faţa sfânt chipului tău genunchii plecându-ne, ţie îţi cântăm, Preacurată, aşa:

Bucură-te, ceea ce necazurile noastre în bucurii le prefaci;

Bucură-te, ceea ce de săgeţile aprinse ale vicleanului ne ocroteşti;

Bucură-te, învăţătoarea pruncilor şi păzitoarea lor cea plină de har;

Bucură-te, Ocrotitoarea şi Călăuzitoarea preaînţeleaptă a tinereţii;

Bucură-te, ceea ce copiilor cu greutăţi la învăţătură minte le dăruieşti;

Bucură-te, ceea ce strici cursele vrăjmaşilor;

Bucură-te, ceea ce luminezi cugetele credincioşilor;

Bucură-te, ceea ce-i ruşinezi pe necredincioşi;

Bucură-te, vindecătoarea celor stăpâniţi de întunecarea minţii;

Bucură-te, că harul icoanei tale alungă pe demoni;

Bucură-te, Maica milostivirii şi a bunătăţilor;

Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 9-lea:

Toate fiinţele îngereşti ţie cu evlavie îţi slujesc, o, Crăiasă a cerului şi a pământului, neamul omenesc laudă îţi aduce şi sfânta ta icoană o cinsteste, pe care spre bucurie şi mângâiere ne-ai dăruit-o. Învaţă-ne, Preabună, cu vrednicie să te slăvim şi Mântuitorului lumii, Celui din tine născut să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii Omeneşti nu se pricep a cunoaşte taina slujirii tale neamului creştinesc, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, nici nu pot înţelege puterea minunată de la icoanele tale izvorâtă pentru toată trebuinţa sufletească şi trupească a oamenilor. Iar noi, creştinii drept slăvitori, cu lacrimi de bucurie în ochi în faţa sfintei tale icoane stând, te slăvim, Fecioară plină de har, şi grăim:

Bucură-te, bucuria îngerilor;

Bucură-te, cea căreia arhanghelii i se închină;

Bucură-te, ceea ce de heruvimi în văzduh eşti întâmpinată;

Bucură-te, cea căreia laudă îi aduc serafimii;

Bucură-te, podoabă strălucitoare a Bisericii cereşti şi pământeşti;

Bucură-te, ceea ce eşti mai înaltă decât toate puterile cereşti;

Bucură-te, ceea ce eşti cinstită de oştirile cereşti;

Bucură-te, slava tuturor pământenilor;

Bucură-te, ceea ce minţile noastre cu icoană ta spre Cel Preaînalt le ridici;

Bucură-te, Călăuzitoarea noastră spre Patria cerească;

Bucură-te, ceea ce cu lumina sufletului tau tot pământul il îmbrăţişezi;

Bucură-te, ceea ce în faţa Crucii Fiului Tău pe toţi ne-ai înfiat;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 10-lea:

Dorind să mântuiască lumea de nebunie şi de amăgirea vrăjmaşului, Domnul Cel iubitor de oameni ne-a dăruit minunata ta icoană, Născătoare de Dumnezeu. În faţa ei cei tulburaţi la minte se tămăduiesc, cei chinuiţi de demoni se izbăvesc, suferinzii mângâiere şi bucurie dobândesc. Pentru aceasta slăvind pe Dumnezeu, Cel ce astfel de milostiviri ne dăruieşte, să-I cântăm cântare de mulţumire: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid nebiruit şi Acoperământ fii nouă, Preacurată, împotriva năvălirii vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, ocrotindu-ne de orice boală şi năpastă. Pentru aceasta, cu credinţă căzând la icoana ta „Sporirea minţii”, pentru harnic ajutor şi tămăduirea tuturor neputinţelor trupeşti şi sufleteşti, cu bucurie îţi cântăm aşa:

Bucură-te, Păzitoarea noastră de căile pierzării;

Bucură-te, îndrumătoarea credincioşilor spre tot lucrul cel adevărat;

Bucură-te, izgonitoarea duhului bolii şi al leneviei;

Bucură-te, dobândirea duhului înţelepciunii şi al puterii;

Bucură-te, ceea ce pe vrăjmaşii cu puterea lui Dumnezeu îi ruşinezi;

Bucură-te, ceea ce destrami sfaturile necinstitorului;

Bucură-te, ceea ce sănătate demonizaţilor le dăruieşti;

Bucură-te, tămăduitoarea cumplitelor neputinţe;

Bucură-te, izbăvitoarea noastră de moarte duhovnicească;

Bucură-te, ceea ce cu lacrimile tale păcatele noastre le curăţeşti;

Bucură-te, ceea ce cu bucurie duhovnicească în chip minunat ne îndestulezi;

Bucură-te, ceea ce în veacul viitor vesnic bucurii ne hărăzeşti;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 11-lea:

Cântare de multumire îţi aducem în faţa preacinstitului tău chip, o, Preacurată, pentru negrăita ta milostivire către noi şi ne rugăm, Ceea ce eşti plină de har: păzeşte minţile şi inimile noastre de învăţăturile stricătoare, de necredinţă şi de superstiţii, apără ţara Rusiei de toată neorânduiala iscată în patria noastră de potrivnicii credinţei şi învredniceşte-ne cu inima curată să-L slăvim pe ziditorul nostru cântandu-i cântarea: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Ca pe o făclie purtătoare de lumină vedem icoana ta, Maică a Domnului, cu strălucirea minunilor tale pământul nostru luminându-l, pe calea mântuirii îndrumându-ne şi inimile noastre către tine, Preacurată, cu dragoste aprinzându-le. Iar noi, cunoscând puterea harului tău, cu cântări de bucurie te proslăvim aşa:

Bucură-te, ceea ce îl întreci cu înţelepciunea pe Solomon;

Bucură-te, ceea ce ascunsele taine dumnezeieşti le descoperi credincioşilor;

Bucură-te, ceea ce pe neînţelepţi preaînţelepţi îi arăţi;

Bucură-te, fulger, ce luminezi sufletele;

Bucură-te, ceea ce ruşinezi înţelepciunea deşartă a veacului acestuia;

Bucură-te, ceea ce în ceasul descumpănirii gândul cel bun în inimă ni-l dăruieşti;

Bucură-te, descoperirea înţelepciunii şi bunătăţii lui Dumnezeu;

Bucură-te, frumuseţea lumii de sus;

Bucură-te, ceea ce minunata ta icoană ca pe un dar ceresc ne-ai descoperit;

Bucură-te, izvorul bucuriei neîncetate;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 12-lea:

O, Preabună, cere pentru noi harul dumnezeiesc de la fiul tău şi Dumnezeu, întinde-ne o mână de ajutor, ca să nu murim nepocăiţi; cu iubirea ta încălzeşte-ne, curăţeşte minţile noastre de gândurile păcătoase, limpezeşte ochii inimii noastre ca să vadă calea mântuirii şi învredniceşte-ne ca şi în viaţa aceasta şi în Împăraţia cerească să-i cântăm Ziditorului şi făcătorului nostru: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând minunile tale prin icoana ta săvârsite, pe tine te lăudăm, Craiasă, te slăvim, ceea ce cu adevărat eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât serafimii. Caută din cer către cei ce stau în faţa sfintei tale icoane şi harul tău trimite-ne nouă, izbăveşte de tot necazul şi ispitele vrăjmaşilor pe cei ce te cântă pe tine ca pe Apărătoare, şi Ocrotitoarea noastră, aşa:

Bucură-te, ceea ce cu rugăciunile tale întreaga lume o mântuieşti;

Bucură-te, mângâierea amarnicului veac de acum;

Bucură-te, Maica Luminii, cea ce cu lumina curăţiei tale pe toţi ii luminezi;

Bucură-te, ceea ce ne descoperi tainele voii lui Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce pământul Rusiei ca moştenire ţi l-ai ales;

Bucură-te, ceea ce cu icoanele tale făcătoare de minuni pământul Rusiei ai binecuvântat;

Bucură-te, ceea ce în chip minunat prin icoana ta în chip nevăzut ne acoperi;

Bucură-te, ceea ce bucurie harnică verşi în inimile iubitorilor de Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce uşile milostivirii dumnezeieşti cu mijlocirea ta le deschizi;

Bucură-te, ceea ce darurile Sfântului Duh ne ajuţi a le dobândi;

Bucură-te, una curată şi binecuvântată între femei;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

Maică Atotlăudată a Luminii Peste-tot-fiitoare şi a Părintelui Înţelepciunii, Tu eşti lumina mâhniţilor, Sporirea minţii şi bucuria inimilor noastre; auzi-ne pe noi şi primeste rugăciunea noastră, a păcătoşilor, înţelepteşte-ne pe noi, neînţelepţii şi povăţuieşte-ne să cântăm şi să ne rugăm în fata icoanei Tale, „Sporirea minţii” numită. Nu înceta a Te ruga pentru noi, nevrednicii robii Tăi, cei ce Te slăvim şi Fiului Tău şi Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!

Apoi se zice Icosul 1:

Îngerul vestitor în cetatea Nazaret a fost trimis către Preacurata Pruncă Maria, ca să-i grăiască: Bucură-Te! Iar Preacurata, auzind a arhanghelului bună vestire, în smerenia inimii ei, aşa i-a răspuns: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Atunci Dumnezeu-Cuvântul în pantecele ei S-a întrupat. Iar noi, păcătoşii, pe Maica lui Hristos Dumnezeul nostru cu evlavie cinstind-o, aşa cum îngerul ne-a învăţat, cu smerenie să-i cântăm Celei pline de har:

Bucură-te, ceea ce eşti binecuvântată între femei;

Bucură-te, ceea ce de la Domnul har ai aflat;

Bucură-te, ea adumbrită de puterea Celui Preaînalt;

Bucură-te, ceea ce de Duhul Sfânt ai fost sfinţită;

Bucură-te, roabă credincioasă a Domnului;

Bucură-te, Pruncă de Dumnezeu aleasă;

Bucură-te, ceea ce pe Mântuitorul lumii ai născut;

Bucură-te, Maica Luminii, ceea ce pe toţi îi luminezi;

Bucură-te, ceea ce întreci mintea celor înţelepti;

Bucură-te, ceea ce rosturile credincioşilor le desluşeşti;

Bucură-te, Împărăteasa cerului şi a pământului;

Bucură-te, că pe tine te fericesc toate neamurile;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

şi Condacul 1:

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împăratesei cerului şi a pământului, celei ce întregii lumi vindecarea duhovnicească îi dăruieşte, cântare de mulţumire îi aducem pentru comoara dumnezeiască ce ne-a dăruit-o, făcătoarea de minuni a ei icoană, numită „Sporirea minţii”, cu care îngrădiţi fiind, cu luminoasă bucurie slăvim şi cu dragoste glăsuim: Bucură-te, Crăiasa preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

După aceea zicem această rugăciune:

Rugăciune:

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casa pe care Înţelepciunea lui Dumnezeu Sieşi Si-a zidit-o, dătătoarea darurilor duhovniceşti, ceea ce de la cele lumeşti la cele dinainte de lume mintea noastră o înalţi şi pe toţi la cunoştiinţa înţelepciunii îi ridici! Primeşte această cântare de rugăciune de la noi, nevrednicii robii Tai, care cu credinţă şi cu smerenie ne închinăm în fata Preacinstitei Tale icoane! Înduplecă-L pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru să le dea mai marilor noştri înţelepciune şi putere, judecătorilor dreptate şi necăutare la faţa omului, păstorilor înţelepciune duhovnicească, râvna şi buna pază a sufletelor noastre, învăţătorilor smerită înţelepciune, fiilor ascultare şi nouă tuturor Duhul chibzuinţei şi al evlaviei, duhul smereniei şi al blândeţii, duhul curăţiei şi al adevărului. Şi acum, maică prealăudată, dă-ne buna sporire a minţii, pe cei aflaţi în vrajbă şi în dezbinare împacă-i, uneşte-i şi pune între ei o legătură de iubire nedespărţită, pe cei rătăciţi din nesocotinţă întoarce-i spre lumina adevărului lui Hristos, povăţuieşte-i frica de Dumnezeu, înfrânarea şi hărnicia, dă-le cuvântul înţelepciunii şi cunoştiinţe folositoare de suflet celor ce le cer, luminează-ne cu bucuria cea nepieritoare, Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită decât serafimii. Iar noi, văzând faptele minunate şi preachibzuita înţelepciune a lui Dumnezeu în lume şi în viaţa noastră, să ne înstrăinăm de deşertăciunea pământească şi de prisositoarele griji lumeşti şi să ne ridicăm minţile şi inimile noastre spre cer, pentru ca, prin ocrotirea şi ajutorul Tău, laudă, mulţumire şi închinare pentru toate să-i aducem Întreit Slăvitului Dumnezeu şi Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Scurt istoric al Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Sporirea minţii” (Ziua prăznuirii: 15/28 august stil nou):

Icoana a fost descoperită în Rusia, în catedrala Schimbării la Faţă (Spaso-Preobrajensk) din orasul Ribinsk, gubernia Iaroslavului.

Apariţia acestei icoane se datorează credinţei ortodocşilor în darul Maicii Domnului de a fi mijlocitoare în faţa Fiului ei şi Dumnezeu pentru a dărui oamenilor binefaceri duhovniceşti şi trupeşti, printre care luminarea minţii şi a inimii cu adevărul dumnezeiesc. Oamenii obişnuiesc să se roage la această icoana pentru luminarea minţii la şcoală, pentru reuşită şi spor la învăţătură şi la examene. Părinţii care descoperă la copiii lor o slăbiciune a minţii în deprinderea ştiinţei de carte şi a învăţăturii începătoare a credinţei aleargă la această icoană, pentru a se ruga Preasfintei Născătoare şi dumnezeiescului său Fiu Iisus Hristos, pentru înţelepţirea, dreapta socotinţă şi Sporirea minţii copiilor lor.

Descoperirea Icoanei

Maica Domnului şi Pruncul Iisus sunt zugrăviţi în picioare, având trupurile în întregime înfăşurate sub aceeaşi mantie, pe fundalul unui cer de noapte înstelat. Capetele lor, acoperite cu coroane de aur, ies din partea de sus a unui trunchi de con, reprezentând mantia care-i înfăşoară laolaltă. Aceasta este decorată cu diverse ornamente (sub formă de cruce, de floare); pe ea pot fi cusute broderii şi aplicate pietre (semi)preţioase şi perle. Pruncul Iisus face gestul binecuvântării cu mâna dreaptă. Pe părţile laterale sunt zugrăviţi câte doi îngeri stând în picioare sau îngenunchiaţi pe nori, care ţin în mâini câte o lumânare aprinsă. Deasupra capetelor Maicii Domnului şi a Pruncului Iisus sunt zugraviţi trei heruvimi, iar sub picioarele lor, adică sub partea de jos a mantiei, un heruvim cu aripile larg deschise.

16 august

Acatistul Sfinţilor Brâncoveni (Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei; împreună cu ei şi sfetnicul Ianache - Sfinţi Martiri!)

Preotul dă obişnuita binecuvântare, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de este mirean cel ce zice acatistul, zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Apoi troparele acestea, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfintului Duh. Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tau; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tau chemăm. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin. Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc. Apoi:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om;

şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat;

şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui;

şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserica;

mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor;

aştept învierea morţilor

şi viaţa veacului ce va să fie.

Amin.

Condacele şi Icoasele

Condacul 1, glasul al 3-lea:

Veniţi, binecinstitorilor creştini, să aducem cuvioase laude şi cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăţia cerurilor şi pentru neam acesta moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă mult v-aţi nevoit!

Icosul 1:

Întregind lanţul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu l-aţi mărturisit şi lepădările pentru bunătăţile vremelnice ale acestui veac trufaş şi nestatornic, desăvârşit le-aţi zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilinţă graiuri ca acestea:

Bucuraţi-vă, că avuţia cea stricăcioasă aţi defăimat;

Bucuraţi-vă, că bogăţia cea gândită aţi aflat;

Bucuraţi-vă, că de frumuseţea materialnică nu v-aţi biruit;

Bucuraţi-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-aţi socotit;

Bucuraţi-vă, preaînţelepţilor, voi partea cea bună aţi ales;

Bucuraţi-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie aţi cules;

Bucuraţi-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârşit aţi arătat;

Bucuraţi-vă, că biruinţă deplină asupra lumii, a trupului, şi a diavolului aţi câştigat;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 2-lea:

Luminaţi fiind dintru înălţime, aţi primit a pătimi şi a muri pentru Ziditorul tuturor, ca de El să fiţi şi proslăviţi; iar mai dorită decât toată lumea văzută v-a fost cununa mucenicească, pentru care aţi mers la jertfă având pe buze cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Din fragedă pruncie ai înţeles, voievodule Constantin, că „frica Domnului este începutul înţelepciunii” şi te-ai adăpat din izvorul cel nesecat al dumnezeieştilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasă învrednicindu-te tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domneşti Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care deasemenea în frică şi în certarea Lui crescându-i, patru au ajuns mucenici măriţi. De aceea de la noi acum auziţi:

Bucuraţi-vă, că dumnezeiasca pronie din nefiinţă în aceasta lume v-a adus;

Bucuraţi-vă, că începutul cel bun, al fricii de Dumnezeu, cu toţii l-aţi pus;

Bucuraţi-vă, căci dulceaţa cea negrăită a Sfintelor Scripturi aţi aflat;

Bucuraţi-vă, căci cu osârdie, ziua şi noaptea, din izvoarele lor v-aţi adăpat;

Bucuraţi-vă, căci cunoştiinţei fapta cea bună aţi adus;

Bucuraţi-vă, căci râvna voastră nu v-a dat clipă de repaos;

Bucuraţi-vă, căci zilele cele rele ale acestei vieţi bine le-aţi chivernisit;

Bucuraţi-vă, căci călătoria aţi săvârşit şi la limanul ceresc aţi sosit;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 3-lea:

Nu ai voit domnie şi stăpânire pământească, fericite Constantine, ştiindu-te domn în casă şi pe moşia ta, ci mai vârtos ai dorit să domneşti, prin sfinte nevoinţe şi sfinte virtuţi, peste patimi. Iubit-ai puterea cerească a harului Sfântului Duh mai vârtos decât pe cea lumească, şi acum Domnului strigi împreună cu pruncii tăi şi cu sfetnicul Ianache: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Silit ai fost de sfatul cel mare al Ţării Româneşti să primeşti a fi domnitor, căci în vremuri mult tulburate prin înconjurări de oşti şi de vrăjmaşi, blândeţea şi înţelepciunea ta au adus bună ocârmuire. Fericiţi suntem noi ca ţi-ai tăiat voia ta şi ai primit greul sceptru domnesc, căci spunând şi tu întru sine-ţi: „eu şi neamul meu vom sluji lui Dumnezeu”, ne îndemnaţi pe toţi cu dorire a vă striga:

Bucură-te, noule Moise al Ţării Valahiei şi a ei propăşire;

Bucură-te, că împreună cu tainicul Ianache îi urzeşti buna sporire;

Bucură-te, feciorule Constantin, al lui Hristos viteaz oştean;

Bucură-te, bine urmându-l, tu, minunatule Ştefan;

Bucură-te, Radule, cel vrednic de laude multe;

Bucură-te, micule Matei, dar desăvârşitule la minte;

Bucuraţi-vă, podoabe nepreţuite ale Ţării Româneşti;

Bucuraţi-vă, mărgăritare şi binecuvântări ale oraşului Bucureşti;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 4-lea:

Lăcaşuri ale Sfântului Duh aţi ajuns prin mucenicie, căci şi voi mult aţi ajutat poporul lui Dumnezeu să se zidească în duh, ridicând mănăstiri, biserici, şi tipărind cărţi cu aleasă hrană duhovnicească. Cum dar nu vom cânta Stăpânului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi, cântarea: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Întunericul necredinţei şi al neştiinţei ai izgonit, şi lumina cunoştiinţei dumnezeieşti a strălucit peste ţară, căci, ca şi Solomon, ai iubit, mărite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Din tiparniţe au ieşit sfinte cărţi, comori de vindecări, bucuria creştinilor evlavioşi, pentru care vă bucurăm pe voi zicând:

Bucuraţi-vă, iubitorilor de sfinte lăcaşuri şi altare;

Bucuraţi-vă, ctitori de mănăstiri şi dăruitori de odoare;

Bucuraţi-vă, căci tipăriturile voastre din popor întunericul risipesc;

Bucuraţi-vă, cărţile Sfântului Ierarh Antim în ţară lumina sporesc;

Bucuraţi-vă, căci voi tiparirea primei Biblii în română aţi continuat;

Bucuraţi-vă, căci apoi Psaltirea, cărţi de slujbă şi zidire sufletească ne-aţi dat;

Bucuraţi-vă, căci cărţile voastre şi până astăzi se doresc;

Bucuraţi-vă, Treimea Sfântă în ctitoriile voastre toţi o blagoslovesc;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 5-lea:

Făclii luminătoare pentru Ţările Române şi pentru toata Ortodoxia s-au arătat tiparniţele înfiinţate sau restaurate de voi la Snagov şi Bucureşti, Râmnicu Vâlcea şi Târgovişte, Buzău, Tiflis şi Alep, făcând pe creştinii români şi greci, iviri şi arabi, să cânte cu toţii într-un glas: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Slavă nepieritoare ţi-ai dobândit, evlaviosule domn Constantin, şi după dreptate ai fost socotit în vremea ta apărătorul întregii creştinătăţi ortodoxe, căci cine a năzuit către tine şi l-ai trecut cu vederea sau către cine nu s-a revărsat milostivirea ta mai presus de nădejde? Iată pentru ce limbi, seminţii, şi popoare îţi cântă ţie, Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, şi împreună pătimitorilor tăi, unele ca acestea:

Bucuraţi-vă, vajnici apărători a toată Ortodoxia;

Bucuraţi-vă, căci ne sunteţi tăria, slava şi bucuria;

Bucuraţi-vă, stâlpi de foc ceresc, voi cerul şi pământul uniţi;

Bucuraţi-vă, că pentru ţara voastră şi întreagă lume mijlociţi;

Bucuraţi-vă, că români şi greci cu graiuri alese va hereţisesc;

Bucuraţi-vă, că iviri şi arabi din inimi recunoscătoare vă mulţumesc;

Bucuraţi-vă, că lucrarea voastră mană cerească pentru multe ţări a însemnat;

Bucuraţi-vă, că roade cereşti aţi cules după ce cu lacrimi aţi semănat;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 6-lea:

Dar cum oare vom putea lăuda noi, nevrednicii, râvna voastră pentru Sfintele lui Dumnezeu lăcaşuri? Căci unde nu aţi zidit sau reînnoit biserici, mănăstiri, paraclise, schituri, bolniţe, trapeze? Pentru toate acestea, din toate părţile miluite de voi, oraşe şi sate Romăneşti, mănăstiri din Sfântul Munte al Athonului, ca şi din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, din ostroavele mării greceşti şi de peste tot Răsăritul Ortodox, până la muntele Sinai şi Ierusalim răsună cântarea: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Precum Binecredinciosul voievod Ştefan cel Sfânt în Moldova, şi voi multe şi alese lăcaşuri de închinăciune aţi ridicat, preafericiţilor, iar daniile voastre pretutindeni au ajuns. Bine aţi înmulţit talanţii voştri, turnul faptelor voastre cele bune desăvârşit l-aţi înălţat, pentru care auziţi:

Bucuraţi-vă, că Marelui Mucenic Gheorghe, lăcaş luminat în Bucureşti i-aţi clădit;

Bucuraţi-vă, că şi Mitropoliei muntene frumoasă clopotniţă i-aţi zidit;

Bucuraţi-vă, strigă voua mănăstirile de la Sâmbăta de Sus, Râmnicu Sărat şi Viforiţa;

Bucuraţi-vă, şi vă veseliţi, va spun cele de la Brâncoveni, Bistriţa-Vâlcea şi Arnota;

Bucuraţi-vă, tainic şoptesc cele de la Gura Motrului, Strehaia şi Sadova;

Bucuraţi-vă, auziti dinspre Govora, Dintr-un lemn, Mamul şi Tismana;

Bucuraţi-vă, vă spun bisericile voastre din Făgăraş, Scheilor din Brasov şi Ocna Sibiului;

Bucuraţi-vă, vi se cântă în cea a Sfântului Mucenic Dumitru din Târgovişte, de la Mogoşoaia şi Potlogi;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 7-lea:

Crăiasa ctitoriilor tale, sfânta mănăstire Hurezi-Vâlcea, menită să fie lăcaş de îngropare pentru tine şi tot neamul tau, minunatule voievod Constantin, da măsura dărniciei şi râvnei de care ai fost şi tu mistuit pentru înfrumuseţarea casei lui Dumnezeu, Sfântă Biserică, pentru care niciodată n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumuseţe şi armonie ne îndeamnă a cânta cu glas de prăznuire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Piatra cea mare a mormântului ce ţi-ai gătit în biserica cea mare de aici şi azi suspină după moaştele voastre sfinte, căci mănăstirea din Halki şi biserica Sfântului Gheorghe din Bucureşti au primit această comoară de nepreţuit. Dar duhul, rugăciunea şi urmele paşilor voştri sunt pretutindeni la Hurezi şi în schiturile ce aţi ridicat închipuindu-le în semnul crucii dimprejur, drept care cu smerenie va lăudăm, grăind:

Bucuraţi-vă, ai marilor Împăraţi bizantini adevăraţi următori;

Bucuraţi-vă, ctitoria voastră nu are pereche, e ca luceafărul între luminători;

Bucuraţi-vă, că şapte ani la dânsa, cu osteneală şi fără preget s-a trudit;

Bucuraţi-vă, căci meşterul Manea, iscusit urzitor, bijuterie în piatră v-a izvodit;

Bucuraţi-vă, v-a strigat dintru înălţime schitul ocrotit de Botezătorul Ioan;

Bucuraţi-vă, vă şopteste Arhidiaconul întâi mucenic, din schitul închinat lui de coconul Ştefan;

Bucuraţi-vă, auziţi şi de la schitul patronat de Apostolii Sfinţi;

Bucuraţi-vă, fericiţi sunteti voi, feciori domneşti şi ai voştri părinţi;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 8-lea:

Nu a răbdat mai mult vrăjmaşul neamului omenesc, tatăl minciunii şi ucigaşul de oameni, multa voastră lucrare săvârşită spre slava lui Dumnezeu Cel închinat în Treime şi spre folosul întregii creştinătăţi dreptslăvitoare, ci împotriviri a pus în calea voastră cea luminoasă. Dar voi, prin rugăciuni stăruitoare, postiri, milostenii şi vegheri, vă găteaţi pentru ziua încununarii şi să primiţi întâi paharul pătimirii, Domnului cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Mulţi vrăjmaşi văzuţi şi nevăzuţi a stârnit satana asupra voastră, ploaie de pâre, minciuni, şi viclenii învolburând minţile hainului sultan Ahmet şi sălbaticului său vizir Gin Ali paşa. Voi însă, îmbrăcându-vă în platoşa dreptăţii şi într-armându-vă cu armele luminii, prin smerita pocăinţă va întăreaţi, pentru care auziţi de la noi aşa:

Bucuraţi-vă, că iadul cu slugile lui asupra voastră se porneşte;

Bucuraţi-vă, că oastea cerească spre ajutorul vostru grăbeşte;

Bucuraţi-vă, iconomi buni ai Domnului, ce fapte bune pururea râvneaţi;

Bucuraţi-vă, căci pentru aceasta veti fi şi mărturisitori neînfricaţi;

Bucuraţi-vă, că înaintea crudului sultan fiind aduşi, l-aţi înfruntat;

Bucuraţi-vă, că pe băutorul de sânge vizir în nedumerire l-aţi aruncat;

Bucuraţi-vă, că puterea cea nebiruită a Sfintei Cruci este cu voi;

Bucuraţi-vă, viteji netemători de ai semilunii puhoi;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 9-lea:

Ritorii cei mult grăitori nu pot să spună cum voi, de neam domnesc fiind şi crescuţi în desfătări, aţi putut merge cu neclintită hotărâre şi pe calea cea strâmtă cu inimi pline de bărbăţie. Acestea sunt minunile credinţei noastre săvârşite în fiii luminii, ascultării şi jertfei! Lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinţii Săi pentru aceasta împreună să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

În Sfinta şi Marea Vineri a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, a îngăduit Iubitorul de oameni, cu judecăţile Sale înfricoşate şi neajunse minţilor noastre întunecate, să se abată mânia urgiei păgâneşti asupra casei voastre celei blagoslovite. Plângeau cu amar şi jale neostoită toţi locuitorii Bucureştiului, ba chiar şi pietrele din drumul vostru, văzându-vă urcaţi în care şi duşi spre Ţarigrad, sub pază aspră, spre înfricoşata cercetare. Pentru aceasta nici noi nu vom tăcea, ci vom grăi către voi:

Bucuraţi-vă, că pe Domnul domnitorilor în pătimire Îl urmaţi;

Bucuraţi-vă, că de Împăratul Împăraţilor aţi hotărât să nu vă lepădaţi;

Bucuraţi-vă, cu toţii, domn, feciori, şi gineri, că spre mărturisirea lui Hristos aţi pornit;

Bucuraţi-vă, că dintre voi, şase cununa şi slava mucenicească au dobândit;

Bucuraţi-vă, şi pentru mult îndurerata doamnă Maria, care pe voi vă însoţeşte;

Bucuraţi-vă, că mărita doamnă, pe Hecuba din vechime în slavă cu neasemănare o covârşeşte;

Bucuraţi-vă, căci călătoria voastră, cu a Sfântului Sfinţitului Mucenic Ignatie s-a asemănat;

Bucuraţi-vă, că veşnică răsplătire cerească, precum acela, de la Domnul slavei aţi luat;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 10-lea:

Ajunşi în cetatea Sfântului Împărat Constantin, aţi fost aruncaţi în înfricoşata temniţă Şapte Turnuri. În bezna şi frigul ce înduraţi înlănţuiţi, Duhul Cel Preasfânt se ruga întru voi cu suspine negrăite, harul Lui va lumina, vă încălzea şi vă întărea, învăţându-vă să multumiţi fierbinte lui Dumnezeu pentru toate şi să-I cântaţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cine va putea spune mulţimea caznelor şi a chinurilor la care aţi fost supuşi vreme de aproape patru luni, prin care aţi covărşit chiar şi pe mulţi dintre mucenicii cei din vechime? Îngerilor şi oamenilor v-aţi făcut privelişte înfricoşată şi de mirare, lămurindu-vă ca aurul cel curăţit de şapte ori în foc; iar noi, lăudând pe Cel Ce v-a slăvit în viaţa şi după moarte, vă fericim zicând:

Bucuraţi-vă, că în temniţa întunecată şi umedă aţi fost închişi;

Bucuraţi-vă, că în lanţuri şi cătuşe v-au dat ai voştri paraşi;

Bucuraţi-vă, că aţi sângerat cumplit, strujiţi ca mucenicii de odinioară;

Bucuraţi-vă, căci cu cleşte roşit în foc v-au ars pe piept şi la subţioară;

Bucuraţi-vă, că tari ca diamantul aţi rămas voi în ortodoxie;

Bucuraţi-vă, că aţi crezut cu neclintire în viaţa veacului ce va să fie;

Bucuraţi-vă, că Mântuitorul Hristos şi Preacurata Sa Maică din înălţime vă priveau;

Bucuraţi-vă, că toţi sfinţii şi toate puterile cereşti pentru voi se rugau;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 11-lea:

Ziua Împărătescului praznic al Adormirii Maicii lui Dumnezeu, când împlineai 60 de ani de viaţă, slăvite voievod, iar doamna Maria ar fi trebuit să o cinstească pe Preasfânta ei ocrotitoare, a fost aleasă de păgâni spre mărirea nenumăratelor tale dureri. Căci porţile cele grele ale temniţei deschizându-le, aţi fost aduşi înaintea cruntului sultan, a curţii sale şi a călăului cu iataganul scos, pentru ultima şi cea mai grea înfruntare. Către care îndreptându-vă cu toţii, cântaţi în inimile voastre: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Istoviţi de chinuri şi suferinţe, în grele lanţuri ferecaţi, cu capete descoperite, cu picioare goale şi numai în cămăşi, au stat vitejii mărturisitori în faţa păgânului tiran, care cu îngrozire vicleană le făgădui viaţa dacă se vor lăsa de legea lor şi vor trece la legea turcească. Răspunsu-i-a Vodă Brâncoveanu: „Noi de legea creştinească nu ne lăsăm; în ea ne-am născut şi am trăit, în ea voim să murim”. Apoi către copiii săi zise: „Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pământească. Nu ne-au mai rămas decât sufletele; să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru”. De aceea drept este ca acum să auziţi:

Bucuraţi-vă, căci cuvintelor amăgitoare ale vicleanului sultan nu v-aţi plecat;

Bucuraţi-vă, căci îngerii cu cununi cereşti de voi s-au apropiat;

Bucuraţi-vă, că la botezul cel dintâi acum pe cel al sângelui îl adăugaţi;

Bucuraţi-vă, căci astfel toate păcatele voastre cu desăvârşire le spălaţi;

Bucuraţi-vă, oşteni viteji şi nebiruiţi ai Împăratului Ceresc;

Bucuraţi-vă, că vicleanul şarpe nu v-a putut amăgi cu nimic pământesc;

Bucuraţi-vă, că la momiri şi îngroziri neplecându-vă, legea păgânului Mahomed aţi defăimat;

Bucuraţi-vă, că pentru legea cea nouă, a darului şi a iubirii lui Hristos aţi răbdat şi de El v-aţi încununat;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 12-lea:

De a şi şovăit Mateiaş pentru o clipă, ca un prunc, înaintea fiorosului gâde, dar mai apoi, îmbărbătându-se, prin cuvintele domnescului său părinte, singur mergând şi-a aşezat capul pe butuc, râvnind cu dorire prealuminatei cete a sfinţilor mucenici, în care va cânta în veci de veci Sfintei, Celei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cădeau ca spicele sub seceră capetele copiilor domneşti şi al credinciosului Ianache sub ochii voievodului, din care curgeau pârâiaşe de lacrimi pentru nespusă durere vremelnică şi apropiată fericire veşnică. Dar în inima lui vitează răsunau cu putere cuvintele prooroceşti: „Iată, eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Pentru aceasta, după vrednicie, aducem vouă aceste cântări de laudă:

Bucuraţi-vă, căci prin tare hotărâre păcatul, moartea şi iadul aţi biruit;

Bucuraţi-vă, că puitorul de nevoinţe Hristos întru cele cereşti v-a primit;

Bucuraţi-vă, că se îngrozesc tiranii şi răucredincioşii privindu-vă sau amintindu-şi de voi;

Bucuraţi-vă, rugători bineprimiţi pentru ţara, neam, Ortodoxie, şi sărmanii de noi;

Bucuraţi-vă, ocrotitori ai Bucureştiului şi mijlocitori pentru toată suflarea românească;

Bucuraţi-vă, solitori pentru ea, ca înţelepciune de sus şi milă bogată să dobândească;

Bucuraţi-vă, şi nu ne lăsaţi să ne lepădăm de sfânta credinţă prin viaţă păgână;

Bucuraţi-vă, învingătorilor, şi cereţi îindurare pentru noi de la Preacurata Stăpână;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinţilor martiri Braâncoveni, care aţi biruit şi v-aţi încununat, căutaţi dintru înălţimea fericitei şi nesfârşitei vieţi cereşti către noi, cei împovăraţi de multe, mari, grele şi nepocăite păcate, şi primind puţina noastră rugăciune ca pe o gângurire pruncească, mijlociţi de la Dumnezeul milei şi al îndurărilor să ne izbăvească de chinurile cele veşnice ca, mântuiţi fiind, pururea să-I cântăm împreună cu voi în negrăită bucurie a Împărăţiei Sale: Aliluia! (se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1 (Întregind lanţul de aur al noilor martiri...) şi Condacul 1 (Veniţi, binecinstitorilor creştini, să aducem cuvioase laude) şi otpustul.

Rugăciune:

O, Sfinţilor martiri Brâncoveni, care, prin înţelepte osteneli, comoara sfintei şi dreptei credinţe până în sfârşit, o, aţi păzit şi de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, neveştejita cunună mucenicească aţi primit! Ce graiuri vom îndrăzni a va aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viaţă, de buni iconomi şi credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum şi sfârşitul vostru vitejesc, de adevăraţi eroi ai Ortodoxiei, prin care v-aţi făcut privelişte de multă mirare oamenilor şi îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiaţi de multe, mari, grele şi nepocăite păcate, şi nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări şi de sfintele voastre virtuţi, şi să ne dea o cuvioasă îndrăzneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerită noastră rugăciune. Dar unde şi către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul şi Atotţiitorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinţii Săi, şi către voi, ca şi către aceia care, călătoria vieţii prin valea ispitirii şi a plângerii acestui veac înşelător bine săvârşind, ca aurul trecut prin foc de şapte ori v-aţi lămurit, şi aţi ajuns lăcaşuri sfinţite, în care Tatăl, Fiul, şi Sfintul Duh Dumnezeu s-au sălăşluit.

O, fericiţilor, sfinţilor, şi bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutaţi dintru înălţimea slavei cereştilor voastre lăcaşuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, şi care pentru multa noastră lenevie şi mândrie, covârşiţi de boli, pagube, necazuri şi de înfricoşate şi negândite nevoi, mai mult decât toţi, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticăloşiţi şi asupriţi. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare şi avuţie pământească aflându-vă, în toată viaţa voastră dorirea nestricăcioaselor bogăţii ale harului neîncetat aţi avut, iar noi, deşi din mila proniei dumnezeieşti săraci şi strâmtoraţi fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumuseţile mincinoase şi stricăcioase ale acestui veac trufaş şi nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cereşti cu totul, o, am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră şi o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multă avere, sănătatea, şi însăşi viaţa voastră, pe toate gunoaie le-aţi socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiţi; iar noi, de bună voie, şi de nimeni siliţi, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care ruşine este a şi grăi ne-am prăvălit, şi mai mult decât necredincioşii şi rău credincioşii iubind prostia şi neruşinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului şi lumina lumii, pentru noi se huleşte tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt şi de mare cuviinţă al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, şi în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoşatului, Dreptului, şi Nemitarnicului Judecător, căci ştim prea bine că de neîinlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, şi dreapta răsplatire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, şi cu fapta am lucrat, şi pentru ce la chinurile cele veşnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înţelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lăsaţi să ne netrebnicim mai mult şi stăviliţi alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, şi a diavolului, prin sfintele şi pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiţilor martiri, rugătorilor fierbinte către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru ţara şi neamul vostru, pentru toţi cei ce aleargă către voi cu credinţă tare şi umilinţă nefăţarnică. Mijlociţi pentru noi toate cele bune şi de folos pentru luminarea ochilor minţilor şi inimilor noastre celor întunecate de grija vieţii de acum, râvnă aprinsă şi neostoită pentru fapta bună ce v-a însufleţit pe voi, dobândirea întru cunoştiinţă a mărgăritarului celui de mult preţ al binecinstitoarei şi lucrătoarei prin dragoste credinţe, preţuirea lui mai mult decât lumina ochilor şi decât viaţa această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecaţi spre mila şi îndurare pe milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toţi, să ne deschidă uşa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via şi pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecaţi de neştiinţă şi biruiti de urâte gânduri şi de patimi de necinste.

Cereţi pentru noi şi statornicia neclintită şi tăria de diamant ce aţi avut până ce v-aţi dat sufletele voastre, curăţite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne şi noi părţii celei de-a dreapta, dimpreună cu voi şi cu toţi sfinţii care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieţii noastre, pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăţiei Sale, în vecii vecilor. Amin.

16 august

Acatistul Sfintei Veronica - Sfântă Mironosiţă

După obişnuitul început se zice:

Condacul 1:

Folositoare caldă câştigându-te pe tine, ne rugăm ţie, noi, nevrednicii, şi că ceea ce ai arătat chipul lui lisus Hristos, dăruieşte-ne să-L vedem şi noi, sus în cer, ca să te cinstim şi să-ţi cântăm: Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Icosul 1:

Înger pe pământ te-ai arătat, slujind Domnului în vremea înfricoşatelor Lui Patimi, şi, precum îngerul l-a slujit în vremea postirii celei de patruzeci de zile, aşa şi tu, în singuratatea drumului Crucii; pentru aceasta te fericim, zicând:

Bucură-te, Veronica, prin care cunoaştem Chipul Stăpânului nostru lisus Hristos;

Bucură-te, prin care vedem pătimirea;

Bucură-te, milostivire către osăndiţi şi dosădiţi;

Bucură-te, bunătate mai presus de inimile omeneşti;

Bucură-te, milă de Patima Celui Milostiv;

Bucură-te, că te-ai învrednicit a te atinge de faţa Stăpânului;

Bucură-te, Veronica, ucenica lui Hristos;

Bucură-te, că ai întrecut pe cea care a uns picioarele Domnului cu mir;

Bucură-te, că aceea picioarele a cuprins, iar tu faţa lui Hristos;

Bucură-te, prin care ne închinăm chipului Mântuitorului;

Bucură-te, prin care ne amintim de Sfintele Lui Patimi;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Vazând Sfânta Veronica prin fereastra casei părinteşti pre Stăpânul Hristos dus la răstignire, s-a umplut de negrăită milă de Cel ce lucra Tainele mântuirii si, cunoscându-L, l-a cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelegerea cea neînţeleasă de cărturarii norodului căutând Sfânta Veronica să o înţeleagă, se întreba pe sine, zicând: „Cum pătimeşte Hristos?”. Şi cunoscându-L pe El a fi singur Dumnezeu, s-a înfricoşat; iar noi, cinstind înţelegerea ta, te lăudăm, zicând:

Bucură-te, slujitoarea lui lisus;

Bucură-te, că ai uşurat Patima Lui;

Bucură-te, că ai mângâiat pe Maica Lui;

Bucură-te, că ai şters sudoarea Feţei Lui;

Bucură-te, că ai câştigat iubirea Lui;

Bucură-te, că ai fost preavitează;

Bucură-te, că Apostolii au fugit, iar tu ai îndrăznit;

Bucură-te, căpetenia mironosiţelor;

Bucură-te, ca, îndrăznind, ai biruit;

Bucură-te, ca, biruind, ai câştigat;

Bucură-te, că ai lepădat frica părintească;

Bucură-te, că ai câştigat dragoste dumnezeiască;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui de sus a umbrit atunci pe Sfânta Veronica, de a trecut prin mulţimea tulburată şi a şters faţa cea acoperită de sânge şi sudoare a iubitului Mire, iar noi cu inima cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Mahramă curată, ai alergat ca un fulger printre tulburatorii evrei, iar Cel ce ştie toate, ştiind dorirea ta cea buna, Sfântă Veronico, a binevoit a se întipări Sfântul Său Chip spre mustrarea în veci a celor ce nu L-au cunoscut Dumnezeu şi Om; iar noi, lăudând priceperea ta, zicem:

Bucură-te, fericită între fecioare;

Bucură-te, prealăudată pentru fapta bună;

Bucură-te, preamilostivă cu inima;

Bucură-te, că ai mângâiat pe Mângâietorul;

Bucură-te, că ai şters Faţa Celui ce a şters păcatul lumii;

Bucură-te, că ai odihnit pe Cel ce a odihnit pe cei împovăraţi;

Bucură-te, că ai făcut bucurie celor îndureraţi ce priveau la cele ce se făceau;

Bucură-te, că tu singură te-ai făcut năframă neîntinată;

Bucură-te, îndulcirea lacrimilor nemângâiate;

Bucură-te, lauda neamului omenesc;

Bucură-te, cinstea fecioarelor;

Bucură-te, ceea ce arăţi lumii pe Mântuitorul în vremea pătimirii;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri îndoielnice având, Ucenicii Domnului L-au părăsit, dar Sfânta Fecioara Veronica, prin luminarea Darului, cunoscând că pătimirea lui Hristos este spre mântuirea lumii, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-a Veronica pe noroade hulind pe lisus şi, alergând înainte şi văzându-L, L-a cunoscut că este Dumnezeu şi Om, prin Taina întrupării. Pentru aceasta, noi îi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, curăţia cea neîntinată;

Bucură-te, că ai îndrăznit a privi la Soarele dreptăţii;

Bucură-te, că ai covârşit pe cei văzători;

Bucură-te, că luminezi ochii tuturor;

Bucură-te, că prin tine s-a păstrat Chipul lui Hristos;

Bucură-te, că ne înveţi pe noi să aflăm Chipul Domnului;

Bucură-te, apa lină în care S-a oglindit Dumnezeu, lăsându-ţi Chipul Său;

Bucură-te, cunoscătoarea mântuirii;

Bucură-te, că tainele cereşti le-ai văzut;

Bucură-te, dragoste aprinsă către Hristos;

Bucură-te, aflătoarea mântuirii;

Bucură-te, solitoarea noastră către lisus;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Văzându-te pe tine, fecioara, tatăl tau, alergând înaintea lui lisus şi cu mahrama ştergându-l Faţa, s-a mâniat şi te-a închis, ca nu cumva să mergi după lisus; iar tu, având pe lisus, Cel dorit şi dulce în mahramă, la El uitându-te, cu dragoste cântai: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Necunoscând tatăl tău adevărul, socotea ca să te prindă şi să te piardă, dar tu, lăsându-l, ai urmat Sfinţilor Apostoli şi Sfintelor femei întru propovăduirea Adevărului. Drept aceea, primeşte de la noi aceste laude:

Bucură-te, muceniţă de bunăvoie;

Bucură-te, că te-ai unit prin dragoste cu Mirele Cel Mare;

Bucură-te, că ai fost primită în ceata îngerească;

Bucură-te, că ai fost retezată de coasa păgânească;

Bucură-te, că ai moştenit Împărăţia cerească;

Bucură-te, că ai zdrobit ura părintească;

Bucură-te, ceea ce cu picior grabnic ai ajuns la locuinţa cerească;

Bucură-te, că acum vezi Faţa lui lisus în strălucirea Lui cea dumnezeiască;

Bucură-te, că ai întrecut pe femeia care a uns picioarele Lui cu mir;

Bucură-te, că Faţa Lui ai şters când nimeni nu îndrăznea;

Bucură-te, că mare îţi este darul dat de Hristos;

Bucură-te, că acum ai înflorit în sânul Sfintei Treimi;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Mărturisitori se fac toţi cei ce văd Chipul lui Hristos închipuit cu minune pe mahramă, şi, pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu, învăţându-i cum să cunoască împreună cu cei ce ştiu taina, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucit-a în Ierusalim darul tau, prin închipuirea Chipului nefăcut de mâna, prin tine dăruit nouă celor credincioşi, care ne închinăm cu credinţă Sfântului Chip şi pe tine te lăudăm aşa:

Bucură-te, că ţie ţi-a încredinţat lisus talantul Său;

Bucură-te, că te-a aflat credincioasă Darului Său;

Bucură-te, că şi tu ai rodit viaţa de Serafim;

Bucură-te, diamant din cununa lui Hristos;

Bucură-te, mărgăritar aflat în apa cea mai de jos;

Bucură-te, începătoarea dogmei creştinesti;

Bucură-te, învăţătoarea închinării dumnezeieşti;

Bucură-te, că şi tu ai vădit dumnezeirea Lui;

Bucură-te, că tu ai aratăt lumii întâi pătimirea Lui;

Bucură-te, că Chipul Cel Sfânt al Lui văzându-L, demonii se cutremura;

Bucură-te, folositoare oamenilor;

Bucură-te, veselie credincioşilor;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

După răstignirea şi învierea lui lisus, adunându-se Apostolii cei risipiţi şi văzând Chipul cel dumnezeiesc în mâinile tale pe mahramă, spăimântându-se şi bucurându-se, cântau: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Avgar, regele Edesei, văzând Chipul lui lisus, nu acesta al pătimirii, ci al dumnezeirii, a crezut din inimă şi L-a dat lumii spre încredinţarea tuturor că Mesia a venit în lume. Văzând şi pe Cel al pătimirii, prin tine adat credincioşilor, te lăuda, zicând:

Bucură-te, propovăduitoarea lui Hristos;

Bucură-te, porumbiţa darului Lui;

Bucură-te, podoaba fecioarelor;

Bucură-te, lauda mironosiţelor;

Bucură-te, lucrătoarea Sfintelor Icoane;

Bucură-te, că ai avut dragoste dumnezeiască;

Bucură-te, că ai vădit ruşinea păgânească;

Bucură-te, că ai stins focul idolilor;

Bucură-te, că ai fost mărturisitoare;

Bucură-te, că ai avut dragoste nebiruită;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

Negrăite au fost milostivirea şi răbdarea Fiului lui Dumnezeu, că a suferit să fie ştearsă Faţa Lui Cea dumnezeiască de o tânără fecioară; că numai El singur cunoştea dragostea cea fierbinte din sufletul ei şi numai ea în acea vreme îi cânta Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Văzând lucrarea cea străină a icoanei lui Hristos, să uităm cele pământeşti, să ridicăm mintea la cer şi să înţelegem cum Dumnezeu a lucrat nouă mântuire, iar pe fecioara Veronica, cu cuvinte de laudă să o cinstim:

Bucură-te, mireasă credincioasă;

Bucură-te, făclie luminoasă;

Bucură-te, inima în care s-a scris Sfântul Cuvânt;

Bucură-te, biserica aleasă de Duhul Sfânt;

Bucură-te, cea dintâi închinătoare a sfintelor icoane;

Bucură-te, începătoarea dreptei credinţe;

Bucură-te, cea nebună pentru dragostea lui Hristos;

Bucură-te, cea defăimată pentru Domnul Hristos;

Bucură-te, că nu ţi-ai cruţat viaţa;

Bucură-te, că ai uitat de tine pentru dragostea Lui;

Bucură-te, că ai defăimat cinstea ta pentru El;

Bucură-te, că ai fugit de faţa tatălui tău;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Firea îngerească s-a mirat de lucrarea sfintei mahrame ce s-a închipuit în mâinile Sfintei Veronica şi bucurăndu-se de lucrarea tainică, cânta: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Spăimântatu-s-au ritorii, nepricepându-se cum s-a scris Chipul cel însângerat pe mahrama ta; iar noi, ştiind lucrarea Tainei, zicem către tine:

Bucură-te, că ţie ţi s-a dăruit această Taină;

Bucură-te, că prin aceasta ai cunoscut înţelepciunea lui Dumnezeu;

Bucură-te, împlinirea rânduielilor Lui;

Bucură-te, că cei înţelepţi ai lumii s-au făcut nepricepuţi;

Bucură-te, că amuţesc gurile ereticilor;

Bucură-te, că rămân zadarnice întrebările lor;

Bucură-te, că se taie amăgirile rătăciţilor;

Bucură-te, că se ruşinează ca nebunii, cei ce zic ca Sfântul Chip este chip cioplit;

Bucură-te, zid tare al creştinilor;

Bucură-te, adevărata temelie a credinţei;

Bucură-te, dreapta închinare a Sfintelor Icoane;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Pogorându-Se Mântuitorul să mântuiască neamul omenesc, prin tot chipul S-a dat tuturor, ca să-L vedem prin icoană, şi, dorindu-L, să-L slăvim şi să-l cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea .

Podoaba Bisericii dreptcredincioşilor şi lauda neruşinată s-a dat în mâinile tale Sfânta închipuire pe pânza, că, văzând ereticii cei de pe urmă, să se ruşineze, iar cei ce cred, să cânte aşa:

Bucură-te, podoaba Bisericii;

Bucură-te, că prin tine s-a întărit închinarea Sfintelor Icoane;

Bucură-te, că prin tine şi-a luat Biserica podoabă preafrumoasă;

Bucură-te, că ai fost biruitoare;

Bucură-te, Apărătoarea Ortodoxiei;

Bucură-te, stânca muceniciei;

Bucură-te, de minuni făcătoare;

Bucură-te, a fecioarelor povăţuitoare;

Bucură-te, mila către aproapele tău;

Bucură-te, ceea ce alungi eresurile;

Bucură-te, stingătoarea formelor păgâneşti;

Bucură-te, adâncul smereniei;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Împărate Sfinte, de n-am avea Icoana Ta, nici mântuirea noastră nu ar fi nădăjduită, dar Chipului Cel din Icoană, prin care s-a arătat puterea Ta, crezând şi mulţumind, ne închinăm dumnezeirii Tale, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie prealuminoasă s-a arătat mahrama ta, Sfânta Veronica, că a aprins în lume lumina credinţei celei adevărate a lui Hristos şi a Sfintelor Icoane, pentru care îţi cântăm şi zicem:

Bucură-te, izvorule de apă al credinţei;

Bucură-te, cădelniţă cu focul dragostei;

Bucură-te, arătătoarea Soarelui Celui înţelegator;

Bucură-te, căldura focului mistuitor;

Bucură-te, mireasma sufletelor;

Bucură-te, picătura dulce a inimilor;

Bucură-te, alinarea patimilor;

Bucură-te, roada coaptă în gradina raiului;

Bucură-te, că te-ai încununat cu slava;

Bucură-te, smirna mirositoare a credinţei;

Bucură-te, boboc de crin ceresc;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Vrând Iubitorul de oameni să dea har, mărturie ne-a dat Preasfântul Său Chip, că, văzându-L, să ni se pară ca suntem înaintea lui Dumnezeu şi cuviincioasa închinăciune să aducem, cântând cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Având înaintea noastră Chipul lui Hristos, al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi al tuturor Sfinţilor, ne bucuram, noi păcătoşii, de rânduiala lui Dumnezeu şi pe Sfânta Veronica, cea care a îndrăznit întâi a se apropia de dumnezeire, o lăudăm, zicând:

Bucură-te, rugătoarea noastră către Domnul nostru lisus Hristos;

Bucură-te, frumuseţe cerească;

Bucură-te, floarea mucenicilor;

Bucură-te, întărirea Sfintei Biserici;

Bucură-te, mână mângâietoare;

Bucură-te, privire îndurătoare;

Bucură-te, sprijinitoarea sufletului meu;

Bucură-te, rugătoare către Dumnezeu pentru mântuirea noastră;

Bucură-te, mijlocitoarea noastră către Dumnezeu;

Bucură-te, izbavirea noastră de eresuri;

Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor din nevoi;

Bucură-te, şi te roaga pentru cei ce te cinstesc pe tine; Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, preamilostivă Sfântă Muceniţă Veronica, care te-ai învrednicit de minunea cea nespusă a Sfintei Mahrame, primeşte acest mic dar ce-ţi aducem ţie acum şi aprinde întru noi flacăra iubirii de Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ca împreună cu tine să ne învrednicim a cânta în Împărăţia lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori) Apoi Icosul 1: şi Condacul 1.